1,761 matches
-
și am aruncat o privire prin sertarul cu desuurile Selinei, cu intenția de a-i pregăti o selecție-surpriză pentru când avea să-și facă apariția din baie. Hei, astea sunt noi. Și astea... În timp ce pipăiam cu gesturi de expert corsetul nefolosit, am simțit ceva tare în tiv. Asta ce mai e? Balenă? Nu: un sul din hârtii uzate de zece lire - două sute de lire. Acum, locul ăsta nu e tocmai bun ca Selina să ascundă ceva în el, pentru că eu scotocesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fotoliu cu brațe în fața televizorului, îmbrăcat cu o vestă și înarmat cu o cutie de bere. Îmi aruncă o privire mohorâtă - duritate, exasperare - și își ridică un deget la sprânceana însemnată. Pe Spunk l-am găsit în sufrageria întunecată și nefolosită din capătul apartamentului. Stătea pe marginea mesei, cu mâinile încrucișate, cu o căutătură de om nebun pe fața lui musculoasă. Mă privea cu ochi goi. Ce s-a-ntâmplat, Spunk? Îl omor, spuse el calm. Îl omor, repetă el în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nume, programări pentru filmări, foi de credit de la Kreutzer’s, Bartleby, din Insula Fericirii, note de plată, citații pentru conducere în stare de ebrietate, o vedere cu un Manet, un bilet de la Martina, nici un ban, și un bilet de avion nefolosit... Am ținut acest ultim articol în mână destul timp până am reușit să înțeleg ce era. Un bilet de avion nefolosit. Compania Airtrak, New York - Londra. 20 kilograme. IU-HUU. OK. Okay? Doamne. De atâta timp n-am mai avut parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
stare de ebrietate, o vedere cu un Manet, un bilet de la Martina, nici un ban, și un bilet de avion nefolosit... Am ținut acest ultim articol în mână destul timp până am reușit să înțeleg ce era. Un bilet de avion nefolosit. Compania Airtrak, New York - Londra. 20 kilograme. IU-HUU. OK. Okay? Doamne. De atâta timp n-am mai avut parte de un dram de noroc - abia dacă i-am recunoscut degetul mare ridicat în sus pentru mine, fața clipind șmecherește. Îți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
soție era perfect conștientă de asta. De aceea îi și purta tot timpul pică, luând-o ca pe o insultă și ca pe o umilință. El nu ripostase niciodată - nu avea cum. Atunci când intrară cei patru, contele stătea lângă șemineul nefolosit, afișând poza imemorială a aristocrației indolente și sprijinindu-se cu cotul de zid. Lângă el se afla o masă scundă, pe care erau puse o butelcă de vin și o tabacheră de argint. Țigările nu conțineau tutun, dar cânepa indiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
azil de nebuni? Sau să vezi cum guvernele folosesc darul nostru ca să facă arme și să declanșeze războaie? Ori o facem noi, ori n-o mai facem deloc. Doar atât mai spun: să permiți ca astfel de cunoștințe să rămână nefolosite este mai mult decât o infracțiune. E un păcat. Liv mai sări câteva pagini. Făcea un spectacol pe cinste din întorsul paginilor până la cea dorită, deși nu se uita niciodată la caietul din mână în timp ce vorbea. Construim o lume. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fostul meu șef, nu-mi mai amintesc de ce le-am păstrat, nu mai țin minte cum am hotărât să renunț la ele (probabil făcând ordine în multele mele hârtii și, hapsân, păstrându-le ca bune de scris pe partea lor nefolosită) și, mai ales, mă mir că le recitesc fără nici un fel de tresărire. Mă simt tentat doar să aștern aceste rânduri oarecum reci, obiective, de simplă constatare, observând cât de ușor pier cuvintele. Cele care până nu demult au exprimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe o cruce policromată, căruia servitorii Îi găseau o neliniștitoare asemănare cu Rasputin, personaj foarte popular În epocă. Cărțile din bibliotecă apăreau În mod constant fie rearanjate, fie Întoarse pe dos. Exista o Încăpere la etajul al treilea, un dormitor nefolosit ca urmare a inexplicabilelor pete de umezeală ce răsăreau din pereți și păreau să alcătuiască chipuri șterse, unde florile proaspete se ofileau În cîteva minute și se puteau auzi Întotdeauna muște zburătăcind, cu toate că era imposibil să le zărești. Bucătăresele asigurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Greene și monitorii își întorc atenția asupra inițierii bobocilor și el este liber să se ducă în camera sa. În cameră, găsește un băiat cu părul închis la culoare, care încearcă să scoată niște sunete dintr-o chitară diformă. Partea nefolosită a încăperii este umplută miraculos de cărți și tablouri și de alte obiecte mai puțin obișnuite, cum ar fi o mașină de scris și bustul de bronz al unui bărbat cu o barbă ascuțită. Băiatul se oprește din cântat, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
