3,698 matches
-
chiar și puterea pe care o stăpînea. Sau care îl stăpînea. În ultima clipă ofițerii strînși ciotcă în jurul celor doi aviatori simțiră și ei că se apropie cineva important și făcură loc, fiecare îndreptîndu-și tunicile, aranjîndu-și un firet ori un nasture pe jumătate ieșit din butonieră. Deși era un "civil", domnul Popa avea pretențiile unui general de modă veche, instruit sub răposatul Carol. Italo Balbo schiță un gest de surprindere, desigur se mai întâlnise cu ministrul, scriseseră toate gazetele de întîlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
A simțit că-l cuprinde panica. Va lovi! Dar unde? Unde să lovească sigur, să nu greșească? Dacă greșește, celălalt va reuși să-și scoată arma, iar cu un cuțit împotriva carabinei... În piept? Își închipui vîrful alunecînd pe un nasture de metal, pe o decorație, împiedicîndu-se într-o tabacheră, un portțigaret, se văzuseră atîtea cazuri în război, chiar glontele nu trece întotdeauna. Și oare va avea îndeajunsă putere? Va ști să împingă cu atîta forță încît... A simțit atunci cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cînd purta uniforma era întotdeauna mai crispat, chiar și mintea îi funcționa într-un "regim special" , nu putea cuprinde chiar tot ce voia, ci numai acele lucruri care îl priveau ca om al legii. Dacă s-ar fi descheiat la nasturii vestonului, s-ar fi simțit mai în apele sale. Fără să răspundă, ridică mîna pînă la piept, pipăind nasturele de metal. Îl prinsese zdravăn, cu sîrmă de cupru, ca burlacii, îl frecase cît trebuie cu Amor, praf de lustruit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chiar tot ce voia, ci numai acele lucruri care îl priveau ca om al legii. Dacă s-ar fi descheiat la nasturii vestonului, s-ar fi simțit mai în apele sale. Fără să răspundă, ridică mîna pînă la piept, pipăind nasturele de metal. Îl prinsese zdravăn, cu sîrmă de cupru, ca burlacii, îl frecase cît trebuie cu Amor, praf de lustruit, dar dezinteresat, primit de la Strudel, negustorul de nimicuri. Poate gestul a fost cu totul neașteptat, i-a nedumerit, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Nu avea de unde să știe dacă de la început s-a așezat lîngă ea cu o anumită intenție, dacă sertarul era gol sau nu. A simțit o picătură de sudoare alunecîndu-i din geană pe lîngă rădăcina nasului, Și-a desfăcut încetișor nasturele din butonieră, a răsuflat ostentativ și a spus "Să am parte eu de o astfel de onoare?" Atmosfera s-a destins într-o clipită, Artur Stavri, fără părăsească ușa l-a întrebat "cum adică, domnule Popianu?". Iar el a rîs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
predici la o bisericuță din apropiere. Teroarea, foametea, vărsările de sânge erau mărturii incontestabile că stăpânirea lui Antichrist se Înfăptuia conform scenariului expus În Conspirație. Triunghiurile, care cândva se iviseră ca niște Însemne oculte, acum roiau precum cărăbușii, gravate pe nasturi și pe cozoroacele șepcilor militare (iar aici părintele Serghei scotea din adâncul buzunarului sutanei, precum corpus diabolici, un pumn de nasturi metalici). Dintr‑o scrisoare (care‑i parvenise prințului Jevahov ca un mesaj de pe o altă lume, cu ștampila orașelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
scenariului expus În Conspirație. Triunghiurile, care cândva se iviseră ca niște Însemne oculte, acum roiau precum cărăbușii, gravate pe nasturi și pe cozoroacele șepcilor militare (iar aici părintele Serghei scotea din adâncul buzunarului sutanei, precum corpus diabolici, un pumn de nasturi metalici). Dintr‑o scrisoare (care‑i parvenise prințului Jevahov ca un mesaj de pe o altă lume, cu ștampila orașelor Oran, Marsilia, Constantinopol, Paris, Sremska Mitrovica, Novi Sad), aflăm că, În teribilul an 1921, un detașament al Armatei Roșii dăduse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu ață și plină de cicatrice, cu urechile răsucite și umflate, cu sprâncenele rase. Și-apoi, trasate cu dermatograf, descriu două arcuri uimite ajungând aproape până unde începe părul. Privindu-l cum urcă în autobuz, Tovarășa Lătrău își descheie un nasture al jachetei. Îl încheie la loc și se apleacă spre reportofonul ascuns în buzunarul Contelui Calomniei. Apropiindu-și buzele de beculețul roșu care semnalează RECORD, Tovarășa Lătrău spune: Reverendul Fără Dumnezeu poartă o bluză albă. O bluză de femeie. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
