1,525 matches
-
om de pe lume, tot aș fi avut chipul ăsta și toți m-ar fi respins la fel - Îl privi drept În ochi. La ce-ți slujește să știi să citești? - La a Înțelege ce au scris alții, răspunse francezul cu naturalețe. Uneori, cînd ne simțim singuri, triști sau aproape disperați, ceea ce ne povestesc alții ne poate liniști... Să știi cum au trecut ei prin experiențe similare și cum au reușit să le facă față e de mare folos... Iguana Oberlus stătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dispreț. Mai tîrziu, se Întoarse spre norvegian și metis, care asistau muți la scenă, străduindu-se să pară absenți, și spre inculpatul care plîngea cu sughițuri și cu coatele pe genunchi, ascunzîndu-și fața În mîini. - De acord, admise el cu naturalețe. E prietenul tău, ai navigat mulți ani cu el pe mare și mai e și singurul supraviețuitor care rămîne de pe vaporul tău... SÎnteți foarte uniți, nu-i așa? Lassa Încuviință În tăcere, În timp ce Georges Își ridica bărbia, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dădu bătut, copleșit, În fața realității și Încercă, stupefiat, să Înțeleagă motivele. - Mi-a făcut plăcere, veni răspunsul. - Dar de ce? insistă el neliniștit. Nu mă mai iubești? N-am știut să te fac fericită? - Ba da... admise Carmen de Ibarra cu naturalețe. Te iubesc mai mult ca pe oricine de pe lumea asta, sînt În continuare Îndrăgostită de tine și mă faci foarte fericită În toate privințele... Dar am avut chef s-o fac și am făcut-o. - Așa, pur și simplu? - Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dea bătută de la prima Încercare a lui, și lăsă să treacă o vreme, fiind sigur de sentimentele amîndurora. Mare Îi fu mirarea prin urmare cînd, Întorcîndu-se dintr-o scurtă călătorie de afaceri, Carmen Ibarra Îi comunică cu absolută dezinvoltură și naturalețe: - Contele de Rioseco m-a invitat să-i văd hacienda din Sevilla și am acceptat... Plecăm mîine. În pofida vastei sale experiențe cu femeile și a unui aplomb recunoscut care-i permisese odată să cîștige o adevărată avere la jocul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Chiar mă amuză să observ cum prezența mea stîrnește silă. E mare lucru să impui prin prezența ta și să știi că trebuie să-ți Înghiți sila de teamă că m-aș Înfuria... - E logic... O observă puțin surprins de naturalețea cu care Îi spusese acel lucru: - Ce anume e logic? voi să știe. - Să vrei să provoci ură, silă și teamă - Carmen de Ibarra Își trecu mîna prin părul ei lung, gest pe care Îl repeta, ca pe un tic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu toate astea trăiau chinuiți de teama că aș putea să dispar În orice clipă - dădu din cap, descumpănită. Niciodată nu erau siguri pe ei, iar asta, poate, m-a determinat să-i părăsesc. — Mă obosești, Îi spuse el cu naturalețe. Hotărăște-te odată ce vrei să faci, fiindcă n-am de gînd să stau aici și să ascult povestea ta stupidă. — O să stai acolo pînă cînd hotărăsc eu. Iguana Oberlus Își aținti privirea asupra ei, aproape batjocoritor, și, uitîndu-se cu dispreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cînd o să-i ții așa? Nici măcar nu se pot mișca... - PÎnă cînd o să treacă primejdia. - Chiar tu ai spus că aici nu ne paște nici o primejdie. Ceea ce faci cu ei este inuman. - Eu sînt inuman. - Știu, admise Niña Carmen cu naturalețe. Și mai știu și că ești mulțumit de asta, dar nu e valabil și pentru mine - făcu o pauză. Poate că va trebui să Împărțim peștera asta pentru multă vreme. Dacă-i lași așa cum sînt, curînd vor duhni Îngrozitor... Vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de pe pămînt. - Am mult mai puțin respect decît față de cei vii, admise el. În orice caz, pînă la urmă peștii oricum l-ar mînca.. Dă-mi undițele. SÎnt În cutia asta de lemn... Se aplecă deasupra mortului și, cu absolută naturalețe, Îl spintecă de sus În jos, scoțînd la iveală măruntaiele, calde Încă. Scotoci, fără silă, dînd la o parte mațele, și extrase ficatul, pe care-l smulse din două mișcări de cuțit. - Asta le place cel mai mult să mănînce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să-și bocească soțul și fiică. — În primul rând trebuie să alegem un regent, spuse în cele din urmă înțeleptul Hiro Tavaeárii, dând glas simțămintelor tuturor. Iar eu îl propun pe Navigatorul-Căpitan, Miti Matái. — Îți mulțumesc mult, răspunse