373 matches
-
o viteză uluitoare descrise un arc de cerc scufundându-se În adâncul lacului ce părea fără sfârșit...! De frica morții se gândi să strige ajutor! Deschise gura opintindu-se să dea alarma dar nu reuși să scoată decât unele sunete nearticulate, abea perceptibile. Noțiunea timpului nu mai avea importanță iar În momentul când nu mai aștepta nimic dela viață, se pomeni Într’o pajiște cu Înfățișare grotească...!! Acompaniat de sunetele melodiei binecunoscute ce ajungeau până la el parcă venind din adâncul de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dă comenzile. În asemenea hal am ajuns. «I-aș da io un milion să se lase împletită!» Aici, în împărăția dorului pierdut din nord, am cunoscut-o pe Finta Floare, cum îi spun toți. În Oaș, prenumele feminine se pronunță nearticulat. «Io-s Ileană, tu ești Mării și ea-i Floare...» Doamna Floare este o măiastră, ultima: ea împletea cel mai fain miresele din Oaș, dar acum e mai tristă ca un cântec bătrânesc. - Câte mirese ați împletit? - Cine le mai
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
strigat celorlalți ceva. Începuseră să fugă, dar nu știau unde; se loveau unii de alții, cădeau, intrau înăuntrul închisorii și ieșeau iarăși în curte, speriați. Se uitau deznădăjduiți, își strângeau mâinile peste corp, ca de frig, icneau câte un sunet nearticulat și o porneau iarăși la fugă. Copiii, care coborâseră în grabă zidul închisorii, s-au oprit o clipă jos și acum înaintau încet, cu mare grijă. Mersul și gesturile lor aveau o mare grație, ca și cum, prin mișcările lor frumoase și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în sine“, ci acest „în sine“ se motivează singur și are o realitate autentică, actul ei de prezență, cu rezerve proprii de sens, nu doar ca anexă a atitudinii mele care îl pune în ipostaza neutră a unui „în sine“ nearticulat. Nu eu dispun de el, ci el se predispune în mine. Eu gândesc, pentru că el mă face să gândesc. El este actul meu „poetic“ ( poesis este actul prin care se „face“ ceva), sensul prin care eu percep un sens. „Sinele
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
nobilă, cultă arată o domnie liberă asupra corpului sunetului în toată coprinderea lui. Această pronunție nimenea nu are o dătorie mai mare de-a cata s-o posedeze decât actorul, a cărui cel mai principal instrument este sunetul articulat. Sunetul nearticulat e instrumentul muzicului. Sunetul nearticulat e cu deosebire obiectul de cultură al cântărețului nu însă a actorului la care articulațiunea, însuși corpul și espresiunea acelei articulațiuni, sufletul sunetului constituie elementul în care el înoată și se mișcă cu ideea poetului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
liberă asupra corpului sunetului în toată coprinderea lui. Această pronunție nimenea nu are o dătorie mai mare de-a cata s-o posedeze decât actorul, a cărui cel mai principal instrument este sunetul articulat. Sunetul nearticulat e instrumentul muzicului. Sunetul nearticulat e cu deosebire obiectul de cultură al cântărețului nu însă a actorului la care articulațiunea, însuși corpul și espresiunea acelei articulațiuni, sufletul sunetului constituie elementul în care el înoată și se mișcă cu ideea poetului, cu intuițiunea sa proprie. O
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numai, esprimă intuițiunea obiectului. Cu toate astea s-a păstrat în limbă o mulțime de elemente în cari nu se poate recunoaște o asemenea înrudire a sunetului cu sensul celor ce el semnifică. Noi nu vorbim aicea despre imitarea sunetelor nearticulate pe cari le prezintă fiece limbă, ci despre însemnanța simbolică a multor concepte prin sunetele ce le corespund lor. Frumusețea pronunției va sta dar într-aceea de-a face observabilă și pentru ureche această coeziune și de-a estrăda sufletului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oarecum noțiunea prin ton deja în vorba pronunțată. {EminescuOpXIV 313} Accentul simbolic însă își are și el scala sa. El se arată în forma sa primitivă, adică în cea mai nemijlocită, atuncea când predă vorbe cari imită și zugrăvesc sunete nearticulate. Fiecare limbă posedă astfel de espresiuni, în care sunetul articulat reflectă tonuri nearticulate auzite de ureche și ne însemnează astfel imitativ întreaga impresiunea a lor (ciripește, scârție, foșăie, urlă, fâșâie, șuieră). Însă aceste espresiuni aparțin începutului limbelor; omul, care caută
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
