477 matches
-
un hal încât Roberta ar fi fugit de acasă, Radomir ar fi căutat-o și ar fi găsit-o la dirigintele poștei. Ceea ce n-ar fi putut suporta, așa că l-ar fi împușcat atât pe netrebnic, cât și pe soția necredincioasă. Faptă pentru care ar fi fost condamnat la moarte și executat. Dar cum să bănuiască Radomir și Roberta ce s-ar fi întâmplat dacă gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
nu apucă să-și revină din tehuiala ghiulelelor, căci auzi un vuiet. Își dădu seama că se apropia un iureș cumplit de pe unul dintre dealurile împădurite. Flancul lui drept a fost izbit năprasnic, clătinându-i serios armata. Însuși acest voievod necredincios a condus atacul cavaleriei. La scurt timp, a fost pălit și în coasta stângă. Vâzdoage și ciomege, mânuite de răzeși, zdrobeau țeste și oase. Crezuse pentru o clipă că trupele îi erau atacate de niște urși turbați încotoșmănați cu sumane
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a oceanului și a trecutului renăscut. În același mod, în Femeia mării, Străinul reapărut brusc în viața Ellidei, cel despre care se credea că se înecase și care, așa cum spune Lyngstrand, „pesemne că s-a întors ca să-și pedepsească logodnica necredincioasă”, este și el un echivalent dramatic al fantomei răzbunătoare. Căci acest Străin pe care Ellida îl trădase căsătorindu-se cu doctorul Wangel, acest Străin care nu încetase să o obsedeze și pe care îl recunoaște, atunci când îl revede, după ochii
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
e și a mea va fi!”, îi spusese acesta marinarului Lyngstrand. „Și mă va urma chiar dacă va trebui să mă duc acasă la ea s-o caut.” Așadar, Lyngstrand și Ellida și-o închipuie amândoi la fel de bine pe „tânăra femeie necredincioasă ce va fi sculptată, de parcă ar vedea-o aievea în fața ochilor, și pe soțul înșelat, care vrea să se răzbune după ce s-a înecat... Și care, înecat și mort, se întoarce acasă”. Veridicitatea acestei sculpturi, veritabilă materializare a imaginii din
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
origine - cel al producției - dispare sub un context de ocazie. O școală filosofică ține de anumite condiții particulare: un inițiator, un fondator, un loc, un oraș, o sensibilitate, niște epigoni, niște dușmani, niște adversari, un corpus, discipoli, adepți credincioși sau necredincioși, ortodocși sau heterodocși, niște exerciții spirituale etc. Textul trimite la acele momente care o fac posibilă. Când citatul constă într-o frază, el nesocotește contextul și o așază într-o perspectivă nouă, menită să genereze contradicții, neînțelegeri, trădări și alte
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
dispozitivului de supraveghere conceput de șiretul și iscusitul Figaro. Pentru public, succesul operațiunii se explică tocmai prin această dublă strategie, ingenios combinată. Informat, spectatorul privește desfășurarea stratagemei, a cărei dare în vileag nu poate duce decât la eșecul aventurii soțului necredincios și la împăcarea finală dintre Conte și Contesă. Răsturnarea ludică este însoțită întotdeauna de sancționarea unui viciu pe care comunitatea vrea să-l îndrepte folosindu-se de o asemenea strategie. În fond, este vorba de o revanșă colectivă. Substituirea poate
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Îngerii de sus din cer, se proclamă căpetenie a acestei Împărății inferioare, preexistente dar nerevendicate de nimeni, și Încearcă să-i convingă pe Îngeri să-l urmeze. Argumentele sale sînt extrase chiar din parabola evanghelică (Luca 16:1-8): În calitate de ispravnic necredincios, el abuzează de puterea sa pentru a reduce datoriile Îngerilor față de Dumnezeu, cîștigîndu-și astfel un alai de Îngeri, „ademenindu-i pe Îngerii Tatălui nevăzut” pînă În cerul al cincilea 16. Atunci Dumnezeu, supărat, le poruncește Îngerilor credincioși să-i despoaie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Iar Tatăl s-a Îndurat de ei și le-a dat un răstimp de odihnă de șapte zile, În care să facă ei ce vor”18. Este evident că episodul nu are numai destinația de a arăta că fostul ispravnic necredincios nu s-a Îndreptat nici acum și că va continua să exploateze slăbiciunea lui Dumnezeu (respectiv, bunătatea acestuia), ci și pe aceea de a sublinia paralelismul dintre crearea lumii În decurs de șapte zile (Geneza 2:2) și imitația de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Îngeri. Lucifer este Fiul Domnului Întunericului. El se transfigurează Într-un Înger de Lumină pentru a urca la cerul Dumnezeului bun, unde Îngerii intervin În favoarea lui, iar Dumnezeu Îl adoptă pe străin și Îl face intendent al Împărăției sale - „iconomul necredincios” și „nedrept” din Luca 16:5-7. Dumnezeu se va