488 matches
-
emanațiilor sentimentale, care îi dau respirația aceea încărcată adesea, alteori plină de ebrietaic, sau volatilă ca un lirism. Acum nu-i mai putea recunoaște. Se depărtaseră. Păreau laolaltă o pată diformă de umbră mobilă prin umbra orașului. în blocul acela nedeslușit, era cuprins vânătorul amețit de praf de pușcă și prada cu mirosul calci al cărnei răscolite de alice. Un dine hoinar își trecu pe lingă ei umbra scundă. Icniți în asudarea lor trudnică de dușmănie și apropiere, desigur răspândeau în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
un scapă de epidemie. Figuri umflate și zgomot de tuse îl urmăresc pe străzi unde casele și magazinele par să se contopească, estompându-și contururile, invadate de propriul lor sistem arhitectural de maladii incurabile. Oamenii din visele lui sunt îngrozitori, nedeslușiți. La o singură privire sau atingere se topesc unii într-alții ca în ceață - femeia cu bărbatul, negrul cu albul, înaltul cu josul. Epidemia pare să ducă la ștergerea tuturor semnelor distinctive, hibridizând lumea întreagă într-o masă îngrozitoare, nediferențiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sale. Afundându-se din ce în ce printre cutele șalului negru enorm, încetează din nou să mai fie bărbat sau femeie, de parcă genul s-ar fi retras undeva într-un plan secund al existenței, lăsând în urmă o creatură neutră, nedeslușită. Pran se întreabă dacă Khwaja-sara poate deveni invizibil, dacă puterea de a se îndepărta vederii este o manifestare profundă de androginism. Deja, cu excepția mâinilor, din făptura pe care o avea în fața ochilor n-a mai rămas decât un maldăr întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Valea gurilor. Nici o teamă de diavol. labiile sunt mult mai subțiri și aplatizate, apropiindu-se de tipul oferit de maimuța antropidă femelă Futut. Misionarul răsturnat peste o femeie cu picioarele desfăcute. Unghiile se afundă în carnea tuciurie. Cuvinte englezești. Bolboroseli nedeslușite. Țipete. El strânge pumnul. Asta a vrut să facă în ultimii ani. Lovește tare. Mai tare. Undeva se află soția sa albă, dar interzisă lui. O, Dumnezeule! Au venit bărbații și l-au ridicat de pe ea. Bărbați tuciurii, mirosind a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
visele mele nu erau decît obsesiile de peste zi care se descărcau în timpul nopții. Mă culcasem agitat, în stare de derută. Cum să înțeleg ce se întîmpla cu mine? Ce căutam eu în această lume? Dormisem adînc. De obicei visam lucruri nedeslușite la care, după trezire, nu mă mai gîndeam. Acuma, brusc, m-am deșteptat în mijlocul visului. Poate că pe acoperiș trecuse un motan căci, cu ochii căscați în întuneric, m-am pomenit pradă unui fel de spaime. Mă visasem întruchipînd un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
frunzele prăfuite și chircite de căldură. Se Îndreptară către el și căzură, gâfâind, la umbra rară. În urma lor, Valea se potolea. Stolurile coborau și păsările Își găseau cuiburile; țipetele și chirăielile se ostoiră și se prefăcură În foșnete și murmure nedeslușite. Capătul negru al văgăunii se Închise ca o poartă. Băieții se sprijiniră cu spinările de trunchiul cireșului. Erau murdari ca niște porci În care intrase Aghiuță. Aveau zgârieturi și vânătăi peste tot. Pielea le tremura și se scutura ca a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
socoteală!”. Nu privirile proștilor Îl dureau. De fapt, nu știa de ce se simțea nemulțumit și neîmplinit. Căută multă vreme În sufletul său de om cinstit și, Într-o dimineață, pe când cobora din pat, găsi brusc rana care Îi pricinuia dureri nedeslușite: el nu visa niciodată. Ori dacă i se Întâmpla, cumva, așa ceva, când se trezea, nu mai păstra nimic din Întâmplările petrecute peste noapte, nici măcar nu știa dacă avuseseră loc. Îngrijorat, se duse la un doctor de cap și-i povesti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la locul lor În burtă, iar mădularul care atârnase bolnav a reintrat În urzeală, topindu-se În ea. Omul care se arătase vesel-milostiv față de durerea țigăncii a rămas să piară de singurătate și neînțelegere În gogoașa de mătase a acelei nedeslușite Întâmplări. Privit de departe, nesfârșitul gard Înalt ce Înconjura colțul de rai vegetal printre copacii căruia se aflau barăcile pușcăriei-balamuc părea nespus de pașnic. Iedera și alte buruieni cățărătoare Îl acoperiseră cu desăvârșire. Nu se mai zăreau - Înăbușiți de acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ușile și paravanele pliante fuseseră aruncate în hol, iar acum brocartul auriu și bucățile de lemn aprinse se învăpăiau dens și rapid, arzând strălucitor ca un câmp în flăcări. Dar în micile cămăruțe și alcovuri era întuneric, iar formele rămâneau nedeslușite. Pline de fum, coridoarele nici măcar nu se puteau distinge. Ranmaru, care stătea rezemat greoi de ușa din lemn de cedru a camerei pe care o păzea, se îndreptă încet. Cu o lance plină de sânge în mână, privi la stânga, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
