484 matches
-
2014 Toate Articolele Autorului În vers mă-ncumet, nasc cuvinte, Îmi port în slova bucuria, Nu scop îmi este poezia Ci doar prilej de luat aminte. Eu nu o caut, singura vine, Vrea să se joace cu trecutul, Prezentul, sau neînceputul A tot ce-a fost sau fi-va-n mine. Spun „bun venit”! când simt că muză Cea curioasă răscolește Prin amintiri și izbutește Pe turta ei să-și tragă spuza. Cât zare-mi este universul, Doar teamă poate să
ÎN VERS MĂ-NCUMET de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371998_a_373327]
-
peste pleoape Praful auriu din steaua Strălucind în joc de ape. Dormi! Pe ușa din odaie N-or să intre gânduri rele, Că un câine orb din pluș e Paznic printre tufănele. Miere-am pus într-o ulcică Veche, apă neîncepută, Busuioc sfințit, adică O licoare neștiută. Fluturi mici plutind alene Vor să intre pe fereastră Ca să-ți pună blând pe gene Zbor de pasăre măiastră. Când zâmbești prin somn, tu, zână, Vise-ți tremură sub pleoape. Aș dori să prind
DESCÂNTEC DE SOMN UȘOR de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372942_a_374271]
-
bucurie pentru viața tuturora. Unde-s fetele-n altiță cu cozi negre ca și mura Și cu ochi de iarbă verde, macul roșu însuși, gura. Unde-or fi astăzi țiganii ce cântau din alăute Muzici ce trezeau iubire în inimi neîncepute Care ațâțau doar focul, ca să curgă ață jocul Să se scuture pămâtul anunțând parcă potopul. Unde-s vremurile-n care fugeau toți din turme mieii Către școala cea din sat, unde-or fi învățăceii? Drumul astăzi este gol, doarme somn
CA UN CÂNT DE ÎNVIERE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371257_a_372586]
-
pasă de el, De valuri, sau de nori, de mine și de tine, De ploaie și furtună, de stele și de luna, Veni-vor, ca să le fiu alături, în planul, Ce împreună-n noapte l-am făcut, Despre iubiri neîncheiate, neîncepute și multe chiar uitate, În colțuri ale inimii fierbinți, căruia de vânt nici că îi pasă, Și nici de întuneric și nici de luna, de valuri înspumate, De ploaie, de fantome sau furtună... Îi pasă doar de tine. Zipf, Austria
FANTOMELE NOPȚII MELE de COSTI POP în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347830_a_349159]
-
Muști din carnea mea cu poftă și îți astâmperi setea cu sângele meu îndoit în paharul de sifon al lacrimilor. Îți cerșesc o clipă de îndurare în care să-mi eliberezi gândul, ca să pot să cumpăr o secundă de timp neînceput în care să mă ascund de tine. Referință Bibliografică: Vreau să mă ascund de tine... Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 438, Anul II, 13 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cornelia Vîju : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
VREAU SĂ MĂ ASCUND DE TINE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348292_a_349621]
-
Ce mândră îți flutură barba, Tresaltă bărbia cu toată mândria, Dar piedestalul pârâie, plânge, granitul se frânge, redevii om ca toți oamenii, bun ca o pâine, de mâine. Adio poate fi odios, un cuțit Sau o floare pe un mormânt neînceput, Mai mulți prieteni găsești În lumea necuvântătoarelor, Eu regret și moartea peștelui agățat În cârlig, un cuvânt e un om, Poate muri. Zidul din spatele nostru tace, În timp ce o ploaie de gloanțe Străpunge aerul cald. NU SUNT POETUL ABISAL Nu sunt
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377050_a_378379]
-
Ce mândră îți flutură barba, Tresaltă bărbia cu toată mândria, Dar piedestalul pârâie, plânge, granitul se frânge, redevii om ca toți oamenii, bun ca o pâine, de mâine. Adio poate fi odios, un cuțit Sau o floare pe un mormânt neînceput, Mai mulți prieteni găsești În lumea necuvântătoarelor, Eu regret și moartea peștelui agățat În cârlig, un cuvânt e un om, Poate muri. Zidul din spatele nostru tace, În timp ce o ploaie de gloanțe Străpunge aerul cald. NU SUNT POETUL ABISAL Nu sunt