acesta cu naturalețe, dar nu pot accepta, pentru că eu nu sunt decât un om al mării, care nu cunoaște problemele de pe uscat. Misiunea mea va fi să-i caut și să-i pedepsesc pe criminali și s-o aduc pe prințesa înapoi, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Hiro Tavaeárii, luând poziție la rândul lui. Și nimeni n-are dreptul să încalce vreo lege, sub nici un pretext. Se întoarse spre cei trei băieți. Ce aveți de gand să faceți cu prizonierul vostru? — Vrem să-l vindem, răspunse cu naturalețe Vetéa Pitó. —Să-l vindeți?... Cui? —Celor care vor fi dispuși să plătească prețul. —Și care e prețul? — Trei locuri pe bordul Mararei. Exact de ce mă temeam, admise bătrânul, pe care totuși întreaga poveste părea că-l distrează. Dar daca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un punct. În urmă cu mii de ani, strămoșii noștri au pornit de aici, din marginea vestică, în timp ce eu am ajuns în partea cealaltă, în marginea estică. —Adică ai ajuns până la capătul lumii? — Bănuiesc că da, admise el cu absolută naturalețe. Iar noi, daca am traversa în întregime Infinitul Ocean al Infinitelor Insule, am ajunge la marginea cealaltă a lumii? — Îmi imaginez că ar fi posibil. Ridică din umeri, dorind să arate că toate acestea nu erau decât presupuneri. E clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
capacitate de adaptare la un mediu atât de ostil a sălbaticilor lor prieteni. Ceea ce pentru ei nu fusese decât un desert de stânci și nisip, în care mureau unul câte unul, pentru aceste ființe primitive și dezbrăcate devenea, cu toată naturalețea, un loc aproape paradiziac, mulțumită surprinzătoarei lor abilități în folosirea resurselor. Săptămâni întregi, spaniolii suferiseră chinurile insuportabile ale setei, care îi conduseseră în mormânt pe mulți dintre ei, si totusi cei de pe Peștele Zburător le-au demonstrat, în decursul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nimerit pe alta insula? întreba Navigatorul-Căpitan. Căci s-ar putea să existe mai multe insule cu oameni de aceeasi rasă. Roonuí-Roonuí nega cu un semn ferm din cap. Asta e insula! Cum poți fi sigur? O presimt, replică el cu naturalețe. Și, în plus, n-am zărit nici o singură navă de război într-o insula de războinici... Făcu o scurtă pauză și apoi adaugă, ca și cum prin asta ar fi înlăturat orice dubiu: Și pentru că nici războinici n-am văzut. — Cum adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
repare o navă de treizeci de metri lungime folosindu-se doar de funie împletita din fibră de cocotier și menținându-o, în același timp, în echilibru pe una din chile, însă cei de pe Marara o duceau la bun sfârșit cu naturalețea unui fapt cotidian și, în timp ce dulgherul și ajutoarele sale munceau, ceilalți ascultau într-o tăcere respectuoasa relatarea plină de amărăciune a captivității fetelor, o povestire cutremurătoare, care îi făcea să se căiasca pentru că nu trecuseră prin ascuțișurile săbiilor toată rasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mic“, ne spune, „dar o dată poți să fii și tu mare“. — Dacă n-ai să mă-nveți în continuare, n-am să reușesc niciodată să devin un adevărat navigator. —Mai sunt și alți dascăli buni, îi aminti Miti Matái cu naturalețe. Eu am învățat multe de la Vatau de Moorea, care este unul dintre oamenii cei mai înțelepți pe care-i cunosc. Trebuie să fie deja foarte bătrân, dar sunt sigur ca, dacă mergi din partea mea, o sa te-accepte că discipol. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vei putea face asta, dar te voi ține eu la curent cu evenimentele prin rugăciunile mele. Copilul, ăla, al ei, cum i-ai spus dumneata atât de frumos, nu știu câte haine are, dar știu că le face pe toate cu o naturalețe și pricepere care, hai să recunoaștem, ne umplu sufletele de invidie. Dacă am înceta să le comparăm pe cele două fetițe din ograda asta, probabil că ne-am simți și noi ceva mai fericiți. Nu e vina Luanei că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fără grai. Se întoarse spre Cristina. Du-te! îi făcu semn colega. Discoteca era ticsită de studenți. Muzica îți spărgea timpanele, trupurile tinere se zvârcoleau ca apucate de mâncărimi fără leac. Ernest Radak dansa superb. Își mișca trupul cu o naturalețe de parcă se născuse în ritmul muzicii. Luana, îmbrăcată într-o flaneluță albastră împletită