382 matches
-
narativ sunt generate de combinarea factorilor esențiali ai „situației narative“: persoana narativă, perspectiva din care narează și perspectiva temporală, ordinea narativă și modalitățile narative (apud G. Genette). Perspectivele temporale care structurează textul narativ sunt determinate de relația instituită între timpul narat (durata ficțională a evenimentelor care alcătuiesc trama) și timpul narării, al istorisirii. Ca element constitutiv specific discursului epic, temporalitatea generează trei modele narative principale, din combinarea cărora rezultă mai multe formule narative (narațiunea în ramă, povestirea în povestire, jurnalul comentat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Personajul literar (lat. persona - mască de teatru, rol, actor) este principala instanță narativă sau dramatică prin intermediul căreia scriitorul își exprimă indirect concepțiile, reprezentările, ideile în opera epică sau dramatică. Oameni transfigurați artistic, ființe imaginate de scriitor, devenite actanți ai întâmplărilor narate sau reprezentate scenic, personajele au fost numite în chip diferit de teoreticienii artei literare: „ființă de hârtie“ (R. Barthes), „ființă ficțională“ (Toma Pavel), actant (A.J. Greimas), actor (J. Lintvelt), erou (M. Bahtin, J. Lintvelt). Tipologia personajelor literare este definită
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
despre evenimente, situații sau despre celelalte personaje, în discurs asertiv sau apodictic (bătrâna, mama Anei din Moara cu noroc de I. Slavici). - Personajul focalizator (focal character) este „personajul central din al cărui punct de vedere se prezintă situațiile și evenimentele narate“ (Gerald Prince), numit de Nicolae Manolescu „persoana a IIIa ca protagonist“. Un astfel de personaj este Felix Sima (Enigma Otiliei de G. Călinescu), din a cărui perspectivă sunt schițate portretele inițiale ale celorlalte personaje. - Personajul narator, eroul devenit voce narativă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
este „vocea“ narativă care relatează evenimente auzite de la un alt personaj (de pildă, lița Salomia din Hanu Ancuței). - Personajele obiective (actanții) sunt urmărite în planul evenimențial, având numai funcție actanțială. Sunt, de obicei, personaje secundare, implicate doar la nivelul acțiunii narate sau reprezentate scenic. Clasificarea personajelor poate avea în vedere și criteriul reprezentativității: - Personajul arhetipal este un model originar, un erou exemplar - mitic, legendar, basmic etc. -, cu un grad mare de convenționalitate (personajele din basme, de exemplu). - Personajul simbolic este un
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
postmodernistă, intriga se estompează, fiindcă diegeza nu mai este focalizată pe conflicte și evenimente exterioare, ci este orientată spre devenirea lăuntrică a personajului și spre situarea existențială a omului modern. Desfășurarea acțiunii (transformările) reprezintă seria evenimentelor declanșate prin intrigă. Întâmplările narate se succed întro anumită ordine (simplă/complexă, tipică/atipică) după un model structurant clasic, romantic, realist etc. În proza scurtă, desfășurarea acțiunii evidențiază un singur fir epic, în timp ce romanele urmăresc o acțiune complexă, desfășurată pe mai multe linii narative. De
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
acțiuni trepidante, cu momente de mare tensiune, generate de conflicte puternice de interese (care îl opun pe Ghiță lui Lică) și de valori morale (configurând două triunghiuri: Ghiță - Lică - Pintea/Ana - mama ei - femeia în negru). Viziunea artistică asupra evenimentelor narate se dezvoltă prin subiectul ce însumează secvențe narative înlănțuite logic și cronologic. Acestea sunt relatate nu numai de către narator, ci și de către alte instanțe narative. Astfel, incipitul de tip enunțiativ se formulează ca un discurs etic al unui personaj reflector
