378 matches
-
acțiuni trepidante, cu momente de mare tensiune, generate de conflicte puternice de interese (care îl opun pe Ghiță lui Lică) și de valori morale (configurând două triunghiuri: Ghiță - Lică - Pintea/Ana - mama ei - femeia în negru). Viziunea artistică asupra evenimentelor narate se dezvoltă prin subiectul ce însumează secvențe narative înlănțuite logic și cronologic. Acestea sunt relatate nu numai de către narator, ci și de către alte instanțe narative. Astfel, incipitul de tip enunțiativ se formulează ca un discurs etic al unui personaj reflector
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
literare: orașul, drumul, zidul, salcâmul, vânzătorul ambulant, amintirea etc. 6. Textul citat pune în evidență o perspectivă narativă internă, subiectivă. 7. Având rolul de a anula granițele semantic temporale, prezentul narativ oferă în text o perspectivă sincronică. Astfel, timpul evenimentelor narate se suprapune cu timpul narării, acțiunea fiind dinamizată. Lectorul trăiește, așadar, iluzia participării directe la evenimente, chiar în timp ce acestea se desfășoară. Verbele precum vizitez, răspândește, citesc, oprește imprimă acțiunilor un caracter dinamic, dramatic, surprinzător. 8. Genul epic apelează la narațiune
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
artistice, identificarea emițătorului are în vedere poziționarea în raport cu textul operei literare, astfel încât se diferențiază: - emițătorul real, extratextual - autorul; - emițătorul ficțional, intratextual: naratorul, emițător al seriei de evenimente, „vocea“ care narează, subiect al enun țării (Julia Kristeva)/personajul, actant al întâmplărilor narate, dar și emițător al unor replici formulate în stil direct; atât naratorul, cât și personajele (sau personajul narator în proza subiectivă/narațiunea homodiegetică) sunt instanțe narative definitorii pentru opera epică; personajele dramatice (instanțele comunicării teatrale), întruchipate scenic de către actori; eul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
definește ca un tip textual complex, ce constă în povestirea/relatarea unor întâmplări, a unei serii de evenimente reale sau ficționale, ordonate în virtutea unei logici interne. Narațiunea (diegeza) reunește două paliere de referință: a. istoria/fabula/subiectul este stratul evenimentelor narate; „universul povestit“ (ceea ce se povestește) se organizează într o serie evenimențială în care întâmplările relatate sunt dispuse întro succesiune temporală; b. istorisirea/discursul narativ/fabulația (modul în care se narează) are în vedere mo dalitățile de enunțare a evenimentelor, discursul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
narează) are în vedere mo dalitățile de enunțare a evenimentelor, discursul prin care se povestește, structurile textuale, universul povestirii, „discursul narativ“ (G. Genette), însu mând discursul naratorului și discursul personajelor. Textul narativ nonliterar este focalizat asupra istoriei/fabulei; accentuează evenimentele narate, care sunt, preponderent, reale (povestire factuală). Contrastiv, narațiunea beletristică este centrată pe discursul narativ, pe modalitățile de enunțare a unor evenimente ficționale (povestire de ficțiune). Cele două tipuri de texte narative au urmă toarele particularități: 2.3.4. Textul descriptiv
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
atât de departe, încât nu mai are nici nume. (Nichita Stănescu, Către Galateea) Timpul (categorie filozofică prin care se desemnează durata, succesiunea/simulta neitatea proceselor, fenomenelor, acțiunilor sau stărilor) îndeplinește funcții mul tiple în textul literar. - În opera epică, timpul narat/diegetic are rolul de a ordona seria de evenimente, repre zentând durata ficțională a întâmplărilor povestite; timpul narării organizează discursul, istorisirea acțiunii (cronologic sau prin acronii de tipul analepsei, al prolepsei - anticipări ale unor situații ori evenimente), prin elipse temporale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cea obiectivă, întro țesătură textuală complexă. 