533 matches
-
plachetă, lirica sa își relevă mai pregnant stângăciile și reușitele parțiale în încercarea de a îmbina tradiționalismul și modernismul. Folosirea timidă a unor formule noi, aritmice ori poliritmice, adeseori în combinație cu rima și ritmul popular, precum și alăturarea vocabulelor regionaliste, neaoșe sau de-a dreptul nepoetice, cu neologismele, câteodată alese doar de dragul sonorității, dau o impresie de artificiu, amplificată și de abundența metaforelor și a comparațiilor. Experiența va contribui la diminuarea acestor neajunsuri, iar cele rămase vor avea un impact redus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
uteciste (a se citi găști de cartier) n-aveau astâmpăr nici măcar într-o zi de „mare” sărbătoare a popoarelor...sovietice, au pus-o și de-o ședință ce avea să fie prezidată de un tovarăș de la Iași, pe numele lui neaoș românesc, Bercovici. c. „Trebuesc arestați toți capii legionari!” Uitând că cele două „grupe” se înființaseră cu doar patru zile în urmă, tovul i-a luat la beștelit pe toți componenții insistând, cum era și firesc, mai mult asupra șefilor. Iată
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
superb rucsac Samsonite negru, în bandulieră are o husă roșie pentru aparate de fotografiat, marca Delsey, utilă și foarte plăcută privirii, o geacă lungă, din piele neagră, fină și moale, fustă până la glezne, cizme elegante. Dar pe cap poartă o neaoșă pălărie de tip ciupercă, matlasată și călduroasă, așa cum sunt cele propuse la vânzare în piețele populare. Rucsacul din spate este închis cu un lacăt miniatural, iar de încuietoarea acestuia este agățat un breloc din metal, pe care sunt inscripționate numele
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
subiect românesc Văduva de război, tipărit în foileton, aceeași autoare semnând și schița cu personaje autohtone Cum s-au întâlnit. Reta Laby semnează nuvelă Divorțata, în vreme ce Thérèse Bally, în povestirea O stranie întâmplare, aduce în prim-plan viața unui foarte neaoș Matei Ionescu. Henriette Yvonne Stahl e prezenta cu La bătălia de la Port Arthur (Depozit de coloniale și băuturi spirtoase), fragment din volumul de nuvele Mătușa Matilda, distins cu Premiul Femina pe anul 1932. Maria Borșanu traduce un fragment din nuvelă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287195_a_288524]
-
cum îi recitește ea cărțile până la epuizare. Pentru că, după ce i-am spus că e doar invenția mea, s-a redresat și și-a dat seama că a dat cu mucii-n fasole. Fac pariu că dacă-i alegeam un nume neaoș, Maricica, Vasilica, să zicem, ar fi strâmbat din nas. Aia nu cadra. Dar Tiffany era cu totul altceva. Mai târziu am aflat că tipa respectivă se mândrea, așa cum bănuiam, că provine din nu știu ce familie aristocratică crescută cu pian în casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Măriuca mea cea frumoasă, pofticioasă și cu stomac bun, cum și din mărunțișul lor de pește sărac, făcut repede o fiertură de ciorbă, și din cașul dulce cu ceapă smulsă „ie sară“, potolindu-ne [setea] cu vinul acru de gust neaoș românesc, din vița ce n-a cunoscut altoiul străin și ră masă locului de la facerea lumii, așa cum o fi sădit-o, cu mâna lui chiar, tata Noe cel bătrân, care, cică, va fi fost pui de român - mai știi?... ...Însă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
era antipatic, nici indiferent, ca eu lui, profesorul de franceză, Bernard (făcea parte din Misiunea franceză în România, cum găseai câte unul sau doi în toate capitalele de județ, vorbea incorect românește, mai împroșcând câte o vulgaritate de-a noastră, neaoșă, era afectat în gesturi și avea turul pantalonilor, la costumele impecabile, lipit de fese; s-a căsătorit cu o româncă clujeancă, dar a părăsit în grabă țara când tânăra lui soție - tânăr era și el - a ars într un accident
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sursă tezaurul cărților vechi. Iar eu introduc semnul de carte cu sfioșenie, paginile obosite reintrând în odihnă prelungită. După nu știu câți ani m-am întors la Dosoftei și la alte texte vechi încercând seducția limbii folosite în alte timpuri, frumusețea exprimării neaoșe, contactul cu manuscrise, tipărituri și documente de mare valoare. Un specialist în acest domeniu ar susține covârșitoarea importanță a documentelor vechi în cunoașterea adevăratei noastre istorii, ar spune, de pildă, că în anul 1682 apărea la București, sub îngrijirea fraților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
