412 matches
-
zile pe la ea, numai Dumnezeu știe cu câtă luptă am reușit să mă abțin de la a o vedea, într-un costum de pânză ușoară, în flori portocalii, pantalonii largi, subțiri, bluza rotunjindu-se la umeri, lăsându-i brațele goale și neîmpăcată cu furia mea masculină, Atunci dă-mi și mie ore de franceză! Vrei să înveți franceza? Da! Ar fi mai bine să faci franceză cu Alain, el, Și protestul meu vehement, Nu! Eu vreau cu tine, în fiecare zi de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
clopote risipind întunericul, în plină noapte pe pământ e ziuă, Cristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând și celor, oamenii grăbiți să ia lumina vieții, ca fluturii de noapte la lumină înghesuindu-se, doar eu, cu sufletul neîmpăcat și tulbure la această sărbătoare a luminii, și ochiul preocupat al Americii, deasupra noastră n-am văzut lumina, 2 mai, pe drumul spre mănăstire de la școală împreună cu Daniel, el zburdă fericit înaintea mea, a luat trei de zece astăzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
strigă Bazil: „Ce faci, nu vii la cămin?“. Sunt salvat. (azi) Notez aceste rânduri sincopate ca să văd ce se Întâmplă cu mine, mă observ cu atenție să Înțeleg de ce, deși mi se pare că trăiesc intens, mă simt tot timpul neîmpăcat. Nu știu de ce am mereu un gust amar În gură, parcă În permanență Îmi lipsește ceva, nu În sens concret, ci În sens mai Înalt, spiritual, ca să folosesc un termen foarte pretențios. Îmi amintesc ce stare Îngrozitoare am traversat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Patrulele germane l-au prins cu documente plăsmuite, coborând din valea Buzăului, cu patruzeci și cinci de care, și cu tot atâtea poloboace pline cu vin, încărcate pentru pivnițele lui. Închis pentru contrabandă, aștepta să fie judecat. Părea cel mai neîmpăcat cu soarta. Ochii lui, ca două puncte de cărbune, îi jucau neastâmpărați, ori de câte ori nevasta îi aducea de mâncare. Atunci femeia îi strecura și un bilețel, ori îi șoptea ceva. Părea nemulțumit de veste, și de necaz, scrâșnea din dinți, mușcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
amintindu-vă că, în urmă cu patruzeci de ani, ați scris un eseu - Moartea lui Mercuțio. Îi atribuiați acestui personaj shakespearian rolul de ,,simbol al criticii, al jertfei ei în lumea mentalităților literare mari și mici, modeste și înfumurate, totdeauna neîmpăcate, lacome". Tot mai credeți că imaginea lui Mercuțio - victimă sigură a conflictului dintre Montaguii și Capuleții unei literaturi - se potrivește statutului de critic literar? - Cred în continuare că Mercuțio este un simbol bun pentru criticul literar. Un simbol existențial. Alții
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
pe Minodora, îngrijitoarea... Trebuie să aibă ea ceva de băut..." Și sări jos și se îmbrăcă. Mă îmbrăcai și eu, gândind că după aceea voi pleca totuși... Eram încă sub stăpânirea visului și vroiam să rămân singur. Mama era încă neîmpăcată, așa cum murise? Mi se mai întîmplase s-o visez astfel, dar niciodată cu sentimentul că nu vroia să-și arate fața și nu fiindcă ar fi avut ceva cu mine, ci pentru că în singurătatea ei nu mă auzea, în singurătatea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în sistemul sangin. Gemetele se întrerupeau. Visătorul se calma și se lăsa moale în interiorul chesonului. Va mai trece un anumit timp până la revenirea coșmarului. Lângă ea, ființa sangunară reacționa la aceste răbufniri instinctuale prin mici mișcări convulsive, parcă sub influența neîmpăcatei sale vecine. Apoi se relaxa la rândul său și visa creaturi cu sânge cald, cu plăcerea companiei propriei specii și speranța de a o regăsi într-o bună zi. Știa că se vor trezi împreună odată, ori niciodată. Această ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
unul frecventabil pentru democrațiile occidentale. Discursul împarte evenimentele, personalitățile în două tabere, prieteni sau dușmani. Pentru că a început în timpul războiului, nu era greu de identificat dușmanul: Germania prin reprezentanții momentului. Dușmanul este al poporului român, care îi poartă o ură neîmpăcată. Încă din primul număr aflăm aceasta: "Poporul român poartă o ură neîmpăcată nemților și ungurilor fasciști." (Scânteia, 1944, nr. 1) Odată stabilit acest lucru, erau identificați acești dușmani ai poporului. Aceștia erau identificați peste tot: în universități, în tipografii, în
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
prieteni sau dușmani. Pentru că a început în timpul războiului, nu era greu de identificat dușmanul: Germania prin reprezentanții momentului. Dușmanul este al poporului român, care îi poartă o ură neîmpăcată. Încă din primul număr aflăm aceasta: "Poporul român poartă o ură neîmpăcată nemților și ungurilor fasciști." (Scânteia, 1944, nr. 1) Odată stabilit acest lucru, erau identificați acești dușmani ai poporului. Aceștia erau identificați peste tot: în universități, în tipografii, în uzine, în armată. Spicuim din articole: "Acțiunea de demascare și de lichidare
