531 matches
-
de picior, de potcoave, de șenilă... Nu cumva, urmele lăsate în cultură sunt, în comparație cu acestea, urme bune de la care nu a avut de pierdut, ci de cîștigat?! Sigur că da! Cu condiția ca ele să nu astupe și înghită cultura neaoșă, să nu dea Dobrogei o față străină, încât să i se piardă și uite zestrea și testamentul. Încât, tânărul interpret de muzică folclorică dobrogeană Marius Brutaru este, spre lauda sa, ca știutor de folclor, bun, autentic și cald cântăreț și
MARIUS BRUTARU. COROANA CU ROADE DE AUR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347798_a_349127]
-
Autorului Poezie de Ion I. Părăianu PRIMĂVARA La munte, sus, petalele de nea se leagănă încinse, Pe povârnișuri, în spume, curg pâraie topite de Soare, Când jos, la poale, înfloresc pomii, iar în grădini narcise, Pe care doar vecinul, țăranul neaoș, le simte și îl doare. În miez de primăvară, când unii zac de lungă astenie, Degeaba cântă pupăza în tei și cucul într-un vârv de nuc, Că noi zăcem demult printre cuvinte de rară ironie Și nu mai auzim
PRIMĂVARA, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347955_a_349284]
-
declarația criticului literar Marin Mincu căruia nu i se publicau lucrările fiind acuzat ca în scrierile lui este prea de "dreapta". Marin Preda, directorul Editurii l-a apărat insa punând la punct pe un denigrator al acestuia printr-o înjurătură neaoșe, publicându-i apoi toate lucrările. Iată cum îl caracterizează Marin Mincu pe acest așa zis "produs al proletcultismului": "Marin Preda era un om de o elevată noblețe, comportându-se în orice împrejurare ca un adevărat aristocrat; el avea răbdarea nobila
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347271_a_348600]
-
purtătoare a stindardului autentic, trăind fiecare clipă cu detașare, si făcând ca românismul să fie promovat la justa valoare printr-un glas inconfundabil și o decență demnă de urmat pentru toți artiștii. Din dragoste de țară și pasiune pentru valorile neaoșe, Maria Butaciu a ridicat folclorul la rang de virtute în viața sa, transformând arta în formă a parcursului său, purtând portul popular ca pe un cântec din care, de fiecare dată, descoperă noi și noi sensuri. Siguranța glasului, tehnica interpretativă
MARIA BUTACIU – VALOROASA CREAŢIE A FOLCLORULUI ROMÂNESC de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346249_a_347578]
-
lucie. Să ne amintim de bădița Creangă și de ale sale reflecții umoristice: „sărac ca anul acesta, ca anul trecut și ca de când mă știu, n-am fost niciodată”. Dar nu spune aceasta cu amar, ci mai degrabă cu umor neaoș, moldovenesc. E drept că literatura n-a putut schimba fața lumii, nici măcar n-a putut să-i îndrepte relele, dar, a ajutat lumea să străbată mai ușor întunericul. Și i-a condus la lumină. Pe urmele de cenușă. Drumul de-ntors
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE. O CARTE FERMECATĂ A UNUI COPIL DE 90 DE ANI [Corola-blog/BlogPost/346470_a_347799]
-
știu că ai abonament, îl scoase controlorul din încurcătură. Biletul să mi-l prezinte colegul tău. Când se auzi numit, să-i cadă fața lui Pandele. Se ridică în picioare. Își dădu jos șapca și pe ton umil cu accent neaoș, încercă să dreagă busuiocul: - Să trăiți șefu’! Să mor io, să moară mama, dacă te mint, n-am bani să iau o pâine la puradei, nici ieri n-am avut și colegu’ lu’ matale m-a înțeles și mi-a
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
se permite să se uzeze abuziv de tăvălugul mondializării; ținând seama de principiile de viață general cunoscute, acceptate și acceptabile, printre care unitatea în diversitate”, isi argumentează dl George Echim punctul de vedere, fortificându-l cu afirmația inerentă unei conștiințe neaoșe românești, chiar universale: „Fără existența, întreținerea și afirmarea, fără trăirea și manifestarea ideii de patriotism și a sentimentului patriotic, Sufletul Românesc este lipsit de continut”. Tot la consistentă (inconsistenta actuala) a sufletului românesc conduc și citatele următoare, al căror mesaj
SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE LA MĂNĂSTIREA BRÂNCOVEANU ORGANIZATĂ DE REVISTA STARPRESS de RODICA P CALOTĂ în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375885_a_377214]
-
neavând scopuri comune. În momentul acela, a trebuit că grupările declarate indezirabile să se dizolve de bună voie sau prin ordin venit de sus. Statutul evreilor din partidul comunist s-a zdruncinat simțitor, căci guvernul era interesat în promovarea românilor neaoși, mai ales a celor proveniți din mișcări naționaliste, pentru ca aceștia să le justifice guvernarea. Se pare că aceste măsuri nu au fost suficiente. După ce i-au băgat în închisoare pe leaderii partidelor istorice, s-au purtat la fel cu evreii
D A D U de ELY LAZĂR în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372055_a_373384]
-
