527 matches
-
furtuna. Rafalele vântului îi biciuiau nemiloase obrajii. Dintr-o dată, diavolul se opri brusc. Cal și călăreț se rostogoliră grămadă la rădăcina unor stejari seculari. Amândoi, amețiți, rămaseră câteva clipe nemișcați, apoi calul se ridică speriat și sărind în două picioare necheză gata să fugă la întâmplare prin întuneric. Dar animalul nu făcu trei salturi că o gheară uriașă se înfipse în coama sa și-l trânti la pământ. Ștefan revenindu-și din buimăceală se ridică ușor cu ochii țintă la mișcările
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
dă „cucurigu” în sat, se duce vraja și-i vai și amar de neamul tău. Ștefan se ridică ascultător să nu înrăutățească și mai mult situația. La lumina fulgerelor își priponi armăsarul care sărea ca disperatul în două picioare și necheza ca un sălbatic. Prin întuneric zări acei cărbuni aprinși în globul ocular al încornoratului. - Peste câteva momente vei asista la un spectacol nemaiîntâlnit până acum în viața ta! - Sincer nu mă interesează miracolele tale! Vreau acasă! - S-o crezi tu
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > AMETIST LUCID DECLAMÂND Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 1450 din 20 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă noaptea luna peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376974_a_378303]
-
Acasa > Poezie > Imagini > AMETIST LUCID DECLAMÂND Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă noaptea peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376991_a_378320]
-
flacăra părului tău, hărțuindu-mi umbra și incendiindu-mi inima, eu care puteam sorbi din pumni un cer întreg, acum pierdut, printr-un labirint căruia nu-i mai dau de cap, sunt un fel de dandy cu față de cal care nechează după umbre, sorbind inele și câmpii de verdeață; cineva râde, cineva a plecat, e senin de tot, era amurg atunci; dar niciodată nu rămâne așa cum a fost: lipsite de vise, amintirile au mirosul părului tău... marți, 20 ianuarie 2015 Referință
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377049_a_378378]
-
Publicat în: Ediția nr. 2005 din 27 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Prin desișul vieții mele scuturând de flori, o iască, străbătut-am drumuri grele cu toiagul meu din pască. Mulți ciulini își prinse stârvul pe-ale poalei lungi cărare, nechezat de ploi și-amurgul pe sub tălpi i-au prins în floare. Mi-au dospit fără-ncetare nori-n rănile-mi de sânge, sub copite de ninsoare îmi beam dorul des, ce plânge! Lanțuri grele de robie îmi legau sub pietre
FLORI DE HAR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378071_a_379400]
-
capul, își dă seama că o urmăresc, dar nu pare interesată să mă aștepte. La un moment dat, calul prințesei se sperie de ceva, merge câțiva metri târâș pe picioarele dinapoi, apoi se ridică cu picioarele din față în sus, nechezând, și-o văd pe Adélaïde zburând, pur și simplu, din șea. O găsesc nemișcată, întinsă pe burtă, gemând ușor. - Știți cine sunt ? o întreb. - Da, zice, slavă Domnului că ați fost pe aproape ! - Vă puteți mișca mâinile ? - Da. - Dar picioarele
DRUMUL APELOR, 50 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376311_a_377640]
-
VAMPIR UNELTITOR Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1443 din 13 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului La căderea nopții, Paloș se retrase cu calul său într-o văgăună. Curând discul auriu al lunii lumină cu razele sale întinderile. Armăsarul necheză de răsună valea, apoi se ridică nărăvaș în două picioare și scuturându-se se transformă în femeie. - Iubitule, te-am purtat în spate ca pe un fulg de nea. - Îmi erai datoare, fiindcă tu m-ai rupt din lumea mea
III. UN VAMPIR UNELTITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376638_a_377967]
-
să se ducă, să-l prindă și să-i lege ciocul să nu mai poată scoate un sunet. Și cum cânta afurisitul se cocoș, începeau toate să se dezlănțuie prin ogradă. Găinile, începeau și ele a cotcodăci, caii începeau a necheza, vacile mugeau de mama focului de parcă le plesneau ugerele nemulse, oile începeau a behăi, porcii guițau ca puși în țeapă, rațele măcăneau, se mai trezeau și gâștele gârâind, și peste toate...începeau și câinii a lătra! Și să nu-ți
ION....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376800_a_378129]
-
