951 matches
-
fi așteptat o binecuvântare. Iar căpitanul i-o dăduse, ridicând cu greu mâna dreaptă și lăsându-și palma pe creștetul oșteanului. - Ridică-te, Simioane, că doară nu ești la spovedanie... murmurase Oană, cu un zâmbet În colțul ochilor. Angelo privise nedumerit spre Pietro, care Îi șoptise: - E arcașul care a văzut totul și care s-a bătut singur pentru viața căpitanului, până când au sosit trupele noastre... - Înțeleg, răspunse Angelo, gânditor. Am impresia uneori că voi, românii, sunteți mai latini decât noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
în fața monstrului de metal fumegând; un fel de scenariu de fâșia Gaza avant la lettre. Evident, nu am mai suportat și am protestat împotriva minciunii, invocând statutul meu de martor, cuvânt sacru în vocabularul memorial. Doctorandul tace încurcat, sala este nedumerită, eu mă lupt cu privirile care mă țintuiesc de ușă și simt mai acut ca niciodată ruptura generațională între noi, cei care am făcut liceul sub comunism și "ceilalți" mai mici cu patru-cinci ani de zile, ani esențiali în ecuația
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a obținut premii. Care a fost reacția spectatorilor? Există o reacție comună, indiferent dacă l-am prezentat în străinătate sau în România: după ce filmul se termină, lumea nu aplaudă, există un moment de tăcere. La început, faptul acesta m-a nedumerit, m-a făcut să nu fiu sigur: nu le-a plăcut, am ratat? Apoi mi-am dat seama că sunt emoționați și e un moment de liniște înainte de a aplauda. Publicul german râde mai mult la acest film. Există pasaje
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
de sensuri și conexiuni, frazele criticului dezvoltă semnificații evantai, idei concatenare, dar cave nu-l împiedică pe autorul acestui volum să emită puncte de vedere proprii, diferite de "încadrările" anterioare: "Pentru mine unul, însă, lucrurile nu sunt deloc clare. Sunt nedumerit în legătură cu unele amănunte, care, pentru alții, pot să nu reprezinte nicio însemnătate (...) Dacă ar fi vorba de o conștiință narcisiacă propriu-zisă, poate că Bacovia ar fi trebuit să găsească altceva" (op. cit., p. 103) afirmație ce continuă strălucit ideea conform căreia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
transmodernismului (p. 177-129). Ni se prezintă mai întâi Sfârșitul postmodernismului "proclamat" în 1991, cu ocazia Seminarului de la Stuttgart, de corifeii acestuia Ihab Hassan, Malcolm Bradbury, John Barth, Raymond Federman, William Gass. (Aflat acolo, românul Ion Bogdan lefter "s-a arătat nedumerit de un asemenea generic [al seminarului] tocmai când în România postmodernismul se afla pe culme, biruitor..."). Urmează Hipermodernismul "o radicalizare a modernismului", "o formă de divizare în sânul postmodernismului" și Para-modernismul, care "nu pretinde o depășire a modernismului, ci are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Malcolm Bradbury, americanii John Barth, Raymond Federmann și William H. Gass. Organizatoarea germană a seminarului, Heide Ziegler, a optat pentru titlul Sfârșitul postmodernismului, având probabil consimțământul principalilor participanți, mai puțin al românului Ion Bogdan Lefter, care s-a arătat vădit nedumerit de un asemenea generic, tocmai când în România postmodernismul se afla pe culme, biruitor și din punctul de vedere al puterii politice. (...) optzecistul nostru a rămas și azi un împătimit ideolog al postmodernismului 11 ca semn al încremenirii în proiect
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acei ani restrictivi ai asaltului proletcultismului malign. În fond, această publicație era un refugiu al deznădăjduiților. Exemplarul fusese dăruit lui Ion Larian Postolache de către înșiși editorii lui, Ion Caraion și Virgil Ierunca, orientați pe atunci spre o stângă ingenuă... "Agora" nedumerea prin amestecul clasicilor Eminescu, Arghezi, Blaga, Philippide ș.a., cu mustul ațâțător al modernismelor sau ale unor tălmăciri hazardate de poezie, care păreau a satisface normele revoluționare, așa cum în Rusia le satisfăcuseră vai! Blok, Esenin, Briusov ori Maiakovski... Dar "Agora" publica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și ne așezăm în bănci după preferințe. Ca de obicei stau lângă tovarășa Grasu, fosta mea șefă, și lângă Vasilescu, primarul de la Harbujești, care ne șoptește: S-a sinucis generalul Milea! „Cine-o mai fi și ăsta?”, mi-am spus nedumerită în gând, fără a înțelege că s-a sinucis comandantul armatei române! N-a apucat să spună mai mult, că în sală a intrat Țăpoi, secretarul cu probleme organizatorice al Comitetului Județean de Partid. S-a făcut liniște profundă. Ne