al jachetei. Îl încheie la loc și se apleacă spre reportofonul ascuns în buzunarul Contelui Calomniei. Apropiindu-și buzele de beculețul roșu care semnalează RECORD, Tovarășa Lătrău spune: Reverendul Fără Dumnezeu poartă o bluză albă. O bluză de femeie. Cu nasturii pe stânga. În lumina palidă a felinarului, nasturii lui din imitație de diamant scânteiază. După încă o bucată de mers, după încă o curbă, stând în afara cercului de lumină aruncat de un felinar stradal, retrasă în penumbră, așteaptă Baroneasa Degerătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
apleacă spre reportofonul ascuns în buzunarul Contelui Calomniei. Apropiindu-și buzele de beculețul roșu care semnalează RECORD, Tovarășa Lătrău spune: Reverendul Fără Dumnezeu poartă o bluză albă. O bluză de femeie. Cu nasturii pe stânga. În lumina palidă a felinarului, nasturii lui din imitație de diamant scânteiază. După încă o bucată de mers, după încă o curbă, stând în afara cercului de lumină aruncat de un felinar stradal, retrasă în penumbră, așteaptă Baroneasa Degerătură. Prin ușa deschisă intră întâi mâna ei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Whittier geme. — Pentru că, spune el, sunt încă un băiat în creștere... În viitorul film, frumusețea strigă: „Îți pleznesc măruntaiele! O să explodezi ca un apendice perforat!”. În versiunea cinematografică, domnul Whittier țipă, cu burta umflată sub cămașa acum strâmtă, deschizându-și nasturii cu unghiile. Chiar atunci, pielea întinsă începe să se rupă, așa cum se deschide o gaură într-un ciorap de nailon. Sângele roșu țâșnește precum jetul unei balene. O fântână de sânge care face publicul să țipe. În realitate, cămașa pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se deschide o gaură într-un ciorap de nailon. Sângele roșu țâșnește precum jetul unei balene. O fântână de sânge care face publicul să țipe. În realitate, cămașa pare să-i fie puțin strâmtă. Își desface cureaua. Își deschide primul nasture al pantalonilor. Trage o bășină. Doamna Clark îi întinde un pahar cu apă, spunând: — Uite, Brandon. Bea o gură. Și Sfântul Fără-Mațe spune: — Nu-i da apă. O să se umfle și mai tare. Pe covorul roșu cu albastru, domnul Whittier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Are părul din sfori împletite. Marea diferență dintre ea și o păpușă de cârpe oarecare stă în detalii: un penis flasc și testicule. Sau un vagin dantelat din pânză. Un șiret strâns în dos pentru a simula un anus. Doi nasturi cusuți pe piept drept sfârcuri. Păpușile astea le folosesc pentru reconstituiri copiii ajunși aici. Pentru a demonstra ce a făcut Mami sau Tati sau noul prieten al lui Mami. Copiii își vâră degetele în păpușile astea. Le trag de părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
decât orice altceva, Cora Reynolds își are familia cu ea. 10 Mama Natură pune pe ea un soi de jachetă neagră. E o uniformă militară sau un costum de patinaj artistic, din stofă de lână neagră, cu două rânduri de nasturi de alamă în față. Parcă-i o majoretă neagră de catifea, cu nasul ei despicat, ținut laolaltă de cojile de un roșu închis. Își vâră mâinile prin mânecile lungi, apoi îi spune Sfântului Fără-Mațe — Mă închei? Flutură ce-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
întregi de mâncare putrezită. Domnul Whittier nu e cea mai mare problemă în momentul ăsta. După calendarul de pe ceasul Sorei Justițiare și după rădăcinile șatene din părul lui Miss America, suntem aici de vreo două săptămâni. Închizându-o la ultimul nasture de alamă, Sfântul Fără-Mațe se apleacă s-o sărute pe Mama Natură, întrebând-o: — Mă iubești? — Ce să fac, trebuie, spune ea, dacă vrem să meargă idila. Cu Lordul Zdreanță scânteindu-i pe deget, Mama Natură își șterge buzele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nu exista nici o lege care să spună că oamenii nu pot da bani ca să tragă un pumn cuiva. Și Flint iese de la toaletă purtând peruca de sâmbătă seara a fetei, machiat vârtos pe fața lui proaspăt barbierită. Și-a deschis nasturii la piept, și-a legat poalele cămășii pe burtă, îndesând-o cu prosoape de hârtie ca să-și facă țâțe. Mânjit cu tuburi întregi de ruj în jurul gurii, Flint zice: — Hai să-i dăm drumul... Bărbații care stau la coadă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spărgea timpanele, trupurile tinere se zvârcoleau ca apucate de mâncărimi fără leac. Ernest Radak dansa superb. Își mișca trupul cu o naturalețe de parcă se născuse în ritmul muzicii. Luana, îmbrăcată într-o flaneluță albastră împletită de Sanda, încheiată până