523 matches
-
robiți desfrâului, beției și gâlcevilelor [...] au dat prilej întru aceasta poporenilor neciopliți”. Nici jurământul de castitate nu mai era respectat (în absența episcopului, preotul petrecea zile și nopți cu „femei rele”, uneori fiind reclamat că „a necinstit femeia cu atingeri necuviincioase”); alteori, în zile de sărbători, oamenii îl chemau pe preot de la cârciumă ca să facă liturghia. Și se întâmpla des acest lucru la Huși, preciza Bandini. Observații critice sunt adresate de Bandini preoților ce se dedulceau prea mult cu vin, lucru
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ajutorul său D-l Tomiță Chisacof să face că n-aude, nici vede ... De pe urma însă acestei indolenți sufere obștia fiind pusă la dispoziția evreilor casapi de a urca prețurile după bunul plac și de a fi în același timp și necuviincioși”. Atacul fiind perfect subiectiv, căci nu autoritățile fixau prețul alimentelor, ci regulile pieței libere, suntem îndemnați să privim cu rezervă articolele presei. În condițiile războiului, însă, situația este schimbată. La sfârșitul Primului Război Mondial, Primăria s-a preocupat de aprovizionarea populației cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mirosul de ars." Pierduse începutul, nu înțelegea după ce anume se simțea atât de tare mirosul de ars, dar, văzând chipul lung al stăpânei casei, însărcinată cu traducerea, își închipui că Herr Oberst, tot învârtindu-și coniacul în pahar, spusese ceva necuviincios. Caterina, întrebată din ochi, îi răspunse încet: "Du-te să repeți pentru mâine, n-ai nimic de făcut aici..." Era vorba probabil despre episodul cunoscut mai târziu ca noaptea de cristal. Nel, căreia, deseori somnolentă, îi era greu să se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ei stau cuminți, la locurile unde au fost puși cu mulți ani în urmă. Aceste sentimente dor tare, când nu-i mai găsești pe cei dragi și stând lângă mormânt îți amintești de multe momente când ai avut unele comportări necuviincioase față de ei și acum regreți, sau de altele în care a trebuit să te desparți de ei pentru perioade îndelungate și de regulă acestea se făceau cu lacrimi în ochi și semne cu mâna,de adio. Din nefericire, destinul meu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
a rămas ca un episod din viață, frumos,plăcut, care s-a încadrat și el în istoricul vieții noastre. Am rămas aceiași prieteni de suflet ca și atunci când nu cunoșteam încă toate treptele și obstacolele vieți sociale. Despre fapta noastră necuviincioasă, au aflat și păriții fetelor, care s-au supărat foarte tare pe fete,însă nu au avut prea mult timp de supărare, că noi am cerut fetele în căsătorie și tatăl care era în opoziție până atunci, a trebuit să
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
supunere pe motiv că s-a jurat credință lui Dumnezeu. Modul în care s-au derulat întâmplările de la Udești-Suceava au fost relatate pe larg în raportul sublocotenentului Johann Dormeister , care arată că cei care au depus jurământul lau rostit „foarte necuviincios” și „în silă”. Noaptea, locuitorii înarmați cu uneltele de muncă au trecut peste „Cordon” în Moldova. Puțini au înțeles gestul de demnitate al preotului din Udești, dar gestul lui nu a fost uitat, i-a călăuzit pe toți cei care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
au evoluat suficient și, în consecință, se comportă ca atare, oriunde și în prezența oricui s-ar afla, fără a avea vreo reținere în acest sens. Un alt chip al luării numelui lui Dumnezeu în deșert este cel al purtării necuviincioase în Sfânta Biserică. Spune o vorbă din bătrâni că “omul prost e prost și când doarme”. Înțelepciunea tipic bătrânească de demult a vrut, astfel, să certifice un adevăr indubitabil potrivit căruia așa cum suntem, tot așa ne și comportăm, oriunde și
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
locul și indiferent ce facem, putem rosti în gând rugăciunea lui Iisus: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!”. Prin unirea numelui lui Hristos cu mintea și sufletul nostru se produce minunea curățirii cugetului de pofte necuviincioase și putem privi fețele străine fără gânduri ascunse, păcătoase. Desfrânarea este un păcat grav deoarece întinează și trupul și sufletul deopotrivă, întunecă mintea și-l îndepărtează pe om de Dumnezeu. Este singura situație când Dumnezeu pedepsește tentativa, în limbaj juridic
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
