1,904 matches
-
articol al lui Șerban Cioculescu, Universalism literar, datînd din 1945 și reprodus recent în Cultura (nr. 2, 15 ianuarie 2009), ne reține atenția prin următorul pasaj: "Posteritatea șlui Eminescu, n.n.ț, deshumîndu-i vastele poeme de tinerețe, a descoperit o neasemuită năzuință către ilimitat, care atestă premisele genialității celei mai ambițioase. Aceste premise, trebuie să recunoaștem însă cu sinceritate, nu și-au găsit realizarea, la vîrsta maturității. Eminescu înfățișează, prin activitatea sa dintre anii 1876-1883, un foarte curios proces involutiv: și-a
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
mai ambițioase. Aceste premise, trebuie să recunoaștem însă cu sinceritate, nu și-au găsit realizarea, la vîrsta maturității. Eminescu înfățișează, prin activitatea sa dintre anii 1876-1883, un foarte curios proces involutiv: și-a impus o serie de renunțări, pe planul năzuințelor majore ale tinereții, în folosul migălirii artistice, datorită căreia a dat culturii noastre un instrument verbal admirabil și valori muzicale nedepășite, dar strict naționale. Prin creațiile maturității, artistul a biruit dificultățile stadiului evolutiv al instrumentației noastre lirice, dar și-a
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
de tipul precocității romantice, care a îngăduit unei serii de mari lirici europeni să se realizeze înaintea vîrstei de treizeci de ani." Prefigurarea lui Negoițescu este izbitoare, atît sub raportul tezei generale, cît și în traducerea ei prin expresii ca "năzuință către ilimitat", "mare simfonie haotică", "mituri lirice delirante", într-un rînd chiar printr-o simetrie a formulărilor: "un foarte curios proces involutiv" (Ș. C.)/ "un fantastic și straniu fenomen" (I. N.). Ce ar mai fi de adăugat? Istorie contrafactuală n-
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
special prin Abside, prin Porți, prin Bolți, prin Tronuri etc., valorile expresionismului inițial, sălbatic și animat de impulsuri sangvine, se reformulează înlăuntrul unei subtile alchimii spirituale. Strigătul exterior se reprimă, se gîtuie, implozează și, finalmente, se sublimează în vectorii unei năzuințe interioare. Urletul inițial se resemnifică, devine contemplație și oferă rezoluția maximă a unei lumi abordate brutal, dar înțelese profund. Cu alte cuvinte, opera lui Marin Gherasim descrie un itinerariu vast care conciliază fervorile pecabile ale cărnii cu parfumul ireal și
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7140_a_8465]
-
ca-n replica de părinte sîcîit cu prostii a Demiurgului: "Nu-mi cere semne și minuni/ Care n-au chip și nume." , adică schimbări la față și mofturi, în același timp. Țara Minunilor împlinește dorințele derizorii, tot atît cît marile năzuinți. Vindecă de complexe, fie ele fiicele sublimului, sau ale ridicolului. Acolo, unde totul se poate și nimic nu mai are prețul de dincoace de oglindă, și-ar găsi, pesemne, locul Inventatorul iubirii, urmat de Parcurg imposibilul și de Moartea moartă
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
să ajungem la un numitor comun nici cu UDMR, nici cu PCM, pentru obținerea acestor interese strategice", a spus Toro, citat de Mediafax Toro a afirmat că CNMT a optat pentru formula de partid popular pentru că este cel mai aproape de năzuințele și de setul de valori ale comunității maghiare din Transilvania. La Adunarea generală anuală a CNMT au participat 230 de reprezentanți ai acestuia din țară, pe ordinea de zi figurând darea de seamă, prezentarea unor proiecte de viitor, alegerea conducerii
Maghiarii din Ardeal îşi fac un nou partid () [Corola-journal/Journalistic/49448_a_50773]
-
