3,535 matches
-
instituții care au de ani buni girul marilor universități și fundații din străinătate să fie tratate la ele acasă ca niște paria, în timp ce productele mai vechi și mai noi ale submediocrității să fie finanțate din oficiu, deși nu produc decât neant. Evitarea cu șiretenie a concurențialității și a evaluării obiective a (non)muncii lor înseamnă, în cele din urmă, furt calificat! Dacă vreunul dintre diriguitorii fondurilor pentru cercetare și pentru acțiuni culturale își asumă un astfel de risc, n-am decât
Svejk, precursorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16027_a_17352]
-
are sens să intepretăm aceste credințe populare, cele mai multe într-adevăr eresuri de-a binelea, prin filtrul științei de azi sau de dinaintea noastră. Privite prin această oglindă a toate luminătoare, aceste credințe populare constituite în epocile originare s-ar risipi în neant, contrazise de adevărurile științei. Dar, în acest fel, n-ar mai exista mituri și mitologie, cu rostul lor pentru a descifra concepția despre viață, lume și dumnezeire a omului originar și chiar pînă tîrziu dincolo de Evul Mediu, păstrate arareori chiar
Despre mitologie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16051_a_17376]
-
culoare, una din zilele fără de vânt, de o rigiditate plastică, o zi prea moartă, ca să ningă, ori să lase ninsoarea să cadă; o zi în care până și lumina nu se schimba, părând a ieși cu totul și întreagă din neant, din zori și până la contopirea cu tenebrele, fără de nici o gradație... De asemeni, sustras timpului și mișcării zilnice, trupul unei femei mai aproape de Olimp decât de noi... EULA, o fată cu un chip de piersică..., coaptă având gura ferm închisă și
Caleidoscop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16118_a_17443]
-
m-ați întrerupt. Pleașcă Marinică (încurcat): O secundă, că nu v-am înțeles. Cine ați zis că sunteți? Vasilescu Georgel: Sunt un zero, domnule, asta sunt. Sunt un electron rătăcit într-o lume în care au murit toți atomii. Sunt neantul, sunt abisul, punctul din care a-nceput lumea și în care se va sfârși, atunci când se va sfârși. Sunt, deși n-aș mai vrea să fiu, dar n-am curaj să nu mai fiu pentru că sunt un laș, o cârpă
Tragicul concediu medical al lui Vasilescu Georgel by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19971_a_21296]
-
o mai puternică tensiune lăuntrică. Tot așa cum o aparentă detașare ascunde cel mai radical pesimism. În ultimele poeme, versul se dezgolește de coaja metaforelor biblice sau shakespeariene și poetul rămâne singur pe scenă, cuprins de friguri, tremurând ca varga în fața neantului care se cască la picioarele lui. Încă un poet pe nedrept uitat, unul dintre cei mai puternici și originali din literatura contemporană. (fragmente din Istoria Critică)
„Călare pe un iepure șchiop” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2792_a_4117]
-
vreme nu înfățișa decît cabaline. O figură neomitologică, de un pitoresc amar, neexcluzînd nuanța satirică (biblia belgrad eu și moara lui take). Așadar solitudinea nu e un vid, ci o existență sui generis, umplută de imagini febricitante pentru a provoca Neantul. Nu pentru a-l combate, ci pentru a-l ațîța, așa cum un toreador ațîță taurul. Temîndu-se de absență, autorul o invocă sfidător: „e vremea un cristal să ai în minte,/ o absență plină de lacrimi” (lumină, încet). Corolarul ei scriptic
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
complet deșirată/ înaintea sensurilor” sau: „grămezi de nisip și apă sărată mă îndeamnă să alung/ toate adîncimile de serie/ în frînturile de cuvinte despre absolut nimeni”. Alungată din sine, ființa se exprimă prin crispări, contorsionări, spasme aidoma unui acrobat al Neantului: „sînt locul în care timpul și-a tăiat beregata/ mîngîierile mele nu au nici formă/ nici înțeles/ între ele/ doar absențele au gurile cusute”. Ca și : „veșnica durere de băut/ în care pierdem mințile tuturor”. Ca și: „ne incendiem viețile
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
trecutul. Dar se închide repede, căci n-are cine să-l mai rememoreze, n-are cine să-l retrăiască; și viitorul este închis și el de mult. Maria-Fefeleaga se grăbește să îmbrace în giulgiu de mireasă pe Păunița. Sclavă a neantului, se grăbește și se trudește să împodobească fața nevăzută a morții.