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
iubirea totală a patriei ("Să ne clădim altar în suflet pentru iubirea de Patrie și să închinăm acestui altar tot sufletul, toată viața și tot focul nostru patriotic"), în capul listei este așezat imperativul "Să ne înrădăcinăm în suflet ura neîmpăcată contra dușmanilor Patriei; să ne plămădim dorința pătimașe de a-i sfărâma și ai îngenunchia la picioarele noastre" (p. 56). Narcisismul eului național merge mână în mână cu pedagogia urii celuilalt antinațional. Programul educațional predat în școala militară a națiunii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ziare foarte mult citite, scrise fiind în graiul viu al poporului, cu acel bun simț și cu acea bogăție de locuțiuni și figuri cari ele abia dau un caracter curat național și propriu limbii noastre. A fost pururea un inamic neîmpăcat al emancipării precum și a imigrațiunii evreilor, o cestiune în care nicicând nu se putea transige cu el. De mortuis nil nisi bene. Daca bărbații care ne părăsesc au partea lor de erori comună la toată suflarea omenească, când părăsesc arena
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Și așa s-a ajuns deja scopul propus, și anume de a face pe Gambetta prizonierul politicei de până acuma. Daca Gambetta va primi guvernul va avea să rezolve o grea problemă. La dreapta și la stânga va întîmpina o vrăjmășie neîmpăcată. Chiar mulți dintre cei indiferenți vor avea față, cu dânsul sentimentul acelui englez care a însoțit prin toată Europa pe un îmblînzitor de animale feroce în speranța de a-l vedea odată sfâșiat. Va fi oare Gambetta sfâșiat de Sfinx
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Bois, în cartea sa The Souls of Black Folk (1903), vorbea despre dilema dureroasă resimțită de frații săi de culoare, pe jumătate americani, pe jumătate negroes, despre "această dualitate, un american, un negru (negro); două suflete, două cugete, două năzuințe neîmpăcate; două idealuri antagonice, un trup negru" (în Adeleke: 4-5). Percepția de către majoritatea populației și influența în societatea americană au suferit schimbări considerabile în ultimele decenii, în special în perioada de după succesele mișcării drepturilor civile din anii cincizeci și șaizeci. S-
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
indiscutabilă frumusețe lirică, cum sunt cele despre ningere sau despre mare, după cum sunt și fragmente de subtilă cugetare, dar și fraze stângace, care nu spun nimic, un fel de spații vide între plinătăți. O asemenea literatură duce la transfigurarea antitezelor neîmpăcate, specifice mentalității sfâșiate. Transpusă în "mesaj" adresat realităților din Basarabia și din lume, ea respiră de o atitudine transdisciplinară, tradusă într-un nou tip de transnaționalitate, opusă vechiului concept de internaționalism, care a lucrat în cheia terțiului exclus, producând tragedia
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la casa lui! Trec 15 ani; Între Împăratul vecin, care le cotropi țara, și ginerele văduvei se iscă un război, În urma căruia ginerele este prins și dus la curtea potrivnicului. Chiar dacă acolo i se făceau toate voile, ginerele văduvei părea neîmpăcat, pentru că nu era la casa lui. Povestea cu Busuioc Verde-nflorit narează istoria unui erou, conceput În urma Înghițirii unei semințe de busuioc, care, devenind flăcău, Îi cere tatălui său armele de vânătoare. Flăcăul nu reușește să vâneze nimic; urmărind o
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
nu a pătruns. Spiritul încă mai este aici aproape de inerția materiei, pe care o trăiește ca euforie a continuității și ca apologie a oricărui „înăuntru“. Și cum ar putea ratatul să nu fie un nefericit, din moment ce el este un leneș neîmpăcat cu sine, un leneș ratat? Pătrunzând în lumea proiectelor, contaminat de ideologia actului și de cea a „realizării esenței“, el nu a pierdut pe deplin vocația lenei, univocă, demnă și castă. De aceea ratatul are o natură impură, în care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în Europa. Anglia. Germania. Ialia. Franța. Aventurierii. Acum astrologia domnește ca o regină. Nimeni nu îi mai contestă suveranitatea. Scolile grecești, ale dialecticienilor iscusiți, au dispărut în negura timpurilor; imperiul roman, al legiunilor neînfrînte, este o amintire a istoriei; creștinii neîmpăcați sunt acum buni prieteni: o admit în biserică, o introduc în universități, o primesc în palate. Europa, din secolul XIII înainte, este în întregime cucerită. Asia, însă, nu a fost niciodată pierdută. Marea moștenire a Chaldeeii au împărțit-o cu
