2,620 matches
-
câteva mișcări silențioase, ridicându-mă pe vârfuri, și durerea s-a atenuat. Numai atunci, scoțând capul, privind la dreapta și la stânga cu precauție, și dându-mi seama că ghereta rămăsese destul de umbrită, am reușit să mă simt stăpân pe situație. Naosul era luminat peste tot. Erau felinarele, dar acum erau zeci și zeci, purtate de cei veniți la adunare, care tocmai soseau prin spatele meu. Ieșind, bineînțeles, din culoar, treceau În șir pe la stânga mea, intrau În cor și se aranjau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
luminat peste tot. Erau felinarele, dar acum erau zeci și zeci, purtate de cei veniți la adunare, care tocmai soseau prin spatele meu. Ieșind, bineînțeles, din culoar, treceau În șir pe la stânga mea, intrau În cor și se aranjau În naos. Dumnezeule, mi-am zis, Noaptea de pe Muntele Pleșuv, versiunea Walt Disney. Nu vociferau, ci murmurau, dar toți laolaltă produceau un zumzet accentuat, ca figuranții de la operă care rostesc: rabarbaro rabarbaro. La stânga mea felinarele erau puse pe jos În semicerc, completând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
perceapă, prin talpa subțire a pantofilor lui lucioși, vibrațiile curenților și să-și miște mâinile după logica sferei, iar după aceea a pământului căruia sfera Îi corespundea. Însoțitorii lui. Acum Îi vedeam și pe ei. Se mișcau printre automobilele din naos, lunecau pe lângă draisiniennes și motocicluri, mai că se dădeau de-a dura prin umbră, unii purtând un jilț și o masă acoperită cu pânză roșie În spațiul larg de trecere din fund, alții punând ici-colo alte felinare. Mici, nocturni, pițigăiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și marchiz de Agliè, senior de Surmont, marchiz de Welldone, marchiz de Monferrato, de Aymar și Belmar, conte Soltikof, cavaler Schoening, conte de Tzarogy!“ Pe când ceilalți Își ocupau locul În spațiul de trecere, stând În fața pendulului și a adepților din naos, intra Agliè, În costum la două rânduri albastru cu dungulițe, palid și Încruntat la față, ducând-o de mână, ca și cum ar fi Însoțit un suflet pe cărările Hadesului, pe Lorenza Pellegrini, palidă și ea și parcă amețită de un drog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Nu, omul aici și acum, În fața Pendulului!“ „Să nu fim puerili“, zise Agliè. „Dați-mi un răgaz de o oră. De ce crezi că ar vorbi aici, În fața Pendulului?“ „Are să vorbească În propria-i disoluție. Le sacrifice humain!“ strigă Pierre către naos. Iar naosul, din toate puterile: „Le sacrifice humain!“ Păși În față Salon: „Conte, lăsând la o parte puerilitatea, fratele are dreptate. Nu suntem polițiști...“ „N-ar trebui s-o spui tocmai dumneata“, tărăgănă ironic Agliè. „Nu suntem polițiști și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
aici și acum, În fața Pendulului!“ „Să nu fim puerili“, zise Agliè. „Dați-mi un răgaz de o oră. De ce crezi că ar vorbi aici, În fața Pendulului?“ „Are să vorbească În propria-i disoluție. Le sacrifice humain!“ strigă Pierre către naos. Iar naosul, din toate puterile: „Le sacrifice humain!“ Păși În față Salon: „Conte, lăsând la o parte puerilitatea, fratele are dreptate. Nu suntem polițiști...“ „N-ar trebui s-o spui tocmai dumneata“, tărăgănă ironic Agliè. „Nu suntem polițiști și nu considerăm demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
librăria Sloane mi se păruse că recunosc chipul acela, iar acum Îmi aminteam: era druidesa care alergase spre noi, gata să ne descopere, În poiană, În noaptea aceea. „Alex, Denys, aduceți prizonierul aici“. Vorbise pe un ton poruncitor, murmurul din naos părea să-i fie favorabil, cei doi uriași o ascultaseră, dând-o pe Lorenza În grija a doi Freaks Mignons, Agliè ținea mâinile Încleștate pe brațele jilțului și nu Îndrăznise să se opună. Madame Olcott făcuse un semn micilor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe nume, Încercă să se dezlege, dar Lorenza, care Îl privea țintă fără nici o expresie, păru să nu-l recunoască. Belbo tocmai voia să-l Întrebe, desigur, pe Agliè ce voiau să-i facă, dar nu avu timp. Din fundul naosului, dinspre zona unde se aflau casa și standurile de cărți, se auzi un răpăit de tobe și niște note stridente de flaut. Dintr-o dată portierele a patru dintre automobile se deschiseră și din ele ieșiră patru făpturi pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Pentru prima oară l-am văzut pe Agliè pierzându-și controlul. Se ridică din jilț, dar făcu o greșeală. Apoi se aruncă spre femeie - evitând aproape Întâmplător traiectoria Pendulului - strigând: „Viperă, mincinoaso, știi bine că nu poate fi...