369 matches
-
hiperbolic, al alegoriei iluzorii, basmul dezvoltă structuri generale, linii structurale (narograme). Povestitorul popular, meșter al unei adevărate ars combinatoria, întrunește calități de regizor, scenograf, mânuitor de clișee, afirmându-și originalitatea în cadrul dat al unor motive, în funcție de talent și de limitele narării tradiționale. Un accent deosebit este pus pe discursul fantastic, cu motivele și motivemele lui, cu tipurile specifice (monoplan, scenic, panoramic). Culegerea Basmul cu Soarele și fata de împărat (1974), realizată prin anchete de teren între 1962 și 1968 împreună cu un
VRABIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290648_a_291977]
-
aduce întotdeauna ordine și semnificație în viața povestită, atât pentru povestitor, cât și pentru ascultător. Este o manieră de a înțelege mai bine trecutul și prezentul și un mod de a lăsa o moștenire personală pentru viitor. Povestirea vieții este nararea cât mai completă a întregii experiențe de viață a unei persoane, subliniindu-se cele mai importante aspecte. O povestire a vieții ne oferă o perspectivă a modului în care o persoană experimentează și înțelege viața, în special cea proprie, de-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
caz este vorba despre focalizare, în cel de-al doilea de narație, iar acesta din urmă va fi subiectul la care mă întorc acum. Problema de a specifica exact cîte instanțe narative opționale sau obligatorii sînt implicate în procesul de narare poate deveni foarte complicată. Schema general acceptată de naratologi este următoarea (vezi Chatman, 1978: 151). În cercetarea lui Chatman, autorul real și cititorul real sînt lăsați la o parte, sub pretextul că contrapunerile lor „implicate” funcționează ca substitute în procesul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
viața lui Mihai Viteazul între a. R. 2311-2354 (Xp. 1558-1601). Inovația cronologică introdusă de Laurian nu este, totuși, de o originalitate radicală. Înaintea lui, Samuil Micu (1995) [1805], în lucrarea sa nepublicată Istoria și lucrurile și întâmplările românilor a început nararea trecutului românesc pornind de la " Stricarea Troiei", ajungând în cele din urmă la nașterea lui Romulus și Remus și la zidirea Romei. Iar Gheorghe Șincai, în Hronica românilor, rămasă și ea nepublicată până în 1853, utilizează în paralel un sistem de datare
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aducă. În el mi-am găsit un prieten. M-a urmat bucuros până acasă. I-am dat de mâncare și el s-a culcușit fericit dinaintea ușii. Nuntă Am asistat la o nuntă în sat. Ritualul prevede, cu această ocazie, nararea unor evenimente cosmice, incluse într-un scenariu mitic; sunt apoi înșiruite și unele reguli practice pe care soții trebuie să le respecte. După aceea este reprezentat un fel de spectacol despre răpirea miresei. Totul e extrem de solemn și grav. Evocarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și fără privitori - potrivit ambițului și spuselor lui -, ar fi luat măsuri radicale: „mai că-mi venea să-l cârpesc, dar mi-era rușine de lume; eu de! negustor, să mă pui În poblic cu un coate-goale nu vine bine...”. Nararea Întâmplărilor legate de afrontul pe care i-l aduce coate-goale din grădina de vară are rolul de a reconstitui o situație anterioară relatării și exterioară acțiunii propriu-zise, dar conturează și imaginea unui teatru În teatru. Pentru Dumitrache Titircă, oamenii se
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
un rol major în învățarea înțelepciunii sacre, încă de când religia a păstrat tradiția și a dărâmat credințele vechi pentru a le înlocui cu poveștile, unele apărând în conflict cu sistemele morale și dezvoltând un nou sens, aparent mai corect al narării literale a evenimentelor. În fiecare cultură întâlnim astfel de credințe reflectate în literatură, fără ca autorul să folosească numaidecât alegoria. Interpretarea mistică a Cântării Cântărilor din Vechiul Testament ca poem de nuntă, cântec al lui Solomon, este azi văzută și prin prisma
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a exprimat poate cel mai bine sentimentul deziluziei și lipsa de speranță ce a urmat Primului Razboi Mondial, Point Counter Point (1928). Această nuvelă este compusă în așa fel încât momentele acțiunii formează un tipar contrapunctual, o detașare față de modelele tradiționale de narare ale romanului sau ale nuvelei realiste. Înainte de Huxley și, într-adevăr, înaintea războiului, romanele lui E. M. Foster (A Room with a View 1908, Howards End 1910) au expus lipsa de esență, uscăciunea atât a intelectualismului abstract, cât și a vieții
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
