3,243 matches
-
lung își încep o viață nouiă. Primăvară îți mulțumesc că exiști! IARNA Este iarnă. Au început să roiască albinele cele albe. Startul de zăpadă a acoperit satul. Copacii și-au luat hainealbe, ca de sărbătoare. Casele au cușme albe, de nea. O plapumă sclipitoare a acoperit tot câmpul. Vrea parcă să țină cald grâului. Pe coasta dealului sunt copii cu săniile lor. Unii cad și fac mătănii, alții rostogolesc bulgări mari; construiesc oameni de zăpadă. Iarna copiii sunt fericiți. FLORI ȘI
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
ducă-n înalt, ar fi timpul să mă vezi dezgolit, despuiat de tot, ca un arc călătorind ca o scurtă lumină. scrum ne subțiam de atâta iubire, de muchiile ei ascuțite ca orbii ne loveam. durerea ne adăuga sclipăt de nea în ochiul înghețat. abia mai vedeam, doar slobozeam lumii scurte semnale. spre polul nord urcam, sfâșiați de insomniacul alb. atâta alb neînceput, joc dens, orbitor și rapace, ne sorbea în fumegarea lui nevăzută, în așchii ne preschimba, fără timp ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
murdăria și din care încet, cu o neînchipuită trudă, se va toarce velina cea mai curată... știam, văzând aceasta, ce greu este marșul ei spre albul absolut. Nu-i o vorbă. Te aștepți să vezi ceva și mai alb decât neaua și ești gata să închizi ochii, orbit, dar proba purității desăvârșite bate în nuanța cerului. Pe urmă, chibzuind, tragi concluzia că asemeni sunetelor foarte acute, vibrațiile albastrului perfect nu se mai văd, tocmai prin forța intensității lor, a gamelor joase
Hârtia rabdă orice, 1965 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9610_a_10935]
-
să beau În timpul liber câte un pahar cu nea Victor! Zota a făcut același lucru, ei sunt leaturi, au copilărit dar datoria față de țară trebuie să ne-o facem, nu?! Maiorul, om cu mare experiență, se convinse În final că nea Victor are dușmani, că nu este om rău și nici pe departe prost, Îl privi omenește și un zâmbet moldovenesc Îi Înflori În colțul gurii. Apoi Întrebă retoric: N-ai nimic? Se auzi vocea pădurarului Zota, un brunet cu o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
TEI (poveste obișnuită) versiune scenică după scrieri de Mihai Eminescu Personaje Făt-Frumos din Tei (Ieronim) Frumoasa fără corp (Cezara) Mama (Doamna Lume) Bufonul (Domnul Destin) Toboșarul Cântărețul orb Prima Ursitoare Ursitoarea a doua Ursitoarea a treia O fată Un băiat Nea Costică Regizorul În desfășurarea spectacolului, convenția teatrală nu va fi doar implicită; totul se va petrece "la vedere", într-o formă de repetiție aproape generală, cu dialoguri care pot cuprinde și intervenții spontane între cei de pe scenă cu cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și Barca, și Râul, și Castelul... Du-te, Nea Costică. Termină-ți liniștit partida și bea berea. Sau gândește-te la vremea când aveai 18 ani, Povestea lor e cea pe care ai trăit-o și dumneata cândva. Du-te, Nea Costică... (Nea Costică iese cu elementele de decor. Scade încet lumina.) BUFONUL: Ei au plecat spre povestea lor. Și-i învăluie timpul, domn tuturor celor trecătoare... (iese) ( Lumina scade total pe scena. Spot pe Regizor. Cât timp spune replica următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
decât "Valea disperării". IERONIM: M-am săturat, mă las de actorie! Cum naiba să te mai poți concentra pe ce ai de făcut dacă oamenii nu-și văd de treabă? Tu tragi, și ei joacă table... (trece spre un arlechin) NEA COSTICĂ: Nu-s tablele de vină. Eu, ce-am avut, am adus. Mai departe... REGIZORUL: Iar nu-i gata decorul. Bună treabă! Asta-i situația. Facem mâine părțile astea două, că "Valea disperării" nu merge fără " Aducerea aminte". (către public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
puchinoși pe tablă! În momente din astea devin puțin paranoic, mimez perplexitatea și le zic că toate ca toate, dar după ce sfârșesc opera de artă s-o aducă acilea în zonă, o transformăm în măsuță sau i-o dăm lui nea Mihai, că tot avea nevoie să astupe un perete pe unde-l trăgea curentul. Mă rog, cică mă credeau mai deschis la nou. Ce nou, bre, că e tablă ruginită, vai de capul ei! Nu, cică io sunt căpos, fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