3.2.2. Naratorul. Tipologia naratorului NARATORUL (lat. narrator - povestitor) este principala instanță în comunicarea narativă, vocea care relatează evenimentele, emițătorul ficțional care povestește fabula operei epice. Ca instanță intermediară între autorul abstract, lumea narată și cititorul abstract, naratorul este o „ființă de hârtie“, „persoană fictivă“ distinctă de autorul concret. Acesta poate fi extradiegetic sau intradiegetic. A. NARATORUL EXTRADIEGETIC/HETERODIEGETIC nu e marcat prin indici textuali. El poate fi: Naratorul anonim - evidențiat prin relatare obiectivă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
își asumă un dublu rol: cel de eu narator (narator autodiegetic) și rolul de actant (protagonist implicat în evenimentele relatate, cum este Ștefan Gheorghidiu, eroul lui Camil Petrescu). Naratorul martor joacă rolul eului narator și rol de observator al lumii narate (Ienache Coropcarul, narează la sadovenianul Han (al) Ancuței întâmplări în centrul cărora este plasat Toderiță Catană). Naratorul mesager îndeplinește numai rolul de transmițător al unei întâmplări „auzite“. Se proiectează în plan secund, ca eu narator (lița Salomia, în Hanu Ancuței
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
narativ sunt generate de combinarea factorilor esențiali ai „situației narative“: persoana narativă, perspectiva din care narează și perspectiva temporală, ordinea narativă și modalitățile narative (apud G. Genette). Perspectivele temporale care structurează textul narativ sunt determinate de relația instituită între timpul narat (durata ficțională a evenimentelor care alcătuiesc trama) și timpul narării, al istorisirii. Ca element constitutiv specific discursului epic, temporalitatea generează trei modele narative principale, din combinarea cărora rezultă mai multe formule narative (narațiunea în ramă, povestirea în povestire, jurnalul comentat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Personajul literar (lat. persona - mască de teatru, rol, actor) este principala instanță narativă sau dramatică prin intermediul căreia scriitorul își exprimă indirect concepțiile, reprezentările, ideile în opera epică sau dramatică. Oameni transfigurați artistic, ființe imaginate de scriitor, devenite actanți ai întâmplărilor narate sau reprezentate scenic, personajele au fost numite în chip diferit de teoreticienii artei literare: „ființă de hârtie“ (R. Barthes), „ființă ficțională“ (Toma Pavel), actant (A.J. Greimas), actor (J. Lintvelt), erou (M. Bahtin, J. Lintvelt). Tipologia personajelor literare este definită
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
despre evenimente, situații sau despre celelalte personaje, în discurs asertiv sau apodictic (bătrâna, mama Anei din Moara cu noroc de I. Slavici). - Personajul focalizator (focal character) este „personajul central din al cărui punct de vedere se prezintă situațiile și evenimentele narate“ (Gerald Prince), numit de Nicolae Manolescu „persoana a IIIa ca protagonist“. Un astfel de personaj este Felix Sima (Enigma Otiliei de G. Călinescu), din a cărui perspectivă sunt schițate portretele inițiale ale celorlalte personaje. - Personajul narator, eroul devenit voce narativă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
este „vocea“ narativă care relatează evenimente auzite de la un alt personaj (de pildă, lița Salomia din Hanu Ancuței). - Personajele obiective (actanții) sunt urmărite în planul evenimențial, având numai funcție actanțială. Sunt, de obicei, personaje secundare, implicate doar la nivelul acțiunii narate sau reprezentate scenic. Clasificarea personajelor poate avea în vedere și criteriul reprezentativității: - Personajul arhetipal este un model originar, un erou exemplar - mitic, legendar, basmic etc. -, cu un grad mare de convenționalitate (personajele din basme, de exemplu). - Personajul simbolic este un
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
