499 matches
-
ei îi cunoaște personal, pe alții îi privește de la distanță. Timpul îndelungat petrecut în mijlocul oamenilor este marcat de moarte, ca un punct pus în urma unei prietenii. Jurnalele consemnează cu durere dispariția oamenilor dragi, cronicile găzduiesc discursuri afective, cu caracter de necrolog. Nichifor Crainic, Victor Eftimiu, Martha Bibescu, Ovidiu Codruș, Ion Vinea sunt numai câteva dintre personalitățile evocate pe calea undelor. Informațiile sunt preponderent biografice, cu referiri apreciative asupra valorilor culturale și sociale. Discursul însă este de o altă factură, comparativ cu
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
în ziua de 1 martie 1917 la Cimitirul Eternitatea. Lumea intelectuală a iașilor a fost adânc mișcată de moartea eminentului medic. Ziarele, câte apăreau în acele zile când toată țara era prinsă de încleștarea disperată a războiului, i-au publicat necrologuri mult prea sărăcăcioase față de însemnătatea personalității defunctului. Cu toate acestea, ceremonia înmormântării a fost impresionantă, slujba fiind oficiată în biserica Sfântul Spiridon de vicarul Mitropoliei din Iași, episcopul Antim Botezăneanul. C. I. Parhon a avut în Alexandru Brăescu un antecesor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în ziua de 1 martie 1917 la Cimitirul Eternitatea. Lumea intelectuală a Iașilor a fost adânc mișcată de moartea eminentului medic. Ziarele care apăreau în acele zile când toată țara era prinsă de încleștarea disperată a războiului, i-au publicat necrologuri care elogiau însemnătatea personalității sale. În anul 1926, sora defunctului, Aglaia Popovici, împreună cu fiii ei, Alexandru și Ion Popovici, i-a adus osemintele și le-a reînhumat în cimitirul satului Frumușelu de lângă Podu Turcului, în mormântul familiei sale. Pe mormântul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
partidului nici n-a fost observată."131 Tot C. Popescu-Cadem citează și alte păreri ale unor mari profesioniști. S-a perpetuat "mitul" că a avut un rol important în Războiul Balcanic. Nicolae Iorga, în medalionul din Oameni cari au fost, necrolog din iulie 1917, lămurește lucrurile: "Tratatul de la București era pentru el, nu soluția definitivă a unei probleme care i s-ar fi frământat mult timp în minte, nici punctul de plecare al unei politici răsărită din propria cugetare." Îl interesau
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
există tehnologie pentru asta și e și folosită). Apoi începe libertatea... Religia dispare din Occident, e adevărat, dar explodează, ca și războiul, în mari regiuni ale lumii sărace. Reînvie dictaturi pe alocuri, în timp ce în unele mari puteri emergente poate că necrologul comunismului este scris, dar ceea ce se dezvoltă este un capitalism autoritarist, neliberal, ce pare a avea mai mult succes decît varianta liberală. Optimiștii și utopiștii tehnologici au început să-și anunțe victoria paradoxal sau nu tocmai cînd bruma de consens
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
zi după proces, sîmbătă după-amiază, 14 octombrie, a murit Henrieta. Pe actul de moarte, întocmit la repezeală, s-a scris că pe mama Henrietei o chema Olimpiada Eminovici și că defuncta avea 32 de ani311. Scipione Bădescu a scris în necrolog că avea numai 28 ani312, cînd de fapt ea avea 35 de ani fără două luni. Cauza morții a fost trecută, oficial, congestia cerebrală. Credem că Bădescu a tipărit ferparul, prin care "familia, pătrunsă de durere adîncă", a anunțat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în adâncime, a scrutării ființei morale a scriitorului (autoanaliza) în zonele sale ascunse, profunde, ireductibile. O altă trăsătură ar fi apariția tot mai insistentă a conștiinței unicității. Scriitorii încep să descopere emoția și voluptatea singularității morale. În acest sens, în necrologul la moartea lui Eminescu, Hasdeu afirma că numai în actul creației poetul este "mai el însuși, mai individual ca oricând"94. Autenticitatea devine un dat, o calitate naturală care trebuie doar conservată. A fi sau a nu fi autentic. Acesată
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
continuă și astăzi să ne încânte prin „elegantă stilului fără manierisme, prin înaltă gândire, si mai ales prin caracterul remarcabil al omului pe care opera să ni-l descoperă. Încă din ziua următoare morții {\footnote 29 Sf. Grigorie de Nazianz, Necrolog în cinstea Marelui Vasile, episcop al Cezareei Capdociei, 41 43, ed. F. Boulenger, în Texte set documents poubliés sous la direction de H. Hemmer et P. Lejay, Paris, 1908, p. 144-150 cf. Pr. Prof. Ioan G. Coman, Personalitatea Sfanțului Vasile
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
Mare. Închinare la 1600 de ani de la săvârșirea să, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1980, p. 316.} {\footnote 64 F. Cayré, Précis de Patrologie...., p. 399.} {\footnote 65 Anthony Meredith, op. cît., p. 51.} {\footnote 66 Sf. Grigorie de Nazianz, Necrolog în cinstea Marelui Vasile, episcop al Cezareei Capdociei, 12, 13 ed. F. Boulenger, în Texte set documents poubliés sous la direction de H. Hemmer et P. Lejay, Paris, 1908, p. 80-87 cf. Pr. Prof. Ioan G. Coman, art. cît., p.