în „propoziții umane" a fost sisifică. Nimeni n-a ciocănit ca el fiecare cuvânt, n-a întors pe toate fețele fiecare formulare pentru a obține expresivitate totală și pentru a include în orice aserțiune totalitatea înțelesurilor „umane", adică motivațiile, predeterminările, năzuințele, neputințele, jocurile hazardului și multe altele. începea prin a scrie o primă ciornă. Soția lui, Anne, bătea textul la mașină și manuscrisul inițial era distrus. Malamud îl corecta, îl supunea unor prefaceri cel mai adesea substanțiale, urma o nouă dactilografiere
Viață modelată de operă (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6022_a_7347]
-
a politicii Partidului Comunist Român, a înaltelor principii ale eticii și echitații socialiste, să promoveze neabătut progresul, ideile înaintate în toate domeniile vieții și activității sociale. Tribuna a opiniei publice, presa exprimă concepția clasei muncitoare - clasa conducătoare a societății românești -, năzuințele întregului popor, difuzează în mase ideile și inițiativele valoroase, contribuie prin întreaga sa activitate la făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate. Articolul 2 Presă își desfășoară activitatea sub conducerea Partidului Comunist Român - forță politică conducătoare a întregii societăți din Republică Socialistă
LEGE nr. 3 din 28 martie 1974 (*republicată*) Legea presei din Republica Socialistă România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106391_a_107720]
-
Simona Vasilache Cea mai comentată dintre Nopțile lui Mace-donski e-un vis de Bagdad. In micimea unei odăi, nu-i e dată împlinirea. Si nu e singura înfrângere, într-o întreagă operă de năzuinți plafonate. „Oricare coperis de casă/ E baltă de lumină" e nădejdea din Excelsior, manifest al volumului omonim, din 1895. E tipărit la Noua Concordia, și se vrea o carte cu prieteni, un rai de iertări, de înțelepțiri, clădit pe bucuria
Bagdadii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6275_a_7600]
-
Poetul nu întîrzie a se replia pe poziția semimisoginismului său inițial, arătîndu-se „foarte deranjat", în virtutea încredințării că femeilor le e dat doar să „inspire poezie"... Așadar erosul blagian e suficient de complex, îndepărtîndu-se considerabil de portretul-robot în care se reliefează năzuința către o venustate aparent suficientă sieși, cu rol inspirator chiar în circumstanțele unei absențe intelectuale, dar apropiindu-se iarăși de idealul nimfei acerebrale cînd lucrurile i se par a scăpa de sub control, respingînd intelectul feminin cu veleități posesive. Don Juanul
Muzele lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6277_a_7602]
-
post fix de observație au făcut ca magistratura sa critică să nu fie luată în considerare ca una dintre cele mai lungi din istoria literaturii noastre. Familia spirituală a lui Gabriel Dimisianu este aceea a lui Tudor Vianu, a cărui „năzuință către echilibru" o aprecia de timpuriu. Despre sine, remarca, într-un rând, că n-ar întruchipa „tipul uman" al cronicarului literar, lipsit fiind de promptitudine și de discernământ critic. Dar tocmai promptitudinea și discernământul îi sunt caracteristice, fie și mascate
Lumea criticului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6286_a_7611]
-
Firmin, care și-a pierdut statutul social, iubirea și în cele din urmă viața din cauză că era bețiv, cumplit de bețiv, aproape la fel de bețiv ca Malcolm Lowry. Niciunul dintre manuscrisele din acești zece ani n-a fost tipărit în timpul vieții lui. Năzuința niciodată împlinită a autorului - care resimțea irepetabilitatea capodoperei lui ca pe încă o stihie care-l hăituia și-l hărțuia - era de a realiza un ciclu de trei, cinci sau șapte romane intitulat Călătoria care nu se sfârșește niciodată. Construit
Adresant: Confreria Lowry by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6297_a_7622]
-
