427 matches
-
unele compoziții versificate ale lui Tzara conțin secvențe onomatopeice din cîntecele românești de mahala - ex.: „zumbai zumbai zumbai zum”, incluse și în „La Prémiere aventure celeste de Monsieur Antipirine“). Dacă însă Tzara e lăudat pentru că și-a adus aminte de... năzbîtiile lui Vinea, poemul „Crépitements“ al lui Blaise Cendrars — publicat fără acordul autorului! — e respins cu dispreț: „Dar nu mai publicați versuri insipide de Blaise Cendrars. Dați-i certificat de paupertate intelectuală”. La fel, Marcel Iancu e tras înspre perioada sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
zi ploioasă, privești un deal îndepărtat, el singur scăldat în soare, cu același sentiment, deci, contempla și Gaston intențiile lui Endō. — Vrei niște gumă, străine? întrebă șoferul întinzându-i un pachet de gumă de mestecat. Vezi să nu faci vreo năzbâtie. — Endō-san... Unde s-a dus? — S-a dus să aducă omul. — Să aducă omul? — Da, cel pe care se pregătește să-l lichideze. Gaston și-a lipit fața prelungă de geam. Un polițist cu o cască albă pe cap a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de frumusețea ei, să-i trăim zilele din plin și să strângem din ea amintiri pentru întreaga viață. Sunt momente de pe drumul copilăriei la care revenim la orice vârstă cu drag și mereu cu nostalgie. Printre ele sunt cărțile și năzbâtiile copilăriei care ne marchează într-un procent destul de mare atât caracterul cât și personalitatea de mai târziu. Năzdrăvăniile copilăriei, ca și oamenii, au destine diferite. Unele sunt date uitării imediat după desfășurarea lor, iar altele trăiesc în conștiința noastră mult
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
acestea mulți dintre noi sunt capabili să păstreze spiritul aventuros și inocența copilăriei până la vârsta senectuții și chiar mai departe de ea. Copiilor le este greu să vorbească și să se gândească la viitor, când prezentul îi îndeamnă la jocuri, năzbâtii, zâmbete, voie bună și din când în când la lectura care îi învață să deosebească binele de rău și adevărul de minciună. Cu trecerea timpului copilul bate sfios la Ușa Adolescenței, o ușă mare, legată cu nenumărate lanțuri și lacăte
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care‑i plăcuseră În trecut, fie că urmărea niște principii masculine proprii, o dublură masculină jungiană, o predispoziție particulară sau o viziune Înnăscută asupra bărbatului - desigur inconștientă - n‑aș putea spune. Pe Ravelstein Îl iritau asemenea idei. Mi‑a mărturisit. - Năzbâtia asta jungiană Îi vine direct de la Radu Grielescu. Vela e o mare prietenă a cuplului Grielescu. Și tu luai masa cu ei la fiecare două săptămâni. Desigur, tu ești scriitor, ai nevoie să cunoști tot felul de oameni. E natural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
e colorată, pastelată, fără limite. Orice mic neajuns capătă pentru câteva momente proporții tragice, pentru ca în scurt timp să dispară, să nu te împiedice să zâmbești din nou. Nu există om care să nu se gândească la dulcea copilărie, la năzbâtii și amintiri frumoase, la supărarea părinților sau la o notă proastă, poate... totdeauna îți amintești cu drag de-aceste clipe de vis. Oricât de trist și îngândurat ai fi, când auzi cuvântul copilărie și se ivește un zâmbet cald și
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
lui Pascalopol. - E de datoria unor oameni de onoare să informeze pePascalopol asupra consecințelor. Trebuie împiedicat și moș Costache, observă Stănică. Aglae făcu un gest de dispreț. - Costache se uită numai în ochii ei. E în stare, Doamneiartă-mă, de toate năzbâtiile. Felix ar fi râs în altă împrejurare de plânsul așa de naiv invidios al Aurichii. Îl împietrise însă știrea logodnei Otiliei, pe care o credea adevărată. Comunicând Otiliei scena din casa Aglaei, aceasta zâmbi dând din umeri. - Fleacuri de-ale
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otilia începu să zâmbească și mângâie matern și cu vârful degetelor subțiri obrazul lui Felix. - Sunt o nebună, Felix, nu trebuie să te iei după mine. Tu nu ești încă major, deși papa ne-ar da voie să facem orice năzbâtii, să ne așezăm și-n lună. Însă ar vorbi lumea pe seama ta. Tu trebuie să fii liber, să muncești. Altfel, îți ratezi cariera. Am să-l rog pe papa să se mute de aici. Otilia se ținu de cuvânt și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mândrie. Își ținea cozorocul pe frunte ca ofițerii nemți, să nu observe nimeni unde privește și să nu-i intre soarele în ochi. Toți purtau matricola pe mâneca stângă a costumului bleumarin, cu număr personalizat pentru identificare. În caz că făceau vreo năzbâtie, imediat erau reperați după ea, dar nu îl deranja ca pe alți colegi. Costumul nu era chiar atât de ieftin, ținea cam doi ani. Toată ziua maică-sa îl cârpea în coate sau pe unde se rupea, de obicei pantalonul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