postmodernistă, intriga se estompează, fiindcă diegeza nu mai este focalizată pe conflicte și evenimente exterioare, ci este orientată spre devenirea lăuntrică a personajului și spre situarea existențială a omului modern. Desfășurarea acțiunii (transformările) reprezintă seria evenimentelor declanșate prin intrigă. Întâmplările narate se succed întro anumită ordine (simplă/complexă, tipică/atipică) după un model structurant clasic, romantic, realist etc. În proza scurtă, desfășurarea acțiunii evidențiază un singur fir epic, în timp ce romanele urmăresc o acțiune complexă, desfășurată pe mai multe linii narative. De
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
acțiuni trepidante, cu momente de mare tensiune, generate de conflicte puternice de interese (care îl opun pe Ghiță lui Lică) și de valori morale (configurând două triunghiuri: Ghiță - Lică - Pintea/Ana - mama ei - femeia în negru). Viziunea artistică asupra evenimentelor narate se dezvoltă prin subiectul ce însumează secvențe narative înlănțuite logic și cronologic. Acestea sunt relatate nu numai de către narator, ci și de către alte instanțe narative. Astfel, incipitul de tip enunțiativ se formulează ca un discurs etic al unui personaj reflector
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
literare: orașul, drumul, zidul, salcâmul, vânzătorul ambulant, amintirea etc. 6. Textul citat pune în evidență o perspectivă narativă internă, subiectivă. 7. Având rolul de a anula granițele semantic temporale, prezentul narativ oferă în text o perspectivă sincronică. Astfel, timpul evenimentelor narate se suprapune cu timpul narării, acțiunea fiind dinamizată. Lectorul trăiește, așadar, iluzia participării directe la evenimente, chiar în timp ce acestea se desfășoară. Verbele precum vizitez, răspândește, citesc, oprește imprimă acțiunilor un caracter dinamic, dramatic, surprinzător. 8. Genul epic apelează la narațiune
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
misterios"16 și speră că alături de el, în decorul întunecat al podului casei generălesei, să lege o punte cu lumea de dincolo, "mai poetica deci mai adevărată"17, populată de toți cei pe care i-a pierdut. El intuiește că narat poate genera semnificații simbolice care, descifrate sau intuite, pot provoca o revelație.18 Povestea să despre ce s-ar fi putut întâmpla ("Dumnezeule, câte nu s-ar fi putut întâmpla!" exclama) conține procedee ale suspansului fantastic din povestirile cu fantome
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
alta, identic deliranta. Dintre comentatorii recenți ai filmului, doar Cristian Tudor Popescu a observat, destul de exact, finalitatea acestui perpetuu glissando: "Sensul filmului nu poate să stea în povestea plină de clișee a tribulațiilor sentimentale și pieirii unui trișor de cazinou, narata neatașant pentru spectator. În prima parte, s-ar putea spune ca Daneliuc încearcă un tablou al existenței burghezo-moșierești interbelice, roasa de setea de avere și minata de crimă. Dar partea a doua a filmului abandonează studiul de moravuri și livrează
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
situații-limită, provocări ale destinului, sau paradoxuri. Om al complexelor pe care le ascunde cu grijă, și al tuturor dezvăluirilor, personajul categorial se construiește gradat că un personaj-emblemă creat în subtext, un personaj-fantasmă care se conturează fără voia autorului. Imaginile astfel narate aparțin deopotrivă eului care se povestește, dar și eului care se ascunde, seducător și plin de patimă, în scriitura-refugiu că într-o lume aproximativa, suficientă sieși, irelevanta pentru "orizontul de așteptare" al textului. Este și acesta un mod de a
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