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
unei femei. Poetul mai văzuse așa ceva, opere de artă pentru păstrarea rămășițelor pământești ale sfinților. Învelișuri pentru gambe, pentru mâini, uneori pentru capete. Dar acesta era atât de mare Încât putea găzdui un Întreg bust omenesc. Ciudățenia chipului reprezentat Îl nedumerea. Artistul Îi conferise trăsăturile perversiunii și ale perfidiei celei mai neînfrânate. Și, În același timp, o durere intensă, În gura Încordată În care se Întrevedeau dinții de sidef. Cu adevărat, mâna care Îl cizelase trebuie să se fost de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
plăcuțele metalice și asigurase curelușele care țineau laolaltă diferitele părți Împodobite cu nestemate, călugărul Brandan se Întoarse spre mulțimea Încă agitată, trăgând după sine canatul ce Închidea tabernacolul și acoperi la loc, cu țesătura brodată, cufărul cel miraculos. Dante era nedumerit. Dar nu se simțea deloc prins Într-o prostească stupefacție, precum mulțimea extatică din jurul lui. Văzuse de atâtea ori pe la bâlciuri ființe diforme, ciuntite, aparent niște insulte față de viața Însăși. Trebuia să existe o explicație, pe care rațiunea putea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se Întâmplă cu lumina și cu Întunericul, principiul divin ar fi și el scindat Într-o Împărăție a Binelui și una a contrariului său? În acest caz, ceea ce am văzut căruia dintre cele două domenii i-ar aparține? Poetul era nedumerit. Arrigo ridică din umeri. - Iartă-mă, messer Alighieri. Folosirea continuă a Îndoielii se transformă cu ușurință Într-o obișnuință a minții la cei care, ca mine, se slujesc de ea pentru a cerceta Natura. Dar să revenim la spectacolul monstruos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de cuvintele lor. Există o logică ce guvernează lucrurile, iar logica e condusă de necesitate. Trebuie să descopăr necesitatea care a produs delictele. Apoi voi avea logica și, În sfârșit, cuvintele. - Care va să zică, ce te oprește să o faci? - Ceva mă nedumerește. Crimele au fost săvârșite pentru un motiv contingent și imediat. Și totuși Își află rațiunea de a fi În ceva Îndepărtat. Asta mă intrigă: un același efect derivă din două cauze. Parcă Aristotel neagă una ca asta. Arrigo scutură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o Întrezărise În biserică Îl fixa nemișcată, cu o scânteiere de frică În ochi, frângându-și mâinile. Respira greu, ca și când i-ar fi lipsit aerul. Dante se opri În pragul ușii, trăgându-și și el sufletul după luptă. Coborî arma, nedumerit de ființa peste care dăduse. Era la fel de Înaltă ca el, de o paloare intensă, iluminată de doi ochi mari azurii. Era același chip care apăruse În biserică acoperit de un strat de machiaj lucios, pentru a imita ceara. Ridică mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
am să văd cum mă primiți. Miki (pentru ea); Și, dacă pleacă fără Gigel? Scăpăm de tine, moțatule. Scăpăm de un pârâcios...Fugiți, că-l trezește pe Piki. Vă fugărește... Coco (îi ia căștile de la urechi lui Piki, care-i nedumerit, tocmai trăia intens ce asculta; în două labe, dirija cu mișcări largi) Hoațele!Hoațele! Piki (deranjat): Și ce muzică...Cum ai zis? Hoațele!Uța și Codița... Codița: Da, noi suntem... Piki: Da, voi sunteți?Vă sucesc eu cozile...(se repede
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
spui, dar vreau să știi că ești foarte măreț. Exact cum mi te-am închipuit. Și pentru că am intrat în vorbă, ce se întâmplă acum la curtea Împărăției tale Soarele: (intrigat) Ia te uită la omulețul asta! Cosmon: Copiii sunt nedumeriți de ce ai chemat la tine toate planetele din Împărăție și aceasta împotriva legilor Cosmosului Soarele: Am chemat la judecată Pământul pentru toate păcatele, așa cum spuneți voi, oamenii Gigel: Să pedepsești Pământul?! Păi noi de ce am venit? (către ceilalți) Nu? Soarele
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
pe chip ceea ce fratele nostru Walt numea „expresia lui de evrika“ și voia să-mi comunice că înțelesese, în sfârșit, de ce Hristos a spus că nu trebuie să consideri pe nimeni că ar fi prost. (Era o problemă care-l nedumerise întreaga săptămână pentru că, bănuiesc, i se părea a fi un sfat demn de Emily Post, autoarea codului manierelor elegante, și nu de cineva preocupat de interesele Tatălui său ceresc.) Hristos a spus-o, a ținut Seymour să mă înștiințeze, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
