382 matches
-
esențe ideale, prin detașarea de real. Poezia este un joc al esteticului pur. În strofa întâi, poetul caută în real ("din ceas"), frumosul ("adâncul acestei calme creste") care se răsfrânge în sine însuși ca într-o oglindă. Arta are valori narcisiste, poezia fiind un produs al minții, un proces exclusiv intelectual, "un joc secund mai pur", în care se reflectă realitatea: "Tăind pe înecarea cirezilor agreste/ În grupurile apei,/ un joc secund, mai pur". În strofa a doua o altă concepție
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și nu pentru că a făcut ceva pentru tine, ai tendința de a te întoarce la acea persoană chiar dacă te dezamăgește, ca un copil care, bătut de mama sa, tot la ea în brațe se duce să plângă. Oamenii cu personalitate narcisistă caută cel mai adesea să profite de încrederea cuiva. De asemenea, când personalitatea unuia dintre parteneri este marcată de tulburări isterice, între cei doi se manifestă numeroase conflicte ce au la bază dilema încrederii. Bănuitor în dragoste Când nu ai
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Cititor, de vei avea paciența de a merge până la capăt ("Patience, patience, patience dans l'azur", clama creatorul lui Monsieur Teste); * Cea pragmatică: efortul depășirii de sine la înot urmărea un scop precis, nu numai în plan enunțiativ ca derivă narcisistă (situație favorizând ceea ce francezii numesc "la drague") ci și într-un posibil plan de evadare din Patria-Mumă Mașteră. Oricât ar părea de neverosimil, dezvoltarea capacităților fizice în vederea traversării Dunării intra în proiectele de viață ale cajvanenilor. Versatili, uliseici, puși pe
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
sunt superlative 53. Investita cu toate aceste calități, Pariziana se crede un personaj unic și prețios: "elle se croyait un être presque unique, une perle rare" [Maupassant, Notre cœur, p.83]. Ceea ce o caracterizează este o perfectă autosuficiență și indiferență narcisista față de alții. Pariziana moștenește și din trăsăturile altui mare mit francez, cel al bonapartismului, ce întrunește trăsăturile unui monarh care trebuie să mențină echilibrul ca să nu cadă să cocheteze pentru a domina, să corupă ca să placă. Dozarea în stratagemele de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de a trăi într-o lume unită, susținută de valori comune, pare acum mai puțin atrăgătoare, chiar repulsivă pentru unii. În fața asaltului de ură și de răzbunare, iubirea se retrage. "Urlă vijelia de pe urmă. Duhul Domnului trece pre pămînt..."11. Narcisiști, nu suportăm alteritatea. Dar ce devenim noi suprimîndu-l pe Celălalt? Avem aceleași drepturi și împărtășim aceleași speranțe. Nu perspectiva universalului ne mînă la suprimarea alterității, ci un egoism profund. Dar mă tem că fără Celălalt e tare frig în Univers
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
căci interogația perpetuă, chiar dacă ia pe drum și forma unei iluzorii cunoașteri, sfârșește prin a fi autocunoaștere. Profesorul care educă în spiritul ironiei are oroare de adevăruri definitive și este dușmanul declarat al simțului comun, dar nu agreează nici pălăvrăgeala narcisistă, prinsă în mrejele propriei deveniri, amatoare de colorate bule de săpun, sparte la prima adiere de gândire conceptuală. Eliberată de caracterul ei punitiv, ironia este un exercițiu al spiritului, care cere și merită admirația; și o primește chiar și din partea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de realitate pe care le declanșează. Cuvîntul scris devine anamorfoză a realului trăit, dar și a celui închipuit, asumîndu-și deplina (?) și periculoasa libertate a desprinderii, iar cititorul aproape că nu are de ales, e inevitabil complice, sedus, încîntat. Un autoportret narcisist și nostim, o reverie vibrantă în sonoritățile alintate ale limbilor întîlnite. Între adevărul faptelor și adevărul literelor, Olivier Rolin exersează cu grație mersul pe o sîrmă întinsă la mii de metri de pămînt, oscilînd cu talent și umor între aici
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a avut și va avea mereu nevoie de acele ținuturi imaginare prin care sufletul să-i rătăcească în voie. Iar literatura noastră postmodernă a pierdut sau a uitat gustul poveștii, considerînd-o facilă și ineficientă estetic, orientîndu-se aproape exclusiv spre genuri narcisiste, sau la granița documentarului, ceea ce a condus la reorientarea rapidă a cititorilor, în momentul în care li s-a permis să viseze din nou cu o carte în mînă. Pe fond, nimic nu e nou, sentimentele, trăirile, aspirațiile umane sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
consecințe diverse. Dar nu mai ieși la fel din ea. Dacă mai ieși. Scriitură patologică, spun unii critici, din cei mai acerbi, care denunță simplismul de bază al intrigilor și afectarea, artificialul dialogurilor, destinate, susțin ei, unor pseudo-intelectuali asexuați și narcisiști, traumatizați de simbolul falic al pomului de Crăciun... Adevărul e că Amélie Nothomb, deși frumoasă în felul ei, misterioasă și provocatoare, pare extrem de departe de orice senzualitate, în afară de cea a limbii, deși iubirea, în toate formele ei posibile, e tema
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
București, 2012, 460 p. Autorul a vrut "să discute, pornind de la analiza moralei și a gândirii unor intelectuali de marcă, în ce măsură aceștia sunt îndreptățiți să sfătuiască omenirea cum să-și organizeze viața" (p. 7). c) Relațiile cu semenul prin medierea narcisistă, dragostea fraternă și cea incestuoasă, rațiunea și iraționalitatea, munca, democrația și alte subiecte, în culegerea, Erich Fromm, Texte alese, traducere din franceză și engleză de N. Frigioiu, controlul traducerii de D. Stoianovici, 1983, Editura politică, București, 516 p. 15. Fr.
