2,578 matches
-
Antoniu mai zăbovește puțin pe peron, privind În stânga și-n dreapta cu lăcomie. Scara rulantă Îl duce la suprafață. Locul În care femeia a murit, nu mai poartă nici un semn al violentului sfârșit, mulțimea s-a Împrăștiat, iar mașinile ce năvălesc din toate direcțiile, Își văd mai departe de drumul lor, claxonând de parcă se apropie sfârșitul lumii. Rămâne un timp cu privirea În gol și cu mâna Întinsă. Simte În palmă luciul câtorva bancnote și se hotărăște să plece. Pe cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu avea nici o legătură cu moartea lui. Povestea căpătase dimensiunile unei izbăviri, și bătrânul adormise ostenit de suferință, ferecând-o prin moarte, pentru totdeauna. Antoniu are În permanență o senzație emoțională de sufocare. A deschis ușa prin care aerul a năvălit aducând cu sine un miros de cocleală și, și-a dat seama că bătrânul nu mai respiră. A aprins o lumânare, și a șoptit un ,,Tatăl Nostru,, , ca și când i-ar fi fost teamă că-l va trezi. A murit Kawabata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Încă la finalul la romanul meu. Pictorul lucra mult, se trezea În zori și lucra ca În transă.. Lucra cu ușa camerei Închisă, dar, când făcea pauze, o deschidea larg, și eram invitată să intru și să privesc. Mirosul uleiurilor năvălea atunci amețitor, În Întreaga casă. Picta incontinuu, și, ceea ce m-a frapat din primul moment, a fost recitalul de lumină, fantastic, vibrat de albastruri pure și de sable-urile și roșurile intense care-mi frigeau ochii. Picta Într-un decor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tratamente, șocuri electrice, ați făcut somnoterapie? -De ce Îmi pui asemenea Întrebări? Nu par un cerșetor normal? -O, dimpotrivă, Îmi păreți prea normal... Aici, cuvintele tinerei jurnaliste se rup pentru o clipă, dar se sudează repede și asupra lui Antoniu năvălesc noi Întrebări. Înserarea s-a lăsat asupra orașului. Tonurile ei se schimbă treptat Într-o succesiune de albastruri din ce În ce mai Întunecate. -Cum ați defini totuși cerșetoria? Ca pe o limită a răbdării. -Dar bine, Înțeleg totuși că nu sunteți tocmai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dure, ca un sportiv de performanță. Își făcea nevoile În Încăpere, În lighean, și-l obliga pe Antoniu să le deșerte, biciuindu-i auzul cu un limbaj Îngrozitor. Era duminică, ultima zi a celei de-a doua săptămâni, de când criminalul năvălise În magerniță , o zi mohorâtă, umedă, tristă. Antoniu dormise ca de obicei iepurește, dârdâind de frig pe priciul improvizat. Aproape de ivirea zorilor, ațipise din nou ostenit; visa o grotă În care se ascunsese de teama unei poteri, când a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dintre cele două lucruri. Am luat-o spre sud în direcția în care bănuiam că se află Shaftesbury Avenue. Parbrizul era aproape opac și începuse să înghețe; am lăsat în jos geamul mașinii pe partea mea și aerul sufocant a năvălit în mașină. Începuse să-mi curgă nasul. — Vreți, vă rog, să lăsați geamul în jos pe partea cealaltă și să fiți atentă la drum am spus. Honor Klein a deschis geamul fără să spună nimic și am înaintat așa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
acolo cu bicicleta, văd oameni care se opresc pe trotuarul din fața porților și arată cu degetul spre clădire cu o expresie jenată. Din când În când, o mașină acoperită trage lângă institut, după care o persoană cunoscută din presa ilustrată năvălește În mașină, afișînd un zâmbet larg, ascuns după ochelari Întunecați. Altă dată organizațiile studențești desfășoară afișe și cântă din tot sufletul, cu spatele drept și cu fața Întoarsă spre fundație. Dar cele mai rele sunt cămășile maro, care Începuseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
seama că poate atitudinea lui se datora tocmai faptului că știa ce se Întâmplase. Caz În care... Caz În care, Întrebarea care se punea era de ce acest Anton o vizitase pe Dora! Cu inima bătând puternic, cu gânduri care-mi năvăleau În cap, m-am gândit la ce-mi spusese prietenul meu. Atunci susținea că e pe cale să Încheie filmările la o peliculă „albă“ cu Molly În rol de asistentă medicală. Donând câteva dintre creațiile tatălui său unui colecționar, a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
