780 matches
-
întreagă) pentru "Operațiunea Scania". (Blenheim-Ahlskog e promovat la nivel național.) Înțeleg din intonație că postul cel mai înalt de conducere s-a discutat în cadrul ministerului. (Să-și fi pierdut Gård interesul pentru Direcția de stat pentru eficiență?) Poate să fie nasol să ni-l pună director general. (Cu alte cuvinte să mă lupt pentru mine însumi, nu ca să-l am superior pe Gård!) Solicit (neoficial s-a și aprobat) încă doi directori-adjuncți pentru secretariat, din care unul să fie director de
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Își ia marfa și-o taie. Dar fumătorii nu procedează așa. Se-așteaptă ca dealerul să le facă atmosferă și să clămpăne juma’ de oră ca să vîndă iarbă de doi dolari. Dacă treci direct la obiect, zic că ești un „nasol”. În fapt, un dealer nu tre’ să se dea-n fapt și să-și zică dealer. Nu, el doar face rost pentru cîțiva „tovarăși” și „gagici” pe sprînceană, fiindcă e branșat. Toată lumea știe că furnizorul e chiar el, dar dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
iarba a căpătat aspectul verzui-maroniu pe care trebuia să-l aibă. Acesta e secretul tratării ierbii - sau cel puțin unul dintre ele. Fumătorii de iarbă sînt gregari, sînt sensibili și sînt paranoici. Dacă ajungi să fii cunoscut drept „trist” sau „nasol”, nu poți intra-n combinații cu ei. Curînd mi-am dat seama că nu mă pot potrivi la tipii ăștia și m-am bucurat cînd am găsit pe cineva să mă scape de iarbă așa cît să nu ies În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-se să le dai pe datorie. Din toată gașca nu era unul care să nu fi făcut pe el și să nu fi dat pe goarnă Îndată ce ar fi fost trosnit peste bot și-ntrebat „De unde-ai luat-o?” Cel mai nasol dintre toți era Gene Doolie, un irlandez pirpiriu, undeva Între poponar și pește ca stil. Gene era informator pînă-n măduva oaselor. Probabil că scotea din buzunar liste murdare - avea mîinile murdare tot timpul - și le recita gărzii. Ți-l Închipuiai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Coca-Cola. Mi-a spus că-l cheamă Pat. I-am zis c-am venit de curînd de la frontiera mexicană. - Mi-ar plăcea și mie să merg pe-acolo, a zis el. S-aduc ceva marfă din Mexic. - Frontiera e cam nasoală, am zis. - Sper să nu te supere ce spun, a-nceput el, dar după cum arăți, s-ar zice că și tu ești pe marfă. - Bineînțeles că sînt. - Vrei marfă? M-a-ntrebat. Eu o să iau peste cîteva minute. Am umblat să fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
care-i povesteau bătrâniigg. Cu timpul s-a lămurit, erau doar copiatoarele de știmehh (un fel de "pisse-copies") pentru Fanfara Flotilei de Bahlui, care se exersau în timp ce transcriau note și amuzându-se schimbau cheile (puneau un "bă" în loc de "fă", cheia "nasol" era frecventă pentru cântarea celor detestați). * * * Se amuzau cu jocul purificării penelor și pieilor, după modelul aflat de la triburi dispărute. Astfel că protejații Comandorului de la Flotila Clean for Mutter-Landsprache se puteau curăța de păcate urmând ritualul rajahului din Manipur 55
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de shopping! E o profesie adevărată! Ajut oamenii! Și, mai ești cu Luke? Îmi aruncă o privire fals preocupată. Ce mai face, a reușit să-și repună firma pe linia de plutire? Știu că a trecut printr-o perioadă destul de nasoală. Nu-mi vine să cred cum poate să fie fata asta. Ea e cea care a încercat să-i saboteze compania lui Luke. Care și-a făcut o companie de PR rivală, care a falimentat. Ea e cea care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe Suze. — Bună, Bex! spune surprinsă. Cât e la tine? În fundal aud zgomotul metalic făcut de emisiunile matinale britanice și micile scâncete ale lui Ernie. Dumnezeule, îmi pare foarte rău că ți-am vorbit așa ieri. M-am simțit nasol toată seara... — E OK. Serios, am și uitat. Mă trântesc pe parchet, strângându-mi capotul în jurul meu. Suze, fii atentă. Luke s-a certat cu mama lui. Și a contramandat nunta de la Plaza. Așa că, până, la urmă, putem în fine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și cu Malta, cu rusul, cu ucraineanul și chiar cu polacul. Nu mai spun cu ungurul, care ne vrea Ardealul și Dorohoiul. Chestiile