tot orașul, care aveau un caracter permanent. Grigore Mărăcuță ne-a oferit o masă la un hotel restaurant din oraș, unde ne-a cântat, cu o voce frumoasă de bariton, românește pe versurile lui Mihai Eminescu, într-o limbă română neaoșă. Apoi am plecat spre Chișinău (cale de cca. 60 km), fără întâmplări deosebite. A fost pentru prima dată și, probabil, pentru ultima, când l-am văzut pe Igor Smirnov, personaj sinistru și de tristă aducere aminte. În acele zile, am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
că el deține deja o schemă de gîndire economică, absolut necesară în actuala etapă de dezvoltare a agriculturii. Față de aceste semne palpabile de noutate, mă îngrijorează sincer maniera unora, intelectuali, de a se «țărăni» la modul vechi, afectînd o atitudine neaoșă, mimînd adică un limbaj inexistent azi, sau, pe de altă parte, supralicitarea elementului folcloric și etnografic în acțiunea educativă și în manifestările culturale ale țăranilor. Într-un moment în care munca în agricultură tinde să devină o «variantă a muncii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu plăcere, piețele fiind peste tot, indiferent de latitudine și longitudine, unul din obiectivele mele de interes. Tot discutând printre tarabe despre "obiectul" marketingului nostru, ne trezim strigați de un localnic: "Domnii, vreți brândză?". Am rămas crucit, era o românească neaoșă, iar cel care ne vorbise parcă era coborât de pe Columna lui Traian! Întâlnirile la Korcea au fost interesante și emoționante primarul era din familie de aromâni iar aromânii cu care ne-am întâlnit vorbeau românește. S-au plâns că n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
acesta pronunță spre deliciul audienței cu vădită intenție licențioasă numele pictorului simbolist Puvis de Chavannes, ca Pubis de Cha- vannes. Altfel, personajele lui Caragiale nu invocă sexua- litatea într-un registru peiorativ, imprecațiile sunt modeste, eterate, lipsite de virilitatea expresiei neaoșe. Pălmuit, în loc să izbucnească, Amicul conchide tautologic că interlo- cu torul său „E măgar, și violent și n-are manere !”. Limbajul personajelor provenind cel mai adesea din mediul burghez este reținut, politicos, evitând scatologicul, iar imprecația este adesea modestă, cumpănită, educată
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
său „E măgar, și violent și n-are manere !”. Limbajul personajelor provenind cel mai adesea din mediul burghez este reținut, politicos, evitând scatologicul, iar imprecația este adesea modestă, cumpănită, educată la școala fran- ceză a vodevilului cu „mișelul”, „mizerabilul” etc.. Neaoșele „coate goale”, „mațe fripte” ies mai rar la iveală și sunt expresia prin contrast a unei mândrii burgheze. Caragiale va fi mult mai generos cu limbajul colorat al imprecației în articolele politice, analizate excelent de Ruxandra Cese- reanu în capitolul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
tu: „Cine nu muncește, nu face dragoste” adică io, membru al comitetului central al p.c.r., dacă stau ca puturosul la birou opt ore, nici pe nevastă-mea ba, nici pe amantă nu pot să le...?! Cât despre cântecul neaoș românesc cu cucul și cu plugul, mai mult credem că i s-a greșit titlul și că de fapt el se numea „Și-mi băgai cucu În plug” adică autorul anonim Își băgase (În versuri meșteșugite!) membrul copulator În agricultura
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
categoria celor care răbufnesc contra celor care se întorc, vă rog să mă treceți după ce încheiați lista, la rubrica „suspecți neconfirmați”. Dacă am răbufnit, am făcut-o împotriva decretării a priori a valorii cuiva în virtutea apartenenței la o categorie generațională, neaoșă, occidentală etc. Cred că sunteți deacord cu mine că cele mai relevante criterii ale valorii sunt rezultatele cuantificate corect, adecvat și transparent, după criterii general acceptate, dincolo de „tribul” nostru românesc și chiar de Europa continentală. Vezi o abordare de detaliu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
precizare: nu am fost angajat niciodată la stat, unde să zicem că ar fi normal să existe prelungiri ale practicilor de nepotism și pile din vremurile comuniste. Nu, am lucrat de fiecare dată în com panii de frunte ale capitalismului neaoș triumfător. Mam întrebat de fiecare dată de ce un patron, interesat de profit, ca orice patron, își dă afacerile pe mâna unor astfel de indivizi care, neștiind să facă nimic altceva decât să paraziteze și să iasă în frunte, aduc numai
