383 matches
-
ură din lume”. Sub raport temporal, antisemitismul poate fi împărțit în două perioade: cea a antisemitismul premodern - înainte de revoluția franceză, a fost dominat de aspectul religios al problemei evreiești. Evreii erau condamnați pentru a fi fost ucigașii lui Hristos și necreștini. La vremea respectivă aveau o cale de scăpare - convertirea. A doua perioadă este a antisemitismul modern - după secolul XVIII, în care convertirea nu mai era posibilă. Timp de secole, viața evreilor s-a desfășurat în ghetouri fizice și spirituale. Aflați
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
mai avea la inimă, dar Benedict al XVI-lea, pe cuvânt... În schimb, varsă totdeauna o lacrimă pentru Ioan al XXIII-lea, al cărui rol a fost esențial în Conciliul Vatican II și în declarația privind relațiile Bisericii cu religiile necreștine. La spital, pentru câteva zile. Starea ei e satisfăcătoare. Atât cât poate fi. I-a căzut părul, dar i se prescrie "o proteză capilară." De data asta, împarte camera cu o bătrână imobilizată la pat care lasă deschis televizorul cât
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nevoiți să locuiască câte șase, opt sau chiar zece în chilii de câte doi. Faima lui Paisie de erudit și stareț ales îi aduce necontenit noi ucenici la poarta mănăstirii. Aceștia vin din toate neamurile ortodoxe și chiar din neamuri necreștine sau sunt botezați de curând (ruși, bulgari, greci, sârbi, moldoveni, munteni, albanezi, evrei creștinați). Noii veniți sunt nevoiți să își construiască chilii în afara mănăstirii pe care le lipesc cu lut cu mâinile goale și le agață de stânci, precum cuiburile
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Bulgaria a devenit un stat autonom, dar Între limite sensibil mai Înguste decât În prima variantă. Austro-Ungaria a obținut spre administrare Bosnia și Herțegovina, iar Anglia, Ciprul. Independența României s-a recunoscut condiționat (sub rezerva recunoașterii dreptului la cetățenie al necreștinilor, al evreilor În particular). România primea Dobrogea, un important câștig teritorial: gurile Dunării și ieșirea la mare aveau să-i consolideze considerabil poziția geostrategică și economică În regiune. În schimb, rușii (În pofida angajamentelor privind respectarea integrității teritoriale a aliatului lor
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a propovăduit cruciada pentru motive de același calibru. În momentul în care tensiunea dintre Cruce și Semilună urcă, să ne felicităm că descendenții lui Ludovic cel Sfânt și succesorul lui Petru însuși nu găsesc o necuviință în faptul că un necreștin, ba chiar doi, au putere deplină asupra celui mai important și mai onorific dintre locurile noastre sfinte, în chiar inima creștinătății, acolo unde au început și unde vor lua sfârșit timpurile istorice. * * * Mereu aceeași îngrămădeală în jurul "pietrei ungerii". Este o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
persoane laice și preoți care își trăiesc viața proprie în contextul impus de mersul destinului propriu, dar spiritual se nutresc din exemplul și învățătura Sf. Francisc. Una din caracteristicile ordinelor franciscane este misionarismul: dorința și efortul de a face cunoscută necreștinilor, îndeosebi saracenilor, viața și învățătura lui Cristos, aceasta însă nu din obligație ci numai în măsura în care vor fi inspirați de Duhul Sfânt. Suntem pe vremea cruciadelor. Sfântul Francisc era profund îndurerat de recurgerea la arme pentru apărarea credinței. Inspirat de Duhul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
unde se află mormântul Sf. Francisc, aflat sub îngrijirea fraților minori conventuali, a devenit centrul mișcării ecumenice promovate de Papa Ioan Paul al II-lea. La propunerea lui, în luna octombrie 1986 s-au adunat reprezentanții tuturor religiilor creștine și necreștine de pe întregul glob pământesc și au participat la o întâlnire de rugăciune în comun; era un fapt de neînchipuit chiar pentru începutul acestui veac, dar care s-a realizat sub patronajul „Sărăcuțului din Assisi”. Și în anul acesta, în zilele
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
deplin. E adevărat că primii frați franciscani au venit în România din Italia, România pe atunci făcând parte din Cumania; aceasta întâmplându-se la începutul sec. al XIII-lea. Veneau cu gândul de a face cunoscută credința creștină în rândul necreștinilor și pentru a deservi eventualele comunități de creștini catolici aflate prin aceste părți, care sub aspect politic se aflau sub protectorat maghiar. Nu sunt istoric ca să pot face afirmații indiscutabile, dar mi se pare plauzibilă ipoteza că din creștinătatea primară
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