nu ajung în derivă morală, organizîndu-se pe un cîmp magnetic aidoma piliturii de fier, pentru a exprima o tendință spre angelizare: „precum sideful negrăit și vrednic/ licărul seminal/ smălțuie embrionul divin/ în uterul nopții” (Cîmp luminos țesut în raza minții). Năzuința către transcendență e cu atît mai prețioasă cu cît străbate stratul anatomo-fiziologic, uriașul freamăt trupesc spre a-și articula imaginea. Drumul terestru, constrîns pînă la un punct de visceralitate, de impulsurile ei fatale, capătă o perspectivă ascendentă. Deși „întîrzie”, duhul
O nouă feminitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5152_a_6477]
-
care ținusem - Jacques și, într-o măsură mai mică, Herbaud - erau dintr-un alt aluat decât mine; dezinvolți, evazivi, puțin incoerenți, marcați de un soi de har funest; era imposibil să comunici cu ei fără rezerve. Sartre corespundea exact cu năzuința mea de la 15 ani: era jumătatea mea, în care îmi regăseam, aduse la incandescență, toate pasiunile. Cu el puteam împărtăși totul, mereu. Când m-am despărțit de el, la începutul lui august, am știut că nu va mai ieși niciodată
Simone de Beauvoir - Memoriile unei fete cuminți () [Corola-journal/Journalistic/5232_a_6557]
-
și a unei înțelegeri exacte a componentelor sale materiale, ci joncțiunea a două spații, cel obiectiv, al pînzei și al instrumentarului, și cel interior, imponderabil și imposibil de cuantificat, al memoriei atavice, al proiecțiilor vizionare și al legăturilor inefabile cu năzuințele și cu obsesiile speciei, dar și cu determinările surde ale cosmosului. Pentru a surprinde această dinamică a conștiinței artistice și a conștiinței de sine a omului, prin însuși actul de a face, de a structura, de a da sens, adică
O radiografie a lumii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6676_a_8001]
-
special prin Abside, prin Porți, prin Bolți, prin Tronuri etc., valorile expresionismului inițial, sălbatic și animat de impulsuri sangvine, se reformulează înlăuntrul unei subtile alchimii spirituale. Strigătul exterior se reprimă, se gîtuie, implo-zează și, finalmente, se sublimează în vectorii unei năzuințe interioare. Urletul inițial se resemnifică, devine contemplație și oferă rezoluția maximă a unei lumi abordate brutal și înțelese profund. Cu alte cuvinte, opera lui Marin Gherasim descrie un itinerariu vast care conciliază fervorile cărnii cu parfumul ireal și casant al
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6701_a_8026]
-
drumului pe care toți pașii sunt prezenți. Artistul visează să facă din succesiune o reprezentare a simultaneității, deoarece dorește să surprindă totalitatea chipurilor sale de o viață, întregul creației lui trecute și prezente. Nu este un impuls narcisistic, ci o năzuință imposibilă a pictorului de a-și cunoaște conținutul divin. Ansamblul pare a fi și principiul compozițional al albumului după care se realizează o împletire perfectă între cuvântul scris, tablouri și fotografii. Astfel, o serie de fotografii înfățișează imagini din atelierul
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
cuvînt, în artă, în muzică, fără evocarea, presentimentul sau nostalgia Totalității". Situație cu un spor dramatic cînd ființa își resimte dureros individuația, separarea de Tot, oscilînd între dorința de reintegrare și recunoașterea limitelor condiției sale. La Andrei Zanca o asemenea năzuință spre Întreg se înfățișează ca un nucleu iradiant al lirismului ce nu mai recurge la măști, la scenarii ale disimulării, recomandîndu-se de-a dreptul în substanță confesivă: „tot ce făurim în neistovite reîntoarceri // e doar o încercare de tămăduire / a
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
Pavel Șușară Monumentul public și cultul eroilor În cei douăzeci de ani care s-au scurs de la prăbușirea structurilor și a instituțiilor comuniste din România, nimic nu a cunoscut o manifestare mai dezlănțuită (nici măcar lăcomia și raptul economic) decît năzuința reprezentării simbolice și iluzia proiecției în eternitate. De la victimele celor cincizeci de ani de teroare comunistă la supraviețuitori și de la victimele recente, din decembrie '89, la răniți și la urmași, ca să nu mai punem la socoteală și scadențele timpurilor istorice
