290 matches
-
separate și numai fațada comună, aveau o singură intrare principală. Socrul lui Grigore, când a făcut casa, cu vreo zece ani în urmă, a pretins cu orice preț o scară monumentală de marmoră cu o scoică deasupra, cum avea și Nababul, deși palatul ― așa-i zicea dânsul ― era destinat de zestre celor două odrasle ale sale, când se vor așeza, fiecare cu gospodăria proprie. Nadina, soția lui Grigore, se și tânguia acuma și-i imputa bătrânului că a construit casa înadins
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
construcție asistase, inventează L'île à hélice / Insula cu elice 134. Îl interesează puțin și pagubele produse de puterea noii tehnologii, întrebându-se, în Sans dessus dessous / Întâmplări neobișnuite 135, cum ar fi posibilă inversarea axei pământului în beneficiul câtorva nababi sau, în L'Invasion de la mer / Invazia mării 136, cum ar posibil să se transforme centrul Tunisiei într-o mare interioară fără a le face probleme locuitorilor. Dar, în general, la Jules Verne, invenția genială, după ce ne-a făcut să
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
nu mai puțin de zece kilograme de carne!... Am plecat repede, rușinat... Peste vreo două luni, m-am dus iar în piață; am dat ocol timid și circumspect măcelăriei. A.I. m-a văzut și mi-a făcut un semn de nabab, gen "hai, fie, vino, dacă tot ai șansa să mă cunoști"!... Am intrat cu un pas stîngaci: știam că doar polițaii, securiștii, activiștii și cîrciumarii sînt serviți, în mod frecvent pe sub tejghea! Omul meu era bine dispus; mi-a arătat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de ei îl duce pe poet la ideea de ,,decor miliardar’’, cadru-simbol al unei lumi menite dispariției. ,,Miliardar” era, apoi, potrivit aci și pentru că trezește în minți fabulosul, mai ales într-o țară cu populație săracă, dar și cu destui ,,nababi’’. în imaginarul colectiv, poate și într-al autorului, ,,decorul miliardar’’ era palatul unuia dintre aceștia. în fine, după război, „miliardar” părea mai puțin abstract ca înainte; un fel de nouă dimensiune, atît în tranzacții, cît și în evaluările de altă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din nichel”, cărora li se aplica un tratament artistic: erau, adică, după caz, cizelate, vospite, vernisate, bronzate, argintate, aurite sau combinate cu materii fine.8) Apoi - „candelabru”. Sărbătorit, la 15 decembrie 1956, după împlinirea a 75 de ani, în „Castelul Nababilor”, Bacovia a scris imediat după festivitate un poem care începe cu versurile: „Seară plăcută.../ Lumini de candelabre...”. 9) Cuvîntul acesta apare pentru prima și ultima oară în poezia sa. în termeni comerciali, „candelabrele” erau definite, ca și lămpile, „obiecte de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aurite) și accesoriilor (din materii comune sau din materii fine).10) Poemul „Festivă” mai trimite în încă două locuri la ideea de lux: „Am văzut bogățiile de aur/ Și mătase ale trecutului/Acum ale lui AZI!...// Da, fusei în castelul/ Nababilor/Cu cristale, oglinzi și marmoră”. Așadar: „aur”, „mătase”, „cristale”, „oglinzi”, „marmoră”. Acestea sînt prezente, o dată sau de mai multe ori, și în poeziile mai vechi. Iată: „Pantofi de aur, expuși în vitrină” („Pantofii”), „în fotoliu, ostenită, în largi falduri de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
clădim, și noi construim, dar nu edificii peste ruine, așezăminte șubrede cu temelii în nisip sau bălegar, ci schele pentru dărîmat, imense eșafodagii pentru năruit bisericile vechi, crăpate de cutremur, cu sfinți mucegăiți și roși de cari, pentru prăbușit palatele nababilor în ale căror subterane zac movile de aur, pentru a preface în pulbere maghernițele putrede ale politicei oligarhice, îmbîcsite de putoare și de păinjeniș... Vom construi majestoase trapeze de lemn în al căror ochi de frînghie hoiturile despoților vor face
