328 matches
-
generalitate; sau îmbină caracterul vag cu detaliul straniu, astfel încît acest scurt fragment se situează mai aproape de comicul vulgar decît de sinistru. Modelul lui Simpson contribuie la o analiză mai sistematică a acestor diferențe. Metoda propusă de el determină studierea narației din punct de vedere gramatical și analiza în amănunt a gradului în care diferitele instanțe narative sînt exprimate de aspectele gramaticale concrete care se regăsesc în structura lor. Conținutul acestui capitol se află așadar în continuarea tendinței de gramatizare a
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
afirma că modurile naratoriale cheie sînt gramatizate. În cele ce urmează vom relua modelul lui Simpson, dar vom adăuga în același timp una sau două precizări suplimentare pentru a ușura înțelegerea. Schema lui Simpson propune nouă tipuri de moduri ale narației. Vom face mai întîi o triplă distincție a narațiunilor pe baza unor contraste relativ explicite și unanim recunoscute. Ne întrebăm, astfel, dacă narațiunea este la persoana întîi sau la persoana a treia, iar dacă este la persoana a treia, este
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
treia este „nealiniată”, derivînd dintr-un punct detașat, exterior conștiinței unui eu anume sau a unui anume el sau ea? În terminologia lui Simpson, aceste trei categorii alternative sînt denumite A, B(R) și respectiv B(N), unde A desemnează narația la persoana întîi, B reprezintă narația la persoana a treia, în cadrul căreia R denotă Rezonerul, iar N simbolizează opțiunea Naratorială impersonală. O altă variantă de a reda această clasificare tripartită este utilizarea de pronume personale care să eticheteze cele trei
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
punct detașat, exterior conștiinței unui eu anume sau a unui anume el sau ea? În terminologia lui Simpson, aceste trei categorii alternative sînt denumite A, B(R) și respectiv B(N), unde A desemnează narația la persoana întîi, B reprezintă narația la persoana a treia, în cadrul căreia R denotă Rezonerul, iar N simbolizează opțiunea Naratorială impersonală. O altă variantă de a reda această clasificare tripartită este utilizarea de pronume personale care să eticheteze cele trei tipologii: narație în termenii lui eu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
persoana întîi, B reprezintă narația la persoana a treia, în cadrul căreia R denotă Rezonerul, iar N simbolizează opțiunea Naratorială impersonală. O altă variantă de a reda această clasificare tripartită este utilizarea de pronume personale care să eticheteze cele trei tipologii: narație în termenii lui eu, el/ea și, respectiv, ei/ele. După ce am denumit, utilizînd terminologia lui Simpson, narația la persoana întîi și am notat-o cu A, narația în termenii lui eu nu mai are nevoie de explicații suplimentare. Într-
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Naratorială impersonală. O altă variantă de a reda această clasificare tripartită este utilizarea de pronume personale care să eticheteze cele trei tipologii: narație în termenii lui eu, el/ea și, respectiv, ei/ele. După ce am denumit, utilizînd terminologia lui Simpson, narația la persoana întîi și am notat-o cu A, narația în termenii lui eu nu mai are nevoie de explicații suplimentare. Într-un pasaj cu narație el/ea - B(R) la Simpson - este utilizată a treia persoană singular, dar atenția
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
tripartită este utilizarea de pronume personale care să eticheteze cele trei tipologii: narație în termenii lui eu, el/ea și, respectiv, ei/ele. După ce am denumit, utilizînd terminologia lui Simpson, narația la persoana întîi și am notat-o cu A, narația în termenii lui eu nu mai are nevoie de explicații suplimentare. Într-un pasaj cu narație el/ea - B(R) la Simpson - este utilizată a treia persoană singular, dar atenția este orientată către punctul de vedere al acelui anumit el
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
eu, el/ea și, respectiv, ei/ele. După ce am denumit, utilizînd terminologia lui Simpson, narația la persoana întîi și am notat-o cu A, narația în termenii lui eu nu mai are nevoie de explicații suplimentare. Într-un pasaj cu narație el/ea - B(R) la Simpson - este utilizată a treia persoană singular, dar atenția este orientată către punctul de vedere al acelui anumit el sau ea: este povestit numai ceea ce el sau ea vede. Într-un fragment în care este
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ea - B(R) la Simpson - este utilizată a treia persoană singular, dar atenția este orientată către punctul de vedere al acelui anumit el sau ea: este povestit numai ceea ce el sau ea vede. Într-un fragment în care este utilizată narația în termenii lui ei/ele - notată la Simpson cu B(N) - a treia persoană apare din nou dar nu ne este impus punctul de vedere al unui anumit el sau ea, ci ni se precizează, mai degrabă cu detașare, ceea ce
