502 matches
-
Paul și, de altfel, Sebastian însuși. Sau umbra mereu gata să se înfiripe a „tinerei doamne Grodeck“, amintind de „umbra surorii” trakliene. Începînd cu acel paragraf trei al capitolului VIII, de cînd deasupra și în miezul pădurii montane vibrează o nedeslușită transcendență, romanul deviază de la previzibila și îndestul de banala traiectorie inițială, căci textul capătă, de la sine, un dublu registru: nibelungic (sacru) și săsesc (profan). Nu exagerez, susținînd asta. Căci muntele și pădurea își păstrează, natural, o sacralitate originară. După cum cabana
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
sine și de lucruri dobândește cel ce se înalță prea mult pierde echilibrul cel ce aleargă prea repede nu poate ajunge nicăieri. simplu că adevărul înveliș de lumină peste înveliș de lumină în interior mister întuneric învăluit de întuneric întindere nedeslușita totul este simplu... că adevărul sau totul e complicat precum căutarea lui nimeni nu e prea bătrân nimeni nu a venit prea târziu nimeni nu a venit prea devreme. rezultatul gândurilor tot ceea ce mi se-ntâmplă este rezultatul gândurilor mele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
sine și de lucruri dobândește cel ce se înalță prea mult pierde echilibrul cel ce aleargă prea repede nu poate ajunge nicăieri. simplu că adevărul înveliș de lumină peste înveliș de lumină în interior mister întuneric învăluit de întuneric întindere nedeslușita totul este simplu... că adevărul sau totul e complicat precum căutarea lui nimeni nu e prea bătrân nimeni nu a venit prea târziu nimeni nu a venit prea devreme. rezultatul gândurilor tot ceea ce mi se-ntâmplă este rezultatul gândurilor mele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
erai marea, Te ridicai Vuind în valuri Să mă ajungi, Dar graiul tău Mi-era ca ceața... în van citeam în scoici, în alge, Cuvintele Demult desprinse, Din cartea De pe fundul apei. Silabe de nisip Mocneau în juru-mi, Cu pâlpâiri Nedeslușite. Dar ce minune - Mărunțirea Scria la infinit întregul, Fărâma, totuși Desfăcută, Se mai putea încă deschide în curcubee De ecouri. Cum...? Cum se desface sufletul de trup, Când lasă-n urmă boala ca o taină, Și trece-asemeni boarei prin ai
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11680_a_13005]
-
dintr-o clipă în alta? Când grupul a trecut de colțul casei, și ea și cealaltă fată se ridicaseră ca la comandă. Peste ani îi fusese necaz de gestul ei. Primul contact cu forța: o frică tulbure, amestecată cu o nedeslușită vină, de parcă ar fi făcut ceva rău. Asta simțise atunci și tot așa va fi ori de câte ori va avea în minte această instituție a puterii sau va fi în preajma reprezentanților ei. Erau trei bărbați în civil și unul în uniforma securității
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
sine și de lucruri dobândește cel ce se înalță prea mult pierde echilibrul cel ce aleargă prea repede nu poate ajunge nicăieri. simplu că adevărul înveliș de lumină peste înveliș de lumină în interior mister întuneric învăluit de întuneric întindere nedeslușita totul este simplu... că adevărul sau totul e complicat precum căutarea lui nimeni nu e prea bătrân nimeni nu a venit prea târziu nimeni nu a venit prea devreme. rezultatul gândurilor tot ceea ce mi se-ntâmplă este rezultatul gândurilor mele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
în înțelegerea tipologiilor, în inventivitatea fabulației, în miza discursului narativ. Față în față cu marele om, tatonând sfera de sus a creației, s-a simțit invadat de același simțământ de crispare, nu putea decât să se bâlbâie, să mormăie ceva nedeslușit. Încercase să lege o discuție cât de cât cu miez cu cel care recunoscuse simplu, fără ostentație, că unde se află el se găsește și cultura germană. Nu trufia îl călăuzea, ci conștiința unei filiații pe care o reprezenta ca
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
principalele merite ale autorului, ceea ce se vede deopotrivă în metaforă și în exprimarea mai simplă și mai discretă. „Izvoarele / ar putea să rămână în cer / După întâlnirea cu Soarele”; „Că-rările mele / sunt și astăzi aceleași... / prin tălpi se ridică / același nedeslușit fior”; „Ieri am ajuns la prunul bătrân, / Prunul cel alb din vâlcioară-n aval"; „Întors acasă acum de ce sărut / Bucățile de lemn cu chip de săbii?“; „Gândurile încăpeau / anevoios în cuvinte, / iar la plecare, poarta / tre¬buia să rămână deschisă
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
