910 matches
-
un element determinant al războaielor, astfel că Muhammad nu a putut înlătura această parte componentă a războiului. În consecință, regimul prăzilor a captat un loc aparte în cadrul în tratatele de drept islamic al poparelor. În practică, obiectivul războaielor purtate împotriva necredincioșilor era reprezentat de obținerea unui surplus de bunuri materiale, cu toate că lupta era proclamata ca fiind djihad. Caracterul profitabil al gaza-lelor de la începutul istoriei statului otoman este destul de cunoscut, mai ales în ceea ce privește capturarea robilor ( pentru mercenari și săraci, preda reprezenta principala
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
pas către evitarea războiului și statua situația dintre musulmani și nemusulmani pe cale pașnică. Somația trebuia să fie formată din două părți: notificarea pretențiilor și declarația de război. Astfel că întâi, musulmanii trebuiau să prezinte condițiile care, dacă erau îndeplinite de necredincioși, putea duce la o rezolvare pașnică a unui conflict. Somațiile erau adresate infidelilor, care erau împărțiți în două categorii: „arabii idolatri” - nu aveau decât două variante: convertirea la Islam sau moartea ( în această categorie intrau și apostații), și „oamenii Cărții
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
al orașului în timpul agresiunii mongole din timpul dinastiei islamice artuqide a secolului XIII. ʿAbd al-Wahhab continuă linia trasată de Ibn Taymiyya și crede în sensul literal al Coranului. Instrucțiunile sale privind diseminarea învățăturilor sale prin forță erau foarte strice: toți necredincioșii (de exemplu musulmanii care nu îl urmau, creștinii) puteau fi omorâți, fiecărui luptător în numele doctrinei sale fiindu-i asigurat un loc în paradis.
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
Astfel, Jami’ al-Tavarikh cuprinde o serie de istorii a Chinei, Indiei, Iranului pre-islamic și a Asiei Centrale și în același timp se concentrează pe istoria eveilor, a comunității musulmane (ummah) , a primilor patru califi (Rashiduni) și a francilor creștini , considerați necredincioși (europenii). Pentru acest proiect Rashid al-Din a utilizat o gamă largă de limbaje - persan, arab, ebraic, turc și mongol. Abordarea lui istoriografică a oferit nume și surse pentru pentru o mare parte a materialului folosit în parțile de început ale
Rashid al-Din () [Corola-website/Science/329064_a_330393]
-
În mod direct la apărarea unei identități naționale. Numai În cazuri foarte bine definite și extrem de rare naționalitatea și religia se suprapun În mod spontan În spiritul maselor: religia În cauză constituie atunci o insuliță pierdută În mijlocul unui ocean de necredincioși. „Sfintele icoane” servesc și la mobilizarea protonaționalistă a claselor populare. Acestea pot fi drapele, imnuri și festivități care regrupează punctual și În aceeași fervoare populațiile așezate pe un teritoriu dat. Ele furnizează „simbolurile și ritualurile sau practicile colective, singurele care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
viață și făcând multe alte rele, cum am să te cred că va fi înviere? Și chiar de nu ar grăi așa, totuși vor cugeta așa, și în cugetele lor îți vor pune aceste întrebări. Aceasta este ceea ce împiedică pe necredincioși de a se face creștini. Deci să-i atragem prin viața noastră. Mulți bărbați simpli și proști, în chipul acesta au uimit cugetele filosofilor, căci prin faptele lor au arătat o mai mare filosofie decât aceia; căci din viața și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cea de a doua vine prin aceea că credem drept și ne temem de Domnul în Care am crezut”. (Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, cuv. 2, în Filocalia..., vol.V, p. 181-182) „De aceea, eu ticălosul, sunt mai rău ca un necredincios că nu vreau să lucrez ca să aflu credința cea mare și prin ea să vin la temerea de Dumnezeu, și la începutul înțelepciunii Duhului, ci acum calc legea închizând ochii sufletului cu voia, acum vin la desăvârșita neștiință, întunecându-mă
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
mărturisesc că-L cunosc pe Dumnezeu, dar prin faptele lor Îl tăgăduiesc (Tit 1, 16). Și iarăși: Dacă cineva dintre ai lor, și mai ales dintre casnici, nu le poartă de grijă au tăgăduit credința și sunt mai răi decât necredincioșii (1 Tim., 5, 8). Și iar: Fugiți de lăcomie, care este închinare la idoli (Col., 3, 5). Prin urmare, fiindcă sunt atâtea tăgăduiri, este limpede că sunt tot pe atâtea mărturisiri, ba chiar mai multe<footnote Tâlcuirea Pr. Marcel Hancheș