lor spiritual și de feluritele moduri de viață ale oamenilor de astăzi. Experiența ne arată că și creștinii care nu sunt catolici pot trage folos din ele și pot fi adaptate în așa fel încât să-i ajute și pe necreștini. Personal, sunt convins că noi (iezuiții) nu avem nimic mai bun de oferit”1. Marius Taloș Exerciții spiritualetc "Exerciții spirituale" 1. ÎNSEMNĂRI PENTRU A PRICEPE CÂTE CEVA DESPRE EXERCIȚIILE SPIRITUALE CE URMEAZĂ, CARE ÎL VOR AJUTA ATÂT PE CEL CARE PROPUNE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
propus În 1936 să facă „un studiu al comunităților religioase” din satele românești. Comunitățile confesionale nominalizate erau „ortodocși, catolici, protestanți, sectanți, evrei etc.”. În căutările mele prin arhive, nu am găsit vreun astfel de studiu referitor la imaginea evreului (străinului, necreștinului) În cultura populară românească. Chiar dacă răspunsurile informato rilor populari nu au fost Înregistrate (sau nu s-au găsit), Întrebările pregătite pentru această cercetare spun ele Înseși multe despre subiect : „Cum sunt priviți străinii ? Evreii, țiganii etc. ?”, „Au ei puterea să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
etc. ?”, „Au ei puterea să mânuiască unele puteri ascunse ?”, „Se obișnuiesc treceri de la o religie la alta ? Se fac aceste treceri În mulțime sau În parte ?”, „Au luat oare diavolii forme omenești ? Evreii, țiganii etc. ?”, „Ar trebui [evreii și alți necreștini] să fie botezați cu forța ? De ce ?”, „Cum sunt privite celelalte religii și confesiuni ? Cum sunt organi- zate ? Convertiții cum sunt priviți de ceilalți ?”, „Păgânii care nu o cunosc [sfânta lege creștină] vor fi pedepsiți ?”, „Ierarhia neamurilor. Țiganul, evreul, ungurul, sasul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
copiii, ci până și Alianța izraelită, căreia nu-i place a-l ști. E dar curat zadarnic de a repeta acest adevăr pentru a suta oară. Catolici, protestanți, calvini, armeni, lipoveni, turci și În fine evrei, toate confesiile creștine și necreștine, posibile și imposibile, s-au bucurat pururea de cea mai mare toleranță religioasă pe pământul nostru” <endnote id="(285, p. 57)"/>. De altfel, aceasta era și poziția oficială a României. Prim- -ministrului, Ion C. Brătianu, declara următoarele Într-un interviu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rasiste - „un mai Înalt ideal românesc de umanitate”. În epoca interbelică, ideea de „omenie”, de „toleranță româ- nească” a fost redefinită conform noului context socio-politic. Prin noua Constituție, cea din 1923, li s-au recunoscut evreilor (ca și celorlalți minoritari necreștini) drepturi civile și politice depline. Dar fantoma xenofobiei și a intoleranței etnice Începuse să bântuie prin Europa (inclusiv prin România) cu o forță necu- noscută până atunci. Pe de altă parte, prin Încorporarea noilor teritorii În cadrul României Mari, numărul minoritarilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să devină boieri și să ocupe funcții publice, pentru că ei erau doar „suferiți [= tolerați] a trăi și a locui aice, În pământul țării” <endnote id="(395, p. 174)"/>. Într-un articol din 1876, Eminescu scria că, fiind „străini de rit necreștin”, evreii din România „nu pot pretinde mai mult decât de a fi suferiți” și că „n-au nici o cauză de a se plânge de toleranța noastră” <endnote id="(285, p. 139)"/>. În fine, În 1867, când evreii din Iași s-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dublate de cele oficiale. Atât Codul Calimachi (promulgat În Moldova În 1817), cât și Codul Caragea (adoptat În Țara Românească În 1818) interziceau căsătoriile Între oameni „de altă lege” : „Nu este slobod a se face alcătuirea căsătoriei Între creștini și necreștini” <endnote id="(535, p. 400)"/>. Prevederile acestor două Codice - adaptate sau Întărite de diverse ofisuri - au acționat până În 1865, când a intrat În vigoare Codul civil. În 1850, un ofis emis de Sfatul domnesc și aprobat de Alexandru Ghica Vodă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un tătar sau un evreu, [moldovenii] socotesc că nu este un păcat și, cu atât mai puțin, fărădelege” (Descriptio Moldaviae, XVII). Pe la 1780, consulul austriac Ign. St. Raicevich scria la rândul lui că românii nu consideră un păcat jefuirea unui necreștin sau chiar a unui creștin neortodox <endnote id="(378, p. 36)"/>. Această forma mentis a supraviețuit și În secolul al XIX-lea și chiar În secolul XX <endnote id="(266)"/> : „Bandiții - scria Iuliu Barasch În urma traversării Moldovei În 1841 - credeau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
49) - Închide În el esența unei Întregi mentalități. Și nu este Întâmplător faptul că În 1876, În preajma Războiului de Independență, atunci când unii evrei din România au acordat ajutoare românilor, Mihai Eminescu a considerat că „aceste daruri ale neromânilor de rit necreștin [sic ! ] samănă mult cu cele ale danailor” <endnote id="(285, p. 202)"/>. „Jidanul tot jidan rămâne” Revenind la imaginea evreului În cultura tradițională din estul și centrul Europei, trebuie spus că neîncrederea În bunătatea sau În onestitatea acestuia este Întărită
