314 matches
-
ciudată este întrețesută cu ecuațiile matematice ale universului cuantic. La jumătatea anilor 1920, un fizician german, Werner Heisenberg, a observat că respectivele ecuații aveau o consecință șocantă: nedeterminarea. Forța nimicului derivă din principiul de nedeterminare al lui Heisenberg. Conceptul de nedeterminare are legătură cu abilitatea oamenilor de știință de a descrie proprietățile unei particule. De exemplu, dacă vrem să găsim o anumită particulă, trebuie să determinăm poziția și viteza respectivei particule - unde 190 ZERO: BIOGRAFIA UNEI IDEI PERICULOASE 9 Pentru a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
respingerea principiilor probabilistice din mecanica cuantică. Din nefericire pentru Einstein, legile mecanicii cuantice funcționează incredibil de bine, iar efectele cuantice nu pot fi explicate cu succes prin intermediul fizicii clasice tradiționale. se află și cât de repede se mișcă. Principiul de nedeterminare al lui Heisenberg ne spune că nu putem face nici măcar acest lucru, atât de simplu. Oricât de mult am încerca, nu putem măsura simultan, la fel de corect, și poziția, și viteza unei particule. Și asta din cauză că însuși actul măsurării distruge unele
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
poziția; nu știți nimic despre locul în care se află. Niciodată nu le puteți ști pe amândouă, în același timp; dacă aflați ceva despre una, trebuie să fiți oarecum nesiguri de cealaltă. Asta e încă o lege irefutabilă. Principiul de nedeterminare al lui Heisenberg nu se aplică numai măsurătorilor efectuate de oameni. La fel ca și legile termodinamicii, principiul se aplică naturii înseși. Nedeterminarea face universul să posede o energie infinită. Imaginați vă un volum extrem de mic în spațiu, ca o
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
despre una, trebuie să fiți oarecum nesiguri de cealaltă. Asta e încă o lege irefutabilă. Principiul de nedeterminare al lui Heisenberg nu se aplică numai măsurătorilor efectuate de oameni. La fel ca și legile termodinamicii, principiul se aplică naturii înseși. Nedeterminarea face universul să posede o energie infinită. Imaginați vă un volum extrem de mic în spațiu, ca o cutiuță minusculă. Dacă analizăm ce se întâmplă în respectiva cutiuță, putem face anumite presupuneri. De exemplu, știm, cu o oarecare precizie, poziția particulelor
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
urmei, ele nu se pot afla în exteriorul cutiei; știm că sunt limitate într-un anumit volum, deoarece dacă ar fi în exteriorul cutiei, nu le-am putea privi. Fiindcă deținem această informație referitoare la poziția particulelor, din principiul de nedeterminare al lui Heisenberg rezultă că trebuie să avem o oarecare incertitudine în ceea ce privește viteza particulelor - energia acestora. Pe măsură ce micșorăm tot mai mult cutia, știm din ce în ce mai puține lucruri despre energia particulelor. Această logică este valabilă pentru tot ce există în univers - în
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a omului. Dar chiar dacă are natură socială, el este impus de cerințele unui fel de conservare a speciei umane. El nu poate sta, originar, în individ, întrucât ar răspunde altor exigențe decât celor ale grupului; ar primi, altfel spus, o nedeterminare care l-ar aneantiza. Mediul social ar sta sub semnul unor apariții absolut întâmplătoare, care ar topi în spațiul lor de origine, subiectiv, existența poporului, originalitatea lui culturală. Ideea medierii energiilor naturii de către societate, prin cultură și civilizație, în cazul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Dificultățile, cu care se confruntă cel angajat într-un astfel de exercițiu creator, par de netrecut: Pentru acest fapt preponderent, pregătit de timpuriu cu mai mare avariție decât o abordare de astre, pentru determinarea sau provocarea Versului Jubilator, Consistentă și Nedeterminare unite, tehnicile oamenilor abia ajung [s.n.]22. Pentru a putea exprimă, cât mai deplin, chintesența acestei experiențe, pentru a vedea dincolo de datele realității materiale imediate ("alaiul strident, străveziu, dens desăvârșit al zidurilor universului" - imagine "împrumutata" din "Puterea Cuvintelor"23 de
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
diferența dintre mărimile propoziționale - care au un contur clar definit și pot fi supuse, cu ușurință, operațiunilor logice și cele non propoziționale (cum ar fi stările emoționale, sentimentele, impresiile), a căror trăsătură principală este starea de vag, de ambiguitate, de nedeterminare; semnificația lor nu poate fi niciodată captată în întregime -pentru că Întregul nu există, nu poate fi definit cu claritate nici de către locutor. În Înregistrarea nr. 2 există următorul schimb de replici H: Deci ...cam aicea suntem. Dumneavoastră știu că
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
ale contextului, ar trebui să conducă la concluzia că mesajul transmis de către emițător nu se dorește a fi foarte precis. Realitatea Însă este alta: situația În care are loc actul de comunicare este una specială, care nu permite ambiguiți și nedeterminări semantice; mai mult decât atât, ea impune o maximă precizie a mesajului. Orice inexactitate, neînȚelegere, ambiguitate a mesajului poate avea consecințe catastrofale asupra actanților. În mod oarecum paradoxal, precizia maximă se realizează prin context. Chiar dacă E este mic, precizia interpretării