Prin ce face pe scenă și prin ceea ce afirmă în fața miilor de oameni și tineri ce îl aclamă entuziasmați, și prin acest volum, el nu face altceva decât să destindă spiritul românesc, adică să îl însenineze cu umorul său profund, neaoș și tandru în același timp, îl cheamă la renaștere, revenire, reînviere și regenerare, la afi, cu alte cuvinte, ceea ce este prin și în esență, la demnitatea și la sfidarea istoriei nefaste. Lucrarea de față conține subiecte și probleme de o
DAN PURIC – O ÎNTRUCHIPARE A PROVIDENŢEI DIVINE ÎN MINŢILE ŞI SUFLETELE OAMENILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372138_a_373467]
-
nararea vieților corporale și sufletești cuvinte fără hulă nici atunci când sunt critice ca acidul, pur bănățene! Este o carte de citit odată cu cercetarea dicționarului de arhaisme, de către cine n-are sângele îndoit cu vinul de viață bănățeană, dar pentru bănățeanul neaoș e o aducere aminte de graiul mamei, de încetele, blândele vorbiri cu vorbe de la suflet, de odinioară, ale oamenilor locurilor sud vestice românești, unde soarele se duce sub pământ (ar spune poetul), seara, să se-odihnească! „După covăsală”, „În pețât
IOAN VODICEAN. „PRIMARUL REGELUI”, POET ÎN GRAIUL CURAT BĂNĂŢEAN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379781_a_381110]
-
înmărmuritoare cînd urma să pice Pingelică și Samantha în vizită de lucru (rapsozi cu dible și țambale, cîntînd urcați în copacii de pe traseu), rotofeiul și crăcănatul pitic te întîmpina de după biroul lui pe care trona, ca bibil, chivotul unei locomotive neaoșe, lucrat în cetatea eternă a Nicolinei revoluționare, te întîmpina cu scîrba unui Mussolini decrepit, balansîndu-se dezabuzat doar pe picioarele din spate ale fotoliului: dispreț (de clasă) adresat celui ce intrase tremurînd. Văzuse, probabil, în film (sau citise, mira-m-aș
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai zgîrciți la vorbă. Poate și pentru că, în spațiul nostru, pictura nu are nevoie de cuvinte. Ba, după oculta opinie de breaslă, contaminarea celor două naturi n-ar aduce decît prejudicii reciproce. Prin neadecvare. Există deja o tradiție a tăcerii neaoșe. În panopticul iscoditoarei Cella Delavrancea, Grigorescu era un "ermetic, răsfrînt în sine, cu nervii întinși și privirea arzîndă". Și, slavă Domnului, consistenta istorie a picturii noastre e plină de astfel de muți. Cîțiva din ei, de geniu. Dar asta, la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
jocurile lor fascinante, pe jos, în clase fără bănci, întreținîndu-se copilărește, Și asimilînd totodată. Cu oarecare întîrziere se va ajunge și la noi, sîntem siguri, la imaginea aflată deocamdată pe ecran. Mimetismul la români. Aud compatrioți care, în cel mai neaoș naționalism ceaușist, spurcă Occidentul. Capitalist. Deci nemilos, decăzut (tot decade de pe timpul Marii Revoluții din Octombrie... sau Noiembrie, dar nu vrea să și putrezească, așa cum era prevăzut). Îl spurcă, dar... dar... își întrețin odraslele acolo. Într-o competiție autohtonă la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
după spusa manieratului laureat revenit la București, ar trebui "să li se dea peste bot". Pur și simplu. În sfîrșit, noroc de poanta lui Putin, cu NATO, cît ăi fi de mofluz, tot te-apucă rîsul. Cea mai sănătoasă, mai neaoșă reacție la deja uitata gogoriță pedeseristă cu lichidarea liderului carismatic ni s-a părut a fi răspunsul cîtorva miștocari dă București, întrebați, la tarabe, de un reporter BBC, ce cred ei despre așa-zisul plan de eliminare fizică a celui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
comportamentul actual al românului, de nu mai sîntem în stare a-l prinde într-o formulă clar definitorie. Dar oare "tarele" astea nu existau și în timpul Marthei Bibescu și al prietenei sale de la țară? Nu existau, ele, în ființa noastră neaoșă, cea care, împotriva permanentelor vitregii, și-a asumat responsabilitatea, pe care a și pus-o în practică, în momentul cînd s-a ivit astralul prilej de a întregi în hotarele ei străbune un spațiu spiritual distinct și prețuit în concertul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Deși, iată, chiar ea, ordinea, e cea care face frapanta diferență. Franckfurt/Main, fericită simbioză a goticului bătrîn cu noua arhitectură, pare clișeul încîntător aseptic al calculatorului de performanță. Un pic de dezordine, o scăpare, o neglijență aud șoapta insidios neaoșă în Trompa lui Eustache ar da bine... Nu, acolo, am Main, nu. 7 iunie Revenirea partidelor istorice după '89 se consumă în climatul sulfuros al unei Românii care, în 50 de ani, devenise mai bolșevică decît mama Rusie. Și care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să se debaraseze. Specializîndu-se într-un comportament pidosnic exercitarea, la fiecare scrutin național, a votului resentimentar negativ pegra a gafat doar o singură dată, în 1996, determinînd o