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
dar nu ne este impus punctul de vedere al unui anumit el sau ea, ci ni se precizează, mai degrabă cu detașare, ceea ce vorbesc sau fac ei/ele - unul sau mai mulți membri ai unui grup, văzuți din exterior. Dihotomia: narație în termenii lui el/ea și narație în termenii lui ei/ele nu apare așadar datorită contrastului singular/plural, ci datorită apropierii (el/ea) sau detașării (ei/ele). Narația în termenii lui (ei/ele) nu relatează acțiunile a două sau
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
vedere al unui anumit el sau ea, ci ni se precizează, mai degrabă cu detașare, ceea ce vorbesc sau fac ei/ele - unul sau mai mulți membri ai unui grup, văzuți din exterior. Dihotomia: narație în termenii lui el/ea și narație în termenii lui ei/ele nu apare așadar datorită contrastului singular/plural, ci datorită apropierii (el/ea) sau detașării (ei/ele). Narația în termenii lui (ei/ele) nu relatează acțiunile a două sau mai multe personaje văzute cu detașare; ea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
sau mai mulți membri ai unui grup, văzuți din exterior. Dihotomia: narație în termenii lui el/ea și narație în termenii lui ei/ele nu apare așadar datorită contrastului singular/plural, ci datorită apropierii (el/ea) sau detașării (ei/ele). Narația în termenii lui (ei/ele) nu relatează acțiunile a două sau mai multe personaje văzute cu detașare; ea poate descrie doar actele unei singure persoane, dar dintr-o perspectivă detașată, în care, sugerez eu, acea persoană este tratată ca ei
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
grupate și denumite „cuvinte de distanțare”, deoarece prin ele naratorul este plasat în afara evenimentelor, povestirea realizîndu-se fără ca acesta să aibă acces la gîndurile actanților. În astfel de texte poate predomina un ton de îndoială, circumspecție și chiar dezorientare sau alienare: narația cu modalitate negativă aparține unui narator care nu este sigur de controlul său asupra povestirii, ci rămîne ezitant, confuz, oarecum depășit de situație sau chiar în afara ei (Simpson observă aici inclinația către autoanaliză). Contrastul dintre narația pozitivă și cea negativă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
chiar dezorientare sau alienare: narația cu modalitate negativă aparține unui narator care nu este sigur de controlul său asupra povestirii, ci rămîne ezitant, confuz, oarecum depășit de situație sau chiar în afara ei (Simpson observă aici inclinația către autoanaliză). Contrastul dintre narația pozitivă și cea negativă se reduce, in extremis, la: 1. naratorul care te ține țintuit de povestirea lui pentru că, el însuși cunoscînd-o în cele mai mici detalii, dorește să ți-o împărtășească, convins fiind că este amuzantă și educativă - în
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
-o cu tine, ar spera că mesajul se va limpezi, ca un mesager ce nu își înțelege mesajul și nici nu și-l însușește în întregime. Evident, al doilea tip de narațiune este mai paradoxal și totodată mai stimulator. Dacă narația pozitivă implică următoarea atitudine: „Aceasta este istoria iar eu, astfel dezvăluindu-mă în parte, știu exact care este semnificația ei”, narația negativă reflectă următoarea atitudine: „Aceasta este istoria, dar eu, astfel dezvăluindu-mă în parte, nu prea știu ce semnificație
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și-l însușește în întregime. Evident, al doilea tip de narațiune este mai paradoxal și totodată mai stimulator. Dacă narația pozitivă implică următoarea atitudine: „Aceasta este istoria iar eu, astfel dezvăluindu-mă în parte, știu exact care este semnificația ei”, narația negativă reflectă următoarea atitudine: „Aceasta este istoria, dar eu, astfel dezvăluindu-mă în parte, nu prea știu ce semnificație are” - narația neutră se încadrează între aceste extreme și pur și simplu vrea să spună: „Aceasta este istoria (iar eu nici
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
implică următoarea atitudine: „Aceasta este istoria iar eu, astfel dezvăluindu-mă în parte, știu exact care este semnificația ei”, narația negativă reflectă următoarea atitudine: „Aceasta este istoria, dar eu, astfel dezvăluindu-mă în parte, nu prea știu ce semnificație are” - narația neutră se încadrează între aceste extreme și pur și simplu vrea să spună: „Aceasta este istoria (iar eu nici nu mă dezvălui astfel și nici nu declar ce înseamnă ea.)” În modurile neutre - care, asemenea modurilor pozitive și negative, se