estimat... 17 T oamna, după ce își muiase frunzele în baia mai multor culori, le ascunse grijulie sub ierburi de teama anotimpului care venea încărcat cu vânturi, geruri și zăpezi. Într-o noapte însă, se așternu peste întinderi o plapumă de nea imaculată, semn că noul anotimp lua în stăpânirea sa ținuturile. În pomi apărură fructe albe, de argint, sub greutatea cărora crengile se aplecau la pământ ca într-o rugăciune. Iarna este un anotimp posesiv. Învelind cu o mantie albă cuprinsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
un vis. Fulgii se roteau Într-un dans alb, fascinant, apoi se așterneau tăcuți pe stratul de zăpadă care depășea 15-20 cm. „Se anunță o zi minunată!” mi-am spus În gând... am inspirat adânc albul pur al fulgilor de nea și, dintr-o dată mi s-a părut cum totul se luminează În jur. Am privit ceasul. Era trecut de ora 9.00. Da! pot suna... pentru a pune la punct unele aspecte legate de lansare. Alo!. Bună dimineața. Fiți drăguță
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dat putere să lupte și să rămână statornici în credință, devotați dragostei și curați cu sufletul până la sfârșitul vieții lor. Când m-am trezit și eu pe lume, mama avea patruzeci și unu de ani. Părul ei era alb ca neaua și strălucitor. Credeam că ea așa și venise pe lume. Nu am văzut-o niciodată să meargă pe picioarele ei, fără să fi fost ajutată de cineva. Suferea din tinerețe de o boală de picioare, căreia medicina nu-i găsea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu fâlfăit străveziu. Mă vad Într-o lumină clară, Înalt și slăbuț, În casa bunicilor. E iarnă. Zăpada-i tolănită pretutindeni, În straturi groase. Îmbrăcat Într-un paltonaș gri, cu cizmulițe noi, din piele maro, mă Întind pe spate, În neaua strălucitoare, și-mi rotesc brațele În zăpadă, ca să scot de-acolo Îngerii. Îngeri albi, strălucitori, care Împrumutau ceva din murmurul sclipitor al luminii revărsate din soare peste albul stăpânitor. Căutând locuri virgine de zăpada, am ajuns până-n marginea cea mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de a veni în sprijinul edililor, cernând din sita înalturilor un strat subțire de zăpadă pentru a acoperi rănile pământului ars în cuptorul verii și răvășit de intemperiile toamnei. Și, ca un prim semn, iarna încărcă pomii cu bulgări de nea, mirificele fructe vestitoare ale anotimpului alb. Terminând concediul postnatal, Ina se întoarse la serviciu. Totul i se părea neschimbat, în afară de fizionomia Olgăi, pe care se prefirau întunecimi, asemenea celor ce împresurau cerul lui noiembrie. Doctorul Pencu, șeful secției, era preocupat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în funcțiune sunătoarea aia, care, urla de te lua dracul; găina se speria, zbura, se culca cine știe pe unde, pe când,noi, iar ne culcam flămânzi. Na! Îți place? Nu-mi place. Nici nouă nu ne a plăcut, cât nu nea plăcut. Până când am făcut ce am făcut. Bine. Vă eliberez. Mâine dimineață veniți din nou aici. De ce să mai venim? Ca să continuăm. Ce să continuăm? Ce am început; pentru proces, și pentru judecată. Fii om serios, nene șefule de post
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
iese, Împingînd roaba sau bucățile de scenă, de munte, de piramidă, de tablou)”. De ce zic „riscant”? Fiindcă, la un moment dat, spectatorul/cititorul real, nu cel de pe scenă, Începe să pre vadă ce va urmă. De asemenea, În interiorul scenelor acțiu nea e palidă, greul căzînd pe dialoguri. Și-n replici, găsim cîteva frumoase definiții ale comedianului, precum „praf de stele”, ori „un cer Într-o sferă acută” sau „un gest al sce nei”. Chiar omul din public, la un moment dat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
-i acordă atenție. Și-n cazul prefectului din Scrisoarea...nu avem vreun indiciu că ar deveni frigid, În cazul doamnei Trahanache. Am iarăși rezerve În cazul lui Spiridon care, zice autoarea, „plînge pe Înfundate” din cauza bătăilor jupînului : Spiridon, În viziu nea mi personală, este un simulant, didascaliile comediei nearătîndu-ne contondențele evocate În monolog. În fine, aș mai avea o rezervă legată de imaginea nopții caragialiene :”una luminată vesel, zgomotoasă”(p.88) ;cred că mai există și o noapte terifiantă, născătoare de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ți-l face și nici de gura ei după aia. Deși, când nu se mai poate și nu se mai poate, soției îi mai aplici, dracului, și constituția, mai ales dacă ești un tip bengos cum e dumnealui. Or, lui nea Vasile îi place viața, că-i bărbat, nu glugă de coceni. Iar bărbatul adevărat are un bănișor pus de-o parte pentru un șprițan, la local, cu cumetrii, pentru o bericioaică, la bordură, în fața buticului lui Costi, sau la colțul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