“ Apoi către naos: „Impostură, impostură! Opriți-o!’“ Dar nimeni nu se mișcă, ba mai mult, Pierre se duse și luă loc În jilț, zicând: „Să continuăm, madame“. Agliè se calmă. Își recăpătă sângele rece și se dădu la o parte, amestecându-se printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și desfigurate, ca și cum ar fi Încercat să-și facă nevoile și nu reușeau, respirau gâfâind. Lumina vasului cu jăratic se atenuase, iar acoliții lui Madame Olcott stinseseră toate felinarele puse pe jos. Biserica era luminată doar de raza felinarelor din naos. Și Încet-Încet, minunea se realiză. De pe buzele lui Theo Fox Începea să iasă un fel de spumă albicioasă care treptat se solidifica, și o spumă de același fel, cu ceva Întârziere, Începea să iasă și de pe buzele fraților lui. „Curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din spate, n-am Înțeles imediat ce se petrecuse, dar am văzut-o pe Lorenza lunecând la picioarele lui Belbo cu fața ca de ceară, iar Pierre ridica În sus lama urlând: „Enfin, le sacrifice humain! Și apoi, Întorcându-se către naos, În gura mare: „I’a Cthulhu! Fa S’ha-t’n!“ Ca la un semn, mulțimea ce umplea naosul se urnise, iar unii cădeau răsturnați, alții amenințau să răstoarne mașina lui Cugnot. Am auzit - așa cred, cel puțin, doar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu fața ca de ceară, iar Pierre ridica În sus lama urlând: „Enfin, le sacrifice humain! Și apoi, Întorcându-se către naos, În gura mare: „I’a Cthulhu! Fa S’ha-t’n!“ Ca la un semn, mulțimea ce umplea naosul se urnise, iar unii cădeau răsturnați, alții amenințau să răstoarne mașina lui Cugnot. Am auzit - așa cred, cel puțin, doar nu mi-oi fi imaginând eu un amănunt atât de grotesc - vocea lui Garamond spunând: „Vă rog, domnilor, un minim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
acum erau acoperite de mâl, și mi-a explicat tâlcul lor secret, punându-mă să promit că nu-l voi dezvălui nimănui. A venit și ziua de sâmbătă. Cei care sosiseră la Aquileia s-au împărțit în două grupuri în naosul bazilicii, de-o parte bărbații, și de alta femeile. Erau îmbrăcați într-o tunică largă și albă, fără podoabe și cingătoare, și n-aveau încălțări. După ce-au spus rugăciuni și psalmi, persoane de ambele sexe se așezară în mijlocul bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Cântau două coruri; mai întâi bărbații și, când aceștia își trăgeau sufletul, se auzeau femeile. Astfel cântarea nu se întrerupea deloc, devenind tot mai iute, ca o roată care se rostogolește pe o pantă. Cei care stăteau în picioare în mijlocul naosului, la început încet, și apoi tot mai repede, după cum era cântarea, se învârteau cu brațele depărtate de corp până ce păreau să devină niște moriști descriind o spirală invizibilă. După o asemenea învârtită, corul se întrerupea brusc și respectivii oficianți cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fiu ascultător ce era, ceea ce eu n-am fost nicicând. La Concordia am rămas până sâmbătă. Înainte de a pleca, am mers la bazilica Sf. Ștefan unde se ținea slujba săptămânală. Ajuns cu întârziere, am văzut enoriașii îngrămădindu-se printre coloanele naosului. Pe treptele înalte ale absidei centrale era prezentă întreaga ginte din localitate. Am intrat cu greu, asta și fiindcă predicatorul era asaltat din toate părțile. Unii urlau la el mustrându-l pentru vorbirea greoaie, alții îi reproșau ceea ce susținea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care fusese construită. Dar aș nedreptăți locul sfânt dacă n-aș da și alte amănunte și n-aș stărui asupra puținelor sale frumuseți. Era impunător, lung de șaptezeci și patru de picioare și înalt de șaizeci de coți, avea cinci naosuri și un transept care se sfârșea printr-o absidă cu cupolă semicirculară. În fața intrării exista un atrium vast, înconjurat de un portic încăpător. În acesta se afla cristelnița cu un baldachin de bronz sprijinit pe coloane și împodobit cu păuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Pragul era pavat cu bucăți de marmură luate de la circ, cu fragmente de inscripții antice și basoreliefuri. Arhitectura bazilicii se susținea pe un mare număr de coloane, nici una egală cu cealaltă, recuperate de la felurite temple și palate. Lumina intra în naosul central prin mici ferestre arcuite, iluminând pereții goi, netencuiți, doar în parte acoperiți cu cortine și draperii. Podeaua era o adunătură de bucăți de marmură de toate felurile și formele, rudimentar potrivite și adaptate. În fundul naosului central, care era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
