458 matches
-
metamorfozele raporturilor dintre știință și politică, 2009 André Sole, Creatori de lumi, 2009 Mirela Mureșan, Transdisciplinaritatea, de la un experiment la un model didactic, 2010 JeanJacques Nattiez, Proust muzician, 2011 Anca-Raluca Purcaru, Ipostaze ale adevărului în creația artistică, 2011 Sorin Ilieșiu, Narativitatea imaginii de film, 2012 Aliteea Turtureanu, Translinguisme et transculture dans l'œuvre de Nancy Huston, 2014 Mulțumiri Pentru aducerea lumii lui Alain Leygonie în România, le suntem recunoscători, în primul rând, doamnei profesor Simona Modreanu, căreia i se datorează prezența
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
metamorfozele raporturilor dintre știință și politică, 2009 André Sole, Creatori de lumi, 2009 Mirela Mureșan, Transdisciplinaritatea, de la un experiment la un model didactic, 2010 Jean-Jacques Nattiez, Proust muzician, 2011 Anca-Raluca Purcaru, Ipostaze ale adevărului în creația artistică, 2011 Sorin Ilieșiu, Narativitatea imaginii de film, 2012 1 Basarab Nicolescu, Transdisciplinaritatea. Manifest, traducere de Horia Mihail Vasilescu, Iași, Editura Polirom, 1999. 2 Basarab Nicolescu, ,,Transdisciplinaritatea și unitatea deschisă a lumii", în op. cit., p. 66. 3http://www.historia.ro/exclusiv web/general/articol/bolile-fizice-i-psihice-care-au-suferit-zece-scriitorii-englezi-celebri, data
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
construcția epică. Lumea nu "revelă" decît discontinuități și traiectorii suspendate. Cum ar putea atunci literatura să o contrazică? De altfel, pentru edificare, așa cum spuneam, el a mutat accentul, în roman, de pe "poveste" pe "percepție" sau, mai precis, de pe "narațiune" pe "narativitate". Naratorii sînt adevărații eroi ai prozei jamesiene. Ei "fac" și "desfac" universul epic, în conformitate cu gradul lor de participare/apartenență în/la acest univers. Scriitorul a vorbit pe larg despre capacitățile (diferite!) de "reflectare" a naratorilor (James îi numește pe naratori
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a postmodernismului timpuriu. 1973 este anul cînd iese pe piața de carte faimoasa (astăzi) Metahistory a lui Hayden White, un fel manifest al postmodernității, deopo trivă pentru literați și istorici. White crede că istoriografia și literatura au aceleași legi de narativitate, suprapunîndu-se structural (prin "început", "mijloc" și "sfîrșit"), dar și fenome nologic (prin mentalismul creator al celor din spatele lor, în speță istoricul și scriitorul). Bradbury sugerează că Doctorow ar fi primul prozator mulat perfect pe această teorie post modernă. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nord-estul Olteniei). Întâlnim, de asemenea, multe elemente lexicale, morfologice sau fonetice populare: coșmolie, învolvorât, iepangea, gogeamite, ferdelă, zăbranic "broboadă, testemel; borangic", bălăngăí, a gârăí "a cârâi". Aceste elemente impun expresiei o deosebită vigoare. Cu unele inadvertențe și momente false ale narativității, nuvela, prin expresia sa, își salvează mult din calitatea artistică. Trăsătura caracteristică a nuvelelor și romanelor care pot fi încadrate într-o a patra variantă stilistică este reprezentată de deplasarea narațiunii spre fabulos. Autorii avuți în vedere, Ion Pop-Florantin și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
un discurs autoconstituent explicitează atât condițiile generale ale construcției discursive, cât și propria sa condiție de posibilitate), alți gânditori precum Platon, Kierkegaard sau Nietzsche (și lista continuă în postmodernism) au dezvoltat o deschidere a identității lor filosofice către literatură, poezie, narativitate. Maingueneau tinde către ideea inexistenței discursurilor în stare pură319, către instituirea unei dominante sau a alteia, care va înscrie în final un discurs într-o categorie anume. Această dominanță este dată de accentuarea diferită a constituenței: discursul filosofic va sublinia
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
forme aluzive ce transportă sensul într-un joc al seducției. În interiorul scriiturii, seducția operează prin aproximare, ambivalență, aparența sensului, astfel încât ea nu poate fi asociată decât domeniului esteticii. În general, seducția este înțeleasă într-o relație strânsă cu mythos-ul și narativitatea, în timp ce ea se opune constant logos-ului și argumentului. Chiar și numai prin caracteristicile sintetice prezentate se poate observa că acest termen corespunde unei strategii discursive postmoderne de "destituire" a logos-ului și a tuturor mecanismelor de argumentare, care, prin
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
oraș se constituie într-un exercițiu al memoriei și al proiecției, deopotrivă. Într-un alt text la care voi face trimitere mai jos, Reading Berlin 1900, P. Fritzsche consideră ziarul modern ca fiind o metonimie a orașului ca atare. Rolul narativității în descrierea orașului modern este aici explicat prin identificarea acestuia ca loc al „mișcării“, „surprizei“ și „discontinuității“, astfel încât experiența esențială ține de ne familiar și teatral. Medierea textuală a acestei experiențe devine esențială pentru a-i face posibilă deschiderea, poten
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