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
nu există milă, iubire, empatie, natura este un laborator orb, un paradis ce ne va alunga mereu, intru a-i avea nostal gia: a frustării, a traumei nas terii și conștientizării muririi, a neconsolării de a fi resor biți în neant, ca „trup și șu fleț”. Ne-am dedicat unei arte nu prin aceea că am „vrut”, ci deoarece ne-am dorit. Acest cuvânt românesc, mitopoe zic, este greu traductibil și își pierde sensul originar, echi valat în oricare limba. Cezar
Eseu despre mistica artelor sau maieutica psihedelica. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_118]
-
Anei Blandiana nu mai suportă niciun cuvânt în plus: „Am coborât încet treptele Ministerului Justiției amintindu- mi cum, din copilărie, tot ce ținea de justiție a fost pentru mine înspăimântător: arestările Tatei, perchezițiile, pachete făcute cu greu și trimise în neant. Și, oricât ar părea de ciudat, ceea ce simțeam acum era tot un fel de spaimă: spaima că tot ce făcusem după 1990 fusese în zadar”. Ultimă și inevitabilă observație. Într-un regim de sinistră dictatură, cum am trăit până în decembrie
Tratatul de supraviețuire al Anei Blandiana by Radu F. Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/2616_a_3941]
-
care-o încuviințează de pe cer și le spune calea. Așa cum o fac poeții: Johann Wolfgang von Goethe ("Suferințele tânărului Werther" sau "Prometeu"), George Gordon Byron ("Pelerinajul lui Childe Harold", "Manfred" sau "Cain"), prozatorii Giuseppe Antonio Borgese ("Rube" și "Furtună în neant"), etc. Scriitorii și poeții europeni nu visează, precum Don Quijote pentru Sancho Panza la ocârmuirea unei insule, ci la ocârmuirea propriului lor suflet, regă sirea înăuntru a unui Don Quijote interior, dar numai după ce-l regăsesc pe acela din afară. Fără să
"CAVALERUL NEBUNIEI" STRĂBATE LITERATURA EUROPEI. In: Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/90_a_416]
-
murit se poate mierli și-n ștreang, când unii, mai slabi de înger și striviți de nevoi, se grăbesc să se transfere „unde nu este întristare și suspin”. Mă uit la topul milionarilor în euro și dolari, majoritatea veniți din neant, ipochimeni îmbogățiți peste noapte, fără ca în spatele lor să se producă ceva, o activitate de pe urma căreia semenii să fi mâncat o pâine. Ploșnițe care au supt de la buget sau care, pe cont propriu, au preluat comerțul de stat, în virtutea vechilor atribuții
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92514_a_93806]
-
Ultimei Judecăți, în care paradoxal ,,tot ce exista nu mai există, există tot ce nu există’’ (O scrisoare care apasă absența - p. 102). Un alt personaj important al cărții, Dragostea este definită ca acel dans senzual, focul, ,,dorința care clădește neantul’’, ,,debarcaderul zilei pierdut în deșert’’, încântarea temporală a confuziilor/ fumul cald în dulcea pădure/ fructul fals al pământului nepărtinitor și profund’’, ,,paradisul ascuns, strigătul lui Hades’’, ,,dorința, cuțitul sângerând rodia/ mirosul fructului impregnat în sudoare/ voluptatea florii’’, ,,întunericul, singurătatea păsării
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
amprentă informatică a muncii? Medicii de familie sunt în flamă că nu e treaba lor să distribuie bicisnicele plastice. Arhiereii Sănătății, la vârf cu onorabilul Astărăstoaie, deplâng limitele de siguranță ale tehnologiei. Comentatori, cu mic cu mare, prezic căderea în neant a inițiativei. Și e greu să nu le dai dreptate când privești colinele Bucovinei în timp ce-ți rupi planetara pe-un drum orășenesc. Ce știe țăranul ce este șofranul? Frontiera medicinei are nevoie de viză de trecere la cetățean
Cartela de sănătate, un gadget fără instrucțiuni de folosire [Corola-blog/BlogPost/92724_a_94016]
-
dor, Aș vrea să mă știi că ți-s apă-n izvor, Să mă sorbi ca pe apă-n sărut de-ai putea, Să mă-anini în înalturi, lângă tine, pe-o stea Aș vrea. Aș vrea să cobor, din neant, lumi de vise, Să ne știm și iubim cu iubiri interzise, Tu - copac secular, iar eu ție - doar ram, Poate roib înșeuat lângă mine în ham Să te am. Să te am, să te știu într-un gând cam fanatic
CU MINE, LA GREU de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381616_a_382945]
-
Ediția nr. 2293 din 11 aprilie 2017. Mulțumesc pe acestă cale tuturor cititorilor CONFLUENȚE pentru toate clipele daruite mie, pentru încrederea pe care mi-au sadit-o prin gândul lor bun! EU TIND SPRE FERICIRE Eu tind spre fericire. Din neant adusă, Preaplinul de iubire-i Povestea mea nespusă. Eu tind amorf spre formă. Granule de mercur, Mă scurg între destine Pe care le îndur. Pe un pământ de umbre Și de sublim frumos, Fugind din gânduri sumbre, Mă tot ridic
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