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
completă și explicitarea sunt unul și același lucru? Există o singură formă propozițională completă / explicitare a unei propoziții, sau mai multe? Răspunsul la aceste Întrebări este dependent de ambiguitățile semantice existente la nivelul formei logice, ambiguități care se referă la: nedeterminări referențiale (un concept poate trimite la mai mulți referenți), ambiguități semantice (cazul cuvintelor polisemantice), nederminări semantice (cazul adjectivelor care au grade de comparație) ș.a. Aceste ambiguități sunt aproape nelipsite În orice act de comunicare; fiecare opțiune semantică (pentru un anumit
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
ca una din cele mai puternice pasiuni care au animat opinia publică la sfîrșitul secolului al XIX-lea"; "Căci, pentru a încerca să înțelegem ce anume l-a fabricat pe Hitler..." În nenumărate rînduri, argumentația începe prin a avansa teza nedeterminării, într-o primă etapă, pentru a o anula apoi în etapa a doua, în favoarea determinismului. Iată două exemple: "Între atentatul de la Sarajevo și decizia de a ordona mobilizarea generală, în iulie 1914, cînd s-a decis soarta Europei, era oricînd
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
însemnat niciodată a ticlui versuri ușor digerabile, ci rara aventură a unui vers într-adevăr esențial. Pentru acest fapt preponderent, pregătit de timpuri cu mai mare avariție decît o abordare de astre, pentru determinarea sau provocarea Versului Jubilator, Consistență și Nedeterminare unite, tehnicile oamenilor abia ajung". Autorul Isarlîk-ului recunoaște că un veac nu-i suficient pentru un salt de la cîntecul lumesc la o poezie de experiență și transfigurare, încît, în încheiere, crede că e nimerit să mă eschivez la timp în
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ci și în cea literară, culturală și religioasă. Subsidiaritatea ne permite să creăm un cadru de structuri informaționale globale, chiar și atunci cînd ne cultivăm propriile grădini religioase și cultural-literare. În această linie de gîndire, valori diferite precum mila, curajul, nedeterminarea, speranța, onoarea și cumpătarea pot coexista cu succes și pot contribui la interesul general. Eu consider umanismul creștin o posibilă soluție la uriașa diversitate a contradicțiilor postmoderne" (V.N.). Frumosul care înglobează literatura și arta, și spiritualul, ce cuprinde religia, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
regulile lui: că un element de bază al mecanicii cuantice era faptul că omul crea realitatea privind-o. Înainte de a privi, nu existau cu adevărat decât toate situațiile posibile. Doar prin privire se concretiza natura, implicându-se. Exista așadar o nedeterminare intrinsecă În raport cu care omul era mai curând martor decât protagonist. Ori, ca să epuizăm chestiunea, ambele lucruri În același timp: era În egală măsură victimă și vinovat. Au stat și au privit fresca, În tăcere, nemișcați. Unul lângă altul. Apoi Markovic
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de Laplace corespunde distribuției discrete uniforme (toate probabilitățile sunt egale) întâlnite frecvent în situații concrete extreme, chiar dacă aceste situații sunt mai degrabă teoretice. Din punctul de vedere al teoriei matematice a informației, distribuția uniformă reprezintă experimentul cu grad maxim de nedeterminare (înainte de efectuare) sau cu grad maxim de informație realizată sau dobândită (după efectuare). În alte situații practice, distribuția uniformă corespunde unor structuri perfect echilibrate (organizare perfectă, echilibru perfect, simetrie perfectă etc.) cu aplicații multiple în studiul piețelor de bunuri și
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
nu este eu? Idealul mitic al gemelității este deci profund maltratat în opera Agotei Kristof, care o abordează oblic și strîmb. Chiar dacă, în primul volum, el pare să funcționeze sub cupola pronominală a lui noi, finalul romanului ne surprinde prin nedeterminarea ce lasă să planeze o ambiguitate angoasantă asupra identității protagonistului / protagoniștilor: "(...) unul din noi pleacă în cealaltă țară. Cel care rămîne se întoarce la casa Bunicii." Evoluția gemenilor Agotei Kristof e departe de a fi conforta bilă pentru cititorul care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
prin metafizica prezenței de sine : "8 aprilie 1967. Aniversarea mea. Să trecem peste asta." (p.494) Acest vid nu va fi niciodată plin. Prizonier al unei absențe și absent din ceea ce ar trebui să fie identitatea sa, Cioran știe că nedeterminarea este lotul său vital și că orice tentativă de identificare cu sine, asumată de cuvînt, nu va face decît să adîncească prăpastia. Că Dumnezeu este absent din inima sa și parusia imposibilă, mai treacă-meargă, dar ca propriul discurs să îl