de Sanda, încheiată până la ultimul nasture, cu fustă neagră și lungă, făcea notă discordantă cu toate reprezentantele sexului frumos. Părul lung, prins într-o coadă de cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu un bărbat cu facultate, posesor al unei pregătiri care să-i permită adăugarea acelui indicativ sonor, "ing." sau "dr." atunci când își spune numele, îl scrie pe hârtie sau chiar pe ușa de la intrarea în casă. Sanda îi explică cu naturalețe, făcând-o pe fată să se facă mică în scaun. Ștefan zâmbi și răspunse fără să se supere: Pe ușa mea va scrie "Ștefan Escu". La fel și pe cruce. Vizita la doamna Escu se lăsă cu oarece nemulțumiri. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în două de un perete de placaj dar care, pentru Luana, marcată de fericita reușită, reprezenta locul ideal al muncii ei. Șeful de compartiment, un bărbat în vârstă dar plin de vervă tinerească, o ajută să intre în pâine cu naturalețe și cu cele mai bune sentimente. Luana își aranjă biroul după bunul plac și domnul Zereghia îi oferi, zilnic, o companie din cea mai plăcută. Ea fierbea cafeaua și-o savurau împreună, în timp ce bărbatul o punea în temă cu mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se întorcea de la serviciu, o găsea veghind lângă pătuțul copilului. Iuliana se dovedise a fi o specie aparte, pe care el nu prea știuse cum s-o abordeze. Ea avusese curajul să vorbească despre întâia căsnicie a Luanei cu o naturalețe care-l dezarmase, transpunându-l într-o telenovelă în care fostele iubiri ori relații erau perfect normale. Pe un altul, Radu Noia l-ar fi trântit de toți pereții. În fața Iulianei muțea, ascunzându-și în barbă nemulțumirea. Doamnei Darie puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
meu. Deși fusesem obsedat de gândul să nu-ți fac rău, m-ai surprins încă o dată cu dorința ta de-a cunoaște, cu aviditatea de-a iubi, de-a trăi, cu puterea de-a primi totul fără teamă. Ai dat momentului naturalețea cu care fusese creat și lăsat moștenire omenirii, ai fost amanta perfectă și iubita devotată lipsită de orice inhibare, oferindu-mi ardoarea și pasiunea la care nu mă așteptasem. Ștefan îi mângâie obrazul, îi aranjă buclele de pe frunte și continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
am fost eu primul. Lipsit de orgoliul tipic masculin, am trăit alături de tine o noapte unică, m-am bucurat de tot ce mi-ai dăruit, convins că ceea ce primeam avea să devină, în exclusivitate, al meu. Vorbi mai departe, cu naturalețe, despre tot. Știa că-l aude. În adâncul somnului ei, Luana Leon era un copil zăpăcit, speriat, pierdut pe un drum necunoscut, cufundat în întuneric. O lumină palidă licărea undeva, la un capăt îndepărtat și ea n-avea puterea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Dacă încerci să mi-o iei, te omor. Pentru domnul psiholog era clar că el nu va ezita să facă asta. Temperament vulcanic, copil crescut să supraviețuiască după instinct, inginerul ar fi recurs la un astfel de gest cu o naturalețe șocantă. Tânăr, plin de viață și cu speranțele renăscute, pentru Ștefan Escu o stare departe de lumea vie ar fi fost teribil de incomodă. Ca să evite catastrofa, nu putea decât să facă din acest crunt adversar, dacă nu un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
expresie neînfrânată de oroare. Te rog, fără cafea! Venise cu indicațiile clare și femeia le notă în minte ca o secretară conștiincioasă. Urma s-o viziteze pe Luana, s-o scoată la plimbare, să-i vorbească despre evenimentele nefericite cu naturalețea, blândețea și finețea de care era în stare iar mai apoi avea să-l aducă pe Sergiu să se joace cu Aniela și astfel să-și apropie prietena de copilul de care se înstrăinase. Deși uitase să o roage, doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de celălalt dar nu se cunoscuseră personal. Renumele celui dintâi, ca aducător de pace în suflete, îl făcu pe Bariu, încă marcat de divorțul prin care trecuse, să-i ceară ajutorul și să-i caute tovărășia. Inteligența lui Ștefan și naturalețea de-a aborda problemele vieții cuceriră inima omului de afaceri iar la scurt timp se legă între ei o prietenie pentru care nu reușeau să-și găsească suficient timp. Când Ștefan îl sună să stabilească o întâlnire, Bariu, obosit în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]