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a emoționa și manipula privitorii. Cred că dacă ești onest cu tine și cu telespectatorul poți vorbi de adevăr sută la sută. Dar telespectatorul trebuie să fie cu ochii în patru, tot timpul, pentru că jurnaliștii sunt orgolioși, sunt mesianici, sunt narcisiști. Telespectatorul trebuie să știe asta, să fie circumspect și să știe că povestea poate fi spusă și din alt unghi. Care sunt calitățile sau criteriile după care ar trebui apreciat un documentar sau un reportaj? Televiziunea abundă acum de documentare
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
oamenii care suferă discriminări sau sînt exilați forțat din iubitele lor națiuni și teritorii. Ei sînt discreți în privința propriei lor identități naționale, interesați de a altora, preocupați de propria lor bunăstare, și deci resping ideea de răzbunare și de satisfacție narcisistă caracteristică naționaliștilor. Cetățenii europeni sînt cosmopoliții epocii moderne tîrzii. *** Fără îndoială, internaționalizarea societății civile este distrusă de naționalism și de războiul-genocid, ca în sudul Europei Centrale, unde pentru mulți oameni viața de fiecare zi este un iad al non-cetățeniei, cu
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
femei, indică urmele numelui autorului în text. În același timp, este un semn al celei de-a cincea funcții a epigrafului care definește rolul citatelor la Djian: o funcție care denotă valoarea autorului, impactul numelui său și calitatea scriitorului. Epigraf narcisist în care autorul se vede prin ceilalți. Epigraful din 37,2° dimineața este scris de Richard Brautigan: M-a pus pe gînduri, dar nu pentru mult, căci de îndată m-am îmbarcat iar spre Babilon. Richard Brautigan Richard Brautigan s-
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
și care cer o mai mare diversitate de ajustare: clasa, clubul, grupul spontan de joacă, tabăra. Aceste imperative noi implică suprapunerea demersului cognitiv factorilor subiectivi care se exprimă în interacțiunile de natură afectivă. Mai întâi este trecerea de la o atitudine narcisistă centrată asupra propriilor sentimente la o atitudine ondulată spre înțelegerea celuilalt ceea ce implică recursul la reflecție și la inteligență. Readusă concret la conceptul psihomotric al schemei corporale, deconcentrarea solicită, ca plecând de la imaginea propriului corp, subiectul să poată prin reprezentarea
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
Cluburile sportive prezintă avantajul de a propune adolescenților o practică opțională a unei varietăți astfel încât să permită expresia tuturor „vocațiilor”. Autonomia motrică care rezultă poate să se afirme și să se consolideze prin practica dansului și a sportului: dansul mai narcisist, sportul mai angajat în realitatea exterioară Trebuie spus că reușita încoronează efortul întreprins. Aceasta este condiția necesară refacerii nivelului energetic, fundamentul motivației și al insistenței efortului. Încrederea în sine, identitatea personală și structura personalității se făurește în acțiune. 2.3
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
ficțiunea. Portretul, bunăoară, printr-un exces caricatural pare o mască de carnaval, executată după mulajul feței reale, fiecare trăsătură fiind pusă sub o lupă deformatoare și cercetată minuțios. Când personajul diform se autodezvăluie ingenuu, părând să-și asume, în mod narcisist, urâțenia, el devine de două ori rizibil; iată cum figura sa capătă contururi de un grotesc-suprarealist: Desigur că distincțiunea mea intelectuală și sufletească se acordă cu genul distins al fizicului meu suplu și elegant. [...] Pleoapele cam triunghiulare și întinse către
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a cuvântului nu sunt de aceeași natură, nici îndreptate în același sens. Cuvintele ne proiectează în față, imaginea în urmă, iar acest recul în timp al individului și al speciei este un accelerator de putere. Scrisul este critic, iar imaginea narcisistă; primul trezește, cea de-a doua poate adormi vigilența și chiar poate hipnotiza ușor. Litera ridică, imaginea alungește (cele mai frumoase imagini le vedem culcați, iar a te afunda într-un fotoliu este o plăcere de cinefil). O carte nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