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377047_a_378376]
-
ani , avea suplețea unei trestii, și te privea îndrăzneț cu ochii ei verzi- maronii . Ovalul fetei era aproape copilăresc iar zâmbetul total și cuceritor. Pasiunea ei era pictură. Pictă de la zece ani. În fața pânzei albe se încrunta, se concentra asupra neînceputului ,care o speria. Era că o luptă între întinderea albă și sufletul ei, care, prin prelungirea pensulei lua diverse forme. Sfârșea prin a cuceri “albul” și a iubi propria creație . Dar acum îi era teamaă O teamă totală, profundă și
DOMNUL C de MIRELA PENU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377943_a_379272]
-
ani , avea suplețea unei trestii, și te privea îndrăzneț cu ochii ei verzi- maronii . Ovalul fetei era aproape copilăresc iar zâmbetul total și cuceritor. Pasiunea ei era pictură. Pictă de la zece ani. În fața pânzei albe se încrunta, se concentra asupra neînceputului ,care o speria. Era că o luptă între întinderea albă și sufletul ei, care, prin prelungirea pensulei lua diverse forme. Sfârșea prin a cuceri “albul” și a iubi propria creație . Dar acum îi era teamaă O teamă totală, profundă și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
ani , avea suplețea unei trestii, și te privea îndrăzneț cu ochii ei verzi- maronii . Ovalul fetei era aproape copilăresc iar zâmbetul total și cuceritor.Pasiunea ei era pictură. Pictă de la zece ani. În fața pânzei albe se încrunta, se concentra asupra neînceputului ,care o speria. Era că o luptă între întinderea albă și sufletul ei, care, prin prelungirea pensulei lua diverse forme. Sfârșea prin a cuceri “albul” și a iubi propria creație .Dar acum îi era teamaăO teamă totală, profundă și greu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
se zbate între dorință și teama de neîmplinire și definește iubirea drept o fată sfioasă, dar care știe să-i ademenească pe îndrăgostiți. Aceștia o vor simți ca pe o apă ce lasă în urmă umbră și lumine de începuturi neîncepute, căci de apa iubirii nimeni nu și-a potolit setea. Elena Armenescu îi poruncește celui pe care îl iubește Rostește-mă!, căci ea devine șoapta lui de iubire în care se contopesc transformându-se într-o cruce, simbolul supremei jertfe
FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376110_a_377439]
-
Iertând "greșitul" care, de dragul amăgirii, Stârnea în pieptul tău furtuni istovitoare De doruri mai nebune decât arcușul care Îți luneca pe coapse, fiindu-i tu vioară, Cântând înfiorată a nu-știu-câta-oară Și câte vise noi le-ai stins când se nășteau... Neîncepute încă, virgine-ți apuneau... Pe așternut de frunze din toamna ta târzie Ți-ai odihnit durerea a ce n-a fost să fie. Ce trist!...Ultimul vals...Pe tâmplă un sărut uitat... Și-au devenit iar doi straini care nu
SACRIFICIU de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362163_a_363492]
-
Plutesc pe fluturi măiaștri Cu aripi strălucitoare. Cu bagheta lor de aur Aprind flacăra iubirii Și-n al cerului tezaur Arde focul nemuririi. În Empireu e desfătare, Cântări de harpe și alăute Și tună zeii -n Carul Mare Sorbind carafe neîncepute. Și nunta cerului încing Cu dans din vremuri revolute, Sub arșița iubirii sting Ghețari din suflete pierdute. Serafimi și îngeri teferi Cern clepsidre cu iubire Și brodează prin luceferi Fluvii lungi de fericire. Cad din candele cu miruri, Stropi de
