416 matches
-
nostru pus pe îndoială, ascultînd asemenea minciuni bătătoare la ochi, oamenii care nu mă cunosc vor fi înclinați să nu mai dea crezare nici faptelor reale cuprinse în isprăvile mele cele adevărate." Baronul se declară și în alt rînd "dușmanul neîmpăcat al tuturor pălăvrăgelilor", și cert este că narațiunile lui i-au scos din ring pe mulți palavragii, silindu-i pînă la urmă să se recunoască învinși. Că vînătoarea este congeneră cu literatura ne stă mărturie și Tartarin din Tarascon. în mijlocul
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
cetate cu porți de fier Și lacăte fără număr. Azi nu mă rog, Mi-e gura secetă amară, Cuvintele mi se par bulgări Rostogolindu-se peste sicriul meu. Încep să uit drumul spre tine, Părinte, Mă adâncesc în ceață. Gând Neîmpăcați mi-s anii, sufocați, Seceta sufletelor nu se mai termină, Pământul țipă ca un rănit Prins între fiare contorsionate, Nu mai poate să respire. Prea multe suspine pe metru pătrat, Întind mâinile oameni și arbori, Răspund valuri de smog, Cavalcada
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
văzului - ci mintea își urmează drumul, mîna poartă condeiul abstract pe hîrtie, sub ceața unui rînd încerci să adaugi ceața altui rînd - se adună pe cerul orb al coalei un nor vinețiu. Ce s-a condensat acolo din sufletul tău neîmpăcat cu sine? Vin valuri spre mine parcă-ntr-adins Dar nu le iau în seamă Fierbe spuma-n pietrișul sărat dar n-o aud sfîrîind Explodează soarele pe-o cărare spre linia ferată, dar ochii mei sunt orbi mai demult Scoici putrezite
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
unuia, și celuilalt, ce crede despre ei, rupând relațiile indiferent de posibilele efecte neplăcute ale brutalei sincerități. Conștient de valoarea proprie, îi este peste puteri să respire același aer cu mediocritățile deghizate în repere artistice. Bunul lui simț țărănesc, de neîmpăcat cu lipsa de măsură și de cuviință, îi dictează atunci să se tragă deoparte și să contemple, ușor amuzat și mult îndurerat, mascarada din jur. Probabil că asta explică de ce, respectat de nevoie ca artist, Dionisie Vitcu nu e iubit
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
se ascunsese în camera de baie de alături. Iar fostul ofițer Cuza, cu un mandat de domnitor al Principatelor Unite pentru încă (doar) șase luni, alerga cu privirea de la unul la altul . Erau aici conservatorii Carp și Bălăceanu, adversarii lui neîmpăcați, dar și foștii prieteni liberali, Brătienii, Rosettiștii, cei care acum șapte ani puseseră la bătaie bani și eforturi diplomatice pentru ca el ca să fie ales, domnitor , în aceeași zi, în Moldova și }ara Românească. Toți cei care, așa cum în zadar îl
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
din gură - bemol - ecorșeu uitat în toată jalea și-n tot pustiul cărnii care-l îndură ce cald e aicea la tine - schimbările se succed mângâierile etcetera ziceam că versul mă gâtuie că sunt bun de ceva mai presus decât neîmpăcată viață a mea. poezia scrijelată cu briceagul sacade amare (latinitate amară) degetele de plumb - otravă picurată - nu impregnare! atavice ritmuri percep - sfâșiere zangăt sacade amare - tu plecat chiar pentru o clipă în ataraxie le silabisești în preajmă ziggurate de mucava
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
și, în același timp, Moartea care se folosește de Eros pentru a nimici. Aceste opoziții converg într-o aluzie biblică la figura Evei: "dânsa avea ceva respingător, în ea se simțea, mai mult decât în alte femei, Eva, străina, dușmana neîmpăcată și veșnică, împrăștietoare de ispită și de moarte"3, în care putem descoperi și un alt dualism, fundamental în perceperea femininului în literatura decadentă: este vorba de antiteza pur/impur, care provine tot din poezia baudelairiană. Femeia devine o creatură
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
depășească realismul ca oglindire fidelă și romantismul ca subiectivism; dar totodată să nu fie doar o schemă perfectă și originală - neatacabilă. Să conțină realitatea trăită - însă în stare de transcendență, ștergînd urmele a tot ce poate fi neinteresant. Dualitate (de neîmpăcat!?): O imensă sete și necesitate de contingență pe de altă parte, dorința puternică de cercetare a unor "structuri" obiective (matematice,cristale etc.). Voi reuși să înțeleg sau să creez o sinteză? Cercetare de structuri (quasi-speculativă cu sublimarea contingenței) sau artă
Anatol Vieru - însemnări inedite () [Corola-journal/Imaginative/14753_a_16078]
-
cea a autorului respectiv. Dar ce te faci cînd la mijloc e vorba de condeiul unui preot? Situația, departe de a fi simplă, se complică și mai mult, și asta fiindcă relația dintre filosofie și teologie este una de înrudire neîmpăcată: "înrudire", întrucît odinioară amîndouă disciplinele vorbeau despre același lucru: principiile ultime ale existenței; "neîmpăcată", fiindcă, despărțindu-se mai tîrziu, cele două ramuri au adunat una față de alta un grad de adversitate nocivă. Și cum ura dintre rude poate fi mai