Toate Articolele Autorului Zboară, pui de vânt, în zări depărtate, risipind, pe pământ, cele șapte păcate, în trup de mormânt, cu frunze numărate, sub tălpi tânguind în zile brumate, pe frunte de munte lovindu-se toate! La amiază, când caii nechează, Soarele arză! La apus, când vântul s-a dus către asfințit, păcatul smerit, ultimul păcat, singurul scăpat, stă să mi se roage să-i mai las fecioare măcar pentr-o noapte că le vrea pe toate. Apare Luna, mândră cununa
PĂCAT BLESTEMAT de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373049_a_374378]
-
Acolo este palatul! În seara următoare, înnoptară într-un loc stâncos unde plutea o atmosferă stranie. Vuietul vântului se auzea șuierând peste creste, iar din adâncul văilor se ridicau urletele sălbatice ale lupilor. Caii se speriară de ceva nevăzut și nechezară în noapte. Oștenii fură cuprinși de teamă și la orice zgomot tresăreau înspăimântați. Își închipuiau că vreun vampir ieșit din curtea palatului la plimbare ar putea să-i descopere. Luna continua să inunde cu lumina sa albă și rece regatul
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
stăpânirea de sine se tolăni pe piatra fierbinte să-și recapete puterile. Refăcut, Pătru își luă sub braț hainele aproape uscate și sărind din bolovan în bolovan traversă râul. Pe malul celălalt al apei se îmbrăcă, își mângâie armăsarul care necheză de bucurie că stăpânul nu-l părăsise în această singurătate, apoi dintr-un salt se aruncă în șa și porni pe cărare. Către orele amiezii pătrunse pe poarta castelului. Soția sa tocmai își plimba bebelușul prin curte. La sosirea călărețului
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
sa, dar și cu o istețime ieșită din comun. Boierul, de câte ori îl privea în ochi, simțea o arsură în piept. Ceva deosebit se petrecea în ograda sa, dulăii îl ocoleau supuși, cocoșii săreau speriați din calea sa, iar caii tresăreau nechezând când îi încăleca. Tinerele conițe care ajungeau la conac îl priveau cu admirație pe sub sprâncene, iar când voinicul le întorcea privirea se îmbujorau rușinate și un fior necunoscut le săgeta inima. În cele din urmă familia de nevoiași, după atâtea
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
Acasa > Poezie > Delectare > SIMPLE FANTEZII Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2059 din 20 august 2016 Toate Articolele Autorului Cochilia în care locuiesc nu are iz de mere nici de rai. Deschide-o cu tot trupul nefiresc, Amirosind a nechezat de cai. Vreau să încerc senzații nefirești. Și experiențe noi, ucigătoare. Strivește-mi perla-n unghii tu, ce ești, Un lup de mare pe-o năucitoare maree străvezie și flămândă de trupuri crude, frăgezite-n lapte. Să te îneci în
SIMPLE FANTEZII de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379283_a_380612]
-
ar dori s-o hipnotizeze. - Nu-mi place jocul ăsta! Altceva mai frumos, demn de un cavaler al nopții, nu știi? Ca la o poruncă împielițatul se transformă într-un armăsar negru, pana corbului, care se ridică în două picioare, necheză și scoase flăcări pe nări. - Nici asta nu-mi place! A fost înțelegerea că faci ce-mi place mie și nu ce vrei tu! Consternat că numerele sale de circ drăcesc nu avură succes asupra acestei muritoare, se posomorî și
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
știința voastră „un drac putere” ați fi mult mai avansați! Și rostind acestea se băgă sub bietul armăsar și cu el în spate o zbughi peste dâmburi și tufișuri afundându-se în pădure. Săracul cal simțindu-se purtat pe sus necheza disperat de mama focului și lovea cu copitele prin aer. Dar nici gând ca dracul să-l elibereze din spinare, căci îl prinsese zdravăn cu ghearele de pulpane de-i dăduse sângele. La rândul său, Pătru surprins de reacția diavolului
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
furtuna. Rafalele vântului îi biciuiau nemiloase obrajii. Dintr-o dată diavolul se opri brusc. Cal și călăreț se rostogoliră grămadă la rădăcina unor stejari seculari. Amândoi, amețiți, rămaseră câteva clipe nemișcați, apoi calul se ridică speriat și sărind în două picioare necheză gata s-o zbughească la întâmplare prin întuneric. Dar animalul nu făcu trei salturi că o gheară uriașă se înfipse în coama sa și-l trânti la pământ. Pătru Valdescu revenindu-și din buimăceală se ridică ușor cu ochii țintă
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