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ci mai degrabă din presiunea, cu efect de socializare, a sferei internaționale. Corelațiile empirice înlocuiau psihicul uman ca temelii ale teoriei realiste. Însă transformarea realismului într-o știință empirică a dus la pierderea viziunii sale specifice asupra politicii, adică asupra nedeterminării politicii, asupra politicii ca o abilitate practică și nu ca model abstract. Prin urmare, în timpul celei de-a doua dezbateri s-au ciocnit nu doar două versiuni ale întreprinderii științifice, ci și două versiuni ale realismului (vezi Walker 1987). Pentru
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și tendința instinctivă de apărare, de evitare a insuccesului, a durerii, a accidentelor, între dorința de afirmare personală și interesele grupului. Milman, în 1983, a arătat că factorii stresori implicați în activitatea sportivă sunt determinați mai ales de gradul de nedeterminare și de semnificația pe care sportivul o acordă situației . Cercetătorul se orientează către mai multe categorii de stresori: 1. Stresori ai nedeterminării interioare - apar atunci când sportivul nu este convins că toate mecanismele sale interne, fiziologice și psihologice, care intervin asupra
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Victor Stănică () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_808]
-
în 1983, a arătat că factorii stresori implicați în activitatea sportivă sunt determinați mai ales de gradul de nedeterminare și de semnificația pe care sportivul o acordă situației . Cercetătorul se orientează către mai multe categorii de stresori: 1. Stresori ai nedeterminării interioare - apar atunci când sportivul nu este convins că toate mecanismele sale interne, fiziologice și psihologice, care intervin asupra rezultatului, vor acționa în mod optim și la momentul potrivit. Datorită nesiguranței sportivul poate să oscileze în alegerea unei tehnici sportive adecvate
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Victor Stănică () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_808]
-
care intervin asupra rezultatului, vor acționa în mod optim și la momentul potrivit. Datorită nesiguranței sportivul poate să oscileze în alegerea unei tehnici sportive adecvate și să intre în competiție nesigur și nepregătit psihic sau insuficient mobilizat. 2. Stresori ai nedeterminării exterioare - apar datorită incertitudinii referitoare la factori care nu pot fi influențați de sportiv, cum ar fi condițiile de concurs, evoluția evenimentelor sportive, forma sportivă a coechipierilor sau a adversarilor etc. 3. Stresori ai semnificației interioare - determinați de conflictele psihice
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Victor Stănică () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_808]
-
pentru primii doi, încă nedeterminată în premise, nedeterminată complet în cazul celui de-al treilea; adică, în cazul acestuia din urmă, nu-i cunoaștem poziția logică în judecățile premise, deși i-o cunoaștem pe cea din silogism. Dată fiind această nedeterminare, căpătăm o rațiune foarte puternică pentru diferența logică dintre judecată și raționament. Dar, pe de altă parte, în ambele cazuri este vorba despre aceeași structură judicativă originară S P. Prin urmare, cel de-al treilea termen, deși nu se va
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca este „un stat negociator, care aranjează scenele și convorbirile și regizează spectacolul”21. Uniunea Europeană este mai mult opoziție decât un proces. Cu toate că menține multe dintre atributele fizice ale unui stat - pașaport Uniunea Europeană, steag, sediu central -, geniul său constă În nedeterminarea sa. Spre deosebire de statul-națiune tradițional, al cărui scop este de a integra, de a asimila și de a unifica diverse interese În interiorul granițelor sale, Uniunea Europeană nu are o asemenea misiune. Dimpotrivă, rolul său este exact opusul celui deținut de către statul-națiune. Menirea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
respect. Valoarea utilitară a naturii este Înlocuită gradual cu valoarea intrinsecă a naturii. Al doilea Iluminism științific a Început acum aproape un secol. Noile domenii ale termodinamicii și biologiei organismelor, la Începutul secolului al XIX-lea și introducerea principiului de nedeterminare, mecanicii cuantice, filosofiei procesului și ecologiei, În prima parte a secolului XX, nașterea ciberneticii și gândirii sistemice Împreună cu teoria informației, după cel de-al doilea război mondial și mai recent apariția teoriei complexității, teoriei sistemelor disipative și a autoorganizării au
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
nominală bogată. Sistem verbal cu paradigme regulate. Nu există opoziții de persoană. Cazul ergativ este omonim cu instrumentalul. Categorii verbale: mod, timp, aspect. Numeroase moduri (nonasertiv, concesiv, eventual etc.). Timpuri simple (prezent, trecut, viitor) și sintagme verbale complexe. Prezentul exprimă nedeterminarea temporală. Categoria aspectului are trei valori. Există o clasă de verbe care sunt obligatoriu la aspectul imperfectiv și care nu acceptă prezența agentului. Agentul este prezent obligatoriu în cazul aspectului perfectiv. Nu există opoziția tranzitiv/intranzitiv, adică toate verbele pot
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]