făcea odinioară în documentarele din seria Connaissance du monde sau în actualitățile Pathé-Gaumont? Acest lucru ar întrerupe "efectul de real". În audiovizual nu există spațiu geografic semnificativ, ci doar signaletic și abstract: harta meteo (sau geografia egoistă). Aparat ideologic, deci narcisist, televiziunea atestă o apartenență. Promotor al evadărilor, mentale și fizice, cinematograful ne rupe de rădăcinile noastre (făcându-ne să fim ceva mai puțin plante sau legume). Funcție prioritar socială, securizantă și socializantă a imaginii domestice; funcție de fugă și fugitivă a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
1449 a). Cicero, Quintilian și mult mai târziu, Descartes și în special Thomas Hobbes (Human Nature, 1651) dezvoltă decisiv teoria râsului declanșat la descoperirea infirmităților altuia, față de care este evidențiată abilitatea receptorului justificând prin revelația propriei "sudden glory", triumful său narcisist 3. La distanță de două secole, psihologul scoțian Alexandre Bain identifică nu doar sentimentul de superioritate morală și spirituală a subiectului, ci și inferioritatea obiectului ca fiind esențiale pentru producerea râsului comic, mai exact, factorul declanșator poate fi devalorizarea, înjosirea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mea din Amsterdam și am avut o idilă amețitoare cu un ofițer de securitate de la ambasadă, blond și prostănac, cu aproape douăzeci de ani mai tânăr decât mine. Un tip care s-a dovedit foarte curând a fi un idiot narcisist. Un adevărat armăsar În pat, dacă Înțelegi ce vreau să spun. Poate o să te amuze să auzi că cineva și-a băgat În cap că femeile se excită dacă le ungi stomacul cu miere. Imaginează-ți. Pe scurt - doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
simpla cunoaștere sau simplul sentiment; și, cred eu acum, dincolo de misticismul oriental, transcendentalism, „tehnicile de meditație“ și toate celelalte - sau cel puțin așa cum noi, vesticii, le-am convertit spre propria-ne folosință, Într-o manieră care se arată tot mai narcisistă: pentru a ne face să ne simțim mai bine, mai bogați În interpretări, mai dinamici. Cred că la natură nu se poate ajunge astfel, transformând-o Într-o terapie, o clinică gratuită pentru admiratorii propriilor sensibilități. Cea mai subtilă dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
activității instructiv educative conform celor 8 reguli formulate de L. Johnson și prezentate de autori În tabelul XXX de la pagina 145. Din aceste reguli poate rezulta și statutul social al cadrului didactic medical care ar trebui să părăsească vechile modele: narcisist (unde dominantă este preocuparea de a impresiona) și autoritarist (cu aspect vehement impulsiv, conformist, dominator), pentru că ambele modele pot stârni ostilitatea studentului, conduc la nonconformism, sfârșind În cele din urmă Într-o schematizare neproductivă a pregătirii sale. Cadrul didactic va
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
mediatice veritabile elite?" se întreabă Adrian Dinu Rachieru. În realitate, e vorba de o pălăvrăgeală infinită, de o perfectă perpetuare a ceea ce Mircea Iorgulescu numea marea trăncăneală, referindu-se nu numai la eroii lui Caragiale. E la mijloc o exhibare narcisistă, caracterizată de conformism politic pus în slujba intereselor individuale și de grup, cum observa și sociologul francez Pierre Bourdieu. Dacă revoluția va fi ratată, ne atenționează Rachieru, elitele vor trebui să răspundă la judecata Istoriei"200. Părerea mea e că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
rolul cu care s-au contopit și continuă să-l joace și în afara scenei, în viața cotidiană. Există și artiști plastici îndrăgostiți de lucrările lor, precum avarul de galbenii săi, și nu sunt în stare să se despartă de ele. Narcisiști se dovedesc a fi și scriitorii care se extaziază în fața propriilor cărți și pe care le recitesc mereu, ca îndrăgostitul pătimaș scrisorile iubitei. Varianta feminină a legendarului Narcis o reprezintă Narcisele contemporane și dintotdeauna, care sunt preocupate până la obsesie de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
realului de ai realiza proiectul devine introvertit și intuiește în stări de mare tensiune emoțională, caracteristicile alegerilor sale libere, lipsite de repere axiologice, misterul său. Libertatea existențială, căutată de Jaspers prin renunțarea la pretențiile de a raționaliza universul și retragerea narcisistă în dimensiunile vieții interioare, întâlnește în acest punct interpretarea sartreiană a libertății, ca „ perpetuă interiorizare, neantizare și subiectivizare a contingenței care astfel modificată, trece în întregime în gratuitatea alegerii . Datorită însă erorii metodologice pe care o comite concepția existențialistă în
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]