581 matches
-
-i ăsta ! Ăl mare vine cu târla după el, bărbați, muieri, el merge nainte, el e generalu ! Ș-ăștia, tot ni-ni-ni pe lângă el, care de care să-l lingușească... Și nu vine în toate zilele, vine când îi năzare... Da ăsta d adineaori, nebunu ăsta, toată ziua e pe capu meu !... De ăsta nu mai scap ! Poate și unde s-a învățat la bani... Ce mă sâsâi ? Las’ că nu vorbesc tare, ești tu speriat ! Și p-ormă, ce-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se făcea ! Și mai era și-ăia de sărea noaptea gardu și venea peste mine, venea, venea, las’ că nu știi tu ! Nu știi tu toate ! Tu o ții una și bună, că nu venea nimeni și că mi se năzărea mie de frică, lasă, că nu-i așa ! Lasă, că nu-i toate cum crezi tu, ascultă mai bine la o femeie bătrână, că ea știe, că ea a trăit pe lume... Da vezi, că nici tu nu crezi, vezi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
trecem, dînd Încet din coadă. CÎinele, cred că din pricina sunetului emis de bărbos, levitează la cîțiva centimetri de sol. Cristian Îmi povestește foarte animat ce am pierdut: cîteva nopți dormite În tranșee, focuri trase aiurea spre cîmp după cum li se năzărea caporalilor, mai degrabă ca să se Încălzească de la țevile Încinse ale pistoalelor-mitralieră sau să-și aprindă țigările de la ele, momente de nebunie În dormitoare pînă cînd locotenenții au reușit să aibă niște ordine clare și a reieșit că armata a trecut
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-și putea aduce aminte cum a trăs-o prin canal. Odată ajuns la scări, lucrurile se schimbaseră, Stella era ca un sac greu, inert, șiroind de apă, care trebuia să fie ridicat treaptă cu treaptă. Și în clipa aceea i se năzărise că era moartă. Dar după ce au ajuns pe chei, s-a dovedit că nu murise. Zăcea pe pietre, zvârcolindu-se, gâfâind, zvâcnind și răsucindu-se ca un vierme. George își aminti cu surprindere de următoarea lui mișcare. O izbise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
student la Universitatea din Londra, locuia cu chirie pe lângă King’s Cross. — L-ai mai văzut pe George? întrebă Brian, atacând în sfârșit, subiectul zilei. — Nu. Alex îl aștepta pe George. Dar știa că o să vină când o să i se năzărească lui. — Dar ai mai...? — Dacă am mai auzit de el, dacă am mai comunicat cu el? Nu, adăugă Alex. Se înțelege că nu. Brian încuviință din cap. Îi înțelegea sentimentele. El încercase să-i telefoneze lui George. Nici un răspuns. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cea a dormitorului lui Hattie. George a avut noroc, adică a văzut ceea ce Alex nu reușise să vadă: Hattie, într-un furou alb, traversând camera. Era cam pe la mijlocul dimineții și Hattie de obicei se scula devreme, dar tocmai i se năzărise să-și schimbe rochia. Peste o jumătate de oră urma să vină preotul și glasul subtil care-i șoptește unei femei, chiar și unei fete nepăsătoare, cum să se îmbrace pentru un bărbat, o îndemnase să se schimbe. Hattie apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-mi, te rog, întrebarea, ești... mă rog... trăiești cu vreo femeie? — Nu. Gândurile lui Tom se întorseseră din nou la comoara îngropată. O aventură, o expediție. Grozav! Oare una primejdioasă? Prea ar fi fost frumos! Deodată, lui Tom i se năzări. „Vrea să mă recruteze pentru Serviciul Secret! De asta-i totul atât de «confidențial». Am să-i spun nu. Una ca asta nu suport. Dar, oricum, e o treabă excitantă - și foarte măgulitoare, zău așa!“ — Dar ai... vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să studiem harta, să ne consultăm... Eu am ceva bani puși deoparte și o indemnizație destul de frumoasă. În Spania viața-i mai ieftină, o să ne mutăm lângă mare și o să ne hrănim cu măsline, fructe și pește. Mi s-a năzărit dintr-odată că poate aș reuși și eu să fiu fericit. Nu-i prea târziu și nu e imposibil să am ce-mi doresc. Vom deveni absolut alți oameni. Vom uita că orașul ăsta există măcar. Pot să vin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