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
sunt însă vagi și lacunare. Mai temeinic ar fi să afirmăm că prozatorul l-a gândit pe Ladima ca arhetip al lui Eminescu prin medierea a două scheme, cea a abuliei poetului și cea a suferinței cristice din momentul răstignirii. Necrologul, scris de către contemporani și inserat în primul epilog al romanului, devine ilustrativ în acest caz: "Unul dintre cei mai mari poeți ai timpului...hrănit cu oțet, fiere și dezgust de contemporani, a dus tăcut țeava rece pe inima caldă și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
intactă banalitatea afirmațiilor. "Jocul de cuvinte reușit e însă acela care prin asocierea formelor pune în lumina și o legatura mai profundă, ascunsă, a faptelor" [idem]. 365 "În general, bărbații acuză femeile că sunt limbute, dar ei dețin monopolul discursurilor, necrologurilor etc., iar studiile americane recente demonstrează că ei vorbesc mai mult decât femeile" [Cernichevivi, p.74]. 366 Felul contelui Muffat de a o dezmierda pe Nana constă în primitivizarea limbajului: "le faisait zézayer comme un enfant" [Zola, Nana, p.438
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sa, cugeta el. Ceea ce înainte era considerat înspăimîntător devenise acum ceva obișnuit, iar oamenii acceptau acest lucru ca normă a vieții și continuau să trăiască mai departe, fără a-și face probleme" (p.125). "Normalitatea" vieții protagonistului este să scrie necrologuri. Nu chiar orice fel de necrologuri. Ziarul kievean (bine finanțat) Știrile capitalei, îi comandă autorului mediocru Zolotariov (ins solitar, al cărui singur prieten și companion zilnic e un pinguin, Mișa, preluat de la Grădina Zoologică, atunci cînd instituția în cauză și-
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
considerat înspăimîntător devenise acum ceva obișnuit, iar oamenii acceptau acest lucru ca normă a vieții și continuau să trăiască mai departe, fără a-și face probleme" (p.125). "Normalitatea" vieții protagonistului este să scrie necrologuri. Nu chiar orice fel de necrologuri. Ziarul kievean (bine finanțat) Știrile capitalei, îi comandă autorului mediocru Zolotariov (ins solitar, al cărui singur prieten și companion zilnic e un pinguin, Mișa, preluat de la Grădina Zoologică, atunci cînd instituția în cauză și-a abandonat animalele pe stradă, din
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cînd instituția în cauză și-a abandonat animalele pe stradă, din lipsă de fonduri) niște așa-zise "cruciulițe" articole stilizate, despre diverși reprezentanți ai vieții publice ucrainiene, redactate (pre zumtiv) la dispariția acestora. Viktor descoperă însă, gradual, că, de fapt, necrologurile sînt solicitate în avans de ziar (pe cînd protagoniștii lor sînt încă în viață, fără a da vreun semn vizibil de suferință), dintr-un exces de zel, se pare, pe cît de sinistru, pe atît de inexplicabil. Mai mult, curierul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
asupra naturii muncii sale (excelent plătite altfel!), Viktor primește de la șef un răspuns dezarmant: dacă i se va spune adevărul complet vreodată, înseamnă că nimeni nu va mai avea atunci nevoie de el, devenind fatalmente dispensabil. Ca atare, scriitorul de necrologuri asumîndu-și "normalitatea" propriei istorii se ascunde, pentru o vreme, împreună cu Sonia și cu pinguinul Mișa, în casa periferică a unui amic, polițistul Serghei (mort și el mai tîrziu "la datorie", în Moscova, și revenit acasă, sub formă de cenușă, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
bunuri și obiecte), alături de un pistol automat, și face comisioane (cu tentă conspirativă) pentru redactorul său șef dispărut la rîndul lui din oraș, pentru o vreme, pînă "se așterne praful". Află, într-o astfel de incursiune în biroul șefului, că necrologurile sînt "aprobate" de un superior enigmatic, urmînd a fi "executate" la anumite date (Viktor deduce că articolele sale, pezumtiv benigne, sînt, în realitate, rotițe dintr-un mecanism infernal al asasinatelor comandate). Realizează faptul că, într-un fel sau altul, toți
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în mod discret și totuși covîrșitoare ca intensitate!). Își dă seama, în consecință, și de ce adevărul total nu i-ar fi spus decît în condițiile în care munca sa nu ar mai fi necesară. În paralel, comunitatea mafiotică propriu-zisă ("victimele" necrologurilor sale) îl contactează printr-un straniu inter mediar, Lioșa, al cărui rol, cum spuneam mai devreme, Kurkov însuși l-a interpretat în adaptarea BBC a romanului pentru un motiv hilar. Ei vor să-i închirieze pinguinul la înmormîntări (chiar cele
