668 matches
-
către stele, Atât cât anii nu-ți sunt inca irosiți, De vrei ca să fii sus, Ridică-te, Femeie! Vei adună acum, scânteia unui foc nestins Trecut, adio, prezentu-n loc să steie, Iar ce-i frumos să fie-n veci de necuprins. Să nu fii tristă, Ridică-te, ca poti, Femeie! Avem cu toții un trecut, adesea, e frumos Sau poate credem în minuni sau, o idee, Știm că lumina vine doar de sus în jos, Tu să privești mereu în sus, Ridică
RIDICA-TE, FEMEIE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357695_a_359024]
-
fost și este un vis frumos al omului către inefabil. Toți visăm, toți am scris cândva câteva versuri. Poezia s-a născut din iubire și vis. Aripile poetului sunt aripile sufletului care caută să se înalțe cât mai sus, cuprinzând necuprinsul. Misiunea cea mai ingrată a criticului literar este aceea de a tăia cu bisturilul pe cord deschis poezia. Un “nu” înseamnă tăierea aripilor, un „da” categoric implică obligația criticului de a gira cu personalitatea lui pe autor și poezia sa
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
un strigăt după lumină, e armonia cerului cu restul lumii, e simfonia muzicii eterne, o stare de spirit, putere și slăbiciune în același timp, trăirea clipei veșniciei.Iarpilotul , eroul aerului, nu moare niciodată, el lasă în urmă amintirea trăirilor din necuprinsul Cerului... Sunt 25 de ani de când vocea pilotului, scriitorului și eroului aerului, DORU DAVIDOVICI, răsună din bolta cerească: „Fără mine păsările cerului nu vor mai dansa tangoul lor ciudat De foarte departe eu le voi cânta dintr-un fluier de
DORU DAVIDOVICI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344705_a_346034]
-
luna ne va lumina Tinerele chipuri angelice La apus de orizont. Buzele noastre vinete se vor lipi Pentru ultima dată în noaptea necuvintelor ...Noaptea învierii noastre. Acum închide ochii muza mea Timpul nostru a trecut și etern vom lumina Întunecatul necuprins. Cristian BODNĂRESCU aprilie 2011 Iași Referință Bibliografică: NOAPTEA DOMINOULUI / Cristian Bodnărescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 101, Anul I, 11 aprilie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cristian Bodnărescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
NOAPTEA DOMINOULUI de CRISTIAN BODNĂRESCU în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350670_a_351999]
-
autentică. Dincolo de stilul colocvial care străbate întrega sa operă catehetică, omiletică și predicatorială, fiecare predică este o mică alcătuire și compoziție literară, în care descoperi o mulțime de imagini ce îți cuceresc imaginația și îți câștigă închipuirea, punându-te în fața “necuprinsului”, cu toată natura ta limitată. Cât de insiprat definea Părintele Vasile Coman omul! “Unic și slab prin trupul tău în fața nesfârșitului univers, mare și de preț, prin sufletul tău înaintea lui Dumnezeu”. Era conștient că suntem și rămânem creștini numai
EPISCOPUL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358648_a_359977]
-
catedrală Porți aur și haine bizare Predica ta-i o vorbă goală Perfid pretinzi la cer iertare Impielițate Scaraoțchi, Divinule, descreierat! La ruși aveai lacheu pe Troțchi Iar în apus un scelerat! Stăpân pe găurile negre Si-al iadului de necuprins În lupta cu puteri integre Împielițate, dă-te-nvins! Vrgil Ciucă New York 23 aprilie 2017 Dorințe drăcești Drăcușori din Lumea Nouă Vor să domine pământul Fie ger, fie că plouă Ei își calcă legământul Din Pustiul din Nevada Pornesc dracii
UN ATEU CATRE DIAVOLI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/359008_a_360337]
-
Totuși, Adam era trist! Numise toate animalele, a alergat în vântul ușor al verii continue din paradisul sau nemărginit, căci și de-ar fi fost un om al zilelor "proprietății private" posibil ar fi fost cel mai bogat, atât de necuprins îi era raiul sau, dar era ceva ce-l neliniștea și de care era nemulțumit. Dumnezeu a privit în inima omului și ceva L-a pus pe gânduri. "Atunci Domnul Dumnezeu a trimis omului un somn adânc peste om și
FERICIREA LUI ADAM?... II de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359271_a_360600]
-
timpul Între tine și ei. Mi-ai purtat corabia Precum Soarele Își mână carul pe Cer, Trecând dintr-o lume în alta. O, Tu, Regină în palatul de mărgean Tu, crudă și iubitoare Regină, Atâtea suflete temerare Ți-au străbătut necuprinsul, Mânate de curiozitatea De a-ți descifra hieroglifa. Unele Au sfârșit în abisurile tale, Îmbrățișate de vălurile ce te acoperă. Din atâtea inimi, Reîntoarse la țărm, A izbucnit bucuria victoriei, Regăsirii de Sine. Astfel, Sufletele trezite Ți-au descoperit comorile
MARINARUL ŞI MAREA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359350_a_360679]
-