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Diels). Dar și Platon, filosoful, în Legile sale spune: Cel care vrea să fie fericit și plin de noroc trebuie să participe de la început la adevăr, ca să trăiască cât mai mult timp cu putință în adevăr, că este credincios. Cel necredincios, însă, iubește minciuna de buna sa voie; iar cel care iubește fără voia lui minciuna, acela-i fără minte; dar nici unul, nici altul nu-i de invidiat. Omul necredincios și omul fără de minte nu au prieten (Platon, Legile, V, 730
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
azi, ca să cunoască toți că cei care șovăiesc și se îndoiesc de puterea lui Dumnezeu ajung judecată și semn pentru toate generațiile”. (Sf. Clement Romanul, Epistola către corinteni (I), cap. XI, în PSB, vol. 1, p. 57) „Umbli în sfatul necredincioșilor, dacă spui în inima ta: Este, oare, Dumnezeu, Care conduce pe toate cele din lume? Este, oare, Dumnezeu, Care chivernisește pe cele din ale fiecăruia? Este, oare, judecată? Este, oare, răsplătire fiecăruia după faptele lui? Pentru ce, oare, drepții sunt
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Pentru ce, oare, drepții sunt lipsiți de slavă, iar păcătoșii încărcați de slavă? Nu cumva, oare, lumea se mișcă de la sine și niște întâmplări iraționale rânduiesc într-un chip neregulat viața fiecăruia? Dacă ai gândit așa, ai umblat în sfatul necredincioșilor (Ps., 1, 1). Fericit este, dar, acela care nu s-a îndoit de Dumnezeu, acela care n-a fost mic la suflet față de întâmplările din viață, ci așteaptă cele ce au să fie; fericit este acela care n-a avut
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
23; Mc. 4, 9.23; Lc. 8, 8; 14, 35). Și cine-i acesta? Să o spună Epiharm: Spiritul vede, spiritul aude; celelalte sunt surde și oarbe (Epiharm, Fragm. 249, Kaibel). Heraclit, ținând în frâu, prin mustrări, pe unii, spune: Necredincioșii nu știu nici să asculte, nici să vorbească. Heraclit folosește fără îndoială aceste cuvinte ale lui Solomon: Dacă vei iubi să asculți, vei primi învățătură; iar dacă vei pleca urechea ta, înțelept vei fi<footnote Notă Pr. D. Fecioru: De
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
slabă și negativă față de o idee potrivnică; greutatea de a crede este o stare sufletească ce acceptă cu greu credința”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a II a, cap. VI, 28.1., în PSB, vol. 5, p. 128) „Iar despre cei necredincioși s-a spus: S-au socotit ca praful, pe care-l spulberă vântul de pe fața pământului (Ps. 1, 4) și ca o picătură din cadă (Is. 40, 15)”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a IV a, cap. XXIV, 154.4., în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cunoștință spontană ca să trebuiască să cugete, la ceea ce e neasemănat mai înalt și mai bun decât cele ale noastre, adică la Dumnezeu”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, cartea întâia, 2, în PSB, vol. 39, p. 21-22) „Iar cel necredincios și fără grijă, va fi îngâmfat și batjocoritor<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Se afirmă mereu că, credința e și un efort care se opune negrijii și mândriei. (n.s. 119, p. 77) footnote>“. (Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, cartea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
li se poruncea a urî nu numai necinstirea, ci și pe cei necinstitori, ca nu cumva prietenia cu dânșii să se facă pricină de nelegiuire pentru credincioși. Pentru aceea îi depărta pe dânșii și de rudenii, și de atingerea cu necredincioșii și îi îngrădea din toate părțile. Dar acum, când ne-a adus la o mai înaltă filosofie și ne-a făcut mai presus de o asemenea vătămare, ne poruncește a ne apropia de cei necredincioși și de a-i chema
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
rudenii, și de atingerea cu necredincioșii și îi îngrădea din toate părțile. Dar acum, când ne-a adus la o mai înaltă filosofie și ne-a făcut mai presus de o asemenea vătămare, ne poruncește a ne apropia de cei necredincioși și de a-i chema la noi, fiindcă de la dânșii nu ne poate veni vreo vătămare, ci de la noi mai ales aceia vor avea folos. Deci ce, zici tu, oare nu trebuie a urî pe cei necinstitori? Nu a urî
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
avea folos. Deci ce, zici tu, oare nu trebuie a urî pe cei necinstitori? Nu a urî, ci a milui. Dacă tu îl vei urî, cum vei putea întoarce cu ușurință pe cel rătăcit? Cum te vei ruga pentru cel necredincios? Cum că trebuie a ne ruga și pentru necredincioși, ascultă ce spune Pavel: Rogu-te mai înainte de toate să faceți rugăciuni, cereri, făgăduințe, mulțumiri pentru toți oamenii - și cum că nu toți erau credincioși, aceasta nu are nevoie de dovadă