capul îi este sprijinit și este făcut să bea un lichid amar, care i se scurge pe bărbie. Cade înapoi pe pământ. Apoi, se ridică spre tavan, în timp ce trupul său se răsucește în praf, arcuindu-și coloana, scrâșnind din dinții nefolosiți într-o durere nemaisimțită, pentru că spiritul său iese din întunericul aproape uterin al peșterei, ajunge în gura ei, în povârnișul Lizard’s Back și peste ținut departe, în timp ce stratul de noroi cade dedesubt ca niște stele. Apoi, la fel de subit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-i prindă din urmă pe ceilalți, când aproape că dăduseră nas În nas cu Foameangât, care În acea duminică se nimerise să fie ofițer de continuitate la Statul Major al regimentului. Îi dusese pe cei doi pe aleea pustie și nefolosită din spatele corpului de gardă. Zbiera la ei, ochii Îi ieșiseră din orbite, le promitea tribunalul militar, ani grei de batalion disciplinar, căci nu se mai pomenise În glorioasa istorie a Armatei ca două scursuri de soldați cu foamea-n gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
venit o idee. Apropiindu-se de calul lui Hideyoshi, Ishida Sakichi își salută stăpânul: — V-am făcut o promisiune mai demult și astăzi am pregătit, pentru dumneavoastră, o oștire finanțată cu banii pe care i-am câștigat din curățirea pământurilor nefolosite din această regiune. — Ei bine, vino, Sakichi. Alăturați-vă convoiului de provizii, în coadă. Oameni și cai în valoare de peste zece mii de banițe - Hideyoshi era impresionat de ingeniozitatea lui Sakichi. În ziua aceea, majoritatea trupelor trecură prin Kyoto și porniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fără nici o trudă. Ajunși la poarta mănăstirii, îmi arată un loc de lângă cimitirul armenilor: Locul ista l-a cumpărat Ilie Sturza vornicul de la popa armenesc Alexa și de la Dolca, femeia lui, și apoi l-a dăruit mănăstirii Bărboi. Numai că nefolosit, locul a fost împresurat de cei din jur. Așa se face că Maxim, egumenul mănăstirii Bărboi, cere ajutorul Divanului. Marii boieri de aici trimit vornicii de poartă, care, după obicei, adună „ulicenii”, aleg locul, hotărnicindu-l. Mărturia asupra celor înfăptuite
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
că exact acum cineva se folosea telefonul lui. Se ridică și-și încălță pantofii. Cineva plângea. Preotul ieși pe palier și ascultă. Suspinele încetaseră. Preotul coborî la parter și cercetă toate încăperile de acolo, însă - în afara faptului că în salonul nefolosit una dintre husele de pe fotolii fusese scoasă - nu se vedeau semnele nici unei prezențe fizice. Tocmai era pe cale să urce iar la etaj, când sună telefonul. Intră în birou și răspunse. — Casa parohială Waterswick, îngăimă el. — Aici secția de poliție Fenland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
iederă e o cărare care duce la Grădina Nemișcării, unde este reședința lui Jiang Ching. Grădina Nemișcării este protejată de Grădina Recoltei, dar separată de ea. În ochii publicului, trăim împreună. Însă cărarea de la locuința lui la a mea e nefolosită de atât de mult timp, că a ajuns să fie acoperită de mușchi. Când trece primăvara, intrarea e blocată de frunze. Grădina Nemișcării a fost cândva reședința Doamnei Xiangfei, concubina favorită a împăratului Ming. Doamna Xiangfei era renumită pentru pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Au! Nu vreau! Mă doare. — Îți ies mațele pe-aici. Nu vreau cu batista ta. — De ce, măi? Îți sufli nasul cu ea și mi-o pui mie la rană, o necăjește Cezar. — Zău? Uite-te bine că-i curată, călcată, nefolosită. Înainte de a veni în parc mi-am pus-o în șort. — Nu, nu vreau! Atunci dă-mi-o pe-a ta, se înfurie Teofana. — N-am. — Vezi, moralistule! Atunci ce vrei?începe să-i curățe rana, după care se duce
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