doar momente când îi simțeam prezența în preajmă, fără să o pot vedea. Uite și acum mă întreb, cine și când a adus cana cu apă aici pe măsuță? Mai devreme nu era nici urmă de cană...” Cu aceste întrebări nedeslușite, mă strecor în așternutul aspru - călugăresc. Ostenela de peste zi nu mă iartă și îndată cad într-un somn adânc, lipsit de vise... Dimineața... din prag îmi surâd aceiași ochi pe care i-am urmărit aseară când fata a intrat în
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
târziu, un dangăt de clopot plutind în valuri pe aripile vântului a pătruns în chilie, căutându-și parcă un loc unde să se odihnească. “Înseamnă că bătrânul e la utrenie” - gândeam eu, când în curtea chiliei am auzit - la început nedeslușit, apoi din ce în ce mai limpede - pași târșiți. Chipul călugărului, luminat într-un anume fel, s-a profilat pe spațiul ușii. Părea un proroc.. --Bună dimineața și să-ți fie de bine masa. --Așa să fie, sfințite părinte. Bogdaprosti. Călugărul a pășit în
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de prier. Crede că nu va regreta nimic, nici nopțile de mai inundate de parfumul valerian al liliacului, nici poveștile aprinse cândva, într-o seară imaculată de iarnă, poveștile acelea care au prins aripi și au zburat într-un arabesc nedeslușit, pierzându-se pe culoarele uitării. Pipăind, caută copilăria. Copilăria? Tărâmul acela al viselor candide. Nimeni nu a mai trăit-o la fel. Să te simți regină peste ape, să le stăpânești cu puținul tău trup, și ea, uriașa fantasmă, ca
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
crape în milioane de celule dispersate de un „bum” amețitor. Hăurile se căscau ca gurile știrbe, adânci și amenințătoare iar peste tot ținutul crepuscular se întrezărea, ca o geană timid deschisă din somnul omenirii, o rază sângerie trezită dintr-o nedeslușită sete de evadare. Celulele nășteau vieți și fiecare viață încerca o formă care să i se potrivească... Milioane de piei încercau să umple trupuri dezgolite dezagreabil... Niciuna parcă nu se potrivea și ca într-un magazin second-hand, ca într-o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
-am fost eu, la boer, păn’ m-a slobozit Marea Rivaliuțâie, martur mi-i tăt satu’ șî satili di’ primpregiur - asta mi-i crucea, iubiți tovarăș’!» Povestind Întâmpinarea (cu pâinea și cu sarea), mama Își pungește gura și bombăne ceva nedeslușit, oricum, nu ceva de bine. Tata Îi ia apărarea: - Ce să facă bietul om sub vremi? Și nici nu spunea minciuni: pe vremea rușilor fusese slugă, la Curte; nu avea altă avere decât casa și via - și cele vreo două-trei-patru-cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În fața marelui vizir, cu ce obraz să părăsești orașul? La dreapta sa, se Întredeschide ușa unei taverne; o Împinge, coboară câteva trepte acoperite cu nisip, ajunge Într-o sală cu tavanul jos, prost luminată. Pardoseala e de pământ jilav, băncile - nedeslușite, mesele - spălăcite. Comandă un vin sec de Kom. I se aduce Într-un ulcior ciobit. Îl soarbe Îndelung, cu ochii Închiși. Trecută mi-e binecuvântata vreme a tinereții, Ca să uit, Îmi torn vin. Amar e? Așa mi-e pe plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se Însenină și lăsă să apară luna. Putem pleca, spuse ginerele, adresându-se soției, tu conduci catârca. Mama copilului ridică puțin păturica să vadă În ce stare era micuțul. Pleoapele, Închise, erau ca două pete mici palide, chipul, un desen nedeslușit. Femeia scoase un strigăt care străbătu tot spațiul din jur și făcu să tresară În vizuini animalele pădurii, Nu, nu voi fi eu aceea care-l va duce pe fiul meu de cealaltă parte, nu l-am adus la viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