Acasă > Orizont > Opinii > FEMININ LA MASCULIN!(I) Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 747 din 16 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului "De ce?..." Eternul feminin, etern de necuprins, nemărginit, etern infinit că un nesfârșit deșert nisipos cu dune fremătătoare, ca un imens ocean cu mari adâncimi și piscuri profunde, ca o câmpie întinsă, manaoasa și roditoare, dar că toate acestea la un loc, în sensul grandorii și necuprinderii
FEMININ LA MASCULIN!(I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359382_a_360711]
-
nu seamănă căldurii tale, sărutului mărunt, nici zâmbetului... lacrimi... râd. a urlet râd. să le sufoc pe toate în vechea gardă... voința-i surdă, mută, oarbă... leșină la primul apel. râd. a urlet râd. încerc să las cuprinsului coroana întreagă. necuprinsului mă arunc năroadă. vreau să-i surprind și întuneric, și umbra-n alergare... e o zăbală. nuntă între cer și-aerul viciat al trăirilor. oraș între două lumi. poduri arcuite și curcubeul beat, acoperiș frontierei invizibile sau pradă cuvintelor goale
RÂD. A URLET RÂD de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359400_a_360729]
-
Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 387 din 22 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ești aici, iubite, la începutul lacrimii, înfrigurate de un nepătruns fior mă alinți cu un dor sufocat între cer și pământ. îmi simți tu necuprinsul, taina, patima visul care niciodată nu minte? îmi auzi glasul sonor care seamană a izvoare plânse, în seri cu lună plină? acopere-mi fiecare gând învinețit de vină cu clipe înaripate de un cer fără pereche ajută-mă să respir
ZÂMBESC IUBIRII de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360458_a_361787]
-
un element activ și masculin, în vreme ce pământul și apa sunt considerate elemente pasive și feminine. În poeme, sensul profund conotativ sporește lirismul, provoacă meditația, creează imaginea literar-artistică: „O, aer fără pată, sublimul Mort m-așteaptă, rostească-se în briză tot necuprinsul minții, făptura mea cea tristă o-nvăluie ființa, panterelor din sânge să nu le crească dinții!”; „Respir! Tăcerea-n piept mă doare, aerul mă vinde ne-ncetat, de întristare și melanholie, râioasă, bucuria m-a trădat ... ” Perspectiva singulară și personală este necesară
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
al trăirii pasionale, al arderii vitaliste: „Visul țărânii Tăcere rămână, sunet pur între abscisele uitării, jugul tandru al desperecherii cum să-l îndur? E un cântec ce nu se aude, fără să vreau vorbele-mi răsar la fereastră, de pe buzele necuprinsului, iată, mă zboară o pasăre-albastră ... ” Lingvistic, remarcăm frecvența cuvintelor polisemantice și a sensurilor conotative, recurența unor cuvinte/sintagme-cheie (laitmotivul, reluarea, titlul care sugerează tema, dominanta afectivă), enunțuri eliptice, prezența unor elemente paratextuale și metatextuale, etc. Armonia vizează acordul perfect al
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
timpul exactelor fapte, dar cum poți ierta? Uitarea de om e cea mai cruntă neomenire, Părinte, Eu văd o lacrimă albastră, câzând de sus, în urma Ta, Nici mările de foc, cu alge-ntrețesute, nu sunt cernite. În inima rugilor, e tot necuprinsul cuprins, din simpitate, Nu voi să-nchei precisul timp, inima în noi profund cutează, Din timpul, ca un ultim mohican ce e, un ceas mai bate, Acel din care suntem suflete, de Tine, Doamne, înviate... LILIA MANOLE Referință Bibliografică: DOAMNE
DOAMNE, E TIMPUL EXACTELOR FAPTE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360512_a_361841]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > ASTĂZI Autor: Angheluță Lupu Publicat în: Ediția nr. 690 din 20 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului ziua de mâine e un ocean de necuprins prezentul însă e-un ideal atins trecutul s-a uitat..a disparut o lectie-nvatata ce tare a durut ești primul tău obstacol în calea fericirii dușman încrâncenat sortit pieirii conspirativ, mintea-ti descrie scenarii fabuloase teamă nu îți dă voie
ASTAZI de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360601_a_361930]
-
Hanganu spunea despre acest volum că „Bijuteriile lirice nu au nevoie de cuprins”. Da, așa este. Pentru lansarea acestui volum, dumneaei a scris următoarele rânduri cu gânduri: „Bijuteriile lirice nu au nevoie de cuprins - sau dacă îmi permiteți, sunt de necuprins. Cele câteva „gânduri ~ rânduri” de aici sunt doar puncte de reper, doar emoții personale, aduse la suprafață. Mai simplu ar fi ca dumneavoastră înșivă să purcedeți în această călăorie inițiatică de a vă cunoaște interiorul, prin descoperirea sau redescoperirea, dacă
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]
-
ca lanțurile reci/ să nun e mai doară/ a mia oară/ și ura cumplitelor zile-n tortură să moară/ în veci de veci./ Și celula noastră, a morții, în ziua aceea,/ a luminat ca un rug aprins,/ cu mintea de necuprins,/ ca scânteia,/ ca rugăciunea ce alongă, din inimi tot Răul/ și până noaptea târziu am așteptat,/ am așteptat năuci/ să vină cât mai repede călăul/ cimitirelor fără cruci,/ să plângă-n cântare de cetini Rarăul/ și mamele noastre printre uluci