colegii lui, sunt sub nivelul solului, ― Te recepționez, replică Dallas. (Gândindu-se iar la ideea cu mina, întrebă:) Nici o schimbare pe parcurs? Peretele este din același material? ― După câte îmi dau eu seama, da. Și cablul? Dallas verifică lungimea încă nefolosită a scripetelui. ― Nici o problemă. Mai sunt vreo cincizeci de metri. Dacă puțul depășește lungimea asta, ne lăsăm păgubași pe ziua de astăzi și ne-ntoarcem cu materialul adecvat. Nu mi-aș fi închipui să coboare atât! ― De ce zici așa? ― Nava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Pe de altă parte, seamănă cu urna pe care ai descoperit-o sus, numai că astea par mai netede. Și închise, iar cealaltă era goală. Sunt cu toate dispuse după o anumită concepție de ordine, deși există o mare suprafață nefolosită. ― O încărcătură... E ciudat, dacă-i așa. Poți să vezi dacă e ceva înăuntru? zise Dallas amintindu-și de urna goală. ― Un moment. Să mă uit. Făcu un pas spre specimenul pe care-l studia, îl atinse cu mâna. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ridică piesa rotundă. O scară se afunda în întuneric. Coborî, progresând prin beznă, până când simți sub tălpi solul tare. Acționă lanterna. Se afla într-un antrepozit. Cercul de lumină îi dezvăluia cutiile de plastic, niște instrumente și unelte care păreau nefolosite... și de-asemenea niște oase de care atârnau zdrențe de carne. I se făcu pielea de găină când descoperi bucățile de îmbrăcăminte, urmele de sânge uscat, un pantof sfâșiat. Din zid ieșeau niște excrescențe bizare. În întuneric ceva se mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sînii, un compliment ce o face să-i arunce o privire care spune că poveștile lui de dragoste se termină Înainte să Înceapă. Propune să dați lovitura la cabina telefonică. Are el un sistem, blochează fanta prin care cad monedele nefolosite, cu un burete special tăiat... Într-o oră, la halul de aglomerație din stațiune, te Întorci și scoți buretele și-ți cade o sutică de lei În monede. Uaaa, păi și ce mai așteptăm? Acum cîteva zile, era să-i
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tatăl ei cu vreo altă femeie în camera aceasta cu avionul argintiu și cățelul care-l privea? Nu-i venea a crede. Casa, despre care ennistonienii gândeau că ar fi un loc ciudat, ambiguu, era, de fapt, nevinovată, neîntinată și nefolosită, ca fratele ei cu păr de aur, care murise în război, sfârtecat de un obuz lângă Monte Cassino. Alex îi văzuse piatra de mormânt, albă, curată, printre alte sute de pietre asemănătoare, într-un frumos cimitir italian. Alex coborî scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai găseau pe masă, amestecate claie pestre grămadă, și figurinele netsuke care supraviețuiseră. George o luase cu el pe cea pe care o călcase în picioare. Sufrageria arăta moartă, ca un pretențios birou oficial. Avea o înfățișare artificială, de încăpere nefolosită, în ciuda bogăției de ornamente de bun-gust (gustul Stellei): stampe japoneze, cristaluri, farfurii vechi și rastele. Totul era acoperit de praf, până și capătul neocupat al mesei. — Te-ai întors. — Da. — Și George unde-i? Nu știu. Dar e bine? După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
culori diferite (asta o știa din amintire, fiindcă poza era, firește, alb-negru), dar pe care a reușit să-l dezmembreze deja, încât să-l prefacă în două emisfere. Iată-le în fotografie zăcând pe covor, într-o rână, devenite de nefolosit, dezvăluind în mod surprinzător interiorul de culoarea cositorului. Tiberiu își mai amintea de mătușa Georgiana când venise în vizită la ei acasă, câțiva ani mai târziu, în Vechiul Regat nu că între timp nu s-ar mai fi vizitat! -, ea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în miniatură, al cărui braț de tinichea, orizontal, ancorat cu un cablu de vârful turnului, de două ori mai gros decât un burlan de la streașină și la fel de vechi și de turtit, se ridica mai înalt decât vagoanele și decât locomotiva. Nefolosit, brațul de tinichea stătea, inert, în lungul peronului. Pentru alimentare cu apă, locomotiva era trasă cu tenderul în dreptul pompei, un lucrător rotea cu mâna brațul de tinichea, trăgându-l de o sârmă, în zdrăngănit de tinichea, până îl aducea de-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
desfarmecă ganglionii, Începe să murmure un cîntec străvechi, și gonadele mele o iau razna prin trup, izbindu-se de artere, de vene, de oase, Îmi păgubește sîngele, Îmi țintuiește fericirea deasupra creștetului. În această deltă amară mă chinuiește cu perlele nefolosite În poemele sale, perle răscoapte, bune doar de trimis ca ilustrate, scrise cu sîngele cald al mamiferelor, al mamiferelor hrănite cu poveștile și poemele scrise de ea, poeme de tămîiat visătorii ce nu mai contenesc să bată În tobele lor
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]