acest răstimp am plecat de acasă de câteva ori, cu diverse invitații și prilejuri pe care altădată le refuzasem, și, deși orașul este pustiu, întunecat, m-am simțit neașteptat de bine ! J’avais le cœur léger, ba chiar și speranța nedeslușită a unui început (ce mi s-a mai întâmplat s-o trăiesc de câteva ori), luptându-se cu durerea rușinoasă din suflet. Am ajuns din nou la concluzia că, dacă firea mea convențională nu m-ar fi decis, într-un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În pulover În iarna asta? Mai degrabă... cîte am dormit fără...? Eu cred că ți s-a defectat memoria. Lasă- mă-n paradisul meu, de ce mă deranjezi?] Bărăgan iubite prinț, ai căcat-o Conversațiile bîzÎie monoton. O sută de voci nedeslușite, În mintea fierbinte de nesomn, stînd aplecat peste valiza de lemn, prefăcîndu-mă că vorbesc cu cineva sau prefăcîndu-mă că nu-mi pasă că nu sînt În stare să mă concentrez pe ceva anume, aparatul de ras ar fi un bun
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
eterul și ne umple deodată mințile și inimile, ne umple ochii de lacrimi. Cum e posibil așa ceva? Mă ridic și eu iute, Încercînd să nu-mi pierd bandajul de pe ochi. Chiar și babele par să fi Înviat, ceva se mișcă nedeslușit și molîu sub pături. Ne uităm increduli unii la alții și nu știm ce să facem. Ce facem? Sărim din paturi În timp ce alte voci ne spun să stăm pe recepție, să deschidem televizoarele. Vor fi știri și comunicate. Vor urma
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
decît figurația mașinilor sau a trecătorilor rari. CÎteva grupuri trec spre piața prefecturii, apoi camioane militare, apoi din nou grupuri care par organizate. Cei doi urmăresc În tăcere toate aceste mișcări, de la etajul de jos se aud mai Întîi voci nedeslușite, apoi din ce În ce mai clar, pe urmă cineva strigă că lumea se adună În piața prefecturii, iar un cabinier le strigă, alergînd pe culoarul din spatele lor, că În cartiere s-a tras. Ce s-a tras? Cum s-a tras? S-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scrii tocmai despre asta, Rareș, poți să explici?... O locomotivă oprise chiar în spatele casei, pe prima linie și, deocamdată, pufăia rar în beznă. Lucrători de la Steaua Română se auzeau strigându-și unul altuia, peste linii și peste trenuri nemișcate, cuvinte nedeslușite. ...Povestea "Oușor" e foarte frumos scrisă, dar de ce e atât de tristă? Încearcă altceva. Heliane Beatrice Kottlar, cl. a IV-a. Am primit poezia și povestea ta. Se cunoaște că te pricepi să scrii. Dar subiectele sunt nepotrivite, cred că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
au murit de copii, unul într-un accident de mașină și încă unul sau doi de boală. Azi i se pare straniu că, în loc să fie îngrozit (deși n-ar putea nega că a fost și îngrozit), l-a încercat o nedeslușită invidie: acei colegi ai săi au cunoscut de timpuriu marea taină a trecerii dincolo. Dar, matur acum, își spune că acei copii n-au avut cum să cunoască marea taină pentru că nu mai exista niciun eu care să cuprindă conștiința
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ieșire, cu cele două sticle sub braț. Răăămâi sănătooos, badeee... că îmi iau geamantaaanul șiii plec... Eu nuuu știu limaaanul spre careee pornesc... ce tainăăă mă-ndeaaamnă la drum, daaar simt căăă mă-apasă păreții... Cu aceste vorbe, care deveneau din ce în ce mai nedeslușite, a ieșit, în timp ce crâșmarul îl urmărea cu privire compătimitoare. „O ajuns să vorbească singur sărmanul și aista nu-i semn bun”... După primii pași, pătruns de frig, și-a strâns sumanul mai bine pe trup și a pornit mai departe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
principalele merite ale autorului, ceea ce se vede deopotrivă în metaforă și în exprimarea mai simplă și mai discretă. „Izvoarele / ar putea să rămână în cer / După întâlnirea cu Soarele”; „Că-rările mele / sunt și astăzi aceleași... / prin tălpi se ridică / același nedeslușit fior”; „Ieri am ajuns la prunul bătrân, / Prunul cel alb din vâlcioară-n aval"; „Întors acasă acum de ce sărut / Bucățile de lemn cu chip de săbii?“; „Gândurile încăpeau / anevoios în cuvinte, / iar la plecare, poarta / tre¬buia să rămână deschisă
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
până astăzi la roșul acela discret. Doar că florile poposesc în ea tot mai rar și parcă îmbracă și ele culori tot mai discrete Și tot mai mohorâte... Cărări Cărările mele sunt și astăzi aceleași... prin tălpi se ridică același nedeslușit fior. Poate am plecat împreună într-un nou început sau poate pașii dintâi se-ntorc încet acasă. Cărările mele - aceleași mereu: nelipsite de dealuri, nelipsite de pietre. Casetă veche Gesturile tale oprite la jumătate de cale și brațul rămas la
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]