Filosoful întrupării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7057_a_8382]
-
condeiul unui preot? Situația, departe de a fi simplă, se complică și mai mult, și asta fiindcă relația dintre filosofie și teologie este una de înrudire neîmpăcată: "înrudire", întrucît odinioară amîndouă disciplinele vorbeau despre același lucru: principiile ultime ale existenței; "neîmpăcată", fiindcă, despărțindu-se mai tîrziu, cele două ramuri au adunat una față de alta un grad de adversitate nocivă. Și cum ura dintre rude poate fi mai devastatoare decît cea dintre străini, discordia dintre filosofie și teologie se perpetuează în dauna
Filosoful întrupării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7057_a_8382]
-
capătă în construcția aceasta semnificația unei recuperări, sensul unei reveniri la principiul originar. E, în fond, un principiu al umanității recuperate: „sînt aproape de ultima treaptă, gata de contopirea finală. / dar se aud tot mai dureros gemetele celor suferinzi, / neliniștea celor neîmpăcați, spaima celor nevinovați. / și zgomotul lor nu mă lasă să trec”. Iar versurile aparțin unui poem care se numește Coborîrea în Nirvana. Nu întîmplător, martor, conștiință lucidă - sînt cîteva versuri ilustrative în acest sens (le cităm doar pe acestea, care
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
o parte din exil era „recuperată” (fie și selectiv), l-a constituit însăși substanța acesteia, alcătuind un argument zdrobitor împotriva tracomaniei oficiale. Cum bine observă editorul, sub înfățișarea „cuminte” a unui clasicist, avem de-a face cu un savant militant, neîmpăcat cu condiția „urgisită” a latinismului în România modernă. Ediția profesorului Liviu Franga reunește cele trei volume capitale publicate de N. I Herescu între 1937 și 1941, și anume Pentru Clasicism (1937), Caete clasice (1941) și Milliarium (2. vol, 1941). Acestea
Revolta fondului nostru latin by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4292_a_5617]
-
să spună că realitatea este mult mai bogată, că zoologia nu exclude botanica și că nici amîndouă la un loc nu se pot substitui geologiei, apoi acela, vorba înaltă și tristă a lui Sorin Antohi, ,,e singurul”. Un asemenea solitar, neîmpăcat cu prejudecata că istoria artelor plastice românești nu este decît traseul scurt al constituirii unei oligarhii, că singurele nume valide ale muzeului nostru real sau imaginar sunt ușor de numărat și numai pe degetele unui ciung și că după granița
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
al operațiunii întreprinse de familia lui Matias de a șterge urmele pentru a-și salva fiul și al culpabilizării eronate și condamnării lui Federico la cinci ani de închisoare. Chestiunea vinovăției este dublată de cea a traumei, una triplă. Tatăl neîmpăcat cu moartea fiului apelează la catharsisul provizoriu al pedepsirii vinovatului; Matias rezistă cu greu presiunii psihologice la care este supus și numai insistența și abilitatea părinților conduc la un compromis moral pe care aceștia îl asumă, iar Federico va rămâne
Fără sens by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5473_a_6798]
-
fi hagiograful unor vagabonzi celebri.) Pietrele lor tombale nu se află prea departe una de alta, și nici de cea a lui Constantin Brâncuși. [Peste patru decenii de la decesul mamei sale, înmormântată la Hobița, marele sculptor se confesa, că (sunt) „neîmpăcat sufletește, știind că trupul meu va putrezi în pământ străin, departe de ființa cea mai dragă: mama mea".] Pe mormintele lui Cioran și Brâncuși - semne de afecțiune: bilețele, panglici, bilete de metrou; la primul - și o ulcea cu pământ care
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
romana dignitas." Prețul pe care l-a plătit în lupta de uzură cu adversitățile proiectelor sale, în vremea comunismului dar și după 1989, este evocat de mai mulți scriitori, între care și Ioan Moldovan: "A fost mereu un om neliniștit, neîmpăcat, încordat să facă bine și temeinic, și revoltat și dezgustat cînd vedea că nu se poate. El, care și-ar fi dorit pe-un închipuit blazon de credință și viață inscripția blagiană a ideii duse pînă la capăt, era probabil
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16583_a_17908]
-
relata despre răposații vechi, de-acum așezați în condiția lor, singurii ce posedau dreptul de-a vorbi, căci ceilalți, „morții cei noi se iveau pe la ferestre, cu obrajii palizi și ochii strălucitori, prelingîndu-se pe geam, gros, ca uleiul de maslu”. Neîmpăcați, aceștia din urmă ascultau lectura bătrînului din Cartea șoaptelor, încuviințînd, „pentru că, spre deosebire de morții cei vechi, morții cei noi își găseau liniștea pe măsură ce se vorbea mai mult despre ei”. Așadar povestirea ca o modalitate de redempțiune... Romanul conține diverse mișcări speculative
