476 matches
-
42"... gura, ceafa - carmin pal, pufoasă... 38", 37"... sânii, umerii, genunchii - plini de nevinovăția lucrurilor smulse din timp... 29", 28"... și iarăși părul ei în cascadă, ba nu, strâns ghem și recăzând în cascadă... și gura ei, care cerea ceva neauzit... 23", 22"... și din ochii ei, tot mai mari, tot mai adânci... întregul ei chip, mișcându-se în diverse poziții, ca într-un joc și totodată cu gravitatea unui ritual... 17", 16"... era ca și cum o și vedea dincolo de o apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
poate datorită repeziciunii cu care a fost anunțată, armata Seniorului Ieyasu a revenit de la Narumi la Hamamatsu. Pe de altă parte, armata Seniorului Katsuie, care ajunsese până la granița cu Omi, și-a oprit înaintarea. Hideyoshi zâmbi tăcut, apoi murmură, aproape neauzit: Văd că de data asta și Seniorul Ieyasu a fost cam nedumerit. Desigur, nu e decât o consecință indirectă, dar reiese că nevoia de a-l opri pe Ieyasu a dispersat puterea militară a lui Mitsuhide. Cât de întristați trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ajungă în contul fără cont, c-așa e năucul Anatol, ghinionist și zurliu și fără un sfanț, ca și țara lui zurlie și fără sfanț și fără noroc. Din bulevard spre dreapta și iar spre dreapta. Laterală liniștită. Arbori, zumzet neauzit, tăcere tenebroasă. Poarta grea de fier, trepte solemne. Clădire princiară, bolți, ogive, piatră lemn oțel, ferestre severe și coloane și policandre, cunoaștem decorul. Apasă butonul soneriei pe care scrie Dr. Marga. O fi stând deja pitită după ușă tanti Jeny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în tremurul ferestrelor sub furtună, în țicneala dospită a după-amiezilor lungi de arșiță, vara, în lenea vinului roșu din pahare, în diafana invazie a pufului de păpădie, rotind vârtejuri suave de neant în fața ușii deschizându-se brusc, printr-un oftat neauzit al zidurilor isterizate. Mișcările cuplului Gafton în baie, dimineața? Nu însemna neapărat că Dominic chiar auzise căzând o agrafă pe lavoar sau xilofonul papucilor cu toc, ciocănind mozaicul. Vreun sunet care să aparțină distinct imaterialei făpturi? Nicidecum! Doar pașii sfioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
potrivit pentru crima încâlcită. Doar tot nu poate vorbi și nici de găsit nu poate fi găsit. Prin urmare, Tolea incearca numărul miracol. Miercuri la prânz, seara, noaptea, dimineața, să zăpăcim adversarul. În orele amnezice, încolăcite, lenevoase, când vântul țiuie, neauzit, prin spații confuze și plesnesc capacele ceasornicelor și se înmulțesc stopurile cardiace. Într-o astfel de gaură a timpului, dom’ Dominic avu, brusc, iluminarea: dacă am întrebat a mia oară la informații și ni s-a comunicat că telefonul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
atât. Orfanii ar fi trebuit să se poată, în sfârșit, răzbuna pe toate amânările, să se poată, în sfârșit, regăsi. Da, îi era dor de Irina, cea de departe, care ar fi putut fi dacă ar fi fost, așa schelălăia, neauzit, potaia Dominic, întins pe spate, pe covor, lângă cățeaua care îi lingea, gudurându-se, sucurile, pielea, părul. „Părul“, articulă abia abia cățelușul plictisit. „N-aveai păr roșu. De când, păr roșu?“, întrebase, abia suflând, străinul. „Irlandeză, baby. Sunt irlandeză“, răspunse, prompt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că l-am refuzat, unde mă vezi tu la anii ăștia mireasă? Nu-i vorba de ani, ție-ți place tipu’? Da, sunt fanatică după el, nu știai? Mama începe să râdă din dinții ei mărunți și își depărtează pașii neauziți în târlici spre camera cu televizorul. Arghiropol e un tip scund pentru un bărbat, cu capul pus de-a dreptul pe umeri, cu tendința de a-și scoate bicepșii și pectoralii în față, crăcindu-și picioarele. Părul încă blond, rărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să stăm de vorbă cu ea de față. - Ea acuma doarme. După-amiază avem spectacol, dacă vii s-o vezi, stăm de vorbă după. Harașo? Harașo. Băiatul căruia am uitat să-i cer să se recomande se topi cu un mers neauzit de felină după ghena blocului. Aproape-mi pare rău că luasem biletele de întoarcere, dar pe Ilie l-am lăsat gata să meargă la teatru. Dacă i-o prezentasem pe Zina, dintr-odată devenise ca fata lui. Las’ că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