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sens mai larg, își va salva sufletul. Finalul romanului este totuși neașteptat. Viktor află, din întîmplare, că a fost înlocuit, la ziar, cu un nou autor de "cruciulițe" și, confruntîndu-l pe acesta, are ocazia (singulară) de a-și citi propriul "necrolog". Adevărul complet i se dezvăluie, ca atare, în cele din urmă și protagonistul înțelege că a ajuns practic "dispensabil" (înțelegem că fusese membru, fără acordul său, într-un grup ultrasecret al Securității Statului, axat pe lichidarea mafio ților de prim
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o pereche de ghete cosmonaut, cu fermoar lateral, din imitație de miel, lăcuite în albastru ultramarin. Albastrul vînătăilor care îi spuzeau trupul de cînd îl întîlnise pe Samuel Brody, cu mai puțin de un an înainte, în septembrie 1966. Un necrolog monocolor al lui Simon Liberati, laureatul pre miului Femina 2011, pentru romanul Jayne Mansfield 1967 (Paris, Grasset), text captivant, convulsiv și tragic, asemenea destinului divei hollywoodiene a anilor '50 pe care îl evocă, spulberată la 34 ani într-un cumplit
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
explice toate fenomenele, Baudrillard tinde să realizeze din seducție un mod de explicare cvasi-universal. Dacă metanarațiunile păreau a fi de mult depășite, se observă că unele umbre ale ei mai persistă încă. Cu toate că în opera sa pare a realiza un necrolog al seducției, Baudrillard afirmă optimist că seducția este destinul sau "ceea ce rămâne din destin, din miză, din farmec, din predestinare și vertij și, de asemenea, din eficacitatea tăcută într-o lume a eficacității vizibile"529. Dacă seducția este peste tot
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tot în 1937, căreia i-a donat suma de 20.000 de lei, de departe cea mai mare contribuție bănească. În acest context, credem că e bine pentru cei care vor scrie cândva, de-adevăratelea, istoria Vasluiului, să cităm din necrologul scris de „miluță” (de fapt, pseudonimul lui E. Vâjâianu) în Gazeta Vasluiului cu ocazia decesului primarului Țaicu, pentru a nu se va mai afirma, vreodată, cum că acesta s-a născut pe pietrele acestui târg, că a fost învățător, etc.
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
unde domnia lui Carol I era înfățișată "printr-o femeie în căruță cu patru cai, ținînd ca pe o tabla coroana, pe cînd cei mai mari domni ai noștri călăresc ca niște jandarmi din garda regală în jurul ciudatului simbol"; în necrologul dedicat lui Caragiale, ca și în cazul altor oameni cari au fost, istoricul îi surprinde cu finețe contradicțiile ce i-au caracterizat personalitatea: "I se recunoștea lucru rar pe lume dreptul de a zice și a face orice, de a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Heidegger la Nietzsche, ei bine, probabil una dintre cele mai interesante, chiar dacă până acum neluată în seamă, este intensul raport al lui Heidegger cu Scheler din anii 1927 și 1928, întrerupt de moartea acestuia din urmă (19 mai 1928). Emoționatul necrolog pe care Heidegger îl rostește la curs și în care Scheler este amintit drept acela care, alături de Dilthey și Max Weber, a anticipat cu luciditate ceea ce se profila la orizontul epocii, reverberează intensitatea legăturii filozofice dintre cei doi151. Pentru Heidegger
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
cea bună, tot așa roagă-te lui Dumnezeu și pentru gândul nostru!” (25, pp. 71-72) Trebuie să privim acest tablou, ca și întreaga viață a povestitorului drept o jertfă adusă artei. Se spune că la moartea personalităților, grecii nu scriau necrologuri. Puneau doar o singură întrebare: „A trăit cu pasiune?” Dacă am încerca să punem această întrebare în cazul lui Ion Creangă, am descoperi că pasiunea vieții și a morții sale constituie, de fapt, motivul existenței sale ca artă. * N. Iorga
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
din Melitine (Armenia Mică) și Grigorie de Nyssa, să fie expulzați. Sfântul Grigorie mai veni după aceea de câteva ori la Constantinopol. Renumele de care se bucura ca orator a făcut ca Sfântul Grigorie să fie chemat să rostească numeroase necrologuri, printre altele pe acelea la moartea prințesei Pulheria (în iulie 385 sau 386) și la moartea împărătesei Flacilla, moartă la scurt timp după fiica ei. Știm că el a luat parte și la un Sinod de la Constantinopol, în 394. După
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]