căi pentru asta, căci Lucifer Îi ademenește Îngerii și provoacă un adevărat război civil În cer. Dumnezeu se vede nevoit să-1 alunge, Împreună cu o treime dintre Îngeri - cei care au luat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Dumnezeu; durată; examen; fantastic; femeie urîtă; film; film de groază; fior; fiori; furie; gîndaci; grea; groaza; groaznică; hăndrălău; horror; iepure; imaginație; incident; inexistent; iubita; înălțime; înfricoșat; înfricoșător; îngrijorare; îngrozit; înspăimîntătoare; înspăimîntător; lașitate; liniște; lucru; mereu; mister; năluci; neașteptat; nebunie; necaz; necredincios; necunoscut; neesențial; negativ; negru; nemișcat; nenorocire; nesigur; nevoie; niciodată; nu am; nu îmiplace; nu; o lumina; oraș; oribilă; paralizie; pedeapsă; pierdere; plîngi; problemă; puternică; ramă; rău; răutate; regret; retrăire; scuipi în sîn; seara; sechele; sentiment; slab; șoarece; șoareci; speranță; sperie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de convingerea opusă, într-un echilibru pe marginea abisului: „Nici Dumnezeu n-ar putea spune unde mă aflu în materie, nu de credință, ci de religie. Aparțin așa de puțin acestei lumi că mi-e cu neputință să mă socotesc necredincios! Prin această inaderență aparțin «religiosului» (ca să vorbesc precum Kierkegaard)” (I, 274). Credința e, oricum, un atribut pe care Cioran și-l dorește. Altfel n-ar spune: „E mai meritoriu să crezi decât să nu crezi” (idem). De fapt, el face
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ezită între „rugă și blasfemie” (I, 9), între „extaz și rânjet” (I, 295), pentru a mărturisi paradoxul că nu poate trăi „nici cu Dumnezeu, nici fără Dumnezeu” (I, 157). Într-un moment de orgoliu superb, afirmă: „Sunt o natură profund necredincioasă și profund religioasă: sunt un om fără certitudini și aș putea spune, precum Celălalt, că împărăția mea nu e din lumea aceasta” (III, 7). Așa încât, ce este Dumnezeu pentru Cioran? Poate că este chiar neantul în care el însuși, apropiindu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
scării, are să fie bine în acea casă. Cînd ți s-a pișa cînele pe păreți însemnează că unul din soți nu prea trage cu casa; cățaua vestește patima femeii, cînele, pe a bărbatului. Cînd cînii simt așa ceva, apoi la cel necredincios soț nu se gudură cînd intră în ogradă. Cînd se udă cînele pe păretele casei, femeii îi place alt bărbat. Cînd trage cînele pe nări (sforăiește) e semn rău, de moarte. Omul pe care-l latră cînii vrăjmaș* e răutăcios
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
istoria universală nu poate fi înțeleasă. Natura umana era coruptă încă din germene. Și nu vorbesc că un credincios, nu, dar fără ideea asta mă aflu în imposibilitatea de a explica cele întâmplate. Atitudinea mea este aceea a unui teolog necredincios, a unui teolog ateu"40. Pentru Sábato, Dumnezeu este neputincios, nu este atotputernic, așa cum ne învață creștinismul, nu poate stavili nici macar puterea de destrucție a omului: "Dumnezeu, neputincios, se uită cu o privire de copil la gigantul tulbure, tandru și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
e bazat pe ascultare, mai aproape deci de monahismul ortodox decît de modernitatea protestantă. Arabii nu au ceea ce noi numim cultură politică și nici nu au nevoie de așa ceva. Pentru ei, Coranul e suficient. Acesta le cere să lupte împotriva necredincioșilor și nu să le preia modelul de societate. Iar dușmani s-au găsit destui în exterior: cruciații, evreii, americanii... Iată de ce cred într-o posibilă și chiar rapidă modernizare a Orientului Îndepărtat, a Chinei și Indiei în special, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și altele, cum ar fi UNITA din Angola sau CONTRAS din Nicaragua. După căderea U.R.S.S., rolul său a scăzut, o întreagă infrastructură rămînînd disponibilă, iar militanții instruiți au început să caute alt dușman. Și l-au găsit în persoana "necredinciosului" unchi Sam. Aceasta i-a făcut pe mulți americani să vadă în saudiți "esența răului", simplism care nu avea decît să alimenteze și mai mult fervoarea teroristă, cu atît mai mult cu cît s-au făcut auzite și voci americane
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
îi justifică lui Vlad comportamentul, prin descrierea motivelor care l-au generat. Din această perspectivă, Vlad pare a fi acționat împotriva boierilor care l-au trădat și i-au ucis familia; împotriva femeilor care se dovedeau a fi leneșe sau necredincioase; împotriva ofițerilor dacă dădeau dovadă de trădare sau de la-șitate; împotriva hoților și răufăcătorilor, indiferent de origine ori statut social, pentru că trebuia să instaureze legea și ordinea în țară, dacă voia să reziste unei invazii străine. Legendele potrivit cărora, în