aproape! La franceză venise direct de pe băncile facultății profesoara Plăcintescu Floarea a văzut cam care era situația, pe cine îl interesează materia și pe cine nu. Diferența dintre ei era de 3-4 ani așa că nu se putea abține, râdea de năzbâtiile lor însă Stani vroia să glumească toată ora ea să predea și din acest diferend nu puteau ieși, decât ei să stea în spate la taifas iar ea cu francezii s-au dus mai în față. Clasa era mică și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în fiecare zi, în fiecare an, se adăuga câte o nouă restricție pentru ei studenții, mecanismul scârțâia însă erau neputincioși! Începuse dictatura!’’ A trecut pe la doamna Schwartz, mama lui Gigi, cel mai bun prieten din copilăria plină de vise și năzbâtii, o femeie frumoasă, elegantă și deosebită care îl întâmpină exultând: - Gigi în fiecare lună vine acasă; îmi aduce mereu salam de Sibiu, cașcaval, are foarte multe suplimente, îi prisosesc acolo< face armata la marină, în Mangalia ! Laur când aude de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de pildă, de România cu Gabonul, un tratat, deci, cu un text tip compendiu, "inodor, incolor" și fără nici o tentă de apropiere între două state între care există doar relații "clasice", nicidecum de "frățietate" sau relații privilegiate. Dar o asemenea năzbâtie ridicolă și, totodată, descalificantă, de a pretinde să se insinueze despre posibilitatea agresiunii uneia împotriva celeilalte ori să se vorbească despre prietenie și respect reciproc între entitățile unei populații care aparțin aceleiași națiuni (vremelnic și nevolnic separată), reprezintă o jalnică
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
dimineață până seara, că avea butoaiele pline și că, fără acele butoaie, n-ar fi fost în stare să pună un toc. Să se răzbune, dar ce motiv ar fi avut? Că avea o fire morocănoasă atunci când el făcea vreo năzbâtie? Sau că era prea conștiincios în privința celor din familia lui? Îl revedea, îi revedea ochii aceia sinceri și îngândurați, mâinile mari și surâsul de om bun și simțea o duioșie care, dacă nu s-ar fi aflat în confesional, l-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pompierilor, dacă vreuna dintre mașinile lor ar fi putut ajunge, pe cărare, până aici. Zidurile n-ar fi putut fi sărite decât cu catapulte, dar a imagina la porțile castelului o astfel de mașinărie de Ev Mediu timpuriu era o năzbâtie chiar mai mare decât un cal de bronz care se balegă. Ședeau nemișcați, călărețul și calul, nici măcar un fir din coada impregnată de cocleală nu părea să se fi urnit de la locul lui. Petrache înțepă mormanul de cocoloașe care arăta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de-a face cu România. Tocmai asta înseamnă incultură esențială: incapacitatea de a recunoaște familiarul în ceea ce în primă instanță îți apare ca străin. Și mai departe: incapacitatea de a percepe identitatea umană în spatele diferenței de primă instanță. Pentru noi năzbâtiile unui escroc din Parlament sânt mai importante decât războiul din Cecenia ― unde este repusă în joc condiția umană ―, pentru că escrocul este "al nostru", în timp ce cecenii pot fi torturați în voie pentru că sânt "departe" și, în plus, nu sânt nici creștini
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Anișoara Nastase. În ziua de astăzi funcționează trei grădinițe: la Tarnița, Onceștii Noi și Dealu Perjului. PORTRETE DE DASCĂLI Îngerul meu (învățătoarea mea). “Îngerul meu este mama noastră - doamna învățătoare. Ea are chipul blând și bun și este îngăduitoare cu năzbâtiile mele de copil și cu naivitatea mea. În orice moment greu prin care am trecut, Doamna a fost lângă mine și mă povățuia, ajutându-mă să trec peste el. Când mă poticneam ca o pasăre care-și frânge o aripă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
1939. Este scrisă, desenată și susținută de școlarii din județul Tutova. Avea ca instructori și îndrumători pe Ion Chișcă, Ion Taraze și Petre Todicescu. 196 Revista este de o bogată preocupare literară, cu compuneri, versuri, proză, desene, jocuri, ghicitori, informații, năzbâtii, șarade. Aici debutează cu succes Ion Hobana (Aurel Ion Manta Roșie) elev în clasa a II-a a școlii primare nr.4 Bârlad, cu o spirituală poveste auzită de la bunici: „Sfântul Nichifor". La „Poșta redacției" i se răspundea: „Ne-a