NUNTA COSMICĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362215_a_363544]
-
pun lui Mihai Ursachi întrebarea: Dacă, chemat acum în fața instanței supreme, ai fi obligat să alegi: viață sau poezie, ce ai alege? Și ca scenariul să fie complet (complet în felul nostru amuzat-histrionic) îi și scriu întrebarea pe o pînză neîncepută. Tot pe ea, poetul îmi răspunde pe loc: Întrebarea nu este relevantă. Poezia există (se naște) din și prin viață, iar viața are întotdeauna mai multă sau mai puțină poezie. M.U. Pînza-i deja un tablou. Îl voi înrăma. Tocmai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Nu poate fi cedată, lăsată moștenire, vândută sau cumpărată. E o pecete de care nu poți scăpa, o achiziție unică, ce dispare odată cu purtătorul ei. Omul duce cu el În mormânt misterele unor gesticulații sau gânduri intangibile, nemărturisite, poate chiar neîncepute. Suferința este adusă nu numai de făptuire, ci și de nefăptuire, prin faptul că nu s-a făcut ceea ce trebuia la un moment dat. Fiecare ființă intrată În această lume Își construiește, din astfel de „frânturi” de trăiri, un univers
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
În sus și cu capul către Răsărit, În mijlocul unui cerc trasat pe pământ de călușari. El este așezat pe o pânză albă, iar lângă el sunt aduse trei vase de pământ, nefolosite până În acel moment, În care se află apă „neîncepută”, oțet, usturoi pisat și pelin ș...ț. De asemenea, lângă el sunt puși trei pui negri de găină. Călușarii se purifică, spălându-se pe față cu apa din cele trei vase, mestecând pelin și usturoi (plante care apără de puterea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de debut, Ochiul al treilea (1975), propune o lirică de idei în care imaginarul (inclusiv acela nutrit de lecturi bogate) prevalează asupra realului. Poetul se refugiază în estetic și în referințe culturale, explorând programatic spiritualitatea națională. În următorul volum, Apă neîncepută (1980), poezia se obiectivează prin deschiderea spre epic și spre conștiința colectivă. De la un lirism pur, ferit de frământările cotidianului, de la efuziunea incantatorie, bogată în definiții metaforice, se trece la evocarea și meditația elegiacă, înrămate în simboluri și parabole, în
DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
au fost înmănuncheate în Libertatea are chipul lui Dumnezeu (1997) și Icoana spartă: Basarabia (1998), care cuprind pagini incisive, cu o retorică persuasivă, angajată deschis în afirmarea adevărului istoric și a demnității naționale. SCRIERI: Ochiul al treilea, Chișinău, 1975; Apă neîncepută, Chișinău, 1980; Povești de când Păsărel era mic, Chișinău, 1980; Pe urmele lui Orfeu, pref. Pavel Boțu, Chișinău, 1983; ed. 2, Chișinău, 1990; Alte povești de când Păsărel era mic, Chișinău, 1984; Zugravul anonim, Chișinău, 1985; Aripă sub cămașă, Chișinău, 1989; Moldova
DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
120, p. 359), fie pe un vas de lut (ca în această „rețetă” populară din 1744 : „Când se încuie [= constipă], omul sau dobi- tocul, scrie aceste cuvinte pe un taler nou : Fison, Gheon, Tigru, Eufrat și să speli cu apă neîncepută și să bea că-i va trece, iar dobitocului să-i torni pe nas” ; cf. 27, II, p. 134). În ultimul exemplu citat, cele patru cuvinte înscrise sunt numele celor patru fluvii care izvorăsc din rai (cf. Geneza, II, 10-14
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cel mai mare lingușitor.” (La Rochefoucauld) „Îi lăudăm pe semeni pe măsura stimei care ne-o poartă.” (Montesquieu) Eu domn, tu domn, cine mai mulge vaca? Când două orgolii, la fel de mari, se ciocnesc, un lucru care se cere Înfăptuit rămâne neînceput sau neterminat.) Din păcate, mulți oameni cred că valoarea lor este dată de poziția socială pe care o au la un moment dat: „Mulți oameni, ca și cifrele, poartă valoare numai prin poziția lor” (Napoleon I Bonaparte). Cine se laudă