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]
-
monștri, splendori și orori. Mergînd pe urmele lui Odysseus, nu este de mirare că Apolodor trece și el prin cîteva încercări homerice. Dușmanul cel mai aprig al lui Odysseus este Poseidon, zeul mărilor. Acesta îl hăituiește pretutindeni cu o ură neîmpăcată pentru a-și răzbuna fiul, pe Kyklopul Polyphemos. Căci Odysseus, ajuns împreună cu tovarășii săi pe insula antropofagilor Kyklopi și ținut captiv de fiorosul Polyphemos în peștera sa, îl orbise pe fiul lui Poseidon după ce îl îmbătase în prealabil cu vin
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
că a dispărut ca tendință compromițătoare în Dincolo de seninătate, dar că la buna relație, dietetică și mobilă, dintre idee și forma sa s-a adăugat acum o a treia componentă - cam neobișnuită, nu atât pentru autorul de față (un constant neîmpăcat), cât pentru autorul român în general. Mă refer la atitudine. Înțelegând prin "atitudine" ceva care vine în locul acelor nesfârșite lamentări specific postdecembriste în care o agresivitate neelaborată ține loc de analiză, iar ipocrizia miorlăitoare drapează complicitățile - și anume o orientare
Psihanaliza aplicată (la București)... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15584_a_16909]
-
să-i refac traseul de la prima apariție pe care o memorez, cea din Scaunele lui Vlad Mugur, Oratorul, Troilus și Cresida, Furtuna, colaborările cu Tompa, Măniuțiu, Galgoțiu. Ușor absent, rănit fără vindecare în suflet și destin, culpabil mereu pentru ceva, neîmpăcat cu sinele, B.nu vrea decît să se caute prin scrisul său. Să încerce să înțeleagă ceva prin scris, să se mîntuiască, să poată trăi. Cred că Dimeny Aron prinde în interpretarea sa tot ce este esențial în personaj. Stranietatea
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
Matei Basarab. Arme plătite cu galbenii smulși de la Caraminu sub șantaj sau amenințare de către "tartorele hoților din Vlașca", numitul Gherlan Chioru. Tâlhar sângeros, anarhist pe cont propriu și fără Dumnezeu, o mai veche cunoștință a călugărului Teodosie, tămăduitor și vrăjmaș neîmpăcat al stăpânirii, tăinuitorul armelor pregătite pentru răscoală ce se va porni prin unirea cu pandurii slugerului Vladimirescu, aflați pe drumul spre București. Blestemul și demonia de la Tragă Șerpilor se vor exorciza prin ieșirea din inerție, împilare și neunire a stăpânilor
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
o pună Măruță și eventual PRO TV-ul pentru linșajul mediatic pe care l-au făcut timp de două luni de zile", scrie realitatea net. Nu este pentru prima dată când Oana Zăvoranu face declarații șocante. Ea îi poartă o ură neîmpăcată lui Șerban Huidu, după ce acesta a râs de ea în mai multe rânduri la "Cârcotași". Accidentul care-i putea fi fatal lui dușmanului ei s-a dovedit un prilej ideal să-i reamintească acestuia pe patul de spital că ea
Declaraţie şoc a Oanei Zăvoranu: Crucea pe piept o să şi-o pună Măruţă şi PRO TV-ul () [Corola-journal/Journalistic/70139_a_71464]
-
amintindu-vă că, în urmă cu patruzeci de ani, ați scris un eseu - Moartea lui Mercuțio. Îi atribuiați acestui personaj shakespearian rolul de ,,simbol al criticii, al jertfei ei în lumea mentalităților literare mari și mici, modeste și înfumurate, totdeauna neîmpăcate, lacome". Tot mai credeți că imaginea lui Mercuțio - victimă sigură a conflictului dintre Montaguii și Capuleții unei literaturi - se potrivește statutului de critic literar? - Cred în continuare că Mercuțio este un simbol bun pentru criticul literar. Un simbol existențial. Alții
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
egolatrie, nu-i alină suferința. Deși istoriografia literară a oferit demult o imagine echilibrată, cu umbre, nu doar lumină, a "primului artist" (cum îl numea romanticul De Sanctis pe Francesco Petrarca, opunîndu-l "primului poet", adică lui Dante), personajul lui Santagata, neîmpăcat cu declinul, departe de seninătatea atribuită îndeobște senectuții, șochează și se impune. Fiind devoalat, în romanul lui Santagata, psihicul chinuit de aegritudo, de perpetue porniri contradictorii al poetului capătă accente repercutante. Petrarca însuși îl avusese ca obiect (cum atestă versurile
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
maghiarii sunt o stavila mântuitoare; românii, numai după căderea maghiarilor pot fi serios amenințați..." Victoriile lui Bismarck, ascensiunea de nimic împiedicată a Germaniei unite i-a făcut impresie puternică tânărului cărturar. Slavici accepta că românii și maghiarii sunt "azi" "dușmani neîmpăcați: "Dar să ne ridicăm la un punct de vedere mai înalt și să privim mai adânc în viață". Ce arată o privire mai atentă? Arată că în Orient maghiarii au un singur aliat firesc: pe poporul român. În Europa ei
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]