astea patriotice mă frămîntau într-un restaurant din București și mă pipăiam la buzunar într-o dilemă nasoală, dacă să mai comand sau nu un Sauvignon Blanc. Atunci intră doi urmași ai dăcoaicelor noastre și mă împing mai la o parte, că venea după ei senatorul Nuțu. Mare chestie să fii senator! Ești mare, ești imun și nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la vreo 2-3 sute de mii de...chiar și de lei ) zău că m-aș băga și eu, la vîrsta mea. În prealabil l-aș ruga pe satrap să dea mai cu milă, că sînt hipertensiv și cu alte beteșuguri nasoale!!! Cînd am văzut că am luat-o razna cu gîndurile, că balaurii mă prostesc cu borșul lor, am schimbat postul TV. Pe Maidan, la Kiev, bătălie mare, frate. Din nou sînge, bîte, pietre de spart capete și... muniție de război
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îl transporta la uzină din satul lui de la marginea Bucureștiului! Ehehe! Și cu posesoarea de halat violet a încercat ceva. A trecut pe lângă asta, cică, i-a atins o țâță întâmplător cu cotul, dar e băiat finuț. Respectiva mirosea cam nasol. Ar trebui să o trimită să se spele înainte să se bulească. De fapt, pe toate le-a ochit Marian, afară de una slabă, schiloadă, nu face acte umanitare cu aia. Altfel, n-are criterii. Tot ce mișcă. Râul, ramul, relație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
deschizi ușa, nu duduie mai tare! Aha, vezi că știi? Nu ești prost degeaba. Stăteau de o săptămână împreună și trecuseră la un fel de gentleman agreement, în sensul că se puteau porcăi fără ca asta să se lase cu urmări nasoale. Își permiteau. Își îngăduiau, pentru că se respectau. Aveau unul despre celălalt o părere extraordinară. - Păi, da, că tu n-ai avut sobă la țăroaia, acolo! Voi vă încălzeați cu doi câini la subțioară! - Dacă te prind pe-acolo, îți rup
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cârduri de animale. Stoluri. Comunități, altfel spus. Și relațiile alea comunitare trebuie să le înveți tu. Să trăiești precum animalele, dacă e să forțăm nota. Nimeni nu-ți spune cum ar trebui să trăiești omenește. Ți se arată doar partea nasoală a vieții, dar varianta dezirabilă nu o cunoaște nimeni. Io, dacă aș fi profesor, nu i-aș învăța pe copii despre specii, clase de animale, ci despre tipuri umane: les nouveaux riches, curva, pișmandeza de pe șoseaua de centură, intelectualul cufurit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ficțiune, atunci orice e permis. Am vrut să mă joc, pur și simplu, când am substituit persoanele. Surpriza a venit ceva mai târziu, când o absolventă de Litere mi-a făcut o cronică foarte proastă. Cum era prima cronică mai nasoală pe care o încasam, am vrut s-o cunosc și io pe respectiva. Cu cei care m-au lăudat, n-am vorbit întotdeauna. Am evitat. Întâmplarea a făcut ca fata să fie corector la un ziar la care colaboram și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care se spunea că nu știe nici câte roți are vaporul. Stătea în ultima bancă, lângă profu’ de mate, care din când în când îi mai altoia câte una, câte o scatoalcă pe ceafă. Stătea în ultima bancă și era nasol, pentru că, dacă, de exemplu, cel care ieșea la tablă nu știa ceva, profu’ se înfuria și din comoditate nu mai parcurgea cei 10-11 metri până în locul în care se afla vinovatul, ignorantul. Se răzbuna pe Mirel, pe care-l avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
știu să vă explic mai bine de atât. Că de dimineața până seara parcă a trecut o săptămână. La sfârșit, doctorul îmi arăta pumnul, luptăm, nu ne lăsăm. Era felul lui de a admite că treaba merge prost, că e nasol. Că mai durează până să mă repar pe de-a-ntregul. Îl auzeam cum le spune studenților: dânsul e scriitor, apoi le dezvăluia diagnosticul, ca și cum din nou nu ar fi fost vorba despre mine. Deveneam material didactic. Altă identitate. A făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să mă aleg cu ceea ce popular se cheamă roșu-n gât. Le pasă de soarta mea și asta mă bucură. Dar să mai termin naibii odată. Cu fluieratul. Că mai știi ce se poate întâmpla... E vorba despre ceva rău. Nasol. Fluier în cele mai nepotrivite locuri. Ceea ce fac io e chiar penibil, dacă stau bine să mă gândesc. Dacă ar face altul, aș râde de el până n-aș mai putea. Aud de dimineață o piesă, una fluierabilă, să zicem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