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vizitele lor la Bacovia - puțini, foarte puțini - trebuie musai trecut bucovineanul Traian Chelariu. A lui (vezi: Strada Lebedei nr. 8, Ed. Paideia, 2002, p. 6870) a fost duminică 9 decembrie 1956, ceea ce înseamnă cu cinci zile înaintea festivității din „Castelul Nababilor”. A stat în casa poetului aproximativ trei ore, notînd la sfîrșit că i-a făcut „mare plăcere”. îl vedea întîia dată pe Bacovia, fapt pentru care l-a privit cu cea mai sinceră curiozitate. Rezultatul: un portret pătrunzător, fizionomic și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
văzut prin îngustele ferestre, era emblematic. Ei bine, dughenuțele acelea, emanînd mirodenii, iată-le reînviind din propria cenușă și arătînd ca în nu știu care mică arteră comercială orientală. Bistrourile de-acum sclipesc, moderne, în fața lor, înghesuite, mașinile elegante ale feciorilor de "nababi" orientali. Warda, Summer Time, Tanja, Capulschi, Anita, Amanda, Andreea, așa sună cochetele bistrouri. La o masă, cunosc pe Ahmed. Mă recomand pictor. A, Victor, zice Ahmed, am auzit... Repet: pictor. A, da, înțeleg, Victor. Glumă nevinovată, evident, pentru că, în cel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca să apară, în sfîrșit, la braț cu una din frumoasele care strălucise în scenă. Afară, luna plină, geroasă, era-n dialog incestuos cu lampionul de sub marea friză. I-am invitat în mașină și, ca-n Teodoreni, l-am întrebat pe nabab: Încotro, boierule? Din spate, bastonul mi-a trecut ușor pe lîngă ureche și și-a oprit argintul în parbriz: La Georgel, birjar! A, știam. Urma ca a doua zi trompetistul Georgel, starostele tarafului care sfida cu superbie discotecile, să-și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și gurist, aveam să mă conving). Încă se mai retușau muchii, se mai vopseau cercevele. Masa care se improvizase în onoarea noastră într-o marmoreană logie turcoaz era acum plină cu de toate. Trebuia doar atacată cu distincția impusă de nababul meu. După o jumătate de oră, vivacele Georgel își convocă prin două bătăi din palme partenerii de muzichie și ne propuse: Dați-ne voie să vă cîntăm ce i-am cîntat, anul trecut, lui Bregovici. De-acord, îl împunse moale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
meu. După o jumătate de oră, vivacele Georgel își convocă prin două bătăi din palme partenerii de muzichie și ne propuse: Dați-ne voie să vă cîntăm ce i-am cîntat, anul trecut, lui Bregovici. De-acord, îl împunse moale nababul cu bulbul de argint. Cînd trecuseră două ore? Îl tot așteptam pe cel ce mă îngrijorase cu telefonul lui să-mi spună. Nu-mi spunea nimic. Așa și plecarăm de la Georgel. După ce-i urarăm forță, ca să reziste... timpurilor noi. Luna
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și plecarăm de la Georgel. După ce-i urarăm forță, ca să reziste... timpurilor noi. Luna era de-acum chiar deasupra noastră și poleia cu sidef orașul adormit. Ne-am urcat în mașină și am luat-o, brrr, pe strada cimitirului. În stînga nababului, frumoasa din scenă îi acoperise acestuia umărul cu pletele ei blonde. Zumzetul motorului fu întrerupt brusc de vocea ei mezzo: Terminîndu-mi repetiția, am luat tramvaiul de la Teatru, era spre miezul nopții, vagonul era pe trei sferturi gol, patru indivizi s-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aburise privirea. Revenirea ei imediată: Nu vă speriați, scumpilor, am parafrazat doar un pasaj din romanul în vogă al francezului Michel Houellbecq, Platforma, proaspăt apărut la Polirom, dacă vreți, pagina 117, cumpărați-l! Dintre buclele blonde, l-am auzit pe nabab: Ce vrei, oamenii scenei... Iar după încă vreun kilometru: Birjar, trage, te rog, pe dreapta. Am tras pe dreapta: Pompe funebre, indica firma. Dacă rezum intrarea noastră în... cochetul magazin care ne-a întîmpinat cu luxoase sicrie și la fel de luxoase
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
firma. Dacă rezum intrarea noastră în... cochetul magazin care ne-a întîmpinat cu luxoase sicrie și la fel de luxoase coroane și jerbe și precizez că giganta și frumoasa patroană, genul care-și bagă repede bărbații în groapă, l-a săltat pe nabab și l-a dus în odăile din spate, eu rămînînd aici, în față, printre... exponate, cu periculoasa blondă și cu... și cu..., vai, eleganta cutie de prezervative Sensations, lăsată, insidios, pe masă, martori acustici a ceea ce se întîmpla dincolo, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]