palate. Lumina intra în naosul central prin mici ferestre arcuite, iluminând pereții goi, netencuiți, doar în parte acoperiți cu cortine și draperii. Podeaua era o adunătură de bucăți de marmură de toate felurile și formele, rudimentar potrivite și adaptate. În fundul naosului central, care era și cel mai înalt, exista un mozaic pus pe arcul de triumf și, imediat după aceea, deasupra hipogeului, confesionalul, sau altarul cel mare. Doar în absidă se afla un mozaic foarte frumos ce-l reprezenta pe împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un sarcofag de bronz în întregime aurit și acoperit cu o cruce de aur masiv. Reculegerea noastră privind fie taina morții, fie taina aurului nu a durat prea mult, căci Pompeianus a spus: - Cred că a sosit momentul. În timp ce străbăteam naosul central spre a reveni în atrium, unde urma să ne primească papa, am fost opriți pe neașteptate de un glas din spatele nostru. - Faceți loc tronului apostolului Petru și al urmașului său pe pământ! O mică procesiune de demnitari, ivită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
preoți, deși chemați, nu aleg. Să nu asuprești și să nu-ți chinuiești aproapele, murmură părintele, n-ai respectat porunca asta a vieții, Sofronie. Sparge-o, îi spune el Victoriei și-i întinde verigheta. Victoria o aruncă pe lespezile din naos și inelul se crapă în două. Acum te despart de bărbatul tău Sofronie și pe bărbatul tău îl despart de tine Victorie și despărțiti veți rămâne în vecii vecilor. ─ Amin, spune Victoria. „Iată ce ne spune Moses Gaster, citând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
momente numai de tata, de Veta și de cei lalți enoriași știute. Coroborată cu niște mormăituri și schelălĂituri ale unui cor fermecat de babe, precum și cu niște cuvinte molfăite de preotul care era Într-un continuu du-te-vino Între altar și naos, experiența ritualului bisericesc m-a lăsat și mai nedumerită ca până atunci. Nu am Înțeles nimic și nu am simțit absolut nimic din entuziasmul care mă Încercase citind CĂmașa lui Cristos, de unde aflasem despre Încercările și credința primilor creștini. Șaman
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
momente numai de tata, de Veta și de cei lalți enoriași știute. Coroborată cu niște mormăituri și schelălăituri ale unui cor fermecat de babe, precum și cu niște cuvinte molfăite de preotul care era într-un continuu du-te-vino între altar și naos, experiența ritualului bisericesc m-a lăsat și mai nedumerită ca până atunci. Nu am înțeles nimic și nu am simțit absolut nimic din entuziasmul care mă încercase citind Cămașa lui Cristos, de unde aflasem despre încercările și credința primilor creștini. În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pașii dascălului, care stingea luminările arse până la coadă, făcând ceara ghemotoc în palmă. Babele băteau câte trei cruci mari, pravoslavnice, cădeau în genunchi la icoane, rostind îndelung rugăciuni vechi, știute numai de ele, sărutau podoabele altarului și se trăgeau către naos, în umbra stranelor. Ochii lor bătrâni, plini de ape, albi în pânza aceea de lumini amestecate, străluceau mărunt, clipind când și când. 136 Baba Mița se uita împrejur, după ce se mai obișnuise. Își vedea vecinele, spăsite toate, ascultând vocea preotului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
grabă. Când călugării dominicani, înșirați în tăcere, si-au găsit locul în fața bisericii, și-au dat seama că nu mai văzuseră nicicând atâta lume. Bogați și săraci, oameni de toată mâna, meșteșugari, clerici, doamne elegante și nobili se îngrămădiseră în naosuri și-și făceau loc cu coatele pentru a putea să ajungă cât mai aproape de oficierea slujbei. Răsfrângerea lui Dumnezeu plutește deasupra naturii... Omilia Arhiepiscopului dură mai bine de un ceas, mulțimea nu sufla și acele cuvinte "Răsfrângerea lui Dumnezeu plutește
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Și tu ce-ai zis? Am zis că nu mi-a fost frică, cum poți să te temi de o ființă care zboară? Nu ți-ar fi frică dacă ai vedea un vultur zburând prin centrul din Avellino sau printre naosurile unei Catedrale? La vultur nu m-am gândit. Mă faci să mă gândesc întotdeauna la atâtea lucruri, ești prietenul meu cel mai bun, Tommaso, aș vrea să stau pe veci în această celulă ca să mă bucur de prezența ta. N-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]