808 matches
-
cei de la masă fusese întâi cu Veterinara? Erau patru bărbați și niciunul din ei nu ar fi lăsat-o să-i scape. Poate doar antreprenorul de morți să fi pierdut șansa, dar nu era sigur. Îi ziceau Maradona, pentru că era negricios și vorbea numai despre fotbal. Tipul cu piscinele se numea Artimon și îl prescurtaseră Arti, pentru că le era la îndemână și fiindcă așa își botezase afacerea: Arti’s Pools era brand-ul pentru gropile asfaltate care împânziseră curțile. Greu nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu tutun și cu damf de pește. — Cum e? Vi se împotmolesc bărcile? întrebase Omar. Am citit ieri în ziare... — Se împotmolesc mai de mult, de pe vremea englezilor, spuse șoferul, uitându-se în față. Era un bandari de-al locului, negricios și neras, ca un cioclu. Omar nu mai fusese în sud, atât de aproape de graniță, iar priveliștea orașului ars îl înfricoșa. Câmpul din Darkhuien, unde altădată fusese turnul cu flacără, arăta precum carnea vie, iar în locul cisternei de păcură vedeai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
indecisă. Ea îl întâlnise pe Ahmandin, se priviseră ochi în ochi. Pentru ea, Președintele era un Khoshtip, cu un zâmbet cuceritor. L-ar fi tuns, l-ar fi bărbierit, i-ar fi pus pălărie de culoa rea gălbenușului crud. Era negricios, l-ar fi decolorat, îmbrăcându-l într-o cămașă argintie, l-ar fi redecorat, ca pe un star tânăr, pentru toate frumoasele dokhtar irooni. Cei doi invitați aduseseră fete și toate își doriseră, din tiparele ei, măcar un fular sau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
folosești pe Mirciulică. Îți face adeseori servicii asemănătoare, dar nu te sfătuiesc. Urmele dinților lui rămân în-ti-pă-ri-te pe hârtie. O altă soluție ar fi să umezești fundul tăvii cu cești murdare și să lipești biletul. Așa fura bani jupâneasa aceea negricioasă când aveai lume la poker. Venea cu tava udă și o punea ca din întîmplare peste bancnote servind băuturile. Câștiga în fiecare seară câteva mii de lei. Ai prins șmecheria și te distrai grozav... Nu-ți recomand însă această formulă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un exercițiu, să le reconstitui semnalmentele. Ce aș declara, solicitat eventual ca martor. Își încrucișă picioarele, întinzîndu-le în toată lungimea lor. Aiureli, domnule maior! Asta e tot ce aș fi fost în stare să le relatez. Simple aiureli! Unul era negricios cu părul creț, iar celălalt avea haine albe. Rețineți, asta se întîmpla la câteva secunde după consumarea incidentului! Vă întreb atunci, ce încredere poți acorda unui amărât care vine în fața instanței după nu știu câte săptămâni, dacă nu luni de zile, și-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în maron. Lunganul a deschis una dintre aceste uși și m-am pomenit într-o încăpere ticsită de hârțoage, cu un miros insistent de praf stătut, cu o masă plină ea însăși de hârțoage, din spatele cărora un ins pirpiriu și negricios și-a ațintit, de sub ochelari, privirea rece și interogativă spre mine. I-am explicat ce căutam acolo și deodată, ca prin farmec, individul a început să-mi surâdă, prietenos, dezvelindu-și dinții galbeni și cariați. M-a invitat să iau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un fel de bilă de un roz murdar, într-un bidon de lături. După lungi eforturi, cu răsuflarea tăiată, portarul s-a întins la loc. Temperatura era de 39,5°, ganglionii de la gât și membrele i se umflaseră, două pete negricioase i se întindeau pe coaste. Se plângea acum de o durere lăuntrică. ― Mă arde, spune el, porcăria asta mă arde. Gura lui înnegrită parcă de funingine îl făcea să-și înghită cuvintele și întorcea către doctor niște ochi globuloși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Dedesubt, un ordin categoric: „Oprește aici! Așteaptă să fii chemat de soldat!“. Șoferul se întinse după pașaportul lui Maggie, coborî geamul și-l înmână gardianului. Maggie stătea cu capul lipit de scaunul din dreapta ca să-i poată vedea bine fața. Era negricios și slab, cu câteva fire răzlețe de păr pe bărbie. Nu putea să aibă mai mult de optsprezece ani. Li se făcu semn să pornească, trecând pe lângă dărâmăturile unei clădiri pe care Lee o identifică drept Hotelul City Inn. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o dată, i se aminti că, chiar dacă aveau să calmeze lucrurile și să aducă din nou taberele la masa negocierilor, pacificatorii aveau să întâmpine obstacole enorme. Maggie îi mulțumi rabinului și se urcă în mașină. În scaunul șoferului stătea un bărbat negricios, solid, în pantaloni scurți, cu antebrațe puternice, musculoase. Ridică întrebător din sprâncene. —Mă poți duce în Orașul Vechi, te rog? În câteva minute se aflau din nou pe drumul principal, repetând în sens invers călătoria din zori pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acela era foarte liniștit. Apa susura în niște pârâiașe, pe lângă cărare. Gerard era sigur că avea să stea acolo pentru mult, mult timp. Capitolul 85 — OK, avem acțiune, spuse Vasco. Doi băieți ieșeau din casa Kendall. Unul era un puști negricios, cu o șapcă de baseball, destul de crăcănat. Celălalt era blond și purta și el o șapcă de baseball. Era îmbrăcat în pantaloni kaki și cu o cămașă sport. — Pare a fi Jamie, zise Vasco, băgând mașina în viteză. Porniră încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