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dansul pântecului. În Vedenii sălbatice poetul recurge la imagini a căror simbolistică trimite spre peisajul autohton, ca fundal al unor ocupații ancestrale: culesul viei, poveștile ce „curg în ulcele”, „raiul turnat într-un picior de plai”, „câmpuri împușcate cu flori neîncepute”, iezii, alături de care cerul paște în ochii uzi, într-o figurație ușor stranie, cu o nuanță de fantastic. Alt ciclu, Veac și răzmeriță, exprimă solidaritatea cu suferința celor ce mor „cu rănile culcate pe năsălia humii”. Două caiete rămase în
ROBOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
prin percepția vitalist-panteistă și senzualismul adolescentin, afine cu cele întâlnite în proza din acești ani scrisă de Gabriela Melinescu. Cele două autoare au în comun frenezia trăirii, un aer băiețesc, dezinvolt, naturalețea stilului. P. accentuează latura nonconformistă a feminității încă „neîncepute” și totuși provocatoare (Vară). Personajul-narator oscilează între copilărie și adolescență, dar erosul stă în centrul universului său: de la erosul încă nedefinit - în deambulări nesfârșite, soarele, iarba, dealul exercită o atracție misterioasă - la autooglindire sau dorință orientată către un partener real
POP-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288892_a_290221]
-
din epocă, sunt incontestabile. După Obelisc (1974), culegere integral construită pe teme „patriotice”, unele cu evidente atitudini de circumstanță, imagistica autorului se coagulează în jurul unor obsesii ce vizează eul lăuntric, răspunsurile sensibilității poetice la realitatea imediată, unde sunt căutate „mireasma neîncepută”, spațiile de puritate. Vulnerabil să fie poetul, titlul unui poem din Neînceputa mireasmă (1975), pare să fie emblematic: cel care scrie se descoperă vulnerabil în fața existenței, dar și în confruntare cu meandrele verbului (în „ciudatele saline ale creației”). Starea de
PETROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
patriotice”, unele cu evidente atitudini de circumstanță, imagistica autorului se coagulează în jurul unor obsesii ce vizează eul lăuntric, răspunsurile sensibilității poetice la realitatea imediată, unde sunt căutate „mireasma neîncepută”, spațiile de puritate. Vulnerabil să fie poetul, titlul unui poem din Neînceputa mireasmă (1975), pare să fie emblematic: cel care scrie se descoperă vulnerabil în fața existenței, dar și în confruntare cu meandrele verbului (în „ciudatele saline ale creației”). Starea de nesiguranță se acutizează odată cu trecerea timpului, ca în poemele din Autobiografie ermetică
PETROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
șerpuirea multiplă a ingambamentelor, paradigmele semantice ale textului. Dintre ele, cu precădere Eros și Thanatos, această asociere bipolară, fundamentală pentru poezia lui P., se manifestă ca o figură de sursă expresionistă. SCRIERI: Lebede ale puterii, București, 1972; Obelisc, Timișoara, 1974; Neînceputa mireasmă, Timișoara, 1975; Obiecte pierdute, Timișoara, 1980; Clima temperată, București, 1981; Autobiografie ermetică, pref. Șerban Foarță, Timișoara, 1992; Erotica hermetică - Die hermetische Erotik, ed. bilingvă, tr. Balthasar Waitz, Timișoara, 1994; Zaruri de apă, cu desene de Dan Ursachi, Timișoara, 1999
PETROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]