stând cu urechile ciulite și ochiu' geană, până miros că-i rost pe undeva de o manevră sau de o lucrare. Termenul ăsta, "lucrare", n-are nimic de-a face cu ceva legat de muncă decât arareori. Oricum, atitudinea lui nea Vasile era una exemplară față de muncă. Acum niște veri, în plină vacanță, sosise în holul facultății de limbi străine o grămadă de mobilă. Tot anul universitar, niște cadre de la Fonetică se dăduseră de ceasul morții să obțină fondurile și apoi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a plecat, naibii, la U.C.L.A.! Aici, vai de capu' lui, nu era capabil să care nici măcar două scaune!". Azi, toate acestea nu mai erau decât o amintire, una pe care cu greu și-ar fi dezgropat-o din memorie nea Vasile. Acum, numai la asta nu i-ar fi stat lui mintea. De vreo trei zile se tot frământa cum să dosească o mulțime de fierătanii, cadre metalice și alte minuni de același fel pe care ăștia de la universitate le
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să facă zgomot. Ieri îi unsese balamalele și rulmenții, așa că acum se mișca cât se poate de silențios. Nu că s-ar fi sinchisit cineva de ce anume face el acolo. Singurul care și-ar fi dat seama de ghidușiile lui nea Vasile ar fi fost domnul director Ciucurel. Dar și acesta o întinsese pe la prânz la un grătar cu amicii, având masă reținută mereu la o terasă de-aia cu încălzitoare ecologice, pe malul Herăstrăului. După ce vârî în curte camionul, Virgil
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
primei sticle și trase un gât zdravăn. După un minut, bâțâiala mâinilor se diminuă remarcabil și, după ce aruncase în jur câteva priviri rapide, portarul scoase o cheie triunghiulară care, minune!, se potrivea perfect la sistemul de închidere al dulapului lui nea Vasile. Deschise relaxat ușa și luă zâmbind cele două sticle borțoșele pe care le căutase celălalt portar trăgând atâtea ponoase de pe urma lor. Orice s-ar fi zis, nea Petrică era băiat deștept și cel puțin la fel de descurcăreț ca și colegul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mi-a spus părintele că o să fim amândoi, la două găleți, sâmbătă." Vru neapărat să sublinieze: "Și ține cont că sâmbăta asta e ultima dân an cân' să face nunți, că vine postu' Crăciunului". "I-auzi!", se învioră pe neașteptate nea Petrică. Îi aruncă o privire pătrunzătoare: "Bre, Tăsică, da' sigur?". "Sigur, mă, nene! Dacă zice părintele Davidescu, așa-i, mă." "Auzi?", face portarul scărpinându-se cu sârg în creștet, " Da' sunt la găleată numa' la nunțile lui?" "Nu, frate. La
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
doar o întrebare și gata, se putea apuca de lucru. Așa că nu așteptă și o puse imediat, într-un mod mai eliptic, dacă nu de-a dreptul ocult: Și... matale ai aflat ceva dă sâmbătă?". "Adică ce?", făcu pe prostul nea Tăsică, rol care îi ieșea întotdeauna perfect. "Adică ce?", îl ironiză nerăbdător Petre. "Ce te faci, bre, chinez? Adică e nunți mai întocmite sau..." "E nunți dă nunți, tată! Numa' baștani, unu și unu." Portarul scuipă sceptic printre dinți, spre
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
doctorița: "Bre, da' drumu-i invers. Întâi trece pă la noi și după aia ajunge aci. Matale ce-ți veni de le-ncurcași?". Glumeață gagica, nu?" "Avea ceva caterincă în ea", admise Petrică. Râse și el, ținându-i grozav isonul lui nea Tăsică: "Numa' că mă prinz că lui nu i-a prea plăcut dă vrăjeala pă care o avea doctorița, he, he!", apoi se mai domoli și întrebă curios: "Și cu ce l-a găsit pân' la urmă?". "Nu-ș' să zic
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
greșesc, nu?" Absolut corect, dragă! Bravo!" Asistenta se reîntoarse în cealaltă încăpere dând ochii peste cap și înjurându-l pe mutește pe medic. După o jumătate de minut, se întoarce cu masa plină de tot felul de instrumente care lui nea Vasile i se părură niște obiecte de tortură foarte complexe și strălucitoare. Un ușor tremur îl cuprinse. Stai liniștit, domnule Mirică!", îl îndemnă medicul. Pacientul însă tremura și mai abitir, mai ales când văzu cum doctorul apucă o chestie metalică
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]