până astăzi la roșul acela discret. Doar că florile poposesc în ea tot mai rar și parcă îmbracă și ele culori tot mai discrete Și tot mai mohorâte... Cărări Cărările mele sunt și astăzi aceleași... prin tălpi se ridică același nedeslușit fior. Poate am plecat împreună într-un nou început sau poate pașii dintâi se-ntorc încet acasă. Cărările mele - aceleași mereu: nelipsite de dealuri, nelipsite de pietre. Casetă veche Gesturile tale oprite la jumătate de cale și brațul rămas la
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
mintală și fizică. Atmosfera citadină a nopții strălucitoare, de basm, dispăruse. Dispăruse chiar și drumul frumos luminat. Toate se prefăcuseră într-o lume pustie, a morții. Se strădui să străpungă vârtejul viscolului. Se făcuse ziuă și totuși abia distingea umbrele nedeslușite ale copacilor care se înălțau prin ceața aceea a viscolului la mai puțin de douăzeci de metri depărtare. Instinctiv căută un refugiu în umbra lor și, în sfârșit, se adăposti lingă un trunchi, apărându-se de vântul năprasnic. Se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
toridă. Teoretic, liniile se întindeau de la un punct central către trecutul infinit și către viitorul infinit (cu corecția că în matematica folosită, infinitatea era aproape de zero). Dar după mai multe trilioane de ani, limitarea opera în sensul creării unui efect nedeslușit, care sporea împotrivirea ochilor față de acceptarea imaginii. În acel uriaș ocean al timpului, formele ca niște umbre, una foarte mare și foarte aproape de centru, alta doar un mic firicel pe curbura vastă a hărții, zăceau nemișcate. Hedrock știa că acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
-mă. Și totuși mă simt fericită că există. Că doare. Și durerea poate avea frumusețea ei... Încerc, dar nu mai pot să adorm. Poate vei râde, dar de fapt mi-e frică să mă las pradă somnului. Ciudat, nu? Această nedeslușită teamă îmi aduce aminte de o întâmplare din copilăria mea... Eram în vacanța mare, la bunicii din partea mamei, într-un cătun uitat de lume. Într-o noapte, m-am trezit, îmi era sete. Căutând găleata cu apă, l-am zărit
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mea Ana, Astăzi se împlinesc doi ani de când, întâmplător, dar absolut întâmplător, drumurile noastre s-au intersectat. Apariția ființei tale în viața mea a însemnat bucuria pe care o trăiesc doar când descopăr un om sensibil, capabil să înțeleagă trăiri nedeslușite de alții. Dar a reprezentat, în aceeași măsură, și o mare tristețe... Fii liniștită, nu este un reproș, nu tu ești vinovată. Ești o tânără admirabilă prin tot ceea ce faci, mai ales prin felul în care știi să pătrunzi în
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
lui, în marginea unui vagon de vite, deslușea silueta santinelei. Nu mai putu nici mâna să și-o miște. Pielea capului i se răci. Auzi lătrăturile câinilor și, curios! asta-i dădu curaj! Ascultă mai bine. Desluși din nou strigătele nedeslușite, glasurile amestecate care veneau de undeva de la un vagon din față, de lângă locomotivă. Se târî pe burtă, ocolind santinelele pe partea cealaltă, ocrotit de întuneric. Pe măsură ce se apropia, nu-i venea să creadă că era cu putință. Auzi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
apă. A o educa? Imposibil! Femeia, în totalitate, este ineducabilă; propria femeie, mai mult decât cea a altuia. Așa gândește Avito. Și Marina? La puține zile de la transferarea puterii fratelui său la aceea a soțului, se întâlnește în regiuni vagi, nedeslușite și fantastice, doarme și, în vise, continuă să trăiască, în vise incoerente, mica dominație a figurii maritale care merge, mănâncă, bea și pronunță cuvinte stranii. Și soțul tău? o întreabă Leoncia într-o zi. Soțul meu? A, da, Avito? Bine
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
fereastră și-și apăsă fruntea de sticlă, sperînd că răceala ei îi va goni gîndurile. Se petrecu pe dos. Fereastra dădea spre un cartier cu locuințe goale, dar el nu vedea nimic în afară de conturul întunecat al feței sale și răsfrîngerea nedeslușită a dormitorului în spatele geamului. îl copleșiră dezgustul, iritarea și unele fantezii sexuale legate de Rima. Se duse brusc la garderob și deschise unicul sertar mare de jos. înăuntru nu era nimic în afară de hîrtia maronie de pe fundul lui. Scoase hîrtia, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mîinile, dar imaginea celor văzute rămăsese după pleoape; un ghem de mădulare cu trei fețe cumplit de inexpresive, și gura lui Sludden deschizîndu-se și închizîndu-se, de parcă ar fi mîncat ceva. își căută paltonul prin maldărul de pe masă, cînd o voce nedeslușită îi spuse: — îmi dau seama că noi doi nu am ajuns