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
încadrează între aceste extreme și pur și simplu vrea să spună: „Aceasta este istoria (iar eu nici nu mă dezvălui astfel și nici nu declar ce înseamnă ea.)” În modurile neutre - care, asemenea modurilor pozitive și negative, se aplică la narații (realizate fie de un narator, fie de un rezoner) la persoana întîi sau persoana a treia - modalitatea naratorială lipsește aproape întrutotul. Povestitorul spune lucrurilor pe nume și „ne- subiectiv”, tonul fiind prin urmare rece și detașat. Modurile neutre se potrivesc
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
arată transpuneri permisibile (și direcțiile acestora). Săgețile cu linie punctată arată transpuneri inadmisibile. În practica analitică este mai indicat să evaluăm fragmentele din punct de vedere holistic, pentru a oferi o impresie generală asupra perspectivei pozitive, neutre sau negative a narației. Nu este chibzuit să abordăm un text căutînd verbe modale epistemice sau care exprimă obligația, fraze cu sens generic, estimări sau sintagme care exprimă sentimente și reacții - adesea sîntem uluiți să găsim puține din aceste trăsături sau sîntem deopotrivă tulburați
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
introduc metafore, iar un narator care adaugă metafore (deopotrivă pentru cadru, personaje sau acțiune) afirmă și adoptă mai degrabă o perspectivă epistemică (de angajament sau de încredere) decît una neutră sau negativă. Într-adevăr, toate cuvintele care ne îndepărtează de la narație sînt deficiente în perspectiva negativă atunci cînd sînt folosite mai degrabă cu sens figurat decît cu sens literal. Acest exemplu arată diferitele căi prin care cele nouă moduri și indiciile lor textuale trebuie să se îmbine cu descrierea detaliată. Ar
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
îi recomandăm ca punct de plecare pe Rimmon-Kenan (1983) - Capitolele 4,6 și 7 - și Bal (1985). Dezbaterile lui Rimmon-Kenan, despre timp și focalizare mai ales, includ numeroase exemple concludente din canonul literar, în timp ce în lungile capitole despre text și narație Bal oferă explicații minuțioase cu privire la deosebirile pe care le propune, printr-o analiză comparativă atentă, utilizînd exemple simplu construite. Cunoașterea unuia dintre cei doi autori menționați ar constitui o bună pregătire pentru o trecere analeptică la sursa lor principală de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
care par să fie imposibil de reprodus într-un film, și filmele care par să fie imposibil de conceput ca romane. Și să explici de ce, în ambele cazuri. Probabil că în prima imposibilă "conversie”, istorisirea esențială se inserează în textura narației (care se îndepărtează de personaj, dialog, cadru și evenimente), ca în romanul lui Beckett sau în povestirea lui John Barth. În cea din urmă imposibilă "conversie”, istorisirea esențială trebuie să se insereze în acele modalități vizuale și auditive, nonverbale, care
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
1996). Vezi și lucrarea influentă a lui Halliday despre schimbările de stil în The Inheritors de William Golding - Halliday (1971) - împreună cu un comentariu la ea, Hoover (1998). 5 Articularea textului narativ III Reprezentarea discursului personajelor 5.1. Realizarea imediatității în narația gîndirii Deși Bertha Young avea treizeci de ani, încă mai simțea nevoia, ca acum, să alerge în loc să meargă, să umble în pași de dans pe trotuare, să sară coarda, să arunce ceva în aer doar ca să-l prindă din nou
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
narator, mai ales în condițiile în care Isabel continuă să fie desemnată prin persoana a treia a pronumelui personal, ea, ca cineva diferit de narator (care este întotdeauna un eu), iar timpul continuă să fie mai degrabă cel al trecutului narației decît al prezentului experienței directe. Mai mult, pasajul debutează prin a ni se spune ce a „observat” Isabel și prin a ni se relata, ca un text aparținînd unui narator omniscient intruziv (vezi tipul B (R) pozitiv de la Simpson
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
reacției experiențiale directe, și nu sînt mai puțin semnificative din această pricină. Dar aceste contraste dintre sobrietatea NP și expresivitatea DIL sînt mai degrabă structuri reversibile decît reguli. După cum s-a sugerat mai devreme, am putea întîlni cu ușurință o narație vie și realistă a vieții unui birocrat banal (înțepenit în gîndire și vorbire), un stil care apoi poate da frîu liber, acolo unde discursul personajului este redat prin căi directe sau indirecte, unuia banal și greoi. Ca pretutindeni în studiul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]