la ultimul nasture, cu fustă neagră și lungă, făcea notă discordantă cu toate reprezentantele sexului frumos. Părul lung, prins într-o coadă de cal, îi arunca pe umeri, la fiecare mișcare, șerpi încolăciți. Ernest râdea, o prindea în brațe și-o învârtea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la grindina tălpilor de pe parbriz, dar nu s-a putut stăpâni și s-a Întors să se mai uite la cel de dincolo de geam, la banderola roș-albă și la limba lui roz, presărată cu pete negre. Între timp, Își descheiase nasturii cămășii și lăsase să se vadă un soi de X scrijelit cu stângăcie pe pieptul lui cu oase proeminente. Rana nu se cicatrizase peste tot, Îndeosebi În apropierea claviculelor, zgârieturile Încă mai zemuiau un sânge roșu-aprins. A scos la iveală
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cufundat În tăcere. Stăpâna casei dormea adânc Într-un fotoliu de ratan, cu capul căzut pe spate, cu gura Întredeschisă. O dâră subțire de salivă uscată i se Întindea de la colțul gurii până la bărbie. Alături de ea era o cutie cu nasturi, iar În poală avea o tăviță plină cu papiote. În palmele desfăcute una lângă alta ținea niște nasturi Înșirați pe un fir. El și-a plimbat privirea de-a lungul coridorului În căutarea toaletei, dar n-a văzut decât alt
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
gura Întredeschisă. O dâră subțire de salivă uscată i se Întindea de la colțul gurii până la bărbie. Alături de ea era o cutie cu nasturi, iar În poală avea o tăviță plină cu papiote. În palmele desfăcute una lângă alta ținea niște nasturi Înșirați pe un fir. El și-a plimbat privirea de-a lungul coridorului În căutarea toaletei, dar n-a văzut decât alt dormitor și o minusculă bucătărie deschisă spre drumul Îngust și gol, tăiat printre casele Îngrămădite unele-ntr-altele, alcătuind ceva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe Elena, așa cum era îmbrăcată cu o zi înainte, cu rochița din barchet albastru cu bleu, cu guleraș alb, rotund din dantelă, puțin încrețită în talie, cu mânecă lungă, largă terminată cu o manșetă îngustă, strânsă pe încheietura mâinii cu nasture. Avea un aer atât de ingenuu, nimic din înfățișarea Elenei nu trădase zbuciumul, care, probabil, existase, o văzu cum pătrunde în lumea aceea depărtată, periculoasă, zgomotoasă, falsă, într-o casă străină plină de fețe necunoscute, ce-o înconjoară din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dorință, s-ar fi vrut și ea în acea clipă iubită, dincolo de ani, dincolo de realitate, dincolo, dorința, dorința nu iartă pe nimeni, dar, nu, vai, nu, nu, îl văzu traversând piațeta, cu pantalonul lui crem, cu haina neagră deschiată la nasturi, se apropia pas cu pas, obosit, de intrarea casei și ea știu că el și Larisa nu vor fi împreună fără ajutorul ei, că Ovidiu nu are în el atâta putere cât să câștige o femeie, să-l facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
joc toate mijloacele, inteligența sa, experiența de viață, educația, bunătatea, toate țesute pe acel dram de feminitate de care era conștientă. Se îmbrăca mereu cu o simplitate căutată, severă, nu-și arăta niciodată prea mult picioarele, nici gâtul, îi plăceau nasturii mici ce se încheiau până sus, la ultima butonieră, cine era interesat de dedesubturile ei n-avea decât să-și pună imaginația la lucru, trebuia să ai fler, nu era ceva greu, ea oferea privirilor o mâna cu încheietura delicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu lentoarea și plictisul afișat altă dată. Carmina, șopti bărbatul și își lipi buzele de brațul ei. Da. Spune-mi, de ce n-ai plătit telefonul la poșta din cartier? Continua să-i sărute brațul mărunt, mărunt, cu mâna stângă descheia nasturii rochiei, degetele i se încurcau în butoniere. Nu te supăra, zise, foarte preocupat s-o sărute în același timp, pe mine mă interesează totul, absolut totul despre tine, mă înțelegi? TOTUL! Ți-am mai spus, Ovidiu, șopti ea, voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plini de bune intenții. Fana era îmbrăcată într-un taior cu dungi late, mov cu alb, o stofă puțin poroasă, foarte plăcută la vedere, avea o croială corectă, parcă fusese făcută de un robot, la milimetru. Când se descheie la nasturi lăsă să se vadă o bluză cu multă dantelă. În hol pe frigider lăsase mănușile și poșeta. La rândul ei Fana își privea gânditoare gazda. Slăbise foarte mult, i se ascuțise bărbia, pielea piciorului i se lipise de os, lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]