2,311 matches
-
oștii inamice cu toate porțile orașului larg deschise. Armata condusă de Sima Yi a încercuit Xicheng. Observând că pe zidurile de apărare nu era nici un ostaș și că în fața porții era doar un bătrân măturând strada, Sima Yi a rămas nedumerit. Uitându-se spre turnul porții, l-a văzut acolo pe vechiul său adversar, Zhuge Liang. Acesta, potrivindu-și hainele cu calm, s-a așezat în fața unui guqin (un instrument muzical tradițional chinezesc cu coarde) și a început să cânte. Toți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ca un nou-născut prin cezariană. Aș proiecta cu încăpățânare acest film nu numai în Mall, ci și în discoteci, pe stadioane, pe plaja de la Costinești... Chiar dacă, sau tocmai pentru că, în sala de la Mall mai erau, în afară de mine, doar câțiva puști nedumeriți. Omul care estetc "Omul care este" Până ieri, opoziția democratică PNL-PD a susținut cu tărie votul uninominal. Pe neașteptate însă, SAR-ul Alinei Mungiu, o firmă greu de suspectat că ar spune nu alianței DA, le-a trântit în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
expresie: - Încerc să găsesc mașina lui Charles. - Nu e aici. Poate că încă o mai ține poliția. Oamenii lor de la judiciar... - Au spus că e aici. Mi-au spus-o azi-dimineață. Se uită cu un ochi critic la mașina mea, nedumerită parcă de geometria ei distorsionată, apoi găsind confirmarea acestui lucru în propria mea deviere de caracter. - Asta e mașina ta? Întinse o mână înmănușată și atinse grilajul radiatorului, pipăind un stâlp cromat frânt din acordeon, căutând parcă o urmă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
angajate în luptă de securiști fanatici ai lui Ceaușescu sau de ofițeri securiști care au pactizat cu Ion Iliescu și alți activiști mai populari și moderați. Poate că într-o zi adevărul va ieși la lumină și ne vom întreba nedumeriți cum de a fost posibil așa ceva. Chiar și execuția lui Ceaușescu împreună cu soția în urma unui proces sumar, urmată de sinuciderea suspectă a judecătorului militar care a dat sentința este generatoare de suspiciuni. Poate că asta s-a dorit, nu pentru
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Geta Pascu, ori pe Ionuț îl cheamă în rest Petrescu. Nu înțelegeam nimic. - De ce mă priviți așa? am întrebat-o curios pe Pascu. - Cum te privesc? Ce vrei de la mine? a răspuns arătându-mi un deget mijlociu. - Doamnă, am zis nedumerit, mă priviți cu ură, îmi arătați semnul ăsta... zău, de ce? - Dă-te-n pizda mă-tii de puloi plin de căcat! - Poftim? - Tu-ți gura și Cristoșii mă-tii! Jeg împuțit ce ești! - Hopa, am zis, ajunge. Ia cheamă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lor și le dădeau replica. Zilele trecute, ea însăși îi spusese unui băiat - să fi avut ca la vreo treisprezece ani, credea ea - să ridice o cutie goală pe care o aruncase pe jos, la mall. Se uitase la ea nedumerit, apoi îi râsese în față și-i răspunsese că n-are decât s-o ridice ea dacă o deranjează, fiindcă el n-are de gând s-o facă. Fusese atât de uimită de nerușinarea lui încât nu-i venise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Matekoni. Dar nu toți gândesc așa. Unii oameni știu că viteza excesivă nu este cea mai bună cale de-a ajunge undeva. E mai bine să mergi ca după mort decât să fii mort, nu-i așa? Ucenicii căscaseră ochii nedumeriți și el oftase; din nou, era vina Ministerului Educației și a ideilor moderne. Băieții ăștia doi nu vor fi niciodată capabili să priceapă nici jumătate din ceea ce le spune el. Iar odată și odată vor avea un accident grav. Porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
avea câteva sfaturi pentru cei care sufereau de insomnie. Acest doctor Shapiro avea o clinică specială pentru oamenii care nu puteau să doarmă, iar el le atașa fire la cap să vadă ce nu era în regulă. Mma Ramotswe rămăsese nedumerită: era o fotografie cu doctorul Shapiro și un bărbat și o femeie somnoroși, cu pijamalele șifonate, cu o încâlceală de fire care parcă le ieșeau din cap. I se făcuse milă de ei: femeia, în special, arăta nefericită, de-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