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
delicateții sale, are defecte ; 56 p. 73, r. 4 5: „atunci să vezi ce pot babele și cât îi de credincioasă femeia”bătrânele pot influența multe prin înțelepciune și viclenie, iar femeia tentată cu multe lucruri cedează și poate deveni necredincioasă; p. 75, r. 27: „Bărbatu-meu e cum îi pânea cea bună” - comparație ce atrage atenția asupra caracterului bun al soțului, privit admirativ de către soție; p. 76, r. 20: „pesemne așa a fost să fie de la Dumnezeu” acceptarea destinului ca
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
simțurilor zdruncinate" într-o "femeie mulțumită, pașnică, cu mintea îndreptată nu spre nimicurile vieții, ci spre ceea ce-i face podoaba și înțelesul adânc". Simțind totuși că nu va reuși să fie suficient de convingător, tânărul decide să se despartă de necredincioasa femeie, cu "bucuria îndoielnică de-a se simți jertfa cuiva" și de a-și păstra onoarea intactă. Asemeni peisajului elvețian, sufletul se cuvine să fie, și el, o grădină. Dar întâlnirea mult așteptată nu se produce după scenariul prevăzut, pentru că
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
devenise o țară inaccesibilă, ne-am îndreptat atenția spre un alt vecin al Afghanistanului, Pakistanul. Urmând logica universală a rivalităților (dușmanul dușmanului meu îmi este prieten), am acordat, prin intermediul Pakistanului, un important ajutor semnificativ războinicilor musulmani dispuși să lupte împotriva necredincioșilor sovietici. În opinia lui Brzezinski, rușii trebuiau să plătească scump pentru această invazie, care constituia un precedent periculos în modul de desfășurare a Războiului Rece. Cu ocazia unei vizite în regiunea de graniță a Pakistanului, acesta le-a spus luptătorilor
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
p. 91. 426 Creația marelui artist impresionează prin reprezentarea frustă și extrem de realistă a scenelor biblice, precum și prin apropierea debordantă de aspectele și personajele lumii reale, în realizarea unor lucrări de inspirație religioasă precum Chemarea Sfântului Matei (1599-1602), Sfântul Toma necredinciosul (1602-1603), Îngroparea lui Hristos (1602-1604) sau Moartea Fecioarei (1605-1606), a căror abordare neobișnuit de "naturalistă" pentru acea vreme era menită să implice pe spectator în exercițiul spiritual al credinței, așa cum făcuse deja stilul iezuit al Contrareformei. 427 Numele artistului se
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
pact cu Belzebut, alăturându-se armatei dușmane, luând cu el și mii de supuși ai majestății tale. Mai mult de atât, acum se închină cu toții idolilor, uitând pe creiator-informă marele preot Ioachim. -Și unde se află Ariel acum, cu gloata necredincioasă, infamă a trădării? -întrebă regele Rafael. -La miază noapte Doamne, alături de drăcime și oastea dușmană, răspunse marele preot. Cerul se lumină, devenind strălucitor, despicându-se în două. O voce bubui eterul coborând din adâncimile universului. -Rafael!Ridică-ți poporul împotriva
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ales prin înmulțirea scaunelor. De fapt, despre toate marile molime se credea că au prin excelență o obârșie supranaturală. Holera este și ea "de la Dumnezeu", "cu știrea lui Dumnezeu", "din porunca lui Dumnezeu", constituind o pedeapsă dumnezeiască asupra răilor și necredincioșilor. Holera îi bate pe păcătoși, ca să-i facă să se pocăiască. Un tulcean este convins că molima îi lovește pe oameni "fiindcă nu țin duminicile și sărbătorile lăsate de la sfinții părinți, că lucrează [atunci] mai rău decât păgînii". Ca și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
milă de fiul meu, căci este lunatic, și pătimește rău: de multe ori cade în foc, și de multe ori cade în apă. 16. L-am adus la ucenicii Tăi, și n-au putut să-l vindece." 17. "O, neam necredincios și pornit la rău!" a răspuns Isus. "Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceți-l aici la Mine." 18. Isus a certat dracul, care a ieșit afară din el. Și băiatul s-a tămăduit chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
de la cotețe. Cu plăcere ea admite curtea junelui șăgalnic. Orice-obrăsnicie, rugă, ea îi trece cu vedere, Ca-n sultanul vechiu să-escite gelozie și durere - Vai! de unde poate crede un sfârșit atât de jalnic! 165Căci Sultanul, care-o crede cumcă e necredincioasă, Tânărului Cicisbeo el acum căta pricină. Cu curagiu el se ridică, creasta-i roșă se-nvenină Și lugubru el îi zice: - "fugi sau mori tu, ticăloase! ". Făt-frumos gîtu-și îndoaie îndărăt și îi răspunde: 170" Nu m-atinge-a ta insultă, tu, de-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]