deloc să ne înțelegem deloc. Gloopy stătea rînjind în gol în cadrul ușii. Picioarele îi erau lipite și mîinile strînse pe lîngă corp, iar părul cărunt dat cu briantină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și plisat ca dosul unei ciuperci. Pisoiul căscă, deschizîndu-și jumătate de gură și prelingîndu-și limba peste dinții albi și ascuțiți ca niște ace. Thaw îi văzu limba pînă la rădăcină, în canalul îngust al gîtlejului. Mișcă buzele, scoțînd niște cuvinte nedeslușite despre teroarea lui. Degetele se strînseră peste metalul rece al cheii. Strîngînd-o pentru a se liniști, ieși în stradă. Aerul era cald, iar cerul negru ca smoala. în mijloc, o planetă roșie emana inele de aer întunecat, asemeni vălureleor iscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fluviu lat, însă, deși sunetul apei se întețea, nu văzu nimic altceva în afară de nisip. Mai departe, fură depășiți de pași și voci care mergeau în direcția opusă. Vocile se mișcau în grupuri de doi sau trei și vorbeau liniștit și nedeslușit, cu excepția unui cuplu care părea că se ceartă. — ...o formă de viață ca mine și tine. — ...iată ferigi și iarbă... — Ce-i atît de frumos la iarbă? în timp ce treceau printr-o mulțime invizibilă de copii care trăncăneau, simțiră pe fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de scaune cu fundul de răchită care acopereau podeaua din dale de piatră. Catedrala părea mai vastă pe dinăuntru decît pe dinafară. Coloanele din centru, care susțineau turla, ascundeau tot ce se afla în spatele lor, dar notele orgii și vocile nedeslușite care cîntau un imn indicau faptul că slujba era în toi. în același timp, ritmul unei muzici mai zgomotoase răsuna de undeva de jos. — Nu-i rău pentru un adăpost al lui Dumnezeu, nu-i așa? Cei de la October Terminus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scos din întunecime era atât de nemișcat, ocupând și gâtuind tot coridorul, încît părea că ne așteaptă de secole. Pe creștet purta, acoperindu-i tonsura, o mitră ciudată de oțel, cum desigur nici un preot n-a purtat vreodată. Din această nedeslușită mașinărie ieșeau două țevi curbe, nichelate, ca niște ace de seringă, care-i pătrundeau în țeastă, perforîndu-i stâncile din spatele pavilioanelor urechii, cum aveam să vedem când Fra Armando avea să ne-ntoarcă spatele. Deocamdată însă, fără să-i dea nici o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să oprească trăsura, dar americanul îl opri cu o mână musculoasă, de luptător de circ: "It's useless." Nu mai putu decât să privească înapoi la fetița care, cu gesturi disperate, îl chema parcă la ea, strigîndu-i din nou cuvântul nedeslușit. În întunericul aproape deplin, ochii îi scîn-teiau purpurii ca ai păsărilor. Curând se lăsă o noapte adâncă, încărcată de stele. Era cu neputință să fie așa de mare mahalaua. Trăsura mergea de ore-n șir în zgomotul pe jumătate animal
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Vasile, altădată ca de lapte era acum pestriță și coaja i se umfla spasmodic, de parcă fiifll schimbată dinăuntru ar fi-ncercat să rupă-nvelișul care-o ținea întemnițată. Și-ntr-adevăr, curând coaja crăpă în lături, lăsând să se zărească forme și-ncrețituri nedeslușite: semilune galbene, ochi vișinii, zdrențe de malachită. O ființă umedă și zbârcită se tîrî afară, bâțâind din membre încă indistincte, lăsând în urmă un imago uscat, se-ncolăci înfrigurata ca un fetus multicolor, zăcu așa multă vreme de parcă și-ar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
politică și doar hioidul, singurul os nelegat de celelalte, transparent ca o agrafă de sticlă..." Mai povestea cum la sfârșitul consultației ea ieșea pe culoar, unde aștepta pe un taburet cu perniță moale. Atunci auzea-ntotdeauna, după o vreme, zgomote nedeslușite din cabinet, ce culminau cu suspinele și apoi gemetele adânci ale mamei, strigăte răgușite pe care Soile nu le-nțelegea și care-o speriau de moarte. Dar mama apărea apoi, severă și liniștită ca-ntotdeauna, și se puteau întoarce atunci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de cristal. Îl urmă clădirea întreagă, marele dreptunghi vechi de aproape două secole, care-și spălăci și el forma ferestrelor și contururile cărămizilor până se schimbă lent într-o cutie de cuarț, prin pereții căreia se zărea deja o formă nedeslușită, un fel de cocon de raze dese de lumină. Doar copilul, de la-nălțimea la care se-afla, putu să vadă în întregind minunea. Căci el plutea acum peste o uriașă, dumnezeiască vedenie, o icoană înrămată-n cel mai orbitor cleștar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]