disciplină, probabil se sesizase cineva de comportamentul lui neprincipial. Nu erau numai cursurile de Economie Politică, la care reușea să aducă vorba la Kafka, Joyce ș.cl.; în oră, proful nu stătea niciodată pe scaunul lui de la catedră, umbla cu pas neauzit în niște pantofi moi pe culoarul dintre bănci și numai ce ne trezeam cu el în spate, aplecat peste trupurile noastre, masând un omoplat, șoptind Ce faci, iepuraș, iar nu iei notițe? Asta o spunea numai băieților, fetele nu păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Figaro poate să doarmă jumătate din zi. Zina adormise și ea, după zece minute de citit „nespionat“, cu romanul crăcit cu coperta-n sus, Iubita locotenentului francez. Un somn fals din care se trezește în zece-cinșpe minute și, cu pașii neauziți în ștrampii negri de mătase, ușor crăcănată de amorțeala statului în patul incomod, pleacă la bucătărie să-și pregătească cafeaua la filtru. Zina bea până la șase cafele din astea pe zi, cam la aceleași ore, dimineața la șapte, la zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mi-ai spus până acum că ai fost bolnav acolo! Nu ți-am spus pentru că mă enervez ori de câte ori Îmi aduc aminte... Bietul Victor atunci și-a arătat tot devotamentul! M-a vegheat În permanență, o asemenea huidumă de om, mergea neauzit, cu pași de pisică! M-am certat cu el să meargă să se odihnească, dar nu a fost chip să Îl conving. Victor a insistat să primesc doctorul, dar nu a fost nevoie. Spre seară mă simțeam mult mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
după ce văzu că Îi scoseseră imaginea de pe ecran, Îndoi copia scrisorii și o puse Într-un buzunar interior al sacoului. Observă că realizatorul venea spre el, palid, cu o figură descompusă, Atunci asta era, spunea el Într-un murmur aproape de neauzit, atunci asta era. Directorul general făcu În tăcere un semn de Încuviințare și se Îndreptă spre ieșire. Nu auzi cuvintele pe care Începuse să le bolborosească crainicul, Ați ascultat, și apoi știrile care nu mai aveau importanță pentru că În toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ares și a afroditei. Moartea mângâie corzile violoncelului, Își trecu suav vârfurile degetelor peste clapele pianului, dar numai ea ar fi putut distinge sunetul instrumentelor, un vaiet lung și grav mai Întâi, un scurt ciripit de pasăre apoi, ambele de neauzit pentru urechile umane, dar clare și precise pentru cineva care Învățase de atâta timp să interpreteze sensul suspinelor. Acolo, În camera de alături, trebuie să doarmă bărbatul. Ușa e deschisă, penumbra, deși e mai adâncă decât cea din sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
valențe mistice, cum ne confirmă și mesajul cifrat. Suma internă a lui 36 dă nouă, și nu-i nevoie să vă reamintesc eu dumneavoastră semnificațiile profunde ale acestui număr”. „E voie?” Era vocea lui Diotallevi, care intrase În spatele nostru, pe neauzite, ca un templier din Provins. „Pâine pentru dinții tăi”, zise Belbo. Îl prezentă rapid, colonelul nu păru excesiv de tulburat, dimpotrivă, dădea impresia că dorește un auditoriu numeros și atent. Continuă să interpreteze, iar Diotallevi saliva la delicatesele acelea numerologice. Gematrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tentativele surorii ei mai mari împotriva independenței Republicii Moldovenești, care și ea dorește să fie independentă și neatârnată. Sfatul Țării, în care sunt reprezentate toate națiunile ce locuiesc pe teritoriul Basarabiei, își exprimă în unanimitate protestul său energic împotriva tentativelor neauzite ale unui popor abia eliberat asupra dreptului și libertății altuia, care și el a devenit liber. Sfatul Țării declară tare că voința tuturor popoarelor care locuiesc în Basarabia este de a vedea Republica Moldovenească independentă, neatârnată și indivizibilă și orice
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
este de a vedea Republica Moldovenească independentă, neatârnată și indivizibilă și orice tentative de oriunde ar veni ele împotriva independenței și indivizibilității Republicii Moldovenești, așezate între Nistru, Prut, Marea Neagră, în hotarele fostei gubernii a Basarabiei, le consideră ca o violare neauzită împotriva dreptului de autodeterminare a unui popor care și-a cîștigat drepturile cu atâtea sacrificii. Sfatul Țării își exprimă convingerea fermă și credința nestrămutată că poporul ucrainean eliberat nu va vroi să sugrume politicește și economicește popoarele libere ale Republicei
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