În gându-mi de iubire, ... Citește mai mult Mulțumesc pe acestă cale tuturor cititorilor CONFLUENȚE pentru toate clipele daruite mie, pentru încrederea pe care mi-au sadit-o prin gândul lor bun!EU TIND SPRE FERICIREEu tind spre fericire.Din neant adusă,Preaplinul de iubire-iPovestea mea nespusă.Eu tind amorf spre formă.Granule de mercur,Mă scurg între destinePe care le îndur.Pe un pământ de umbreși de sublim frumos,Fugind din gânduri sumbre,Mă tot ridic de jos,Adun în
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
înspre cărări ce duc în zare, Încrederea în disperarea că îmi ești, Prin suflet călător în contemplare, În echilibrul viselor firești, Iubire frunză căzătoare, verde, Lumină ce te stingi ca-ntr-o eclipsă Pe cerul nopții mele care-și pierde, Neantul sentimentului de lipsă, Sunt fiica ta iubire, un copil Și-n lumea-n care toți trăim o dramă, Nenorociți fiind de ochii tăi vernil, Iubește-ne iubire ca o mamă, Căci tu, iubirea mea ca dependență, În drumul meu, într-
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
porți înspre cărări ce duc în zare, Încrederea în disperarea că îmi ești,Prin suflet călător în contemplare,În echilibrul viselor firești,Iubire frunză căzătoare, verde,Lumină ce te stingi ca-ntr-o eclipsăPe cerul nopții mele care-și pierde,Neantul sentimentului de lipsă,Sunt fiica ta iubire, un copilși-n lumea-n care toți trăim o dramă,Nenorociți fiind de ochii tăi vernil,Iubește-ne iubire ca o mamă,Căci tu, iubirea mea ca dependență, În drumul meu, într-un parcurs
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
singur răspuns... XV. FRACȚIUNI DE ÎMPLINIRE, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017. FRACȚIUNI DE ÎMPLINIRE Pe lespedea cea rece cu irizări de brumă, Cu tâmpla prăbușită, un suflet într-o humă, Privește-n gol neantul, pustiu și ne-nțeles, Din care viitorul nu-i lasă de ales, Credință, dăruire și jertfă- n amintire, Fracțiuni de împlinire și karmică iubire, Trecut-au toate, într-o mare de păcate În viața lui trăită, doar pe jumătate, Nu
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
umilință, Unde-a greșit, cu ce drept universul ăsta surd Îi negociază visuri vânzâdu-le- n absurd? Citește mai mult FRACȚIUNI DE ÎMPLINIREPe lespedea cea rece cu irizări de brumă,Cu tâmpla prăbușită, un suflet într-o humă,Privește-n gol neantul, pustiu și ne-nțeles,Din care viitorul nu-i lasă de ales,Credință, dăruire și jertfă- n amintire, Fracțiuni de împlinire și karmică iubire,Trecut-au toate, într-o mare de păcateîn viața lui trăită, doar pe jumătate,Nu-i
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
scenă. Era atât de enervant și atât de strident râsul ei, dar atât de enervant și de strident, încât nici nu pot să-l descriu. La fiecare hohot venit din spate, câțiva neuroni de-ai mei explodau și plecau către neant, lăsând în urmă un drăguțel și scurt foc de artificii. Puf... puf... uite-așa era în creierul meu. Ca la jocul ăla, Minesweeper. Râs, explozie, foc de artificii, neant, râs, explozie, foc de artificii, neant... Există oameni care râd frumos
Râsul ca instrument de tortură by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20139_a_21464]
-
din spate, câțiva neuroni de-ai mei explodau și plecau către neant, lăsând în urmă un drăguțel și scurt foc de artificii. Puf... puf... uite-așa era în creierul meu. Ca la jocul ăla, Minesweeper. Râs, explozie, foc de artificii, neant, râs, explozie, foc de artificii, neant... Există oameni care râd frumos, oameni care râd neutru, oameni care râd urât și oameni care râd insuportabil. Asta era dintr-o categorie care nu s-a inventat încă. Am mai întâlnit, după aia
Râsul ca instrument de tortură by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20139_a_21464]
-
mei explodau și plecau către neant, lăsând în urmă un drăguțel și scurt foc de artificii. Puf... puf... uite-așa era în creierul meu. Ca la jocul ăla, Minesweeper. Râs, explozie, foc de artificii, neant, râs, explozie, foc de artificii, neant... Există oameni care râd frumos, oameni care râd neutru, oameni care râd urât și oameni care râd insuportabil. Asta era dintr-o categorie care nu s-a inventat încă. Am mai întâlnit, după aia, un singur om din categoria asta
Râsul ca instrument de tortură by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20139_a_21464]
-
cineva, orice ar însemna ajutorul și oricine ar fi persoana. “Empatie”, “solidaritate” sau “implicare” sunt niște concepte care-ți sunt cu desăvârșire străine. De aceea, stimate maimuțoi, aș vrea să îți zic câteva vorbe. Globul tău nu plutește undeva, în neant. Globul tău se rostogolește zilnic într-o lume și în niște vremuri grele, amărâte, chinuite pentru foarte mulți. Globul tău se află în România, care se află în Europa, care se află pe planeta Pământ și multe dintre cele care
Despre oamenii care nu fac niciodată NIMIC pentru ceilalți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20193_a_21518]