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Alexandru Gheorghe Vasiliu, absolvent al școalei normale "Vasile Lupu "din Iași din 1895. Care a umblat în port național cu fluerul în trăistuța de la șold, mare cărturar, mare folclorist și cu cărți premiate de Academia Română. Și neîntrecut povestitor în graiul neaoș Românesc din comuna Tătăruși județul Suceava. 3) Bădița Ghiorghiță N. Rădășanu absolvent din 1906 din sătișorul Bogata, comuna Baea județul Suceava, ce umbla îmbrăcat național și încălțat frumușel cu opinci, care a luat parte alături de Neculai Stoleriu, la toate trebile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în căutare de înaintași. Abia peste zece ani de la apariția Introducerii sintetice, G. T. Kirileanu le va publica într-o serie restrânsă a integralei operei lui Creangă, inițiativă care a stârnit rumoare în rândul pudibonzilor, lămurind totodată discuțiile pe seama "anecdotismului" neaoș coroziv al preotului răspopit. Tinctura malițioasă va fi menținută și în Istoria literaturii românești contemporane, 1934, sinteză de referință în care fiul de țăran plecat din munții Neamțului e numit în două rânduri povestaș, zeflemea neglijabilă dacă ținem seama de
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
liber pe cleric de laic, ambii erau preoți. Inventând un cler numai din bărbați hirotonisiți, taine și sutane, separând faptul de a crede de faptul de a trăi, noi am uitat ce putea fi cumsecădenia sacralului, acea nonșalanță prozaică și neaoșă din relația cu divinul. Călugărul dominican Christian Eeckhout, care-mi arată locurile (cu indispensabilul pașaport diplomatic), îmi amintește că rugăciunea musulmanului se poate efectua oricând și în aer liber, fără întreruperea activității, pe stradă sau în dugheana lui. Este și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Cezar nu a reușit să-l publice decât după aproape un deceniu, era un adevărat „eșantion” de poezie adevărată și majoră. În revistele literare, pe vremea aceea, puține, erau însăilate mai ales catrene versificate ce se „remarcau” printr-un vocabular neaoș, „muncitoresc” - de tipul Deșliu! -, sau prin metafore simpliste, grosolane, pe care semidocții poeți aflați atunci în vogă - Eugen Frunză, Iureș etc. - le manevrau cu lejeritate și pe care erau obligați să le imite chiar și poeții adevărați și culți ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
deși nu mai puțin periculos, e ticălosul pe bază de prostie. Băiat simplu, din popor, el a intrat, trudnic, în categoria „dăscălimii“. A învățat cuvinte noi și grele, cum ar fi „teluric“, „intrinsec“, „exhaustiv“, a căpătat răspunderi publice, are extaze neaoșe dinaintea unor politicieni carismatici, e pus pe căpătuială și pe carieră. De multe ori, e zdrobit de propria importanță. Nu-i vine nici lui a crede că a ajuns unde a ajuns și e când perplex, când arogant ca un
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să mănânce politicieni pe pâine, mă tulbură. Adică cum? Ce să înțeleg? Că pleacă „pe teren“ cu șișul în geantă? Că, de câte ori vede un politician, îi vine să-l muște? Că vrea sânge, creieri și fleici de miniștri și parlamentari neaoși? (E de la sine înțeles că, dacă ajungem în zona preferințelor culinare, fiecare are gusturile lui. Poți prefera carnea de stânga sau pe cea de dreapta, mușchiulețul cu sos portocaliu sau pe cel scăldat în bulionă) Dar poate exagerez. Poate că
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nimerit că au găsit un compartiment gol. Numai că ni aci la Ucea li se urcă în aceeași despărțitură un tovarăș de drum, un negru, african sadea, dar îmbrăcat întocmai ca pe la noi și agrăind, după cum vom vedea, cel mai neaoș dialect de pe Olt. Odată intrat în compartiment, harapul nostru a dat binețe după cuviință, și-a scos desagii de pe umăr și i-a aruncat fain frumos în cușeta de deasupra capului, și-a agățat recălul și căciula în cui și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mare naționalist, autodidact - Badea Cârțan - care, prin sacrificiul de sine pus în slujba națiunii a fost și va rămâne o pildă vie generațiilor prezente și viitoare ale poporului nostru. În mintea lui de țăran luminat, în sufletul său de român neaoș, de credincios în cruce și într-un mai bun destin al neamului, s-a răsfrânt dinamic întregul viitor al românismului întregit. Prin supra-voința și energia sa dusă la extrem - căci altfel nu se explică jertfa vieții sale întregi - prin răspândirea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
limba noastră cea de obște”. Prin intermediul limbii franceze a tradus și Halima sau Povestiri mitologhicești arabești (I-IV, 1835-1838), dând o versiune care a fost mult citită în vremea lui. Ca în tot ce a scris, limba lui G. e neaoșă, firească, lipsită de franțuzisme stridente. Interesante sunt și notele, comentariile marginale, unde, ca și într-o cuvântare funebră anexată tălmăcirii, G. face elogiul vieții patriarhale de familie, îndeamnă la cumpătare și la iubire de patrie, ajungând chiar să asemene vitejiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287317_a_288646]