493 matches
-
Despre cele mai înalte legi ale cugetărei Regula în genere este aceea ce ne spune ce și cum trebuie să lucrăm sau trebuie să lăsăm; pentru exemplu această spunere: întrebuințează mâncare și beutură cu măsură, este regulă. Regula care este neapărată și universală adică, care, fără deosebire, se întinde spre toți, se numește lege. De exemplu: această regulă: dă fieșcăruia ce e al lui - este lege. Acele legi cărora se supun toate celelalte se numesc legi mai înalte. Deci legile cele
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
legi mai înalte. Deci legile cele mai înalte ale cugetărei sunt acele reguli cărora neapărat și îndeobște trebuie să le urmeze mintea în cugetare, însă fiindcă toată cugetarea este sau problematică sau aievnică și cea aievnică iar sau întîmplătoare sau neapărată, pentru fieșcare din aceste trebuie să fie niscaiva legi mai înalte. Despre legile cugetărei cei problematice Aceea ce voim să cugetăm trebuie să fie cu putință de a se cugeta; iară ca să fie cu putință de a se cugeta, se
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nărăvește cu dânsul, din contra ar urma cumcă predicatul cel ce nu i se împrotivește i s-ar cuveni; însă câte predicaturi sunt care nu i se împrotivesc și pentru aceea totuși nu li se cuvin. Despre legile cugetărei cei neapărate Fiindcă tot-obiectului care se poate cugeta se cuvin atare forme cari se numesc și hotărârile dânsului, și [e] chiar cu neputință ca vreo hotărâre în același moment al cugetărei obiectului să se și cuvină și să nu i se cuvină
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
conștiinței cu care ni le înfățoșăm se despart în chiare și întunecoase (claros et obscuros), în lămurite și nelămurite (distinctos et nondistinctos), în deplinite și nedeplinite (complectos et incomplectos); mai pe urmă în concepturi cu putință (possibiles) aievnice (reales), și neapărate (necessaria). 1) Chiare concepturi sunt cari se pot în conștiință deosebi de cătră alte concepturi, altmintrelea de nu se pot deosebi sunt întunecoase, d[e] e[xemplu] de pot cu deosebi aurul de cătră alte metaluri, am concept chiar despre
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
concepturile sunt roduri ale minții, apoi mintea sau nu poate face concepturi, sau întru adins și le face, sau mai pre urmă trebuiește neapărat ca să facă. Pentru aceea, concepturile se despart în concepturi: 1) cu putință, 2) aievnice și 3) neapărate. Concepturi cu putință sunt a cărora note se pot împreuna într-o unitate a conștiinței, adică, cari nu-și contrazic; acestora, din contra, stau concepturile cele cu neputință. Reale sau aievnice concepturi sunt a cărora note sunt în faptă împreunate
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
împreuna într-o unitate a conștiinței, adică, cari nu-și contrazic; acestora, din contra, stau concepturile cele cu neputință. Reale sau aievnice concepturi sunt a cărora note sunt în faptă împreunate într-o unitate a conștiinței; iară mai pe urmă neapărate concepturi sunt a cărora note trebuiesc numaidecât a se încopcia în unitatea conștiinței; d[e] e[xemplu]: conceptul filosofiei într-un țăran este cu putință, iară într-un învățat real-aievnic, mai pre urmă conceptul pricinei pricepîndu-se efectul este neapărat. Chiaritatea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
adâncimea poetică. Iar Ahile nu ar mai fi ceea ce este și rezultă din tot ce spune despre el epopeea. Și nu mai puțin deja înfățișatele comparații 124 folosite de el și în care străbate atâta îndurare pentru cei slabi și neapărați. Firește, nu trebuie să cădem în excesul de a vedea în Ahile un om de blândețea lui Patrocles. Patrocles însuși îi spune lui Nestor, care voia să-l țină de vorbă, că nu are timp să zăbovească: „Puternic și de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și adâncimea poetică. Iar Ahile nu ar mai fi ceea ce este și rezultă din tot ce spune despre el epopeea. Și nu mai puțin deja înfățișatele comparații folosite de el și în care străbate atâta îndurare pentru cei slabi și neapărați. Firește, nu trebuie să cădem în excesul de a vedea în Ahile un om de blândețea lui Patrocles. Patrocles însuși îi spune lui Nestor, care voia să-l țină de vorbă, că nu are timp să zăbovească: „Puternic și de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mult moloz că nu aveam pe unde călca. Pe o laterală a casei am găsit o fereastră care dădea Într-o cameră pe unde se putea merge. Sperând că poate măcar găsesc seiful, m-am cățărat Înăuntru, deși nu era neapărată nevoie să mă aflu acolo, de fapt. Voiam doar să-mi formez o imagine. Funcționez mai bine În felul ăsta: mintea mea e ca o carte de benzi desenate. Așa că nu am fost prea dezamăgit atunci când am descoperit că poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