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
a urî pe cei necinstitori? Nu a urî, ci a milui. Dacă tu îl vei urî, cum vei putea întoarce cu ușurință pe cel rătăcit? Cum te vei ruga pentru cel necredincios? Cum că trebuie a ne ruga și pentru necredincioși, ascultă ce spune Pavel: Rogu-te mai înainte de toate să faceți rugăciuni, cereri, făgăduințe, mulțumiri pentru toți oamenii - și cum că nu toți erau credincioși, aceasta nu are nevoie de dovadă”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ca să scape de frică, după cum zice: Că au zis: nu va vedea, nici va pricepe Dumnezeul lui Iacob, și iarăși: Limba noastră o vom mări, buzele noastre la noi sunt, cine este nouă Domn? și iarăși: Pentru ce a mâniat necredinciosul pe Dumnezeu? Și iarăși: Zis-a cel nebun întru inima sa: nu este Dumnezeu, stricatu-sau și urâți s-au făcut întru meșteșugiri, și iarăși: Nu este frica lui Dumnezeu înaintea ochilor lui, că a viclenit înaintea lui, ca să afle fărădelegea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
nici celor care spun că nu este Dumnezeu”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Despre mărginita putere a diavolului, omilia I, 8, în vol. Despre mărginita putere a diavolului. Despre căință..., p. 26) ,, După cum noi câștigăm din două părți, tot așa necredinciosul este vătămat din două părți: și prin aceea că are să fie pedepsit mai târziu, din pricină că nu crede în înviere, și prin aceea că a căzut doborât de necazurile de aici, din pricină că nu așteaptă după acestea nimic bun”. (Sf. Ioan Gură
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
se aruncă într-o pierzare fără remediu. Cum vom putea noi explica o nebunie atât de mare și să găsim cauza unei nemulțumiri atât de monstruoase?” (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 155) „Ce-i trebuie necredinciosului mai învârtoșat pentru a-l forța să primească, că adevărurile noastre de credință au o siguranță absolută? Trebuie a-i arăta lui că originea lor este divină, că Dumnezeu Însuși a venit să le vestească în lume; că Iisus Hristos
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
creștinii - n.n.), iar cei ce locuiesc lumea să primească cu dragoste pe cei ce sunt străini de Testamente”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, omil. la Psalmul XLVIII, I, în PSB, vol. 17, p. 311) „Plânge-i pe cei necredincioși, plânge-i pe cei care prin nimic nu se deosebesc de ei, adică pe cei care au murit fără a fi luminați de Sfântul Botez, fără a fi pecetluiți cu harul Sfântului Duh. Aceștia sunt cei cu adevărat vrednici de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
mai de curând și vei vedea cât de numeroase sunt aceste deosebiri. Cât de semeață e această nelegiuire, e probabil că știu și ei. Căci fie că nu cred că Scripturile au fost rostite de Duhul Sfânt, și atunci sunt necredincioși; fie că ei se cred mai înțelepți decât Duhul Sfânt, și în cazul acesta ce altceva sunt decât niște îndrăciți? Într-adevăr, ei nu pot tăgădui că aceasta e cutezanța lor atunci când exemplarele Scripturii sunt scrise de mâna lor, că
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
mine, dar hulește pe Domnul meu, mărturisind că El nu-i purtător de trup? Cel care nu mărturisește asta, Îl tăgăduiește desăvârșit și este purtător de cadavru. N-am socotit cu cale să scriu numele lor, pentru că sunt numele unor necredincioși. Dar nici mie să nu-mi fie a-i pomeni, până nu se vor pocăi, crezând în patimile Lui, care sunt învierea noastră”. (Sf. Ignatie Teoforul, Epistole (către smirneni), cap. V, 2-3, în PSB, vol. 1, p. 221) „... Întâlnindu-se
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
față de politică expansionista promovată de Piemonte a fost promptă. Încă de pe 18 martie 1860, Papa Pius al IX-lea, în discursul intitulat Jamdudum cernimus, condamnase liberalismul, prin următoarele cuvinte: "Această civilizație modernă, în timp ce favorizează orice cult non-catolic, îi primește pe necredincioși în administrația statului, si cu toate ca Biserică deschide porțile școlilor catolice fiilor acestora, ei se îndreaptă atât împotriva instituțiilor de învătământ 17 ce sunt pentru a învăța în spirit catolic tinerimea, cât și a reprezentanților bisericii de orice grad, chiar dacă mulți
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]