obicei e închisă la ora asta, constată că era ușor întredeschisă și că înăuntru ardea o lumină. Împinse încet ușă și privi. Lumina venea de la o lampă aprinsă la capătul promenadei. Nu se vedea nici un om. Lui Tom i se năzări că, dacă ar reuși să se strecoare în Camere prin spate, de pe promenadă, prin Baptisteriu, ar putea afla ceea ce dorea să afle (dacă Rozanov se găsea încă în Ennistone) privind tabela locatarilor, aflată în hol. Dacă ar fi intrat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca un stâlp. Repaus, ostaș! Toaibă a auzit comanda ca prin vis, atât de încordat era. Gândurile îi roiau în cap ca albinele la urdiniș... „De ce m-o întrebat tocmai pe mine? Și de ce zâmbea? Sau poate mi s-o năzărit? Nu, nu. Nu mi s-o părut. Chiar o zâmbit când o dat cu ochii de mine. Numai că s-o gândit el la ceva... Așa degeaba nu mă întreba... Poate și-o adus aminte de exercițiul acela... Da’ cine știe ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ceva, domn’ locotenent. Ce vrei să spui cu asta, Toadere? Ia uitați-vă sub copăcelul de colea. Locotenentul a privit în direcția indicată de Toaibă, dar nu i s-a părut nimic deosebit. Nu văd nimic. Ce ți s-a năzărit? Dacă vă uitați bine-bine, o să vedeți țevile tunurilor antiaeriene. Eu le-am descoperit mișcându-se când la dreapta, când la stânga. Făceau reglarea aparaturii... Cu oarecare roșeață de jenă pe obraz, locotenentul a apreciat: Ai simțul observației foarte bine pus la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
minte lui Toaibă. Grupați în formație ca și până atunci, au pornit târâș ca niște miriapozi... Pe măsură ce trecea timpul, focul mitralierelor își diminua intensitatea. „Au pornit să tragă ca și cum latră câinele noaptea când e trezit din somn și i se năzare cine știe ce” - gândea Toaibă, continuând să se apropie de lanul de porumb. După scurtă vreme, s-au văzut la adăpost, dar nu și în siguranță, fiindcă patrulele trimise de inamic să scotocească terenul puteau ajunge la ei. Un schimb de focuri
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
i-o spus Marele Ștefan feciorului său că dacă n-a putea ține țara slobodă mai bine s o închine turcilor decât muscalilor”. Nu te mai uita așa la ei, că te-or lua pe sus. Cine știe ce li se poate năzări sălbaticilor iștia? l a făcut atent Maranda. Lasă că știu eu cum să mă feresc de ochii lor. Știi să te ferești, da’ ai uitat că ești îmbrăcat în haine de invalid și s-a găsi unul să priceapă ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în cotețul rămas încă închis... Tocmai deschidea portița de la coteț când i s-a părut că aude sforăit de cal. A tresărit și a privit în jur clipind des, ca să-și alunge vedenia care îi cuprinsese închipuirea... I s-a năzărit că bietul căluț se afla dincolo de poartă, așteptând să i se deschidă. A privit cu mare atenție spre poartă, dar dincolo de ea sufla doar vântul prevestind vreme rea. Când s-a întors cu grăunțe pentru orătănii și le arunca chemându
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
repezit spre ușa grajdului zgâlțâind o din țâțâni... Odată cu aceasta, Toaibă a auzit din nou ca prin vis același nechezat chemător... „Să știi că am cam început să iau câmpii. Da’ mai bine să văd eu de ce mi se tot năzare că aud ba nechezat, ba sforăit de cal?” Cu acest gând înfipt în minte a golit îndată paharul și a pornit spre grajd. Inima a început să-i bată cu putere. „De ce?” - s-a întrebat grăbind pasul șchiopătat. Când a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și 1117 rămân pe loc - s-a auzit vocea gardianului, într-o dimineață, pe când echipa lui Toaibă se pregătea să intre în mină. Un fior rece i-a străbătut șira spinării. El purta numărul 1113. „Ce li s-o fi năzărit aistora?” Până să găsească un răspuns, același glas a lămurit lucrurile: De astăzi înainte, voi trei veți trece în celălalt schimb... Echipa în care a fost adus Toaibă cu ceilalți doi deținuți a fost adunată pe platou, pentru a li
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se petrecea cu ea. Parcă niște voci reverberate în surdină, doar de ea auzite, i se adresau cu cuvinte omenești. La început, copila nu prea a înțeles despre ce putea fi vorba. Avea impresia că are închipuiri, că i se năzare. Dar nu, nu era doar o părere. Vocile îi sunau în auz, le auzea, ei îi vorbeau. îi adresau încurajări și sfaturi, pe care ea nu le prea pricepea pe moment. Dar, neștiind ce să facă, le asculta în tăcere