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
literare: orașul, drumul, zidul, salcâmul, vânzătorul ambulant, amintirea etc. 6. Textul citat pune în evidență o perspectivă narativă internă, subiectivă. 7. Având rolul de a anula granițele semantic temporale, prezentul narativ oferă în text o perspectivă sincronică. Astfel, timpul evenimentelor narate se suprapune cu timpul narării, acțiunea fiind dinamizată. Lectorul trăiește, așadar, iluzia participării directe la evenimente, chiar în timp ce acestea se desfășoară. Verbele precum vizitez, răspândește, citesc, oprește imprimă acțiunilor un caracter dinamic, dramatic, surprinzător. 8. Genul epic apelează la narațiune
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Pentru Paulo Freire, educația, așa cum este practicată astăzi, are un caracter narativ indubitabil, cu profesorul în rol de narator, ceea ce conferă acestuia o poziție dominantă în cadrul scenariului narativ: "Narațiunea (cu profesorul ca narator) conduce elevii la memorarea mecanică a conținutului narat. Mai rău, îi transformă în "containere", în "recipiente" pe care trebuie să le "umple" profesorul. Cu cât umple mai bine recipientele, cu atât este un profesor mai bun. Cu cât așteaptă mai ascultători să fie umpluți, cu atât sunt considerați
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
doilea, într-un raport să-i spunem de opoziție cu primul, provenind și din eng. story). De cum am rezolvat-o, după experimente uneori năucitoare, dă seama tabelul de mai jos: Aristotel logos mythos Forster. 1927 istorie intrigă Weinrich. 1964 univers narat univers comentat Șklovski. 1965 fabulă subiect Todorov. 1966 istorie discurs Ricardou. 1967 ficțiune narație Benveniste. 1971 istorie discurs Genette. 1972 istorie povestire narație Bal. 1977 istorie povestire text narativ Chatman. 1978 istorie discurs Genette. 1980 istorie narațiune narare Prince. 1982
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
univers comentat Șklovski. 1965 fabulă subiect Todorov. 1966 istorie discurs Ricardou. 1967 ficțiune narație Benveniste. 1971 istorie discurs Genette. 1972 istorie povestire narație Bal. 1977 istorie povestire text narativ Chatman. 1978 istorie discurs Genette. 1980 istorie narațiune narare Prince. 1982 narat narare Rimmon-Kenan. 1983 istorie text narație Bal. 1985 fabulă povestire text Prince. 1987 narat narațiune narare narație Contribuțiile mai recente, neincluse în Dicționar, le-aș pune în ecuațiile următoare: Cohan/Shires. 1988 istorie narație Toolan. 1988 istorie text narație O
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Benveniste. 1971 istorie discurs Genette. 1972 istorie povestire narație Bal. 1977 istorie povestire text narativ Chatman. 1978 istorie discurs Genette. 1980 istorie narațiune narare Prince. 1982 narat narare Rimmon-Kenan. 1983 istorie text narație Bal. 1985 fabulă povestire text Prince. 1987 narat narațiune narare narație Contribuțiile mai recente, neincluse în Dicționar, le-aș pune în ecuațiile următoare: Cohan/Shires. 1988 istorie narație Toolan. 1988 istorie text narație O'Neill. 1994 istorie text narație textualitate Îmi aduc aminte de "briciul lui Ockham" (conform
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
cîștigat de demonul competiției, propun și eu un model care, firește, nu poate avea mai puțin de patru termeni, numărul maxim! Deci: Pârvu. 2003 pre(-)text text textualizare paratextualitate unde: 1) pre(-)textul este o abstracție, o serie de evenimente narate reconstruite din text; 2) textul este un produs finit compus din cuvinte fixate pe pagină, delimitîndu-se ca program de pre(-)text; 3) textualizarea este punerea în cuvînt tipărit, reconstrucția-în-text a pre(-)textului; 4) paratextualitatea, sau "narațiunea-ca-text" în sensul lui Barthes
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