exista oare o denumire mai bună pentru sentimentul acesta de exaltare, decât acești patru centimetri care Îți tăiau respirația? - Începusem să Înțeleg de ce se plângea Dora că trebuie să se ridice la nivelul așteptărilor celorlalți. Treptat sângele Începu să-mi năvălească din nou În degetele amorțite, gambele mi se relaxară zvâcnind spasmodic. Un etaj mai sus, cineva trase eliberase un torent de apă. Mai Întâi se auzi un ropot zgomotos, apoi un zornăit obraznic, după care apa răscolită năvăli dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să-mi năvălească din nou În degetele amorțite, gambele mi se relaxară zvâcnind spasmodic. Un etaj mai sus, cineva trase eliberase un torent de apă. Mai Întâi se auzi un ropot zgomotos, apoi un zornăit obraznic, după care apa răscolită năvăli dintr-o dată pe țevi - mult prea haotic, mă tem, ca lucrurile să se termine cu bine. Am luat un prosop, surprinzător de curat, și am tamponat sudoarea care-mi acoperea fruntea. Pescuind fondul de ten din poșetă, am făcut câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu fața de pernă, uite ce, mai devreme te-am mințit, dacă vrei să știi, dacă vrei să așterni treaba asta pe hârtie sau mai știu eu ce. — Ăhă? În legătură cu ce? Și-acum, mi-am zis eu în gând, o să năvălească șvarțe-le meu din debara - și-o să-i scapere ochii, dinții și briciul! Și-n ziare o să apară știrea zilei: ADJ. ȘEF COM. CONDIȚII UMANE GĂSIT DECAPITAT ÎN AP. DANSATOAREI SEXY-CLUB! — Mă-ntreb de ce dracu’ m-oi fi apucat să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dr. Czinner. Era ca și cum ar fi ținut la distanță, cu un succes temporar, cinci ani de miros de pin și scârțâit de cretă pe tablă doar pentru a ședea acum Într-un vagon de tren, permițându-le anilor buluciți să năvălească peste el deodată și nu unul câte unul. Preț de o clipă, semănă cu un bătrân care dădea din cap În somn, cu fața tot atât de cenușie ca și cerul ce prevestea ninsoare deasupra Nürnbergului. Și acum, Înainte de toate, spuse domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ciudate, fața Înțeleaptă și smeadă Își pierdu aerul familiar. Când leșinase pe coridor, fusese bun cu ea, oferindu-i mâinile care o Înveliseră cu o haină călduroasă, o voce care-i dăduse șansa să se odihnească În lux. Recunoștința Îi năvăli În ochi și dacă n-ar fi fost liniștea ce se lăsase În vagon, i-ar fi spus „Te iubesc“. Își păstră cuvintele pe buze, așa Încât să poată sparge tăcerea cu ele atunci când tăcerea celorlalți va lua sfârșit. Presa va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Coral. — Dar eu nu pot. Prietenul meu e chiar aici, În josul străzii. — Gata, spuse Grünlich iarăși, Încruntându-se la ei. Se adunară În fața ușii. — Dacă trag, spuse doctorul Czinner, alergați În zigzag. Grünlich Împinse de ușă, o deschise și zăpada năvăli În Încăpere. Afară nu era chiar atât de Întuneric cum fusese Înăuntru. Felinarul de la șeful de gară lumina dincolo de linii silueta soldatului În cadrul ferestrei. Grünlich se aruncă primul În furtună: cu capul plecat până aproape la genunchi, el se buluci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mai obosească să se uite la cartea de vizită și fiind brusc foarte sigur de ce trebuia să-i spună. Liftul urcă cu ezitări până la etajul Întâi, iar valetul Îl conduse printr-un pasaj cam colbăit și deschise o ușă. Soarele năvălea În Încăpere și putu auzi zgomotul mașinilor prin geamul deschis. Un bărbat blond și Îndesat, Într-un costum de tweed, se ridică de pe sofa. — Domnul Carleton Myatt? Întrebă el. Myatt era surprins. Nu-l mai văzuse pe omul acesta niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bună aici, spuse domnul Savory. Myatt se relaxă În aerul familiar, vag aromat de mirosul de mâncare. În unul din foaiere se cânta un concert de Rahmaninov. Te-ai fi putut crede la Londra. La sunetul muzicii, o amintire Îi năvăli În minte și explodă Într-o lumină purpurie: oameni Îngrămădindu-se cu capul afară pe fereastră, râzând, vorbind, luându-l peste picior pe cel care cânta la vioară. Murmură numai pentru sine: — Era Îndrăgostită de mine. Nu intenționase nici o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