că domnul doctor Ranta e un afemeiat? — Așa s-ar zice, răspunse femeia. Într-una din zilele astea Consiliul Universității o să-l prindă și o să-l lege. Dar, deocamdată, nimeni nu îndrăznește să se atingă de el. Mma Ramotswe rămase nedumerită. Adeseori îți ieșeau în cale oameni care-ți făceau treaba, exact ca femeia asta acum. — De ce nu se poate atinge nimeni de el? — Fetele sunt prea înspăimântate ca să vorbească, explică femeia, iar colegii lui au și ei înșiși câte ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și refuză la fel de ritos să primească vizitele neliniștitului și Îndrăgostitului ei văr Roberto. Aflînd despre moartea soțului ei, se Îmbrăcă În doliu și asistă, impasibilă, la funeraliile dedicate sufletului celui răposat, deși sora ei avu mai apoi ocazia să constate, nedumerită, că l-a plîns luni Întregi În tăcere, În singurătatea odăii sale. Tatăl ei, trufașul și exigentul don Álvaro, se transformă de atunci Într-o ființă buimacă și ofilită, adusă de spate și cu capul plecat, care părea să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nepotrivit pentru o femeie de constituția ei fizică. Îl Înfruntă cu o privire din care scăpărau flăcări: - Ajunge! strigă ea ca scoasă din minți și cu părul vîlvoi. Ce crezi că sînt? Un cîine? Oberlus se ridică de la pămînt oarecum nedumerit, pentru că În momentul ăla nu fusese din cale-afară de dur cu ea, păru că nu știe cum să reacționeze, dar deodată sări Înainte și Îi trase un pumn zdravăn În față, făcînd-o să cadă pe spate. CÎnd Carmen de Ibarra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Arhipelagul Galápagos sau al Insulelor Vrăjite, și Începură să purice, de sus În jos, suprafața minusculă și accidentată. Dar cînd, o jumătate de oră mai tîrziu, ajunseră pe culmea falezei și contemplară abisul de la picioarele lor, se priviră Între ei, nedumeriți. Secundul Stanley Garret, care naviga de opt ani la ordinele colericului căpitan Lazemby, pufni zgomotos: — Înapoi toată lumea! ordonă el. Ridicați pietrele, dacă e nevoie, dar individul ăsta trebuie să apară. Nu putea să scape Înot. Se Întoarseră, și mai atenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trupul Învins și acoperit de răni supurînde și tăgădui cu hotărîre: - Ar fi o prostie să irosim apa pe el, spuse. E terminat. - O să-l lași să moară așa? - Nu. O să-l arunc În mare. Carmen de Ibarra Îl privi nedumerită. Cu toate că petrecuse aproape un an alături de el și fusese martora și victima atîtor cruzimi din partea lui și a desăvîrșitei absențe a oricărui sentiment, Încă i se păreau de neconceput anumite reacții ale unei ființe care, Într-adevăr, nu părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai pot, nimeni nu mai poate." Îi venea să țopăie. La așa ceva nu se așteptase. "Deci Cocoș nu există, Ali Mehmet; spaima Dobrogei, lupul bălților, omul care ține în șah guvernul nu există?!" Ali Mehmet l-a privit lung și nedumerit. "Cum adică, nu există ? Există, domnule, dumneata n-ai citit ziarele, nu ești jurnalist? Doar se spun atîtea despre el, eu știu atîtea despre el, am povestit o groază de lucruri despre el, cum poți spune că nu există! L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și cu o voce schimbată, nu mai era deloc îngînată și adormitoare, i-a zis: Prințul Șerban Pangratty e o pălărie prea mare pentru căpățîna ta! Parcă atunci s-ar fi trezit dintr-un vis. L-a privit cu ochi nedumeriți, speriați poate, reprezentantul firmei Mott devenise pentru cîteva clipe altcineva, cu totul altcineva. Atunci i s-a năzărit picătura aceea de cer la care se uita din cînd în cînd prin crăpătura oblonului înainte de a se da jos din patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
roșie, și reușea să fie prinț în orice împrejurare. Poate de aceea se străduia să se vîre în toate mocirlele ca să se vadă mai bine cît de prinț este! Gusti. Dimitrie Gusti, profesor la Universitate, excelență. Basarab Cantacuzino a clipit nedumerit, pînă și pleoapele coborau și urcau încet, de parcă ar fi fost manevrate cu ajutorul unui mecanism ascuns "Ce-i cu ăsta, Gusti?" A răspuns sec, fără nici un angajament, ,,e din ăsta, sociolog, profesor de sociologie la Universitate, face și cercetări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu?" Era un monstru. Un monstru de viclenie, de șiretenie, de machiavelism. Bîlbîie simți că aerul iese cu putere din plămînii săi încordați, simți că nu-l mai poate stăpîni și oftă adînc și zgomotos. Mihai Mihail îl privi întîi nedumerit, apoi amuzat și în cele din urmă izbucni în rîs. Rîdea fără să se mai rețină, se vedea și știrbitura, se vedea cît de încrețită îi este