Negoțul cu eternitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6533_a_7858]
-
mai curînd de o înrîurire a modei decît de o preferință personală. Potrivit lui Compagnon, însușirile definitorii ale antimodernilor (un sinonim specios pentru reacționari) șunt în număr de șase: respingerea Revoluției Franceze, repudierea Epocii Luminilor, optică pesimista, credința în păcatul originar, năzuința spre sublim și vituperația discursiva. Dar mai presus de ele, ceea ce ii definește pe toți este neputința de a se împacă cu timpul în care le-a fost dat să trăiască. Toți au ceva din crisparea unor spirite dezrădăcinate care
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
Cheever - a life (Cheever - o viață) și are 77o de pagini. Stupefianta carte! Seniorul intimidant de reținut și de deferent, rafinat om de lume, pater familias și, înainte de toate, maestru al scriiturii aluzive, al sugestiei, al aptitudinii de a stimula năzuințe nobile, olimpianul care-și putea permite luxul de a proclama, fără teama de ridicol, aspirații spre „Cutezanța! Iubire! Virtute! Splendoare! Bunătate! ~ntelepciune!” (toate cu majuscule urmate de emfatice semne de exclamare) consemnase zi de zi porniri și făptuiri inavuabile, cu
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
sunt elementele cotidianului celor șase decenii pe care i-a fost dat să le trăiască. Le-a trăit însă încredințat că „literatura este singura dare de seamă despre bătălia pe care o dăm pentru a fi iluștri, o clipă a năzuinței, un imens pelerinaj”. De ce va fi dorit, totuși, să se afle și restul? n P.S. de dragul anecdotei: în 1976, Cheever și-a făcut vacanță în țara noastră, între altele pentru că Petru Popescu, prietenul său roman căruia îi aranjase un sejur
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
puțin, căci vreau să plec de-acuma / Spre dulcele Septembre unde rostul / Meu este doar s-ating cu pieptul bruma" (Cîntec). Din același izvor al "eului detestabil" purcede și seria de personaje, travestiuri galante, de-o țesătură barocă, trădînd o năzuință a alterității, mascată de dorlotarea estetă: detectivul Arthur, Julien Ospitalierul, Glycera, Reparata-cea-cu-trei-sîni etc. Iată-l pe Julien Ospitalierul, fascinant în ipostaza sa de monden impecabil, divulgînd poate o rafinat-cinică nostalgie auctorială: "Mi se dăduse voie să-l privesc și un
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
dealtfel să se întrepătrundă atât de strâns încât de multe ori este greu să distingi unde se termină unul și începe celălalt. Nu trece însă cu vederea amestecul de realitate și închipuire din scrierile a căror exactitudine este viciată de năzuința autorilor de a-și polei imaginea și de alte la fel de lumești porniri sau scăderi, aplaudând în schimb modelul autoironic introdus de Mark Twain. Exasperat, parcă, de obraznica pătrundere a animalelor mici pe un teren rezervat bipezilor, începe înșiruirea cu memoriile
Eu, naratorul și tot eu, protagonistul by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6459_a_7784]
-
irlandez și al unei grecoaice, s-a stabilit la 19 ani In SUA, iar mai târziu, în 1890, în Japonia, unde s-a căsătorit și și-a petrecut restul vieții. Aproape mai japonez decât japonezii - să gândească gândurile lor era năzuința sa -, Hearn a lăsat în urmă o vastă literatură, cu un rol esențial în introducerea culturii japoneze în Occident. Antologia Japonia lui Lafcadio Hearn alcătuită de Donald Richie, în curs de publicare la Editura Humanitas în colecția Nipponica, e prima
Lafcadio Hearn - Kimiko by Angela Hondru () [Corola-journal/Journalistic/6487_a_7812]