SINCRONICĂ. analiză internă [internal analysis]. Prezentarea făcută de un narator, în cuvintele sale, pentru gîndurile și impresiile unui personaj; o REPRODUCERE NARATIVĂ de gînduri și impresii în cuvinte care pot fi recunoscute ca venind din partea naratorului (în opoziție cu MONOLOGUL NARAT); o PSIHONARARE. ¶Bowling 1950; Chatman 1978; Cohn 1978. Vezi și ANALIZĂ. analiză sincronică [synchronic analysis]. Studiul unui sistem (lingvistic), așa cum apare el în unul și același moment (fără a aduce în joc factori sau elemente care aparțin altor momente). ¶Saussure
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
acțiunilor în acțiuni mai mari, sau înfășurarea lor în acțiuni mai mici; codul care guvernează construcția INTRIGII. Un pasaj poate avea semnificație în termenii codului proairetic dacă introduce o situație inițială ori elemente integrale ale ei, de modificat în universul NARATULUI, sau dacă prezintă activități (care se pot combina în activități mai mari) ce modifică situația inițială (modificată), sau dacă descrie activități ce cauzează ori decurg din activitățile modificatoare, sau sînt pertinente pentru ele, sau dacă descrie o situație modificată ori
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
a dovedi că timpurile trecute dintr-o ficțiune narativă desemnează aceste situații și elemente ca fiind fictive și ca "avînd loc" în prezentul "atemporal" și fictiv al personajelor; ele nu semnifică timpul real și nici nu etichetează situațiile și evenimentele narate ca aparținînd unui timp anterior. ¶Benveniste 1971 [2000a]; Hamburger 1973; Palmer 1981. Vezi și DEIXIS, PRETERIT EPIC, AMBREIOR, TIMP. deixis [deixis]. Fenomenul general de apariție a DEICTICII; setul de referințe la situația (interlocutori, timp, loc) unui enunț. ¶Benveniste 1971 [2000a
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
la nivelul narațiunii primare (cînd o narațiune metadiegetică funcționează ca și cum ar fi una diegetică), se obține o NARAȚIUNE PSEUDODIEGETICĂ sau una METADIEGETICĂ RESTRÎNSĂ. ¶Genette 1980, 1983; Rimmon 1976. diegeză [diegesis]. 1. Universul (ficțional) în care se desfășoară situațiile și evenimentele narate (diégèse). 2. RELATARE, spre deosebire de REPREZENTARE (diégésis). ¶Aristotle 1968 [1965]; Genette 1980, 1983; Plato 1968 [1986].Vezi și DIEGETIC, MIMESIS. discurs [discourse/discours]. 1. Planul EXPRESIEI într-o NARAȚIUNE, în opoziție cu planul CONȚINUTULUI sau ISTORIA; "cum"-ul unei narațiuni în
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1968 [1965]; Genette 1980, 1983; Plato 1968 [1986].Vezi și DIEGETIC, MIMESIS. discurs [discourse/discours]. 1. Planul EXPRESIEI într-o NARAȚIUNE, în opoziție cu planul CONȚINUTULUI sau ISTORIA; "cum"-ul unei narațiuni în opoziție cu "ce"-ul ei; NARAREA opusă NARATULUI; NARAȚIA opusă FICȚIUNII (în accepția lui Ricardou). Discursul are o SUBSTANȚĂ (un mediu de MANIFESTARE: limbajul oral sau scris, imaginile imobile sau mobile, gesturile etc.) și o FORMĂ (el constă dintr-un set conexat de ASERȚIUNI NARATIVE care prezintă istoria
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Ți-am spus asta de mii de ori" cu "El a plecat", sau "El i-a spus asta de mii de ori". Distincția operată de Benveniste între istorie și discurs este similară distincției lui Weinrich între UNIVERSUL COMENTAT și UNIVERSUL NARAT și aduce aminte de distincția lui Hamburger între POVESTIREA FICȚIONALĂ și POVESTIREA FACTUALĂ. ¶Benveniste 1971 [2000a]; Chatman 1978; Genette 1976 [1978], 1980, 1983. Vezi și TIMP. discurs atributiv [attributive discourse]. Discursul care însoțește discursul (direct) al unui personaj și individualizează
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Vezi și DISCURS TRANSPUS. discurs-indirect incident [tagged indirect discourse]. Un DISCURS INDIRECT însoțit de o PROPOZIȚIE INCIDENTĂ. ¶Chatman 1978. discurs-indirect liber [free indirect discourse/erlebte rede]. Un TIP DE DISCURS care reprezintă enunțurile sau gîndurile unui personaj. Discursul-indirect liber (MONOLOG NARAT, VORBIRE ȘI GÎNDIRE REPREZENTATE, STIL-INDIRECT LIBER, NARAȚIE SUBSTITUTIVĂ) posedă însușirile gramaticale de DISCURS INDIRECT "normal", dar nu implică o PROPOZIȚIE INCIDENTĂ ("el a spus că", "ea gîndi că") care introduce și califică enunțurile și gîndurile reprezentate. În plus, el manifestă
