468 matches
-
Dumnezeu mi-a dat aripi ca sa zbor peste câte sunt în lume. Jilava 1956 Doar minunile iubirii Timpul face și desface multe țesături și noduri; drumul are-atâtea poduri cu spărturi prin care unii cad în apele vieții agitate-ntotdeauna când nebunii sau furtuna le lovesc de toți pereții. Malurile sunt abrupte orice val stârnește valuri și n-ai cum ieși la mal în aceste aprigi lupte pentru-un singur ideal sau mai multe idealuri... Resemnarea e un mod de-a ieși
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ei miraculoasele dragostei chei de mă simt ca acasă. Sunt al visărilor fiu, aud cum se coace auru n spice întreb pe Loreley și pe Beatrice dacă timpul meu nu-i prea târziu. . 15 Ianuarie 2012 De copii fug numai nebunii Primăvară! Sunt albi prunii în livezi se joacă-o zestre, trage storul la ferestre să nu te vadă gura lumii! Aprinde violetul jos și scaldă-te în infinit! Iubirea când e la zenit primul copil e-un Făt-Frumos! Izvor de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
-i pictezi pe Adam și Eva? O clipă doar. O să facem o poză, pentru orice eventualitate. Cumpără ziarul sîmbătă și-l aduse la amvon nerăbdător. Articolul începea astfel: UN ATEU PICTEAZĂ CHIPUL LUI DUMNEZEU Aproape toată lumea crede că artiștii sînt nebuni. Figura cu barbă răvășită, îmbrăcată într-un halat pătat de vopsele, care bîntuie biserica parohiei Cowlairs nu ne liniștește în această privință. Și Duncan Thaw, autoproclamat ateu și marxist, recunoaște de bunăvoie că pictează fără să se gîndească la altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din ce în ce mai jos. Zgomotul împușcăturilor din străzile mai îndepărtate era un fond sonor mișcărilor sale, ca un murmur continuu, neplăcut, politonal. Thorson răspunse acru întrebării sale: ― Cei de-aici sunt la fel de afurisiți ca și cei de pe Venus. Se bat de parcă-s nebuni. ― E un nivel de abstracție în plan non-A ― răspunse cu dezinvoltură Gosseyn. Adaptare totală la necesitățile situației. Thorson zise: "Ahaaa!'" ― cu un ton plictisit și schimbă subiectul: Simți ceva? Gosseyn clătină din cap, negativ și zise sincer . ― Nimic. Ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
din ce în ce mai jos. Zgomotul împușcăturilor din străzile mai îndepărtate era un fond sonor mișcărilor sale, ca un murmur continuu, neplăcut, politonal. Thorson răspunse acru întrebării sale: ― Cei de-aici sunt la fel de afurisiți ca și cei de pe Venus. Se bat de parcă-s nebuni. ― E un nivel de abstracție în plan non-A ― răspunse cu dezinvoltură Gosseyn. Adaptare totală la necesitățile situației. Thorson zise: "Ahaaa!'" ― cu un ton plictisit și schimbă subiectul: Simți ceva? Gosseyn clătină din cap, negativ și zise sincer . ― Nimic. Ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
asta. Am terminat cu dumneata. - Dar n-am terminat eu, strigă Fara cu glasul îngroșat de emoție, în viața mea n-am auzit și nici n-am văzut o asemenea infamie. Dacă credeți că ați terminat cu acest oraș, sunteți nebuni. Vom pune în locul ăsta o gardă zi și noapte și nimeni nu va putea să intre sau să iasă. - Ajunge, spuse bătrânul cu părul ca argintul. Cercetarea a fost mai mult decât interesantă. Ca om cinstit, veți putea apela la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cramă-n cramă, Cu opt ocă de pastramă Să bem vin, să mâncăm poamă. 251 Cu cât beu, cu-atît mă ieu, Cu cât beu mă-nveselesc, Cu-atîta mă răcoresc; De n-aș bea, n-aș veseli - Pe loc, mam-, - aș nebuni. {EminescuOpVI 247} P. STRIGĂTURI 252 Vecine, dragă vecine, Nu lăsa Nevasta ta Să spele cămeși la vale, Că-i prea albă la picioare - Că cîndu-i văd piciorul gol Stau în loc să mă omor. 253 Pe ulița cei domnească Este - o albă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a cui ești - zise el - destul că te iubesc. - Dacă mă iubești, să fugim atuncea - zise ea lipindu-se mai tare de pieptul lui - dacă te-ar găsi mama, ea te-ar omorî, și Dac - ai muri tu, eu aș nebuni, ori aș muri și eu. - N-aibi frică, zise el zâmbind și desfăcîndu-se din brațele ei. - Unde-i mumă-ta? - De când a venit se sbuciumă în piua în care - ai încuiat-o tu, și roade cu colții la lanțurile, ce-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lui să se ducă el numa cu unul să se lupte. A zis: - Omule, arată-ți tu întîi puterea. - Bine, măi împărate. Cîrje-ncîrjește-te, la tot soldatul câte două și la împăratul nouă. (Cîrja era dumnezeiască, tot în cap pîcîia). O nebunit și pe soldați și pe-mpăratul. S-o dus împăratul, ș-o rămas pace ș-o trăit bine. Să dea D-zeu să trăiască și copiii mei așa. {EminescuOpVI 350} FINUL - LUI - DUMNEZEUą Poveste, poveste - da eu nu-s de pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