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
avut numeroși copii. 190 Spre deosebire de manuale, legendele publicate pe seama domnitorului nu se sfiesc să imagineze detaliat pe acest subiect. Cine vrea, poate să afle, de pildă, că atunci "când era de 10 ani, Ștefan se arăta isteț și plin de năzbâtii: nu găseai în sat copil netrântit de el" (Ștefan cel Mare și Sfânt, 1504-2004. Portret în legendă, Editura Mușatinii, Sfânta Mănăstire Putna, 2003, p. 17). 191 Relatarea aparține unui elev de clasa a VI-a de la Grupul Școlar "Dumitru Mangeron
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
te vei mărita. Iar întorcându-se către cei din jurul lui, îi întrebă: Care vreți să luați de soție pe această fată vitează? DIN COPILĂRIA LUI ȘTEFAN CEL MARE Când era de 10 ani, Ștefan se arăta isteț și plin de năzbâtii: nu găseai în sat copil netrântit de el. De la o vreme a fost luat din satul Borzeștii, ținutul Bacăului, și dus la Suceava, din Bucovina, unde tatăl său avea scaunul de domnie. Nici aici nu s-a domolit. Când era
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
iar cei mai cu frică de Matale îi zic, dându-și cu smerenie ochii peste cap, Sfânta Scriptură. Iartă-mă Doamne, că ori de câte ori simt că rezervele mele de voie bună s-au cam dus naibii, deschid cartea aceasta plină de năzbâtii și mă veselesc mai ceva decât cum mă veseleam odinioară, când pe lumea aceasta exista și umor de calitate și revista Urzica. Și cum azi, data din perete, bateriile mele antistres secaseră binișor, a trebuit să le încarc la repezeală
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
omului Buraga. Astfel în aprilie 1978 apărea în revista Flacăra articolul „într-o, viață de om, învățătorul Costache Buraga a agonisit la Dăneștii Vasluiului, un VINA Tata era un om sever iar noi copiii îi știam de frică. Pentru orice năzbâtie pe care o făceam eram foarte aspru pedepsiți. Necazul era că tata aplica o regulă pe care n-o înțelegeam nici în ruptul capului. Pentru greșeala unuia dintre noi, plăteam cu toții. Și regula era respectată chiar dacă nu erai acasă; o
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
așezat, cântă melodii pe care le-au îndrăgit ca liceeni, evocă momente hazlii din viața de elevi, se tachinează reciproc fără menajamente și fără umbră de supărare din partea unora sau a altora. Cele mai savurate amintiri sunt cele privitoare la năzbâtiile deochiate, care au avut ecou în toată școala la vremea respectivă. Au povestit despre felul cum reușeau să păcălească pe unii profesori sau conducerea școlii, despre evadările nocturne din internat, cu complicitatea pedagogului, felul cum reușeau să-și motiveze absențele
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
și șușoteli se strecurau printre învățăceii șăgalnici. La semnul lui Vasilică, toți copiii se ridicară deodată de pe bancă. Iliuță se prăbuși ca un bleg în hohotele celorlalți năzdrăvani. Și sfinții din icoane nu s-au putut abține. Uitându-se la năzbâtiile acestor poznași, pe chipul lor pictat li se putea desluși zâmbetul. Numai dascălul a rămas serios, așa cum fusese de la început. Aceste năsărâmbe nu-l mișcară cu nimic. Și-a dres vocea și s-a răstit scurt, astfel încât scufundă iarăși pronaosul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
viață. Cum să exprimi în cuvinte forța stranie a acestor fantasmagorii privite de o umbră? În Drumul Damascului, Necunoscutul se întreabă sceptic: „Să fie oare cu putință ca nimic să nu se piardă, ca totul să reapară la suprafață, de la năzbâtiile copilărești și până la greșelile grave?”, recunoscând mai târziu că, desigur, focul distruge orice, „dar cruță... din nefericire... amintirile... trecutului”, acele amintiri de care nici moartea nu-l putuse scăpa pe Assir. „Numai fantomele mă sperie”, va mărturisi Necunoscutul în a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
servi un filosof care și-a petrecut toată viața în această activitate fără să fi deranjat niciodată pe nimeni... Protagoniștii triunghiului subversiv împărtășesc așadar un antiplatonism deconstruit printr-o gestă care cuprinde umor, ironie, zeflemea, jocuri de cuvinte și alte năzbâtii verbale bazate pe omofonii. Antistene, cel dintâi, părintele fondator al școlii cinice - zis „Adevăratul Câine” -, afirma ca un nominalist sadea că vedea mulți cai, cu siguranță, dar nu și cabalinitatea platoniciană. Ideea de cal nu există, pentru că există doar realitatea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]