își are și el scala sa. El se arată în forma sa primitivă, adică în cea mai nemijlocită, atuncea când predă vorbe cari imită și zugrăvesc sunete nearticulate. Fiecare limbă posedă astfel de espresiuni, în care sunetul articulat reflectă tonuri nearticulate auzite de ureche și ne însemnează astfel imitativ întreaga impresiunea a lor (ciripește, scârție, foșăie, urlă, fâșâie, șuieră). Însă aceste espresiuni aparțin începutului limbelor; omul, care caută a reda prin sunetul articulat întreaga abondanță a impresiunei, își îndreaptă sub presiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lor (ciripește, scârție, foșăie, urlă, fâșâie, șuieră). Însă aceste espresiuni aparțin începutului limbelor; omul, care caută a reda prin sunetul articulat întreaga abondanță a impresiunei, își îndreaptă sub presiunea acestui stimul atențiunea sa asupra acelor obiecte cari, prin sunete auzibile, nearticulate îl silesc de-a forma după el pe cele corespunzătoare articulate. În această activitatea primitivă omul nu e formător de limbă decât într-o măsură minimă, căci el imita numai tonul auzit în elementul tonului articulat și nu redă în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
joacă un rol cu deosebire creatoriu, pentru că aicea vorba ca atare zugrăvește deja impresiunea ei (subiectivă), și vorbitorul nu are decât a o reproduce clar și cu înțeles. Ba încă din contra: omul în vorbirea acestor espresiuni cari imitează sunetele nearticulate nu are de-a adăogi de la sine decât foarte puțin, căci în cazul de față limba a luat asupră-și întreaga acțiune a zugrăvirei. Va să zică nici aicea nu poate fi încă vorba despre o activitate artistică în sensul propriu al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cazul de față limba a luat asupră-și întreaga acțiune a zugrăvirei. Va să zică nici aicea nu poate fi încă vorba despre o activitate artistică în sensul propriu al cuvântului. Pentru că limba pe această infimă treaptă n-a imitat decât sunete nearticulate, de-aceea nu-i permis nici vorbitorului ca să prea eleveze acest element simbolic; sau mai bine zugrăvitor, din ton, căci ne-ar transpune pe un stadiu din care noi, prin întreaga noastră dezvoltare, am ieșit deja demult. Cine pune o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nici problema actorului, care are într-adevăr de-a face sensibil și intuitiv pentru auditor semnul, în sine indiferent, al vorbei, nu are însă de-a ridica elementul neorganic al zgomotului asupra elementului organic al tonului articulat. Întru reproducerea sunetelor nearticulate prin cele articulate rămâne totdeuna o contradicțiune, pentru că cele dintâi nu pot niciodată să se consume cu desăvârșire în cele din urmă; și de-aceea, pe acest stadiu primitiv, accentul simbolic întru esprimarea unor asemenea cuvinte are de-a eleva
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se-nțelege de sine când o intențiune deosebită a poetului n-ar conditiționa contrariile. Așadar pe treapta aceasta accentul simbolic trebuie să se întrebuințeze cu precauțiune și moderațiune mare, pentru că greutatea pusă pe el ar eleva prea mult elementul sunetului nearticulat. De-aceea nu e rar de-a găsi la actori ordinari cumcă, necapabili de-o speție mai naltă a accentului simbolic, ei se mărginesc la speția asta de colorit al tonului, în care toată arta nu consistă în fond decât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cinci la sută din populație feminină, cred că se impune să avem și o rubrică scrisă de un bărbat la Colleen. Stai un pic, se gândi Ashling, șocată. Asta este ideea mea... Gura i se mișca, mimând sunete care rămâneau nearticulate, în timp ce Lisa continua impasibilă: Este un comic despre care sursele mele spun că va ajunge celebru. Chestia e că nu vrea de nici o culoare să colaboreze cu o revistă pentru femei, dar îl voi convinge eu să se răzgândească. Târfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pas înapoi. Cine i-a spus? Tre buia să rămână secret... — Credeai că nu știu? ricanează bătrânul. Se înfioară de o bucurie perversă. Se pare că pe Livia a luat-o gura pe dinainte. Fulcinius scoate din gâtlej doar sunete nearticulate. — Halal acuzator! exclamă amenințător Augustus. Se preface că-și stăpânește cu greu mânia. Un om care a fost el însuși acuzat că s-a urcat pe scenă! Plesnește indignat din palme. Dovedit pe deasupra și ca mincinos patent! Îl apucă încruntat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o ocolească. Se uită însă în altă parte, ca să nu fie nevoită să pedepsească. Dar, când ajunge în dreptul ei, perdeaua este brusc dată în lături. Mișcarea neașteptată o face pe Vipsania să întoarcă capul fără să vrea. Scoate un strigăt nearticulat. Dezgustul și oroarea i se opresc în gât. Doi băieți identici - sau poate e doar unul singur și mintea ei a luat-o razna? - stau înăuntru. Cel de la fereastră rân jește sfidător către ea, în timp ce celălalt, cu ochii bulbucați, își