viclean) o aduce s-o vadă el. Da-mpăratul pe unde se suie pe dealul cel de steclă nu se știe, el avea o putere strașnică, neștiută. După ce-a adus-o, da el după ce-a văzut-o a nebunit, așa i-o picat de dragă. Da, să ierți d-ta, și el ei. - Voinice! te-i cununa cu fata mea, dar dacă mi-i spune cum dai drumul puterii d-tale. Da el de dragă ce i-a picat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Avea un nas masiv, bine desenat, linia gurii puternică. Sub trenci i se vedea haina de catifea și un tricou gros de lână. ― Plouă, constată cu un zâmbet Ionescu. Celălalt îl examină câteva clipe: ― Ascultă! Ești sigur că nu sîntem nebuni? Inginerul se uită în jur. Parcul pustiu mirosea a frunze moarte, băncile ude străluceau, în spatele ferestrelor luminate ghiceai scene domestice. Era ora când se întîlnea de obicei cu Lia. Beau o cafea, se plimbau cu mașina până la Ploiești, luau masa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
simt pe frunte aripile fluturelui. ― Care fluture? ― Albastru! rânji Scarlat. ― Îhî. Când nu vine, mă întristez și nu mai pot face nimic. ― Hm! Ionescu clătină din cap: Sper să vină azi... Scarlat se ridică scuipând subțire. ― Acum sânt sigur. Sîntem nebuni de legat! Dascălu îi examină contrariat pe rând. ― Ar fi trebuit să-mi spuneți chestia asta de la început. N-a fost cinstit din partea voastră să mă păcăliți. Credeam că am plecat la drum cu oameni normali. ― Ca tine... ― Ei lasă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
va dumiri abia săptămâna viitoare." ― Pilot, completă inginerul. De trei ani și jumătate zburați pe avioane sanitare. ― Observ că sînteți extrem de bine informat. În fond, ce doriți? ― Avem nevoie de dumneavoastră și de avionul dumneavoastră. Șerbănică Miga întinse gîtul: "Sînt nebuni? Ce să facă cu un avion?" Ioniță Dragu scoase o exclamație ușoară și închise gura repede. Dascălu se amuza copios rotindu-și ochii de la unul la celălalt. Alexandru, palid, cu figura încremenită, șopti: ― Nu înțeleg... ― Sîntem șapte inși în această
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o femeie, o femeie care era pe jumătate copil, pe jumătate geniu, și care simțea o poftă intensă, plină de emoții față de lucrurile stranii și exotice. Ședea cu ochii mari strălucitori și―l asculta pe Hedrock care spunea: ― Probabil sînteți nebuni cu toții, pentru că altfel n-ați subaprecia mereu Arsenalele și știința lor dezvoltată continuu. Ce idee meschină e asta că aș fi venit aici ca spion, și că mă interesează un mărunt secret guvernamental. Am venit aici doar pentru un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
se rostogolească de sub mine, dar domnii din grup au fost destul de gentili să-l oprească și să mă ajute să cobor. În cele din urmă acest grup afabil și-a luat rămas-bun. În timp ce mergeau în fața mea pe stradă, fotografiind ca nebunii tot ce vedeau, am auzit-o pe una dintre doamne spunând cu milă: „Ce trist mi s-a părut! Ar fi trebuit să-i dăm ceva“. Din păcate nici unul dintre ceilalți (care erau fără îndoială conservatori de dreapta) nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și fosta iubire Își pierdea atracția, cei chinuiți de suferințe stăruitoare ale inimii puteau În sfârșit să renunțe la obsesia lor, pentru că iubirea adoră puterea. De aceea ne putem Îndrăgosti nebunește de alții, dar rareori putem răspunde iubirii celor Îndrăgostiți nebunește de noi. Istanbulul fiind unor oraș al inimilor frânte, mătușii Zeliha nu i-a luat mult timp ca să-și extindă afacerea, devenind faimoasă În special În cercurile boeme. Asya și-a ferit privirile ca să nu fie silită să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
năpustise spre Belbo. Aproape În același timp se mișcase și Lorenza. Se desprinse din strânsoarea uriașilor și se așezase În fața lui Belbo, la picioarele spânzurătorii, cu brațele desfăcute ca pentru a opri o invazie, strigând printre lacrimi: „Dar ce, sunteți nebuni cu toții, așa se procedează?“ Agliè, care tocmai se retrăgea, rămăsese o clipă interzis, apoi alergase la ea s-o țină pe loc. Apoi totul s-a petrecut Într-o secundă. Lui Madame Olcott i se desfăcuse cocul, era toată numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