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
cel mai important, înveți că fiecare zi e un dar, iar ziua de ieri e doar o lecție învățată.... V. ASTĂZI, de Angheluță Lupu , publicat în Ediția nr. 690 din 20 noiembrie 2012. ziua de mâine e un ocean de necuprins prezentul însă e-un ideal atins trecutul s-a uitat..a disparut o lectie-nvatata ce tare a durut ești primul tău obstacol în calea fericirii dușman încrâncenat sortit pieirii conspirativ, mintea-ti descrie scenarii fabuloase teamă nu îți dă voie
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
e foarte departe o clipă doar e cea ce ne desparte îl pot simți, vedea și auzi tot mai aproape e barcă ce m-a purtat printre furtuni pe ape ... Citește mai mult ziua de mâine e un ocean de necuprins prezentul însă e-un ideal atinstrecutul s-a uitat..a dispăruto lectie-nvatata ce tare a durutesti primul tău obstacol în calea fericiriidusman încrâncenat sortit pieirii conspirativ, mintea-ti descrie scenarii fabuloaseteama nu îți dă voie să descoperi că sunt falsestiu
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
într-o viziune în care viața este teatru („Actorul”). Se instalează obsesia perisabilului: „Poate fiecare fulg e un suflet pierdut / Purtându-și povara uitării”, iar nevoia refugiului în copilărie devine vitală. Albul nu mai este doar puritate, el sugerând acum necuprinsul, reconcilierea cu materia și sentimentul hibernal. Viziunile luminoase încep a se fisura („Broderie de vânt”). Suntem înconjurați de obiecte ostile („Săptămâna lucrurilor”), așa că mai avem la îndemână o soluție: retragerea în sine. Stilistic, balanța înclină spre epic. Din perimetrul spiritualizat
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
teme adiacente precum uitarea, înstrăinarea, natura sau dorul de casă, toate folosind meșteșugul simbolurilor care nu se lasă dezvăluite la o primă lectură chiar dacă este atent făcută. Nici marea înspumată ca metaforă a neliniștilor permanente, nici cerul, chiar dacă senin, ca necuprins al eu-lui profund și nici un țărm stâncos, un simbol al luptei în care oricât de puternic ești, chiar dacă aparent câștigi, ceva tot vei pierde. Vorbind despre anotimpuri rătăcite autoarea, ca orice poet autentic, se confesează cititorului arătându-i acestuia precum
O PRINŢESĂ ÎN REGATUL POEZIEI. DESCIFRAREA ANOTIMPURILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360067_a_361396]
-
câteodată suspinul Când o nefasta despărțire îți dăruie destinul. Aur din aurul lunii presari pe cărări de simțire Alături de iubit îți clădești neobosita, fericirea pe cărări suitoare ți-aleargă copiii apăruți că din vis din trupul tânăr și împrimăvărare, din necuprins, din tainic balans al duhului vieții, rodire în fantasticul dans. Tu, care ești trecut, si așteptare ești Plămădita din supunere și nesupunere Din tărie și răbdare, bogată Că o păzitoare investita de zeu, neînfricata Străbați în febra pașilor armonii carpatine
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
cu pașii mei plutind din miazănoapte cu soarele ce-mi contura cu ultimele lui raze trupul încălzit și chipul de îndrăgostit palmele ni le-am atins între ele trandafirul roșu aprins și-a lăsat tot misterul și parfumul lui de necuprins lacrimi fierbinți au coborât în liniștea serii odată cu sărutul nostru mult așteptat ce apăsat între noi s-a strecurat într-un freamăt al buzelor ce au pictat dorința noastră în sufletele noastre abia trezite sub ploaia lacrimilor noastre s-au
LACRIMI FIERBINŢI de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359583_a_360912]
-
Stihuri > Reflecții > HOHOTUL TĂCERII Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Hohotul tăcerii Tăcerile ce-ades mă înconjoară Cu așteptări ce nu primesc răspuns Im sparg timpanele! Rază solară A-ncremenit în spațiul necuprins Vise ce fulgera întreg abisul Au adunat imagini de hoinar Din haosul ce m-a crezut învinsul Placerilor gustate fără hâr Pe crestele născute din adâncuri Imaginăm castele de povești Și aplecați pe-a șeilor oblâncuri Zburdau în voie cavaleri
HOHOTUL TACERII de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340284_a_341613]
-
încurcă... Dar pașii mei rămân în ciuda-i, vrednici, Ea mă apleacă... ei mereu mă urcă... La drum cu viața-mi iau tovarăș Omul, Și-adesea-acesta îmi trădează visul, Și iar pornesc la drum doar cu-a mea umbră, Să caut nemurirea, necuprinsul... Referință Bibliografică: LA DRUM CU VIAȚA / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2127, Anul VI, 27 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Munteanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
LA DRUM CU VIAȚA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340480_a_341809]