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
marile”. Acolo, ea vede „un râu de foc și Întuneric mare, și viermii neadurmiți și smoala clocotind ca focul”, În care sunt chinuiți „jidovii ceia ce-au răstignit pre Domnul nostru Iisus Hristos”. Cu toate că alături de evrei se află și alți necreștini („toți ceia ce n-au crezut În Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt și s-au lepădat de cinstita cruce și de sfântul botez”), „jidovii” sunt singurii menționați - ca etnie sau confesiune - printre păcătoșii care sunt „munciți” În flăcările Iadului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că prezența altor grupuri etnice (sau confesionale), În afară de evrei, În cadrul scenei „Judecata de apoi” este o inovație ce aparține iconografiei moldovenești <endnote id=" (12, II, p. 145)"/>. În stânga tronului pregătit pentru judecată (hetimasia) sunt zugrăvite, după caz, următoarele grupuri de necreștini sau de creștini neortodocși : „evrei”, „turci”, „tătari”, „armeni” (considerați sectanți), „latini” (catolici), „etiopieni” (creștini copți), „arabi” (sau „sarazini”) <endnote id="(12, I, pp. 258-264, și II, pp. 133- 145)"/>. Deasupra tuturor este scrisă Înfricoșătoarea poruncă adresată de Isus - la Judecata
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
etc.). Cei dintâi Însă sunt zugrăviți lângă „Râul de foc”, și nu chiar Înăuntrul lui, precum cei din urmă. În acest caz, creștinii păcătoși sunt considerați mai periculoși pentru stabilitatea morală și spirituală a comunității autohtone decât evreii și ceilalți necreștini. Maramureșul este o zonă În care o bună parte dintre locuitori sunt greco-catolici, care nu au o viziune bipartită asupra „lumii de dincolo”, ca ortodocșii, ci tripartită : Raiul, Iadul și Purgatoriul. Unii maramureșeni cred că, după moarte, evreii ar avea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pentru că nu cred În Isus, ci și pentru că nu au voie să mănânce carne de porc. Dar și pentru că ei consumă carne de vacă. A mânca astfel de carne e „mare păcat” și o fac doar cei „de liftă rea” (necreștini), cred țăranii moldoveni, care „au greață de carne de vită ; mai bine postesc” <endnote id="(259, p. 236)"/>. Dezgustul moldovenilor de a consuma carne de vită, și mai ales „carne de la evrei”, este atestat Într-un act redactat la Fălticeni
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Început - prin apariția evreului - cu un semn de bun augur <endnote id="(3, p. 14)"/>. Această explicație răspunde logicii mentalității magice. De regulă, demonii și duhurile rele aleg ca adăpost ființele „mai slabe”, mai puțin protejate, dintr-o colectivitate : străinul necreștin, animalul negru <endnote id="(137, p. 24)"/>, copilul nebotezat <endnote id="137, p. 28)"/>( etc. : „Copilul mic [= nebotezat] nu-i bine a-l lăsa singur În casă, că intră Necuratul În el” <endnote id="(229, p. 52)"/>. Astfel privite lucrurile
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că intră Necuratul În el” <endnote id="(229, p. 52)"/>. Astfel privite lucrurile, se poate Înțelege de ce, În unele variante (mai vechi) ale superstiției, rolul de „piază bună” al evreului poate fi jucat, așa cum am văzut, și de alți străini necreștini, cum ar fi turcul sau țiganul („Țiganii, măcar că sunt botezați, ei tot nu sunt de legea noastră” - spune o credință populară bucovineană ; <endnote id="cf. 259, p. 317"/>). Chiar și evreii aveau, se pare, o credință similară. De data aceasta
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vestul Rusiei au fost răspândite manifeste prin care oamenii erau ațâțați să participe la pogromuri, pentru că evreii „au devastat o mănăstire de maici și au legat cruci la gâtul câinilor” <endnote id="(100, p. 127 ; vezi și nota 292)"/>. Dintre necreștini, nu numai evreul, ci și islamicul sau păgânul putea juca un astfel de rol. Un voievod al Moldovei, Ilie II Rareș (1546-1551), după ce „de obiceiele creștinești s-a depărtat” (Grigore Ureche), convertindu-se la mahomedanism, pentru a-i convinge pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dar și la cea privind antipatia evreului față de icoana Însăși. Alți străini iconocizi Protagonistul acestui tip de legendă a fost mai ales evreul, dar nu numai el. Locul lui putea fi luat și de un alt „străin”, de regulă tot necreștin (turc, tătar, arab) sau creștin neortodox. „Păgânii”, „ereticii” și „schismaticii” erau receptați ca fiind profanatori de fresce și icoane de biserici. Pisania lui Neagoe Basarab (1512-1521), așezată la intrarea În biserica Mănăstirii Argeș, se referă anume la acest aspect. Adresându
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]