șantier!“. Am furat drujba, am furat mașina de tăiat faianță... am furat multe. Le-am vândut pe patru milioane. A doua zi, toată firma din „Șincai“ pe mine! „Scoate!“ - „Ce să scot? Că nu e nimic la mine. Voi sunteți nebuni la cap?“. N-am scos. Mi le-a luat... - i-am spus: „Vezi că le-am vândut la cutare“. S-a dus acolo și le-a luat. Dar banii a rămas la mine. „Ce-ai făcut cu banii?“ - „I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și simplu... Se opri o clipă, căutînd cuvîntul. ...opulentă! Asta e, opulentă! Sexy, delicioasă și respirînd un aer de fertilitate. În plus, ai strălucirea pe care ți-o dă sarcina și despre care vorbește toată lumea. Bărbații ar trebui să fie nebuni de legat să nu li se aprindă călcîiele după tine. — Așa, bravo! Îi ținu isonul Marcus, cînd i-am prins din urmă și a auzit ultima parte din afirmația nevesti-sii. Fran rîse. — Serios vorbind, adăugase ea, ești norocoasă la culme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a zis el și nici prințul n-a ținut-o cu forța. Iuda a fost de acord. - Mărimea darului e un omagiu adus surorii noastre, tatălui nostru și întregii case a lui Iacob. Noi înșine o să devenim prinți. Am fi nebuni să nu acceptăm darurile pe care ni le trimit zeii. Ce fel de idiot face dintr-o binecuvântare un blestem? Dar Levi și-a sfâșiat hainele de parcă mi-ar fi jelit moartea, iar Simon i-a avertizat: - Aceasta este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
unul dintre băieții educați de Ravelstein pe parcursul unei cariere de treizeci de ani. Studenții lui deveniseră istorici, profesori, ziariști, experți, funcționari publici, cercetători cu mijloace sofisticate. Ravelstein produsese (adică Îndoctrinase) trei sau patru generații de absolvenți. Mai mult, tinerii erau nebuni după el. Nu se limitau să‑i ingurgiteze doctrinele și interpretările, ci Îi imitau și comportamentul, ba chiar se străduiau să meargă și să vorbească În felul lui - liber, sălbatic, caustic, - Încercând să fie pe cât de sclipitori reușeau să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
îl lași să vrea? GARDIANUL: Îl las. Mai rău decât acum nu se poate. CĂLĂUL: Ba se poate, se poate... Ce știi tu? O să iasă foc și pară. O să ni se înnegrească fețele! O să ne cadă părul și dinții! Sunteți nebuni! O să ne scufundăm cu burta în sus. Ascultați-mă și pe mine. Buba nu e coaptă. E prea devreme. Să se plângă după ora unu. Ăsta nu e timp să te plângi. Să se plângă după execuție. GARDIANUL: Lașule! Fricosule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
HAMALUL: Minte! E un lingușitor nerușinat. Vrea să vă facă să-i spuneți totul. ȘEFUL GĂRII (De data aceasta receptiv la spusele CASIERULUI.): Nu! Nu-i adevărat! Domnule! Sunteți o victimă a minciunii! IOANA: Nu-i ascultați, domnule, toți sunt nebuni. ȘEFUL GĂRII: Duceți fata de aici! IOANA. Nu plec nicăieri! Vreau să văd totul. HAMALUL (Scuipând scârbit.): Ce porcărie! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Domnilor! Domnilor! E păcat... CASIERUL: Nu-i ascultați, nu-i ascultați, nu le dați atenție. Asta e obsesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
duce mult. I s-au rupt deja câteva bucăți de piele... Să nu-l apucați de tâmple, domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Lăsându-l pe ȘEFUL GĂRII să recadă de-a lungul zidului.): M-am săturat de voi! Sunteți inumani. Sunteți nebuni... (Cele patru personaje izbucnesc într-un râs dement, la unison, un râs imprevizibil pentru călător, lăsându-l pe acesta total paralizat.) ȘEFUL GĂRII (După câteva secunde de râs, firesc și același de la primele replici.): Bruno! Ajută-mă să mă ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vii. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Tulburat.): Ioana, tu ești nebună. Și tatăl tău e nebun și Grubi și Bruno. V-a înnebunit pe toți dorința de a călători prin ploaie. Sunteți ca toții nebuni. Tu nu-ți dai seama că sunteți nebuni? IOANA: Și ce dacă sunt nebună? Eu te iubesc și așa. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Bine... Am să te iau cu mine! IOANA: Să plecăm! Să plecăm! Să mergem să vedem orașul. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Plecăm, Ioana, plecăm repede. Plecăm imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]