dă „cucurigu” în sat, se duce vraja și-i vai și amar de neamul tău. Valdescu se ridică ascultător să nu înrăutățească și mai mult situația. La lumina fulgerelor își priponi armăsarul care sărea ca disperatul în două picioare și necheza ca un sălbatic. Prin întuneric zări acei cărbuni aprinși în globul ocular al încornoratului. - Peste câteva momente vei asista la un spectacol nemaiîntâlnit până acum în viața ta! - Sincer nu mă interesează miracolele tale! Vreau acasă lângă soția mea! - Apropo
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
îmbobocit sau înflorit, în funcție de absorbția informatiei în evoluție. Dar cea mai frapantă evoluție este însăși viața celui care o oferă consumului.... III. REGĂSIRE, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 2255 din 04 martie 2017. Te uită, mamă, pomii râd, Nechează-n ei flămânzii muguri, Tu nu-i mai vezi și-ades oftând Strângi amintiri în sparte ciuturi. Te strig, dar glasul mi-ai uitat, În ochii tăi se face seară Și-ți pare atât de-ndepărtat Printre lumini ce stau
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Ating ușor al tău obraz Și-ți simt adânc duhul-blândeții. Te uită, mamă, sunt chiar eu, Copil pierdut prin lumi de gheață Din cer surâde Dumnezeu, Iar tu ai înflorit cu viață. Citește mai mult Te uită, mamă, pomii râd,Nechează-n ei flămânzii muguri,Tu nu-i mai vezi și-ades oftândStrângi amintiri în sparte ciuturi.Te strig, dar glasul mi-ai uitat,În ochii tăi se face searăși-ți pare atât de-ndepărtatPrintre lumini ce stau să moară.În trup
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
cerul floarea Când vântul o răsfiră Și se cunună zarea, Iar fluturii conspiră. E-atâta frumusețe La nunta de petale, Dar simt cumva tristețe Când văd cum ramuri goale, Umile-ngenunchează Tot sărutând pământul Și tremură a groază Când rău, nechează vântul. Ne-asemănăm cu ei În mândra tinerețe, Pe trupuri ca de zei, Veșminte îndrăznețe. În florile dorinței ... Citește mai mult Au înflorit cireșii,O,Doamne, ce splendoare! Și-au pus hlamide albeBrodate-n roz de soare.Sărută cerul floareaCând
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
pus hlamide albeBrodate-n roz de soare.Sărută cerul floareaCând vântul o răsfirăși se cunună zarea,Iar fluturii conspiră.E-atâta frumusețeLa nunta de petale,Dar simt cumva tristețeCând văd cum ramuri goale,Umile-ngenuncheazăTot sărutând pământulși tremură a groazăCând rău, nechează vântul.Ne-asemănăm cu eiîn mândra tinerețe,Pe trupuri ca de zei,Veșminte îndrăznețe.În florile dorinței... XXX. MAMA, IZVOR DE IUBIRE, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015. O, mamă, câte griji porți zilnic
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Triumfator în ceru-nsîngerat, si chipul Omenesc nu mai există". Fiind numai urechi, aștrii-auziră, și prima rază-a dimineții porni napoi: El către Tatăl său strigă "pleacă! pleacă!" fu însă Prins deodată, Si in oțel împlătoșat, si Calul sau cu semeție necheza; el bătălia o simți 405 În depărtări. Și năpustindu-se-ndărăt, roșu de mînie, Tatăl cel Puternic Își apucắ strălucitoarea cată de cioban, cu nestemate și cu aur smăltuita; o învîrți în jurul Capului, cu ascuțime răsunînd în cer; Soarele cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-l cu tine, si iuțile săgeți ale luminii-adú-le. Cum mai răcneau caii de aur ai lui Urizen 234, legați la al Iubirii car, Siliți să lase Taurului plugul, si sa respire vînturile pustiirii, Să calce în copite țarinile, cu fala nechezînd; aceasta nu-i o harfa gíngașă, Acesta nu-i pîrîu susurător, nici Umbră-a unui Mirt, 205 Ci răni și sînge și țipete-nfricoșătoare și goarne de război, Si inimi care luminii-au fost deschise de marea sabie grozavă, Si
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-au hamurile De pe zidurile-albastre ale cerului, răsunînd clinchete de stele, împodobite Cu minunată artă, pe care îngerii o cercetează 317, lucrarea Demonilor Cînd Cerul și cu Iadul luptară pentru Slavă. Zgomotul lucrărilor rurale răsună prin ale cerurilor ceruri, 300 Caii nechează din bătălie, taurii sălbatici din pustia înăbușitoare, Tigrii din codri, iar leii din nisipoasele pustiuri 318. Ei cîntă; ei ale armoniei instrumente le apúcă; departe-aruncă Sulița, arcul, tunul și mortarul; netezesc forturile. În icuri bat mașinăriile de fier ale prăpădului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]