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
Ilucă - și el ieșean născut în spațiul geografic și cultural al Botoșanilor - a avut o tresărire. S-a minunat mai întâi de norocul care l-a “lovit” acolo unde era el mai sensibil: pasiunea pentru istorie. Apoi i s-a năzărit ideea: de a se folosi cu nesațul care îi este propriu de sumedenia de informații cuprinse între tartajele cărțoaielor neobositului cercetător, pentru a oferi cititorilor - nu doar celor obișnuiți cu năravul lui - într-un alt chip, imaginea de sfârșit de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
sânt Cici. I-am șoptit să nu facă nici o mișcare. Trebuia s-o lăsăm pe Cici să creadă că nu-i nimeni acasă. M-a ascultat, supusă. Tăceam amândoi împietriți, scrutând orice zgomot, încît ne auzeam răsuflarea. Ce mi-a năzărit atunci prin minte? Da ce n-aș profita de ocazie ca s-o îmbrățișez? Mihaela n-are să se opună, nici n-o să protesteze, de frică să n-o audă Cici, de afară. Am apucat-o în brațe și am strîns-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
făcute de maicile de la vechile mănăstiri din Lima, Bajo el Puente, Carmen, Barrios Altos, tocmai de la capătul pămîntului, dragă, șoferul s-a rătăcit și doar a trăit acolo, acum, nu, draga, acum e altceva, acum la mahala li s-a năzărit tuturor să-și ridice case și a trebuit să plece din timp, e o porcărie; toți mănîncă acum biscuiți, uită-te la grăsan, nu-i așa că-i un sălbatic? și acum mănîncă toți Înghețată, ăsta e Martin de care ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lecția de pian și ca de obicei s-a topit de dragoste pentru călugăriță, pînă În jurul orei șase. Carlos veni să-l ia foarte tîrziu, la spartul tîrgului, cum s-ar spune, fiindcă, după cum află Julius, lui Bobby i se năzărise să-i facă o vizită lui Peggy, canadianca și o luase la plimbare cu camioneta fără să ceară voie părinților. Julius era nerăbdător s-o vadă pe maică-sa; n-o găsise acasă la ora prînzului, nu-și găsea liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Pe urmă a așteptat nașterea lui Rafaelito. Un adevărat coșmar. Mătușa Susana, sluta, nici nu mai voia să se gîndească la asta și de aceea căuta fără Încetare vreo problemă casnică În care să-și vîre nasul. Ba i se năzărea că servitoarea făcuse una boacănă, ba că Victor, singurul servitor care rezistase mai mult timp la castel, uitase să șteargă mobilele de praf, trebuia să stai tot timpul de coada lui, Victor devenise din ce În ce mai Încrezut cu trecerea timpului. Viața socială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
crudă a mimetismului, ei trebuie să repete gesturi și acțiuni în virtutea nebuniei care a impus regimul, este aici o lume purtată de inerție ideologică, lăsând în urmă victime. Oameni nevinovați sunt condamnați pentru delicte inventate, pentru că așa i s-a năzărit cuiva. Dramatică este povestea trăită de Dumitru Alexandrescu, închis pentru șapte ani (cifră fatidică) pentru că un consătean l-a pârât cui nu ar fi trebuit, dar fabricanții de hârtii denunțătoare au avut grijă să toarne acolo o mulțime de minciuni
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
EminescuOpVI 111} Ce sunt, oare, zburătorii? Vin din rumenirea serii Și din fundul sfânt al mării, Vin din ploaia cea cu soare Și din dor de fată mare. Iară umbra norilor Calea sburătorilor, Căci îi vede Cine-i crede, Le năzare La oricare L-a chemat din noaptea mare. De - ndrăgește vre o fată Ca luceafăr i s-arată, Dar din nouri se repede La pământ unde o vede Și-n cărare îi răsare De la creștet la picioare; Ochii negri - ntunecoși
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
va schimba totul.“ — Ce va schimba totul? Fiul se ridică acum în picioare. Nu știu. N-a vrut să-mi spună. Pentru siguranța mea, a zis. —Siguranța dumneavoastră? — Îmi cunosc soțul. Era un om serios. Nu i s-ar fi năzărit dintr-odată să se ducă să țipe la prim-ministru. Dacă a avut ceva de zis, trebuie să fi fost exact cum a spus Shimon - o chestiune de viață și de moarte. Capitolul 7 Beitin, Malul de Vest, marți, 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]