de narator al personajului feminin. El (mai corect spus Creatorul) trebuie să abordeze o manieră ireductibilă la alte stiluri și viziuni, așadar, să fie subiectiv, dar, întrucât dorește ca Fred, în fapt "cititorul" gesturilor sale, să se recunoască în acțiunea narată, trebuie să fie obiectiv. Caracterul inoperant și lipsa de adecvare a termenilor "subiectiv" și "obiectiv" devin, astfel, ușor evidente chiar pentru bunul simț comun, iar formele de impersonalizare sau de subiectivizare a unei opere sunt relative.454 Am încercat să
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
înotul în iazurile din apropierea satului natal. Mențiunile privind înotul la mare nu se centrează asupra lui însuși, fiind mai curând pretext pentru observații sociale și speculații para-etnologice. Plonjez în fiecare pasaj și caut Instanța Rostitoare: o voi găsi în faptele narate sau trebuie să merg spre cuvintele (re)curente, a(u)scultând sunetul secvențelor, intrând în ritmul spunerii? 30 septembrienn Pe 29 septembrie, la Ciric, Elpi a făcut pentru ultima dată în 1975 baie. Descrie asta servindu-se de clișeele poeților
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
observă paradigma tragediei ca război de formule mentalitare. Subiectul piesei a fost preluat de dramaturg dintr-o veche culegere de cronici medievale Histories tragiques a unui oarecare autor saxon, din perioada cuceririi normande, ascuns în spatele pseudonimului de Saxo Grammaticus. Povestea narată acolo (ea însăși, probabil, derivată din legende scandinave) este foarte asemănătoare celei din textul shakespearian. Un personaj uzurpator își ucide fratele (rege), luîndu-i regatul prin forță. Mai mult, se căsătorește cu fosta lui cumnată, stîrnind indignarea tînărului Hamlet, fiul liderului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dus la polemici frecvente, cunoscute istoriei și teoriei literaturii, în ceea ce privește încadrările tipologice ale unor romane istorice 45. Prin constrângerea semnalată, − respectiv redarea veridică a adevărului documentar (narativ și prelucrat lexical) al evenimentului istoric major descris −, nu înțelegem limba contemporană evenimentului narat. Este suficient să ne amintim Creanga de aur ca să oprim eventuale speculații stilistico-lexicale. Nimeni nu se așteaptă să-l audă de Kesarion Breb vorbind literalmente grecește în Bizanț, sau în limba dacilor pe plaiurile olimpiene ale muntelui sfânt 46. Sau
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a limbajului popular. (Nefinalizarea romanului reprezintă una dintre multele pierderi ale istoriei literaturii române). Scriitorul face parte din categoria acelora care valorifică cuvântul popular în direcția unei utilizări evocator temporale. Remarcăm, la nivel narativ, detașarea discrepantă a naratorului față de epoca narată. Comentariile critice, realiste, de istoric sunt nodurile prin care autorul leagă naratorul secolului al XIX-lea de evenimentele veacului al XVI-lea. Aceste legături introduc, pe de o parte, lectorul în epoca evocată și, pe de altă parte, individualizează naratorul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
să exclud din excursul meu Hanul roșu, care îmi apare drept lipsită de valoare literară din cauză că trama și stilul sunt împrumutate fără jenă din În vreme de război și, mai pregnant încă, din O făclie de Paște. Oricum, grotescul întâmplărilor narate (o decapitare maniacală a unei fete nevinovate, urmate de vopsirea întregului han al părintelui său în sângele victimei) m-ar determina să-l situez pe Beneș, cel puțin în acest caz, pe linia pur horror a scenariilor senzaționaliste din secolul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și în The Critical Heritage, adevărate cataloage de manifestări vizionare. Experiențele juvenile sunt extrem de importante, fiindcă ne permit să reconstituim profilul unui profet în devenire, a cărui principala trăsătură de caracter este entuziasmul nemărginit. Una dintre primele trăiri vizionare este narata de Catherine Blake și se găsește în Reminiscences (1852) de Crabb Robinson: "Știi, dragă, prima dată când l-ai văzut pe Dumnezeu aveai patru ani. Și el și-a apropiat capul de fereastră și te-a făcut să tipi" (2004
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]