reprezentate în teatrul popular doar că, de data aceasta, impactul asupra publicului se va baza nu pe elemente de natură vizuală (de expresie plastică) ci pe abilitatea povestitorului de a sugera imagini prin elementele verbale, paraverbale si nonverbale utilizate în timpul narării. Practic, e o altă formulă de spectacol numită sofisticat de contemporaneitate „story telling” dar care amintește de una dintre cele mai vechi preocupări ale omului - de a transforma cuvântul într-un mod de captare, impresionare și manipulare a semenilor. Prin
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
accederea la principiile axiologice ale vieții. Formula tipică specifică începutului, „a fost odată ca niciodată”, este înlocuită de una particulară „era odată”, sintagmă în care imperfectul verbului ființării, „erau”, sugerează ideea de iterativitate. Făcând apel la un timp verbal al narării, care devine echivalentul transpunerii în „illo tempore”, și corelându-l cu adverbul de timp odată și cu indicele localizării acțiunii într-un sat, instanțele narative sunt plasate într-un vag existențial. I. Kant afirma că . În accepțiune kantiană, spațiul este o
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
manual de instrucțiuni pentru Casa Albă; în a doua parte se discută despre maniera în care s-ar putea aplica aceste instrumente pentru a scoate America din prăpastia în care ne găsim în acest moment. Un memorandum nu constă în nararea unei lungi istorii deși o evidențiere succintă a modului cum s-a dezvoltat criza poate fi utilă; și nici nu se angajează într-o discuție exhaustivă. De asemenea, un memorandum ar trebui să fie de sine stătător acoperind subiectul abordat
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
65. După cum se știe, ceea ce îl distinge pe La Fontaine de fabuliștii tradiționali este faptul că el construiește o dublă dramatizare: cea a istoriei povestite (prin dialoguri, prin varietatea punctelor de vedere, registrelor...), însă și cea a enunțării. În spatele procesului de narare percepem constant prezența unui narator care își pune în scenă narațiunea implicând în ea naratarul (= destinatarul povestirii): nu pe cititorii reali ai Fabulelor, desigur, ci pe figurile care îi construiesc scenografia. Dativul etic este una dintre multiplele mărci ale implicării
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
putem raporta cele două ocurențe ale deicticului aici. Mai exact, singurul "personaj" care ar putea susține enunțarea acestor deictice este însuși naratorul care se adresează cititorului. Narațiunea implică într-adevăr o dublă scenă: cea a întâmplării povestite și cea a narării acestei întâmplări 76. Adverbele "aici" nu desemnează stațiunea balneoclimaterică altfel decât așa cum figurează ea pe scena narativă, localizată față de narator și cititor. Dacă textul ar fi conținut acolo, în acel loc etc., în loc de aici, ar fi creat un punct de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
modele ar fi "conceptualismul lingvistic" din lucrările lui Joseph Kosuth, ale Christinei Kozlov și ale grupului Art & Language. Potrivit lui Kosuth, care se recunoaște influențat de tezele pozitivismului logic, chestionarea naturii artei ar trebui să fie principala preocupare a artiștilor. Reconsiderând nararea convențională a istoriei artei moderne, Kosuth propune orientarea către un canon alternativ al artei, legat de tradiția duchampiană a localizării importanței unei lucrări la nivelul semnificațiilor. Astfel, acordând prioritate conținutului conceptual al artei, Kosuth pune între paranteze orice dimensiune referențială
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
secetă și cumplită foamete în nordul Moldovei. Realizezi în consecință unul din secretele supraviețuirii în spirit a unui popor, de atâtea ori năpăstuit de istorie... Sunt evenimente consemnate cu sentimentul particpării directe-pătrunsă în posteritate de o ușoară nostalgie, folosind în narare, uneori, doar verbul la timpul trecut. De-a lungul tuturor capitolelor cărții autorul conturează profilul unui personaj-agent principal al acestor manifestări dascălul de țară-învățător sau profesor pe care exigențele mediului profesiei, fregvente dure, dar și disponibilitățile sufletești ale fiecăruia-l
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
adăugându-se ctitorilor locului, începând cu acel faimos hatman Iordache Costache Boldur-Lățescu ce a lăsat în urmă cu aproape un secol și jumătate Școala Costăchească. în ansamblu monografia comunei Hudești este o cartedocument, dar și un document de sensibilitate; obiectivitatea narării nu exclude efuziunile lăuntrice. Scriind-o se axează într-un timp al mărturisirii dar, acesta a fost anticipat de un altul-al trăirii. Autorul nu s-a limitat la ipostaza de martor, fie el și obiectiv. Realitatea îl desemnează ca
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
modern, care închide personajul în subiectivitatea unui trăit fără transcendență, nici comunicare.” . Monologul propriu-zis (scenic) este destinat unui personaj sau unui grup de personaje, cu intenția clară de a fi receptat. El se poate realiza ca discurs, declarație, confesiune sau narare orală a unei întâmplări. Indicii gramaticali ai acestei forme de monolog dramatic sunt comuni cu ai oricărui enunț în stil direct, cu destinatar determinat. în concluzie, dualitatea text-reprezentare comportă, în dinamica teatrului, valențe inepuizabile, generate de infinitele posibilități de manifestare