în stomac. „Poate că trebuie să mă duc să arunc din balast înainte să mă culc“, se gândi, ridicându-se din pat. Odată ridicat, încordarea din stomac i se transformă în greață. Bull se repezi pe hol, dar voma îi năvălea deja afară din gură când ajunse la baie. Îngenuncheat și gemând, Bull analiza sursa senzației de greață. Nu băuse mai mult de cinci sau șase pahare la bar; în mod sigur, fuseseră prea puține ca să i se facă rău. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
combina teroarea Securității cu chilele de carne date prin spate, propaganda și cenzura erau ucigătoare, dar parcă niciodată n-am tresărit mai tare decât la vederea pepenelui verde despicat, în decembrie, pe masa din bucătăria reședinței din Primăverii. Cei care năvăliseră în Casa Diavolului, în loc să fi scuipat pe luxul înfiorător, înghițeau și băgau în buzunare, ducând cu ei germenul minciunii hoațe. De acolo, el a cuprins toată țara. În cei 13 ani scurși ca apa de ploaie la canal, în România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
prezidențiale și să piardă, salvând însă echilibrul politic. Prin dezertarea lui, urmată de împingerea încăpățânată în față a unui prim-ministru bun, transformat într-un prost candidat la președinție, a rupt în două zona dreptei. Pe drumul astfel deschis, au năvălit în Parlament cetele peremiste, în cap cu tribunul. E. Constantinescu a fost cel mai bun agent electoral pentru C.V. Tudor - dacă astăzi trebuie să înghițim atât de des duhorile sconcsului cruciat, să-i mulțumim dlui Constantinescu. După o asemenea mimodramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
care răzbătea din altă parte, obiectele care se săturaseră să tropăie și cădeau pe podea, djinii ăia erau apucați de streche, oricât de credincioși i-ar fi fost lui Harun Al Rașid prea semănau cu duhurile rele din Crihala și năvăliseră în Drumul Taberei, nu pricepeam cu ce-am greșit eu, un copil de nouă ani (mai inofensiv ca eunucii) și am aruncat pătura și am sărit în picioare și pe culoar m-am întâlnit cu tata, care venea pe trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să prind rădaște (ca să dăm a doua zi la somn) și, la un moment dat, târziu, m-a trimis în cameră după un pachet de țigări. Mi-a zis să intru repede și să nu las ușa deschisă, ca să nu năvălească țânțarii. Și țânțarii nu s-au năpustit înăuntru, în schimb era ceva sub dulap, un animăluț care scâncea, chițăia, scheuna, râcâia, nu știu ce sunete mai scotea, dar m-a speriat groaznic. M-am urcat pe masă și m-am uitat aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
L-a golit în liniște, tolănit pe patul uriaș, ca un velier, al mătușii septuagenare, iar la sfârșit, cuprins de plictis, a prins câteva muște care se tot izbeau de fereastră și le-a închis în borcan. Tanti Frosa a năvălit în salon după-amiaza, exclamând: „Fulvioaro, blestematele au mâncat tot! P-ormă au murit...“. Fulvia (nepoata ei și mama lui Mircea Chiril) a râs cu un ochi, iar cu celălalt s-a uitat tăios la copilul care desena un cocoș. 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și luminată de soare a rămas presărată cu o dîră de cărbuni. O bucățică dintr-un cărbune se rostogolise pînă la piciorul băiatului. Și apoi, brusc, ca la un semn, ușile au fost date de perete și pe stradă au năvălit din toate direcțiile femei și bărbați, mai cu seamă femei. Băiețelul s-a uitat uimit cum acestea Încep să Înșface bucățile de cărbune, să le adune grăbite și chiar să se bată pentru ele. A pus piciorul pe bucățica de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
avea să-l miște profund. Atunci cînd se muta de aici, avea să mă ia cu el. E cît se poate de interesant faptul că iluziile nu au niciodată sfîrșit. Ce ar crede cu adevărat Norman dacă un șobolan ar năvăli de după un seif și i s-ar agăța de pantof ? În lumea reală, există diferențe peste care nu poți să treci. Viața e scurtă, dar tot e posibil să Înveți cîteva lucruri Înainte de a da colțul. Unul dintre lucrurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
prea Îngustă și, deși aș fi putut probabil să ies pe scara de incendiu, n-aș fi putut niciodată să urc Înapoi pe ea și nu doream să părăsesc acest loc definitiv. Sigur că aș fi putut foarte bine să năvălesc afară Într-o zi, cînd Jerry deschidea ușa - chiar și cu piciorul meu beteag tot eram mai rapid decît el -, Însă nu asta era ceea ce doream. Nu voiam să-i fac așa ceva lui Jerry. Voiam doar să știu că pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]