nesperată alternanță democratică la putere, dar imediat și-a revenit la pidosnicia neaoșă, penalizînd înverșunat ce susținuse cu patru ani în urmă. Și redînd astfel, atît de nefericit, frîiele țării batalioanelor de activiști și securiști care nu mai speraseră să li se întîmple minunea. Așa nefotogenică, mde, cum o fi arătînd ea, dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce și-a jucat la fel de decoltat echidistanța după Revoluție. Nesinchisindu-se de croșeurile de dreapta și intrînd echipă în Academie. Îmi este relatat episodul final al unui pugilat (plastic). O face chiar unul din protagoniști, micul David. Care după schimbul neaoș de pumni recurge la umor stanșibranian: Îi prind burtosului Goliat cravata între două degete și-i fac din ea juvăț aporape mortal; noroc de intervenția asistenței. Îmi zic: umor prea horror. Jurnalele televiziunilor: exhaustive enciclopedii horror color. Ținînd să le
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vă mai spun dacă nu sînt luat pe la miezul nopții de Salvare ce savoare antebelică, interbelică și postbelică se instalează dintr-o dată în papilele cu care, snobi, hulim atît de tare micul? Nu vă mai spun.) Evaluînd, așadar, inegalabila plăcere neaoșă de-a mînca un mic (cu muștar, sau fără? ești întrebat pe terasă), mă surprind (livresc) gîndindu-mă la scena humuleșteană cu drobul de sare. Tot căinîndu-ne, ca cele două, că e gata să ne cadă-n cap, uităm de mici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fusese Che ăsta, e altă mîncare de pește. Și, iarăși,probabil, veniseră nehaliții chiar să halească ceva berică, ceva mititei. Că aceiași pinocchiști n-ar fi știut tot așa cine fusese conaționalul lor I.C. Frimu, nici o surpriză, istoria mișcării muncitorești neaoșe nefiind punctul lor forte în materie enciclopedică. Cum, sigur, nici a Pont(osului) lor lider. Cum se mai leagă lucrurile! Nu se stinsese bine ecoul ce-l produsese provocarea insomniacei lor bunicuțe în chestia polului de stînga, că se și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
receptată ca semnal al trecerii de la mesajul cotidian la mesajul sacru. Îmi mai amintesc de locotenentul lui Hemingway (citat de Maurice Blanchot) pentru care cuvintele "străine" Todt, guerre, muerte sînt mai apte să sugereze ideea de moarte decît cuvîntul englez "neaoș", death. N-am ocolit deci tehnicizările (în cazul verbelor to show și to tell), mai ales acolo unde traducerea literală mi s-a părut că ar deranja un anumit uz al limbii române: de a folosi substantive pentru redarea conceptelor
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
decât sigur, din moment ce, Încă din 1839, Îl descoperim În Albina românească descriind o „adunare dănțuitoare” (una dintre nenumăratele soirées dansantes din Iași). El nu se poate abține să nu ia peste picior, combinând dezinvolt engleza și franceza cu cea mai neaoșă română, un „fashionable de mauvais ton”. Îl zărește la garderobă, „Într-un colț al tindei”, pe filfizonul de prost gust, „unul dintre acei păpușeri ce-i Întâlnești pe uliță și prin cafenele, cu plete lungi până la coate, cu barbă de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
celle qui a aidé le traducteur à résoudre ce " dilemme néologique "1004 : Formulez rezultatul experiențelor astfel: orice neologism de circulație curentă, oricât de "prozaic" ar părea, poate fi salvat pentru poezie dacă i se adaugă un epitet compensator din graiul neaoș românesc, sau dacă e combinat în general cu o expresie autohtonă, plastică, plină de seva. Există desigur în orice limbă cuvinte poetice ca atare, poetice prin chiar corpul lor sonor și prin sarcinile de semnificație ce le poartă. Dar poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
le poartă. Dar poezia ia naștere nu numai din și prin cuvinte izolate; poezia ia ființă și prin cuvântul combinat cu alt cuvânt. Și aici se deschide o poartă largă neologismului. Firește că întrebuințarea neologismului salvator îmbinat cu un cuvant neaoș românesc atârnă în cele din urmă de puterea creatoare de limbă a traducătorului sau a poetului.1005 Blaga propose une première technique de traduction : îl s'agit de la compensation par laquelle on ajoute au " néologisme sauveur " un terme local, cela
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
lui Faust trebuie să utilizez toate resursele limbii noastre literare curente. Două mari izvoare îmi stăteau la îndemână: graiul popular sublimat în grâi literar, si neologismul. Mi-am propus să fac uz în traducerea mea, după cerințe, atât de expresia neaoșa, plastică, plină de iz și de atmosfera de origine populară, cât și de neologismul ce urca treptele tuturor abstracțiunilor. " (" Dès le début, je me suiș rendu compte que dans la transposition de Faust je dois employer toutes leș ressources de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]