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
la casa lui!" Trec 15 ani; între împăratul vecin, care le cotropi țara, și ginerele văduvei se iscă un război, în urma căruia ginerele este prins și dus la curtea potrivnicului. Chiar dacă acolo i se făceau toate voile, ginerele văduvei părea neîmpăcat, pentru că "nu era la casa lui". Povestea cu Busuioc Verde-nflorit [Canciovici] narează istoria unui erou, conceput în urma înghițirii unei semințe de busuioc, care, devenind flăcău, îi cere tatălui său armele de vânătoare. Flăcăul nu reușește să vâneze nimic; urmărind
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
această cotitură, nu pot concepe ca o metafizică sceptică să se alieze cu o morală a renunțării. CONȘTIINȚA ȘI REVOLTA SUNT REFUZURI CONTRARE RENUNȚĂRII. DIMPOTRIVĂ, LE ÎNSUFLEȚEȘTE TOT CE-I IREDUCTIBIL ȘI PASIONAT ÎNTR-O INIMĂ OMENEASCĂ. TREBUIE SĂ MURIM NEÎMPĂCAȚI ȘI NU DE BUNĂVOIE. SINUCIDEREA ESTE O IGNORARE. OMULUI ABSURD NU-I RĂMÂNE DECÂT SĂ EPUIZEZE TOTUL ȘI SĂ SE EPUIZEZE. ABSURDUL ESTE ÎNCORDAREA LUI EXTREMĂ, ACEEA PE CARE O MENȚINE NEÎNCETAT PRINTR-UN EFORT SOLITAR, CĂCI EL ȘTIE CĂ
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
politici ai epocii, adunate ulterior în volumul Cronici glumețe (1891). Deși nu mai era membru al Junimii, X. nu i-a contestat unele principii literare, pe care a căutat să le răspândească. Pe plan politic însă a fost un adversar neîmpăcat al junimiștilor, împotriva cărora a scris numeroase pamflete, pline de trivialități. Între 1885 și 1888 a fost șef de cabinet al lui I. C. Brătianu, iar din 1895 deputat, senator și, scurt timp, ministru (1912-1913). A condus în 1904-1916 revista „Le
XENOPOL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290680_a_292009]
-
aici mai mult pe personalități decât pe o mișcare organizată. Tipograful Recabarren, fondator al PC chilian, îl întruchipează pe bătrânul lider muncitoresc trecut la bolșevism* și ale cărui scrieri și discursuri au drept axă centrală o luptă de clasă de neîmpăcat dintre muncitorii din mine și fabrici și capitaliști. Această luptă, cu o puternică dimensiune sindicalist muncitorească nu are alt obiectiv decât revoluția socialistă. Julio Antonio Mella este primul exemplu al unui tip frecvent întâlnit în istoria socială a Americii Latine
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
una din pietrele de hotar ale strategiei comuniste mondiale căreia Stalin* îi va da și mai multă forță utilizând, în Izvestia din 22 februarie 1919, noțiunea de „tabără” (lagher’): „Lumea s-a scindat clar și definitiv în două tabere de neîmpăcat: cea a imperialismului și cea a socialismului”. încă de pe timpul lui Lenin, acest atiimperialism induce două politici. Prima, dominantă în anii 1920-1930, constă în a manevra astfel între coalițiile statale încât să împiedice apariția unei alianțe interimperialiste îndreptate împotriva URSS
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
timp o legitimitate revoluționară. Extinderea semantică a termenului este datorată ideii pe care și-o face despre revoluție Lenin: redusă la un război civil* / război social, național și internațional, care limitează câmpul politic la o confruntare între două „tabere” de neîmpăcat. După noiembrie 1917, „Roșii” le aplică această denumire „Albilor”, favorabili restabilirii monarhiei și care se definesc ei înșiși drept „contrarevoluționari”. Dar bolșevicii califică în acest fel toate forțele politice și sociale care le sunt ostile. Prin această stigmatizare, ei caută
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
precursor al logicii dinamice a contradictoriului. Trecând peste amănuntul că prefața lui V. Hugo la drama Cromwell ar fi o tot atât de îndreptățită prefigurare a aceleiași logici, să reamintesc doar faptul că logica lui Lupasco presupune coexistența contrariilor, în calitate de contrarii nesoluționate, neîmpăcate, și se opune din principiu logicii "silogistice" hegeliene, care rezolvă antinomia prin sinteză. Acestea fiind stabilite, să repunem (cu ajutorul ediției A. Rusu de Opere, voi. IV, p. 425) citatul eminescian fragmentar în contextul din care a fost desprins: "Antitesele sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rezolvă antinomia prin sinteză. Acestea fiind stabilite, să repunem (cu ajutorul ediției A. Rusu de Opere, voi. IV, p. 425) citatul eminescian fragmentar în contextul din care a fost desprins: "Antitesele sunt viața. Cea mai comică noțiune românească e moftul antitesa neîmpăcată, și-n sine atât de ridicolă, dintre apariția esterioară și fondul intern". Așadar, coexistența contrariilor nesoluționate se cheamă la Eminescu moft și nu știu dacă faptul e în măsură să-i încurajeze pe adepții priorității eminesciene în formularea logicii dinamice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]