privilegiind, de asemenea, ca surse de inspirație și folclorul național, basmele, legendele celtice, poveștile despre magie și vrăjitorie, fapt similar aceleiași tendințe în cultura germană în a doua jumătate a secolului XIX. Pictura prerafaelită denotă o puternică relație cu literatura, narativitatea ei fiind una dintre trăsăturile esențiale în opinia Ilenei Marin. Acest fapt este vizibil în special la Dante Gabriel Rossetti, care scrie și poezie. Există totodată un aspect vizionar în prelucrarea unor teme mitologice precum în cazul tabloului Căsătoria sfântului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe rezumatul fabulei sau un dialog-conversație dacă se insistă pe modul micro-lingvistic de textualizare. Studiind limitele acestor categorii, am revenit asupra ideii de vector de tipologizare într-un articol din numărul 7 al revistei Recherches et communication, consacrat "Vectorilor de narativitate" (Louvain, 1997: 11-35) și am analizat limitele descrierii și ale povestirii în "Descriere de acțiuni: povestire sau relatare?" (Littérature nr. 95, Larousse, 1994: 3-22). Noțiunea de prototip nu mai deplasează reflecția asupra clasificărilor în direcția căutării unor criterii definitorii stabile
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
tematizare este probabil unul din indiciile formale cele mai caracteristice ale secvenței narative), precum și alternanța imperfectului și a perfectului simplu (sau a perfectului compus, chiar și a prezentului de narațiune), de exemplu. Și, mai ales, se pare că putem caracteriza narativitatea prin excluderea anumitor forme lingvistice, folosirea exclusivă a predicatelor de existență sau de stare, de exemplu, utilizarea masivă a determinanților cu valoare generică al acestui prezent ce exprimă adevăruri generale (gnomic) care, cu siguranță, se regăsesc în "Morală". Însă nu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
prin faptul că, la acea vreme, concepția mea privind povestirea era foarte apropiată de semiotica narativă a lui Greimas. Or, în modelul semiotic al Școlii din Paris, se presupune că sintaxa narativă ținea seama de toate textele (Greimas 1983:17-18). Narativitatea este definită chiar ca "principiu organizator al oricărui discurs" (Greimas și Courtés 1979:249). Neavând la dispoziție cele 6 criterii amintite în capitolul 2, mi se părea absolut plauzibil să concep o narativitate a conținutului textului. Nemaintrând în detalii care
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
seama de toate textele (Greimas 1983:17-18). Narativitatea este definită chiar ca "principiu organizator al oricărui discurs" (Greimas și Courtés 1979:249). Neavând la dispoziție cele 6 criterii amintite în capitolul 2, mi se părea absolut plauzibil să concep o narativitate a conținutului textului. Nemaintrând în detalii care țin de modul de funcționare și, lăsând la o parte faptul că niciun eveniment nu este relatat, am putea considera că în propozițiile [a], [b] și [c] se conturează o situație inițială (Pn1
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
înainte de toate, să delimităm regularitățile lingvistice (propoziții descriptive și ordonarea lor în secvențe), nu vom neglija orientarea argumentativă a secvențelor descriptive, cheia raporturilor acestora cu discursul în care sînt inserate. O îndelungată tradiție a analizat pînă acum diversele aspecte ale narativității. Vom arăta că o caracterizare lingvistică și textuală a secvențelor descriptive este astăzi posibilă și este chiar în măsură să ne ajute să înțelegem detaliile anumitor funcții definite în prima parte. Primul capitol va identifica din ce perspectivă lingvistica textuală
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
domeniul studiilor culturale, ceea ce propune autoarea este un cadru conceptual descriptiv care permite înțelegerea, analizarea și evaluarea narațiunilor, dar care poate da și o perspectivă asupra obiectului analizat ca obiect cultural. Acest instrument euristic devine un instrument de analiză a narativității, dar o analiză nu strict lingvistică: sînt luate în considerație și narațiuni vizuale precum filmul, benzile desenate, afișele de reclamă ca modalitate de expresie culturală implicînd efectul pe care diferitele aspecte narative le au asupra cititorului / ascultătorului sau privitorului. Așa cum
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
se concentrează asupra textului-oglindă, folosit în tehnica "mise en abîme" cu funcție anticipativă sau retrospectivă. Mieke Bal mărturisește că a exclus în mod deliberat cercetările textuale ale altor discipline precum stilistica, gramatica, sintaxa și semantica, fiind preocupată doar de aspectul narativității textuale. Credem însă că exact în această direcție cercetarea minuțioasă oferită de Mick Short în cartea sa Exploring the Languege of Poems, Plays and Prose aduce o contribuție importantă la rafinamentul analizei. El face o clasificare minuțioasă a tipurilor de
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