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
du te! Călărețul refuză cu îndărătnicie. — Ah! Înțeleg, zâmbește atunci răutăcios, ție-ți plac specta colele deprimante, fără vlagă, care moleșesc și slăbesc vigoarea băr bătească. O dresură, de exemplu... Încruntat, germanul nu dă semne că pricepe gluma. Mârâie însă nearticulat în semn de protest. — Cum e cu putință, îl mustră în derâdere instructorul, să nu apreciezi loviturile frumoase și disprețul pentru moarte... Râde de-a binelea. — Eroismul din sufletul sclavilor? — Ba din contră, replică iute Pusio, apreciez la justa valoare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de deasupra, sub care ceva se ridică, dându-i o formă piramidală. Stupefiați, medicul și tehnicienii dădură înapoi. Cearșaful se ridică și mai mult. Apoi alunecă și Ripley văzu creatura. Meditehniciana leșină, iar medicul nu reușea decât să emită sunete nearticulate; o larvă groasă, fără ochi, dar cu gura plină de dinți ieșea din toracele pacientei, frângându-i coastele. Lucrul acela se răsuci încet și când colții nenumărați se aflară la mai puțin de treizeci de centimetri de fața celei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în cătun. Într-o zi se zvonise că fusese zărit la o fereastră a azilului, iar Profetul rătăcise câteva săptămâni prin bălării, spionând. Pe el nu-l mușcau câinii care hălăduiau pe-acolo. Îngâna cu ciotul lui de limbă sunete nearticulate pe care însă câinii, se pare, le înțelegeau, ca și în cazul Hingherului. Dar n-a izbutit să afle nimic și cu timpul nimeni n-a mai crezut în zvonul care făcuse cătunul să fiarbă. A rămas doar vechea și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
credință, Își va hrăni sufletul cu merindele cele mai accesibile și mai convenabile. Femeile - de la care așteptase atât de mult, a căror frumusețe nădăjduise s-o transpună În forme de artă, ale căror instincte insondabile, splendid de incoerente și de nearticulate, intenționase să le perpetueze ca termeni ai existenței -, femeile deveniseră simple consacrări ale propriilor lor posterități. Isabelle, Clara, Rosalind, Eleanor, toate se Îndepărtaseră, exact prin frumusețea lor, În jurul căruia roiau bărbații, de posibilitatea de a contribui cu ceva, În afară de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
până la urmă în ebraică, pentru că este limba sacră, dată la început omului prin natură. Zerakhya, în schimb, i-a replicat că nu există o limbă „dată omului prin natură” și că un copil lipsit de educație lingvistică ar emite sunete nearticulate, asemănătoare cu lătratul câinilor (9 ; 4, p. 45). La aproape trei secole după domnia împăratului german Frederic al II-lea, suveranul Scoției Iacob al IV-lea (1488-1513) a izolat, de asemenea, doi prunci pe insula Inchkeith. I-a lăsat acolo
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a o scoate numai în mijlocul nostru. Anul acesta însă, cerând învoirea corpului profesoral, ne-am hotărât să o răspândim și în afară de cadrele liceului nostru, schimbându-i totodată și numele sau mai bine zis terminațiunea din singularul articulat „Mugurul” în pluralul nearticulat „Muguri”. Revista „Muguri” scrisă de elevi și pentru elevi va căuta să stimuleze activitatea literară a acestora, îndrumându-i spre o literatură instructivă și distractivă, procurându-le totodată și o ocupație plăcută. Astfel revista noastră va fi un auxiliar prețios
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
alt tip de conținut: întrebări, teme de gândire, semnale privind lucruri faine și interesante (cărți, restaurante, filme, muzică etc.), concursuri, mici povești de viață comprimate într-un paragraf. Potrivit lui Cristian Lupșa, DoR a urmat, în promovarea prin Facebook, o strategie (nearticulată în vreun cod de proceduri formal din redacție) al cărei punct esențial este că „am vrut ca ce spunem pe Facebook să ofere ceva. N-am vrut ca pagina să fie un perete de oferte. Ci să avem status-uri
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
doamna Danzig Îi punea Întotdeauna lui Fima În față două pătrățele exact de aceeași dimensiune de ciocolată cu migdale. Și Îi spunea În glumă: — Asta e pentru copil bon care n-a lăsat nimic În farfurie. Pronunța cuvintele „copil bon“ nearticulat, de parcă acesta i-ar fi fost numele. Cât despre domnul Danzig, un bărbat rotunjor, cu un obraz roșu ca o bucată de carne dintr-o măcelărie, despre care Fima nu știa dacă era o boală de piele cronică sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]