dorința necontrolată de rațiune de a avea cu orice preț acel lucru, furtul nu ar mai fi fost săvârșit. Furtul a fost luat ca exemplu în cazul de față, însă nu este singurul păcat la care se ajunge datorită poftelor necuviincioase. La acest adevăr se referă Mântuitorul când spune: “Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtișaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om.” (Matei 15, 19-20
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
se desisteze de cei fără de Dumnezeu, căci în zilele din urmă “vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginți, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără cucernicie, Lipsiți de dragoste, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, cruzi, neiubitori de bine, Trădători, necuviincioși, îngâmfați, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, Având înfățișarea adevăratei credințe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te și de aceștia.” (II Timotei 3, 2-5). Mai mult, creștinul cu convingere intimă în existența lui Dumnezeu, caută să-și
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
în sărbători oficiale. Vrea să ducă o viață simplă și retrasă; 2. Să nu se vorbească de rău și să nu se atace pe fostul rege Carol II; 3. Să nu întâlnească pe prințesa Elisabeta. Aceasta fusese foarte violentă și necuviincioasă la plecarea din țară a Elenei. Îi trăsese chiar o palmă într-un moment de furie. Formarea noului guvern al generalului Antonescu a fost lungă și laborioasă. S-au lăsat miniștrii din cabinetul Gigurtu să subscrie cedarea Dobrogei și Transilvaniei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
că, grăbindu-se, ar putea să-și rupă firul gîndurilor. Am rămas pe loc, privind în urma ei, sperînd prostește că va întoarce capul, să-i pot întîlni privirea, să-i spun printr-un gest că-mi pare rău pentru vorba necuviincioasă. Dar n-a făcut-o. Nici măcar n-a mișcat capul. Sînt sigur că femeia asta are mai multă demnitate decît mi-am închipuit eu. Ori, poate că știe să joace teatru de minune, deși mi-e greu, tare greu!, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în dreptul meu să șed la masa mea. El răsări oleacă, dar nu spuse nimic. Apoi începu a ciocăni în masă cu degetele lui lungi și subțirele și fluiera pintre dinți... Era o necuviință... dar acuma eu tăceam; căci, oricât de necuviincios ar fi fost, aria era de-o frumuseță rară... era subțire ca bâzâitul de albină, dar ți se părea că-n gura [lui] s-a așezat un virtuos de violină lung de [o] palmă și, pe o vioară cât cojița
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
totuși celei mai mari părți a matale îi pare bine să fie egală cu mine, adică egale între sine, pentru că și eu fac parte din partea cea mare a matale, care parte voiește suspomenitul lucru, după părerea unora din ai matale, necuviincios. {EminescuOpVII 319} Salut însă pe toți acei copii buni cari, încercîndu-se de mine, vor saluta cu părere de bine această scrisoare a mea; însă, fiindcă sălutări aeriane și necunoscute sunt imposibile și fiindcă nu voi să dau sinet în loc de bani
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
despre Târgoviște ori despre prăvăliile din Sighișoara. În viața ei de ființă răsfățată exista totuși cineva care îi punea bețe-n roate și-i frângea elanurile. Iar acesta era Mașcatu, vătaful curții. Nu putea să spună despre el că e necuviincios ori că se poartă rău cu ea. În fond, el era șeful general al curții. Punea în mișcare toată lumea. De dimineață până seara se auzea, de la grajduri și până sus, în odăile cele mari ale casei, vocea lui puțin răgușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
găoază. Mi-a zis așa cam până la doisprezece ani, și din când în când înțelegeam după expresia feței ce înțeles voia să dea de fiecare dată când rostea acel cuvânt. A fost mereu zburdalnic și mai e și-acum, câteodată necuviincios și violent, mereu cu ochii după muieri și gata să le dea poalele peste cap. Două seri la rând a trebuit să-mi relatez călătoria, mai ales Gailei, care dorea să știe amănunte despre Bizanț, despre moravurile și modelele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de respect impardonabilă. El se referise la întârziatul la întâlniri, desigur, însă odată acest principiu sădit în conștiința sa, îi era greu să întârzie oriunde; totuși Darcey era de părere că existau și feluri mai grave de a te arăta necuviincios (și că tatăl ei nu era tocmai imaculat când venea vorba de acestea). Ciudat, se gândea acum, introducând numărul zborului său în automatul de bilete. Ciudat cum unele lucruri pe care ni le spun părinții ne rămân întipărite în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