departe de ea. Acum își executa craulul perfect, fără efort, cu capul sub apă și mâinile bine întinse, pentru a atinge peretele bazinului când se întorcea. Părul castaniu i se ridicase vârtej în creștet, întocmai ca părul lui Brian. Respira neauzit, misterios, în adâncul apei, de parcă într-adevăr se prefăcuse într-un pește și fluxul binefăcător i se strecura în branhii. Gabriel, care-și terminase partida de înot și era acum complet îmbrăcată, stând la capătul bazinului, îl zări pe George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în același timp. Cu toate că i se păreau imposibil de realizat, ele îl stimulau pe nesimțite pe tânărul meșter artist. Câteodată, cădea pradă îndoielilor: „Fierul este dur, inflexibil, el nu se va lăsa modelat de propria-mi fantezie”. Alteori, o voce neauzită îl îndemna: „Trebuie să încerci. Tu poți. Tu vei reuși!” Era noapte. O nouă noapte. A câta, oare, de când ispita ușilor de la Notre-Dame îl domina într-o încordare pe care nu mulți ar mai fi putut să o suporte
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
din hotărârea lui. El trecuse deja prin mai multe încercări. Era îndeajuns de călit. Semăna și el cu fierul care nu se lăsa modelat. Cu toate că se simțea stors de puterile fizice, în spiritul său se petrecea ceva miraculos. Un glas neauzit decât de el îl încuraja: „Nu te vinde diavolului!” Simțind un asemenea îndemn, Biscornet s-a apucat și mai vârtos de lucru. A bătut tot restul nopții cu ciocanul cel greu în fierul încins și îndărătnic. Zgomotul ritmat, ca o
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
În clas d-nul notar își păstrează peste iarnă curechiul și nutrețul pentru vite. Toate acestea sub ochii d-lui primar. Spre a constata purtarea învățătorilor am rânduit o comisiune compusă din trei învățători din plasa Turia, iar calificarea purtării neauzite a d-lui primar, pentru care școalele părea că nici esistă, o las la apreciația dv. Ca un curiozum vă comunic bugetul școalelor din această comună pe anul viitor, în alăturare cu alte sume: [... ] Reversul monedei este: Salariul primarului 1
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
când eram cufundat în descifrarea unui hrisov, am simțit că nu sunt singur...Mi-am întors capul înspre ușă. În dunga de lumină scăpată prin ușa întredeschisă se zărea o umbră care încet-încet a început să se apropie cu pas neauzit. Când a ajuns lângă mine, mi-am dat seama că era bătrânul călugăr... „Nu te tulbura, fiule. Eu sunt. Cu îngăduința ta, am să stau pe aproape. Poate mai schimbăm o vorbă-două acolo...” N-am știut ce să-i răspund
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
am văzut buchisind de zor.” Un ispisoc al lui Antioh Cantemir voievod, din 1 martie 1706 (7214). „Ce spune ispisocul lui vodă Antioh, fiule?” Odată cu aceste vorbe, din umbra ușii s-a desprins făptura bătrânului. A înaintat cu aceiași pași neauziți până la scaunul de lângă mine și s-a așezat cu un icnet de ușurare. Îi simțeam umărul aproape și îi auzeam răsuflarea prefirată prin mustața bogată. În clipa următoare, simțeam că am prins aripi și i-am răspuns însuflețit: Este „Așezământul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
vor fi niciodată, noi eram numai îngăduiți să trăim sub ele. Părinții mei erau locuitorii ideali pentru acest nou cartier. Cetățeni sincer mulțumiți de ceea ce autoritățile le oferiseră. Oameni fără chip, figuranți în complexul arhitectural admirat acasă și aiurea. Copii neauziți ai binevoitorilor oameni de seamă, copii care odată așezați la locul lor, nu vor murmura nicicînd vreun cuvînt de nemulțumire și plini de gratitudine nu vor face niciodată vreo mișcare în plus față de ceea ce era absolut necesar. De nenumărate ori
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să fie un moment chiar înaintea punctului de îngheț al apei cînd aceasta nu mai curge, dar e încă lichidă. Cu o fracțiune de secundă înainte de a se forma primul cristal de gheață și a cuprinde apa cu un scrîșnet neauzit, divizîndu-se, reflectîndu-se, duplicîndu-se, împrăștiindu-se ca un foc sălbatic în toate variațiile pe care le îngăduie matematica, în toate colțurile volumului de apă, care îngheață într-o structură minunată, o grimasă amorțită, încremenită. Un val în mișcare îngheață spuma și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pe lîngă ei. Nimeni nu mergea contra vîntului. Cu un efort, Lanark veni lîngă Munro și îl întrebă despre asta, dar deși strigă cît putea de tare, vocea lui îi ajunse la urechi ca un chițăit, iar răspunsul era de neauzit; totuși, printre mugete și gonguri auzea fragmente de conversații pe care nimeni din apropiere nu le purta: — ... e plăcinta care se coace și se mănîncă singură... — .......e aceea care nu are dimensiuni ...... — ...este studiul celui mai bun...... — ...... un joc captivant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]