par generos, bun, să mă schimb io dacă doresc să scriu, să-mi iasă. Atunci, în spital, mi-am dorit să fiu bun, să fiu bun în semn de protest. De foarte puține ori spuneam ceea ce gândeam - și asta era nasol. Să-ți fie frică de ceea ce gândești. Așa cum unii nu suportă hrana naturală, untul natural, doar surogate cu E-uri - și în mine apăruse o frică de autentic. Îmi fabricam un discurs pentru fiecare personaj cu care intram în contact
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și te așe zai să-l dai pe gît la o măsuță). Dar, de fapt, Cuicul nu conta - principalul era că puteai fuma și aveai oca zia să discuți cu ceilalți. Coboram la „bar“ cînd băga Biță vreo formație mai nasoală, gen Nazareth sau Electric Light Orchestra, și aveam timp să stăm acolo vreo 45 de minute, cît ținea muzica. Ei bine, cînd am cunoscut-o pe Ioana, am stat, desigur, mai mult de 45 de minute, de fapt am rămas
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ea erau doar vreo două ore, timp în care, în mare fugă, am dereticat prin casă și am dosit lucru rile care dădeau rău în peisaj (am dus într-un dulap de pe balcon un ibric ruginit din baie, cîteva borcane nasoale de sub chiuveta de la bucătărie, sticla cu apă oxigenată a maică-mii din toaleta de serviciu etc. ; am notat sîrguincios pe hîrtie toate lucrurile mutate - ce unde era -, pentru ca apoi să le pun la loc exact în poziția în care fuseseră
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
luat cina ca un soț și-o soție, am ascultat muzică și ne-am giugiulit. Îmi dispăruse orice inhibiție, așa că, în momentul în care ea m-a întrebat cum mi s-a părut de data asta, mai bine sau mai nasol decît cu celelalte femei de dinainte (auzi tu : „femei“, nu „fete“ - chestie care a făcut să-mi crească din nou pipota în mine), eu i-am spus fără să mă mai dau pe după deget că la mine a fost pentru
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
aceia străbătînd aerul ca două canoe grele, încărcate cu bunătăți. și fesele ălea de sub fîlfîirea fustiței... și fustița aia verde, care lăsa o dîră de un verde pal în urma ei, ca în filmul acela cu Olivia Newton John... Singura chestie nasoală la barul ăsta e că nu le poți pocni peste fese. Trec prea repede pe lîngă tine. Ia uite ! „Piff !“ în schimb, au ele grijă de tine. Nu le pocnești tu, dar te pocnesc ele. și, într-un fel, e
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
preocupări materiale. Și publicul, pentru acest lucru, nu e prea vinovat, după cum, pentru slăbirea tensiunei cerebrale a intelectualilor nu sînt nici ei prea vinovați” (N. Davidescu, „Cultul intelectualităței”, în Aspecte..., p. 158). *„După ce-ai plecat, s-au petrecut lucruri nasoale”, mi-a spus Sporici, imediat ce am intrat în birou, cu o mină mai curînd scîrbită decît îngrijorată. „A făcut scandal Mara, și s-au certat Sergiu cu Ovidiu. N-ai fi rezistat să vezi așa ceva!” M. e nevasta lui Nanianu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că, iată, s-a găsit unul care să-i înțeleagă oful, E.V. a schimbat din nou subiectul. În urmă cu o săptămînă a fost la înmormîntarea tatălui Florinei Cercel; cunoscuta actriță e vara sa. În cimitirul Ghencea, pe „o vreme nasoală”, a băut pentru prima dată votcă „Smirnov”, americană! E.V. e dintre cei care, atunci cînd începe o poveste se ambalează, nu se lasă pînă n-o termină. Astfel, am aflat că groparii, beți de-a binelea, erau să răstoarne mortul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
diferite (română, maghiară, romă) s-au produs transferuri reciproce de limbă și obiceiuri și că istoria este și a celorlalte grupuri, nu doar a grupului majoritar (mai precis, a etnicilor români bărbați). De exemplu, deși utilizăm expresiile romani: gagiu, mișto, nasol ș.a., nu le recunoaștem funcționarea în limbă, în dicționare și manuale de școală sau le considerăm pur argotice. Istoria robiei țigănești, ca și cea a obiceiurilor și modului lor de viață sunt trecute sub tăcere. Imaginile din pozele din manual
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]