fața, cît de adînci cearcănele, dar rîdea. A zîmbit și Leonard Bîlbîie, niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Popianu, nu-i așa că avem destulă energie pentru instaurarea ordinii publice?" Întrebarea era cam tîmpită, n-avea nici rost, nici cap, nici coadă, însă și-a dat seama din tonul ei că avea un schepsis. A ridicat din sprîncene cumva nedumerit, mai mult pentru a cîștiga timp, maiorul Stavri, care purta și el cămașa neagră cu umeri căzuți și mîneci bufante, zîmbi-rînji, arătîndu-și dinții negri-galbeni, totuși îi avea pe toți, ceva rar la un ins atît de rotunjor, "da, domnule Popianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spus prima dată că lucrează la un caz de imaginație. Mihai Mihail l-a oprit făcîndu-i un semn scurt cu degetele noduroase, plimbîndu-și prin fața ochilor unghiile îngălbenite. "Cum ați spus de imaginație? Un caz de imaginație?" Directorul Serviciului era fie nedumerit, fie neîncrezător. Șerban Pangratty reluă pe un ton înțepat : "Nu eu am spus, ci Bîlbîie a spus. Exact așa s-a exprimat excelență, sînt vîrît pînă peste cap într-un caz de imaginație. Este ceva neclar în asta?" Mihail mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în treizeci de zile, o răscumpărare, trece în proprietatea celui care l-a capturat. Făcu o pauză plină de înțeles. Iar astăzi se împlinesc cele treizeci de zile. Se lasă o tăcere adâncă. Membrii Consiliului se uitau unii la alții nedumeriți și, în timp ce în ochii unora se zăreau scântei de furie, pe buzele lui Miti Matái se ivi un zâmbet. —Legea asta este o lege tâmpita! exclama în cele din urmă Roonuí-Roonuí. Iar eu nu sunt dispus s-o respect. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Arioi de vază. Coborî vocea, ca și cum i-ar fi fost teamă că l-ar putea auzi cineva. Să nu te lași convins de promisiunile lor! îl ruga. Să nu accepți niciodată să te alături lor! Tapú Tetuanúi rămase câteva clipe nedumerit, temându-se că a-nțeles greșit și, în cele din urmă, aproape cu teamă, întreba: Tata zice că și tu esti Arioi. Și încă unul important. Sunt, într-adevăr, recunoscu bătrânul cu sila. M-am afiliat când eram foarte tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu umflă pânzele, Navigatorul-Căpitan trimise după Tapú Tetuanúi și, după ce le ceru celorlalți printr-un semn să facă liniște totală, arată spre babord și spuse: — Ia seama la valurile astea, ascultă cum se lovesc de chila. Ce concluzie tragi? Băiatul, nedumerit, studie câteva minute valurile mărunte care loveau chila dinspre babord, isi concentra auzul, încercând să distingă vreun sunet care, câtuși de puțin, șase deosebească de clipocitul monoton al mării, insă sfârși prin a ridica din umeri, recunoscându-și neștiința. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
gaseste sub chile îi aparține zeului Tané, care obișnuiește să-i pedepsească foarte aspru pe cei care se-ncumetă să intre pe domeniile lui. —L-ai văzut vreodată? întreba Tapú Tetuanúi. Pe Tané? replică celălalt. Bine-nțeles. Tu nu? Băiatul, nedumerit, făcu semn că nu. — Unde puteam să-l văd? —Pe Zeul Mării? În mare, răspunse. În zori, cănd valurile capătă nuanțe cenușii, si pe inserat, când apa are culoarea și consistentă unei curmale coapte. Își depărta mâinile, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ochilor lui dispăreau, încetul cu încetul, acele Avei’á pe care lecunoștea atât de bine, iar despre noile constelații care puneau stăpânire pe bolta cerească în fiecare noapte nu stia aproape nimic. Ce trebuie să fac acuma? întreba Tapú Tetuanúi, nedumerit, căci i se părea absurd să studieze în continuare niște stele care nu-i mai foloseau la mare lucru. Le învăț în continuare sau aștept să ne-ntoarcem în Al Patrulea Cerc? Așteaptă să ne-ntoarcem, dacă o fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
valuri uriașe și cu un curent care ma purta spre nord, paralel cu țărmul, si care nu-mi permitea să manevrez piroga. În depărtare se puteau zări munți imenși, toți albi. Chimé din Farepíti ridică mâna cu timiditate și întreba nedumerit: Cum e posibil ca în fața noastră să se întindă Infinitul Ocean al Infinitelor Insule și, totuși, în direcția opusă, să se ridice Pământul Infinit? — De fapt, Pământul Infinit se ridică de jur împrejur, îi explică Navigatorul-Căpitan. Aceste pământuri trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]