găsesc că se cade ca alți tineri să-și trăiască viața la fel ca mine, am ceva să le spun. După ceremonia de maturizare, sunt considerați adulți, dar, când au șaptesprezece ani, trebuie să fie deja bărbați. Poate sunt cam necuviincios, dar uită-te la stăpânul nostru, Seniorul Nobunaga. Ce vârstă crezi că are? Dădu să-i spună, dar, imediat, schimbă subiectul, poate de teamă să nu se ia la ceartă cu soția lui. — A, da, probabil că am să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
văzut eu un murg care semăna leit cu cel pe care-l călărești tu. Deci, pînă la urmă al tău era? — Da... Am trecut Întâmplător, dar, după cum vedeți, sunt În hainele de fiecare zi. Așa că am găsit că ar fi necuviincios să apar În fața dumneavoastră, stăpâne, și am rămas aici. — Bravo, strașnică glumă. Uită-te la mine. Privește cât de șleampăt sunt. — Vă rog să mă iertați, stăpâne. Nobunaga Îl gâdilă ușurel pe spate cu evantaiul său lăcuit. — În relația dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
forțat. — Ei, nimeni nu pare să fi dormit destul. Hayashi, odihnește-te și tu. Toată lumea să se culce. Sunt sigur că printre noi nu e nimeni atât de laș Încât să nu aibă somn. Acestea fiind zise, ar fi fost necuviincios să nu se doarmă. Dar, Într-adevăr, printre vasali nu era nimeni care să fi dormit cum se cade În ultimele două nopți. Nobunaga singur făcea excepție. Dormea noaptea și trăgea câte un pui de somn chiar și În timpul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
trecută, Mataemon era nemulțumit. Voise să-i reamintească ginerelui său Îndatoririle pe care le avea față de rudele lui și poziția lui Nene. Tokichiro se Înapoiase fără urmă de remușcare, iar Mataemon hotărâse să nu se abțină, chiar dacă avea să fie necuviincios În fața invitaților. Dar Tokichiro părea atât de lipsit de griji, Încât Mataemon uită de supărare. Mai mult, primele cuvinte ale ginerelui său se referiseră la ziua petrecută la castel și la starea de spirit a seniorului lor. Involuntar, Mataemon se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
zăbovind la intrarea coridorului dinăuntru. Omul era ascuns, pe jumătate, În umbra peretelui. Nu-și dădeau seama cine era dar, la prima vedere, părea să poarte traie preoțești. — A, Domnul Ekei, nu-i așa? Întrebă Koroku. — Așa e. Am fost necuviincios să strig de-afară, dar eram Îngrijorat că vă certați atât de zgomotos, spuse Ekei, continuând să stea pe loc, cu un zâmbet vag pe chip. — Sunt sigur că v-am tulburat Îngrozitor. Vă rog să mă iertați, Eminența Voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pălăriei conice, joase, le privi un timp, fascinat. Dintr-o dată, o trecătoare, poate soția unui negustor, se opri și se Întoarse să-l privească. Îi șopti ceva funcționarului care o Însoțea, apoi, se apropie, ezitând, de spadasin. — Scuzați-mă. E necuviincios să vă opresc așa pe stradă, dar nu sunteți nepotul Domnului Akechi? Luat pe nepregătite, spadasinul răspunse: — Nu! Și se Îndepărtă cu pași mari. După ce făcu vreo zece pași, Însă, se opri și o privi pe femeie, care continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Și cine anume e? Vorbește. — Nu este nici inamic, nici aliat. Trebuie să-i arătați respect, dar dacă nu faceți decât atât, ați putea cădea rapid Într-o cursă. E un personaj cu două fețe - vai de mine, am vorbit necuviincios. Nu cumva ne gândim la shogun? — Întocmai. Dar să nu mai pomenești nimănui. Neliniștea lui Nobunaga se referea la acel om care, Într-adevăr, nu le era nici prieten, nici dușman: Yoshiaki, shogunul. Yoshiaki vărsase lacrimi de recunoștință pentru ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și micuța Chacha pare să Înțeleagă ce se Întâmplă cu mama și cu tatăl ei și plânge de te-apucă mila, Întrebând de ce trebuie să-și părăsească tatăl și de ce trebuie ca el să moară. Generale Hideyoshi... iartă-mă, sunt necuviincios. Își tamponă ochii, Își drese glasul și izbucni În plâns. Lui Hideyoshi Îi părea rău de chinurile prin care trecea Mikawa și Înțelegea prea bine durerea lui Nagamasa și a lui Oichi. Se lăsa mișcat până la lacrimi mai ușor decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]