un anumit context locațional. Bal dezbate mai întîi cele două premise de la care se poate porni pentru a demonstra postulatul lui Roland Barthes că toate narațiunile (al căror număr e infinit) au un model comun care le abstractizează și esențializează narativitatea. Prima premisă o reprezintă corespondența dintre structura lingvistică a frazei și întregul text narativ, iar cea de a doua corespondența structurală dintre șirurile de acțiuni înfăptuite de oamenii reali în viața cotidiană și trăirile imaginare ale actorilor dintr-o fabulă
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
capacitatea unei susținute auto-examinări critice sînt calitățile pe care le recomandă autoarea olandeză naratologului, iar ea este prima care le pune în practică. În concluzie am zice că acest tratat de naratologie reprezintă un aparat teoretic conceptual sine-qua-non în studiul narativității la nivel academic, unde fiecare profesor îl va ilustra cu texte reprezentative din tipul de literatură, film sau reclame care îl interesează. Mai mult, prin capitolele despre narativitatea vizuală, acest studiu de naratologie este un instrument de lucru extrem de util
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
acest tratat de naratologie reprezintă un aparat teoretic conceptual sine-qua-non în studiul narativității la nivel academic, unde fiecare profesor îl va ilustra cu texte reprezentative din tipul de literatură, film sau reclame care îl interesează. Mai mult, prin capitolele despre narativitatea vizuală, acest studiu de naratologie este un instrument de lucru extrem de util pentru orice iubitor de literatură care vrea să iși adîncească puterea de înțelegere a povestirii, nu numai a celei literare, ci și plastice sau cinematografice. Monica BOTTEZ Wayne
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
s-ar potrivi" cu textele. O asemenea construcție presupune ca obiectul naratologiei să fie o povestire "pură". În schimb, narațiunea trebuie să fie privită ca un mod discursiv, care afectează obiectele semiotice în grade diverse. O dată ce relația de determinare dintre narativitate și obiectele narative este abandonată, nu mai există nici un motiv pentru a privilegia naratologia ca perspectivă asupra textelor tradițional clasificate ca narative. În schimb, alte demersuri ar putea fi mai bine înzestrate pentru a justifica acele aspecte ale textelor narative
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
echivalentul pictorial al unei narațiuni spuse de un narator imperceptibil, extern. Pentru a integra acest efort evident, care stabilește privitorul drept cititor realist ideal, naratorul picturii și-a populat atent spațiul descriptiv cu figuri care, angajate în acțiuni ce intensifică narativitatea picturii, în același timp motivează descrierea spațiului prin mărimea lor în descreștere. În literatură, la fel ca în arta vizuală, asemenea convenții ale motivației au fost larg dezbătute și criticate. În literatura postmodernă motivația descrierilor este uneori exagerată pînă la
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Texte narative în ramă O primă diferență constă în natura textelor înrămate. Acest lucru poate fi cercetat cu aceleași criterii care au fost enunțate în Introducere, privind și definirea relativă a unui "corpus". Din momentul în care aceste criterii pentru narativitate au fost satisfăcute, textul înrămat poate fi și el considerat ca fiind un text narativ. Faptul este cît se poate de evident în așa-numitele narațiuni-în-ramă: texte narative în care la al doilea sau al treilea nivel se spune o
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
doar statutul instanței narative și relația sa cu ceea ce se narează. Această restricție este efectul deciziei, emisă deja în Introducere, de a limita subiectul nostru de discuție. Naratologia studiază texte narative doar în măsura în care sînt narative; cu alte cuvinte, prin prisma narativității lor. Mai exact, subiectul acestui capitol, textul, apare și în alte locuri, din alte unghiuri. Disciplinele de natură lingvistică, precum stilistica dar și gramatica, sintaxa și semantica sînt importante pentru diversele feluri de investigații ale textului, dar au fost lăsate
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
sînt în siguranță și se amuză. Fără această interpretare, nu există nici o conexiune între părțile bazoreliefului. Doar prin intermediul acestei interpretări, părțile conturează o narațiune cu tîlc. (desen de Fransje van Zoest) Imaginea este destul de amuzantă. Efectul comic este evocat de narativitatea imaginii. Privitorul vede relieful ca un întreg. Sensurile sale includ o succesiune în timp. Mai întîi, Arjuna ia poziția de yoga. Apoi pisica îl imită. După asta, șoriceii încep să se distreze. Aceste trei evenimente succesive sînt corelate logic într-
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
focalizare (FE1 sau FP2) află cititorul răspunsul. 8: Povestiri vizuale După cum am sugerat în analiza picturii lui Aptekar și atunci cînd m-am referit și la alte imagini vizuale, nu există nici un motiv să limităm analiza naratologică doar la texte. Narativitatea filmelor este evidentă, chiar dacă cea mai bună metodă de a le analiza nu este la fel de evidentă. Naratologia filmică este un domeniu bogat și divers, pe care nu îmi propun să îl prezint aici. În domeniul istoriei artei, însă, naratologia nu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]