etala pretutindeni singurul lux posibil în acel ținut: piatra. Mereu aceeași. Cenușie, poroasă, ca în vechile statui. Pașii sunau pe străzi ca pe coridoare. Nimic nu absorbea zgomotele, nu le atenua. Ziua, soarele ardea nestingherit zidurile caselor, mai degrabă modeste, neapărate de nimic. Atunci, până și umbra era fierbinte. Seara, lumea se înghesuia pe trotuare, căci zidurile încinse n-avuseseră timp să se răcorească. Și, treptat, febra pietrei devenea propria ta febră. Poate și de aceea mi-am zis că Merida
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
zise ea, forțându-se să-i zâmbească larg. N-aș putea lipsi. Când Închidea ușa, s-a trezit că privea fix plăcuța de pe ușă. Desigur, acum Își aducea aminte. Așa-l chema: Doctorul Steven Babbington Gore. Hotărându-se că avea neapărată nevoie de niște apă și să stea jos oleacă, Ruby se așază la coadă la automatul de băuturi din holul spitalului. În timp ce săpa prin portofel după niște mărunțiș, Îi sună telefonul. Nemaiștiind de care să apuce mai Întâi, de portofel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și cu mitraliere. E singurul împuternicit, spune el, să negocieze acest transport de marfă clandestină. Și Ioșca se aruncă moale în fotoliu, picior peste picior, ca să trateze vânzarea. I-am răspuns că de o piele de bou, are el însuși neapărată nevoie; pingeaua ghetei lui, de altfel proaspăt lustruită, atârna ca o limbă de om spânzurat, desprinsă din ramă. Observația m-a costat o pereche de pantofi. În seara aceea plecarăm împreună. Ioșca are cârciumarii lui, care îi dau de băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un brazilian ar fi mai potrivit decât tine? l-am întrebat. Habar n-ai ce-i aia un brazilian, nu-i așa? — Cineva ca Ricky Martin. —Vezi să nu! Ricky Martin e francez. Brazilianul e un epilat cu ceară. Ai neapărată nevoie de așa ceva. Chad a insistat să mă programez în dimineața următoare, la salonul J. Sisters de pe West Fifty-seventh Street, numărul 35, unde am aflat adevăratul sens al cuvântului Brazilian. Înseamnă un epilat inghinal, care presupune epilarea, practic, a întregii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ar fi scos un prelung oftat de ușurare. Apoi înțepenește totul în nemișcare. E o liniște deplină în apartament. Nu știu ce fac ai mei. Și zău că nici nu mă interesează în acest moment! Simt că mă sufoc și că am neapărată nevoie de aer. Ies pe balcon, mă sprijin de balustradă și mi ridic privirea, înfășurată în aerul melancolic al unei după-amiezi de sfârșit de iarnă. îi simt materialitatea sub forma unor trepte nevăzute care urcă, neabătut, spre cer. Zăresc în fața
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cuvine și fiind lucrul meu, eu hotărăsc când se cuvine și când are să fie timpul cel mai potrivit Dar eu zic să nu ne grăbim a băga în gură și cea din urmă fărâmă de mâncare și zic că e neapărată nevoie să răbdăm, fiindcă nu se știe cât mai avem a rămâne în zăcere sub lăcata Apelor, iar când om fi răzbiți de slăbiciune, cu ce o să ne mai înfiripăm, ca să nu ni se scurteze zilele date, înainte de vrerea Bunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în rest ce mai faceți? Obosit? Obosit e doar ofițerul, omul în schimb se bucură auzindu-te pe tine! Ce mai e nou pe la Sinaia? Surpriză, acum sunt în București. Am trecut să iau niște documente de care mama are neapărată nevoie. Vrei să ne vedem? Mai întrebi? Se află deja de zece minute în fața clubului de noapte La Chatte Sauvage 90 când Smaranda coboară din mașină într-o rochiță ușoară de vară la culoarea mierii de salcâm. Admirăpentru a câta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de exemplu luînd mese fără carne duminica sau cîrpind hainele vechi pentru a le face să reziste mai mult, în loc de a cumpăra altele noi. Dar dacă oamenii se lipsesc în mod frecvent de mîncare sau de hainele de care au neapărată nevoie, sau nu-și pot încălzi casele pe timp de iarnă, se poate ajunge la sărăcie. Severitatea acesteia depinde de frecvența cu care oamenii stau fără cele necesare (Rose, 1995e). Pentru a măsura nivelul sărăciei, BND pune întrebări despre lipsurile