totuși, că aș prefera să amân această descriere. Pielea lui era măslinie sau, cel puțin, la ultima limită sănătoasă a lividității, și era extrem de curată. A trecut prin întreaga adolescență fără să aibă vreodată un coș pe față, ceea ce mă nedumerea și mă irita în același timp, pentru că și el mânca, la fel ca și mine, aceeași cantitate de nutreț de vite - sau ceea ce mama noastră numea Alimente Nesănătoase Pregătite de Oameni Murdari care nu se Spală Niciodată pe Mâini - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Unul din copii s-a trezit și se învîrte pe lîngă taică-su, care se pregătește să-l ducă dincolo de porțiunea de zid, să-l așeze pe oliță. La întoarcere, mergînd pe jos, ținut de-o mînă, copilul se oprește nedumerit lîngă bătrînă, privește întîi mirat, apoi cu plăcere în ochii cățelușului, întinde gîtul spre el și, deschizînd larg gura, exclamă un "am!" provocator. Cățelușul clipește de cîteva ori, plimbîndu-și limba peste întreg botul mic. Am? se aude o întrebare subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
haina peste ea. Știi ce frumoase sînt prepelițele! Au, așa, un aer de pasăre matură, gravă; foarte căutate; au o carne!... Pe obrazul Doinei, devenită gravă, trece un surîs ca o tresărire. N-am reușit niciodată să prind conchide Mihai, nedumerit de surîsul fetei. De ce te-ai întristat? Visul din copilărie spune Doina încet, ocolindu-i privirea te stăpînește și acum: să vînezi prepelițe. Frumoase, mature, cu carne grozavă... Mihai a înțeles aluzia și simte cum roșește, în timp ce cămașa începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dau Înapoi avansul pentru apartament de Îndată ce voi Începe să câștig niște bani din lecții. — Așa mă gândeam și eu. Ce voiai să zici cu Action Man mai Înainte? Fruntea i se Încrețise din cauza efortului de a-și aminti ce-o nedumerise. I-am zâmbit cu blândețe, Întrebându-mă dacă ar trebui să mă aplec spre ea și să o bat ușurel pe mână. — Nu-ți bate căpșorul tău frumos cu asta. — Dar... — Sam nu voia decât să sublinieze că la mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
altele. M-am uitat la Tom, a cărui gură era ușor căscată. Istoria asta era mai suculentă decât ne-am așteptat. — S-a făcut bine tipul ăla, până la urmă? Întrebă Tom Într-un final. — Cine? a cerut Pegg lămuriri, fiind nedumerit o clipă. Ah, vrei să zici tipul pe care l-a aranjat Jeff? Da, e bine. Pentru un tâmpit de muncitor marxist, adică. Mai mâncă niște chipsuri. — Jeff e o jigodie, asta-i drept, dar să nu exagerăm. Adică, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
surâsul unui om mai vârstnic. I-l înapoie pe Zet lui Adam cu o plecăciune grațios formală. Adam nu zâmbi, dar îl privi aprobator. — Și ce-aveți de gând să faceți acolo? întrebă Brian. — Să facem? întrebarea părea să-l nedumerească pe Tom. A, să ne distrăm. Se îndreptară cu toții spre ușa din față. — Mai veniți pe la noi. — Da, desigur. Când ușa se închise în urma tinerilor, Brian își exprimă mirarea: — Să se distreze? Asta ce-o mai fi? Ah, tinerețe, tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o necesitate. Rupert Chalmers, fratele lui Maisie și fiul lui Vermont Chalmers, care locuia în apropiere, apelă la voluntari pentru a opera un raid în pivnițele tatălui său. Hector, în disperare de cauză, se puse iar pe băut. Se uita nedumerit la Emma care, acum, fără perucă și cu ochelarii pe nas, uitase că era îmbrăcat într-o rochie de seară a lui Judy Osmore. Bună seara, Scarlett-Taylor, i se adresă Hector clătinându-se pe picioare, în față și în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
viața ta adevărul, dacă îndrăznești, dacă mai ai câtuși de puțin curaj în tine, dacă ești bărbat și nu un șobolan fricos. Urmă un moment de tăcere. George își pierdu subit expresia de încredere în sine, expresia „radioasă“ care-l nedumerise atât de mult pe Tom. Răspunse: — Nu sunt... sigur... Nu-mi pot aduce aminte... — Ai face mai bine să-ți aduci dracului aminte, bombăni Brian. E un lucru foarte important. Cel puțin pentru mine e important să știu dacă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
încerc să vă relatez ce s-a întâmplat cu George. Îmi vine greu, pentru că, așa cum v-am arătat, nu am avut încă ocazia de a discuta direct cu el, deși cu Stella am stat mult de vorbă. Și ea e nedumerită de soțul ei și s-ar putea să nutrească încă în legătură cu el unele concepții greșite, de mult incubate. Una din trăsăturile specifice ale căsniciilor, chiar ale celor fericite, este aceea că doi oameni care conviețuiesc de vreme îndelungată pot avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]