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
o narațiune la persoana întâia sau la persoana a treia, istoria alunecă inevitabil către autobiografia personajului narator. În mod repetat, fie că e vorba de Doris Lessing, David Lodge, Martin Amis, istoria recurge la povestirea unei vieți ca tipar de narare. Nu mai multe vieți de importanță egală, ca în arhitectura impresionantă a unui Galsworthy, chiar Dickens. O singură viață, ce le înghite pe toate în faldurile ei. Unicitatea eroului Desperado, capttivarea lectorului, stau în tiparul narativ individualizant. Incidentele se adună
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Gray, Swift, Ackroyd, Huxley, Orwell) și eroii țâfnoși (v. Barnes, Lodge, Bradbury, Fowles). Eroii neputincioși își duc povara rememorării cu resemnare și oarecare lirism. Eroii țâfnoși trec de la ironie la sarcasm și ajung tot acolo. Uneori câte un roman readuce nararea clasică, cronologia, doar pentru a o ironiza în final, după o cursă contra cronometru încheiată fără câștigător. John Fowles, de pildă, creează un suspans greu de suportat, care nu se încheie nicicum. Narațiunea a murit, dar trecutul autorului găsește mereu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
orizontul ei de așteptare) vine din complicarea jurnalului eroului, din priceperea cu care autorul zădărnicește istorisirea. Lipsa viitorului din poveste (care, la moderniști, avea încă o legătură subterană cu tradiția basmului cu final fericit) împovărează "ziua" modernistă, ca unitate de narare, făcând din viața eroului o distopie apăsătoare și, tocmai de aceea, provocatoare pentru lectură. Eroul Desperado e pasiv și resemnat, spre deosebire de eroii energici, deciși să acționeze, din narațiunea tradițională. Tradiția basmului era tradiția aventurii. Literatura Desperado e un jurnal al
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a ei. Fără excepție, moderniștii fac loc în subtextul lor convențiilor pe care le contestă. Cei care lasă dezordinea memoriei să tiranizeze textul cu adevărat, indiferenți la "intrigă", love interest ori cronologie, sunt autorii Desperado. Fie că e metodă de narare (Rămășițele zilei, Kazuo Ishiguro; Waterland, Graham Swift) ori obsesie a prezentului (Lessing, Fowles), memoria e substanța eroului. În aparență, Lessing, Lodge, Bradbury, Amis, Barnes scriu doar în și despre momentul prezent. În realitate eroii sunt împovărați de somnul a tot
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
eram orfani se bazează exclusiv pe frânturile de amintire care, în final, dezvăluie un adevăr cumplit (intriga e prea fragilă pentru a sprijini intensitatea ororii, acesta fiind, cred, neajunsul major al romanului). Colecționarul de John Fowles se petrece la momentul narării: Miranda moare captivă, într-un prezent foarte concret, după eșuarea încercărilor ei de a scăpa din temnița construită ingenios de răpitor. Dar povestea Mirandei n-ar avea niciun haz dacă nu s-ar concentra în jurul jurnalului ei, care descrie trecutul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trecutul, prezentul și viitorul plutesc în vid, se combină și se recombină. Gravitația romanescă nevoia de un viitor confirmat de autorul însuși a pierit. Rămâne ca autorul să găsească o alternativă la tradiția basmului, să descopere o un mod de narare care să înlocuiască tradiționalul "Și mai departe? Și? Și?." Dar mai rămâne ca în absența acestui "Și? Și?" lectorul să descopere și el altă rațiune de a citi... 1.6. Linia Est-Vest în literatura Desperado Desperado, între est și vest
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Unconsoled e înconjurat de o mare de oameni, dar pe niciunul nu ajungem să-l cunoaștem mai îndeaproape. Toți rămân măști fără viață. Tehnica jurnalului e în fond o revenire (aparentă) la romanul realist, picaresc, de aventuri; o revenire la nararea fără pretenții. Revenirea e doar pe jumătate, fiindcă ea se combină inevitabil cu Fluxul conștiinței (de la Joyce încoace, până și bestseller-urile cele mai rudimentare, romanele polițiste de acțiune și nimic mai mult, se scriu cu sintagma "gândi el" sau
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acestea sub aparența unui umor binevoitor. Efectul e cu atât mai distrugător ironic cu cât vine direct din înțelegerea independentă a lectorului. Nu ni se spune ce poveste urmărim ori ce atitudine ar trebui să adoptăm. Decidem singuri aceste lucruri. Nararea trebuie să fie cel puțin la fel de inventivă ca și substanța volumului, pentru ca textul să aibă efect. Martin Amis a aflat cel mai bun mod de a comunica: a inventat eul scindat. Eul cărții e mai întâi eul interior, care vorbește
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]