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
mai netrebnic decât chiar al cerchejilor. Acești oameni prădători și pe jumătate sălbateci sânt adevărații confrați ai liberalilor; ei sânt liberi, egali, frați și cu mare poftă după ceea ce nu e a lor. {EminescuOpX 102} Acestea ni s-a părut neapărate spre a pedepsi pe adversarii noștri pentru neobrăzarea de a ne atribui lucruri pe cari numai ei ar fi în stare a le face. Acum ad rem. Daca pe de o parte nu e vorba de a introduce spoielele noastre
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
asupra judecătorilor ca să condamne oameni nevinovați, merită a fi reprodus ca un model de fățărnicie, amăgire și lipsă de pudoare. Iată-l dar: Administrațiunea unei țări formează un tot nedivizibil; diferitele ei ramure fac parte din aceeași sistemă și sânt neapărate una alteia tocmai după cum o bucata a unei machine este neapărată celeilalte și mecanismului întreg. Când o bucată a mecanismului merge rău, toată sistema din care face parte sufere. Această observațiune, de mii de ori repețită și devenită un loc
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
un model de fățărnicie, amăgire și lipsă de pudoare. Iată-l dar: Administrațiunea unei țări formează un tot nedivizibil; diferitele ei ramure fac parte din aceeași sistemă și sânt neapărate una alteia tocmai după cum o bucata a unei machine este neapărată celeilalte și mecanismului întreg. Când o bucată a mecanismului merge rău, toată sistema din care face parte sufere. Această observațiune, de mii de ori repețită și devenită un loc comun din cele mai mult întrebuințate, dar totdauna adevărat, ne-am
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de lăutoare; apoi proiectul d-lui Chițu despre Academie, în a căruia espunere de motive vorbește despre generozități particulare; toate aceste încercări de stil sânt de o natură atât de gravă și de importantă, atât de neînlăturabilă, încît e de neapărată nevoie de a ține Camerele acestea convocate si de a nu apela la conștiința țării în cestiunile de înaltă gravitate care o preocupă. Trebuie să se mântuie odată comedia aceasta jucată de incapacitate și de perfidia morală. Nu e adevărat
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
va găsi în fraze jurnalistice, în laudele lingușitorilor săi, în panglicăriile demagogiei fățișe și a celei mascate o despăgubire meritata pentru pierderi reale și ireparabile. Aceiași oameni cari vorbesc totdauna de dânsul, se numesc reprezentanții lui par excellence și găsesc neapărată consultarea lui dacă un profesor ignorant a fost dat afară sau un cetățean bețiv a mâncat bătaie la alegeri, aceiași oameni găsesc cu totul de prisos de a-l consulta când e în joc soarta lui întreagă. Pentru România cestiunea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mari. El preface viața într-o luptă de exploatare reciprocă, care poate ajunge la disoluțiunea completă a statului. Și într-acolo tind ideile comuniste internaționale de azi. între acestea două extreme e poate meșteșugul adevăratei politice. A împreuna exigențele existenței neapărate a statului cu exigențele libertății individuale, a nu permite ca asociații de indivizi răpitori să facă din stat o unealtă a lor și a nu lăsa pe de altă parte ca statul impersonal să lege cu totul mînile individului, asta
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de rechiziție, cari cereri se probează și la intendența de ariergardă, și la intendența de mijloc, dară am întîmpinat piedeci la Ministeriul de Interne, căci numai d. Cogălniceanu, cu care aveam cunoștință, nu a refuzat a da ordine esplicînd populației neapărata trebuință ce este pentru transpoartele hranei armatei imperiale, însă piedecile întîmpinate la Ministeriul de Interne a făcut ca nici explicațiunile {EminescuOpX 222} d-lui Cogălniceanu să nu reușească. În astfel de pozițiune pus, am fost nevoit a mă adresa d-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
după care deja astăzi s-au dat împlinire. Eu expre am declarat că-mi las drept a propune vreo câteva condiții grele relativ la afacerea care negreșit trebuie să se schimbe; dară deodată sânt silit să le primesc având în vedere neapărata trebuință de a forța transportul productelor pentru armată, mai ales acuma după luarea Plevnei, când proviziunea hranei se ivește mai trebuitoare. Declarațiunea aceasta am făcut după sfatul ce am avut cu amândoi miniștri[i] cari mi-au făgăduit că, la
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]