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
la un punct oarecare "Ei, așa rămîne! Te întîlnesc la gară", discursul narativizat ar putea să-l redea astfel. "A făcut aranjamente să fie întîmpinat la gară". ¶Împreună cu DISCURSUL REPRODUS (DISCURSUL DIRECT) și DISCURSUL TRANSPUS (DISCURSUL INDIRECT), discursul narativizat (sau narat, sau nenarat) este, în concepția lui Genette, unul din cele trei feluri de bază de a reprezenta enunțurile personajelor și gîndurile lor verbale. ¶Genette 1980, 1983. discurs nemediat [immediate discourse]. DISCURS-DIRECT LIBER. Cu discursul nemediat (în opoziție cu DISCURSUL REPRODUS
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
DISTANȚĂ. disponibilitate narativă [tellability]. Vezi NARABILITATE. distanță [distance]. 1. Împreună cu PERSPECTIVA, unul din cei doi factori majori care reglează informația narativă (Genette). Cu cît este mai eclipsată medierea naratorială și cu cît sînt mai numeroase detaliile despre situațiile și evenimentele narate, cu atît mai mică este distanța care, pare-se, se obține între ele și NARAȚIA lor. Se consideră că MIMESIS sau REPREZENTAREA, de exemplu, instituie o distanță mai mică decît DIEGEZA sau RELATAREA. 2. Spațiul (metaforic) dintre NARATOR, PERSONAJE, situațiile
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
mai mică este distanța care, pare-se, se obține între ele și NARAȚIA lor. Se consideră că MIMESIS sau REPREZENTAREA, de exemplu, instituie o distanță mai mică decît DIEGEZA sau RELATAREA. 2. Spațiul (metaforic) dintre NARATOR, PERSONAJE, situațiile și evenimentele narate și NARATAR. Distanța poate fi temporală (narez evenimente care s-au întîmplat acum două ore, sau doi ani); intelectuală (naratorul din Zgomotul și furia e mult mai inteligent decît Benjy), morală (Justine e, desigur, mai virtuoasă decît personajele din povestirea
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
vorbirii (sau gîndirii) și a comportamentului. Distincția operată de James și Lubbock între dramă și PANORAMĂ e similară distincției între scenă și REZUMAT, sau REPREZENTARE și RELATARE. H. James 1972; Lubbock 1965. Vezi și TABLOU. dublare [duplication]. Repetarea, la nivelul NARATULUI, a uneia sau a mai multor (secvențe de) evenimente: "Ion a încercat să urce pe munte, și nu a reușit. A încercat și a doua oară, și a reușit". ¶Suleiman 1980. Vezi și TRIPLARE. durată [duration]. Setul de fenomene care
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
acela al antagonistului, în a doua) și constituind astfel un set diferit de FUNCȚII. ¶Bremond 1973 [1981], 1980. efect de realitate [reality effect/effet de réel]. Un detaliu aparent nefuncțional raportat, pur și simplu, "pentru că se află acolo (în universul NARATULUI)", un amănunt nemenționat pentru alt motiv decît pentru faptul că face parte din realitatea reprezentată. Efectele de realitate (effets de réel) sînt conotatori exemplari ai realului (ele spun "acesta este real"), iar o multitudine a lor caracterizează narațiunea realistă. ¶Barthes
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
fapt, EROUL. ¶Propp 1968 [1970]. Vezi și ACTANT, DRAMATIS PERSONA, SFERĂ DE ACȚIUNI. ficellă [ficelle]. Un termen folosit de Henry James pentru a descrie un PERSONAJ a cărui funcție principală este de a pune în lumină semnificația situațiilor și evenimentelor narate. Henrietta Stackpole din Portretul unei doamne și Maria Gostrey din Ambasadorii joacă rolul de ficelle. ¶Termenul înseamnă "fir" în franceză, ca și "truc" sau "sfoară" (cf. sforile cu care un păpușar își manevrează păpușile). ¶Booth 1983 [1976]; H. James 1972
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]