omuleț mititel. Cu un costumaș mititel. ă Nu! ă Amândoi morți. ă Piticul era mort? ă Omorât. Trăznit în cap. și securea cu care a făcut-o era asupra celui mare. ă Cum arăta, piticul? ă Mititel! Mărunțel! ă Era negricios? Păr negru și cu barbă? ă Da! ă și altceva? Altceva despre el? Zoiei scoase pachetul de cărți obscene de sub haine și spuse: ă Era un nemernic, dacă te iei după astea. Le-am găsit asupra lui. Lilia tresări ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în maron. Lunganul a deschis una dintre aceste uși și m-am pomenit într-o încăpere ticsită de hârțoage, cu un miros insistent de praf stătut, cu o masă plină ea însăși de hârțoage, din spatele cărora un ins pirpiriu și negricios și-a ațintit, de sub ochelari, privirea rece și interogativă spre mine. I-am explicat ce căutam acolo și deodată, ca prin farmec, individul a început să-mi surâdă, prietenos, dezvelindu-și dinții galbeni și cariați. M-a invitat să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să fac o gaură În perete, și apa intră În valuri, inundă subsolul, face să se prăbușească zidurile și așa nesigure, face ca toată spărtura să devină una cu restul canalelor, În care acum plutesc șobolani grași și putrezi, suprafața negricioasă ce se zărește În jos prin trapă este de-acum un vestibul al pierderii În noapte: departe de tot e Sena, apoi marea... Prin trapă atârnă o scăriță mobilă prinsă de marginea de sus, iar pe ea, jos, la fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
joc. Nu mă interesează - dorm toată ziua. Nu mai mă interesează de nimic. Mă pun pe pedeapsă. „L-am ascuns și p-ăsta tot în canal, că sunt canalele alea care e pe sub flori, de curge apa“ - Czampar Tatuat, mic, negricios, agil, din ăia de-ți bagă cuțitul de nu ești atent. A fost la un concurs de remi și a luat premiul al III-lea. A renunțat la doi că erau piese mici și nu le apuca în degete. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Isacco Platone, așezat pe unul dintre jilțurile papale, având câte doi soldați de-o parte și de alta. Mi s-a părut că avea cam o sută de ani, pe-atât era de zbârcit și de gârbov, plin de pete negricioase pe piele. Însă nu și ochii. Semănau cu cei ai unui băietan, ceea ce-l făcea și mai monstruos, de parcă o altă ființă ar fi locuit înlăuntrul său. - Tu ești Stiliano? Glasul îi suna ciudat. Tonuri ascuțite și joase se amestecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
parcarea discotecii și pe Emma Îngenuncheată Într-o groapă, În spatele scuterului, cu mâinile ridicate, pentru a-și apăra fața - și În gură simți gust de sânge. Îngrămădit la pământ, Zero aruncă o privire tristă spre paznicul tatălui său. Un bărbat negricios, cu țeasta rasă, cu o mustață triunghiulară, cu nasul proeminent și privirea Înfierbântată. În ciuda durerii care-i paraliza spatele, nu reușea să-l urască. Era doar o slugă amărâtă - devotat stăpânului, nu din dragoste sau din gratitudine, ci numai din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
unui câmp pe care se vedeau cai și căruțe mici, oameni trebăluind și cântând. Casele, mărunte, săpate în pământ și acoperite cu paie, arătau ca niște ciuperci uriașe, cu tulpina rotunjită și pălăria țuguiată. Era un sălaș țigănesc tradițional. Femeile negricioase, cu fuste pestrițe și basmale de pânză albă, stăteau în fața bordeielor, dărăcind lână și amestecând în ceaunele puse la foc, pe pirostrii. Toată așezarea avea douăzeci de case, iar sălașul, cu țigani cu tot, pentru că îi aparținea unui boier de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lucruri diverse și saltele. Într-una dintre camere era un pat mare, acoperit cu o pătură turcească. Uite stai aici, i-a spus fata și-a-nceput să strige în țigănește. Rând pe rând au apărut și ceilalți, trei băieți negricioși și cealaltă fată. Giulia și-a potrivit camera. Câți parai ai dat pe ea?, a întrebat-o zâmbind unul dintre băieți. Mult. Adică cât? O grămadă de bani. Ce, nu vrei să ne spui? Ba da.... vreo 2 mii. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
avea elementul de pământ, cu haine de un verde-maroniu intens, cu o coroană de lut. Al patrulea se numea Metarfo, din cauza elementului de metamorfoză pe care-l deținea, al cincilea se numea Hall-Shi, elementul întunericului, înveșmântat într-o mantie gri negricioasă. Iar cel din urmă, care era cel mai tânăr dintre toți se numea Catarsis și avea elementul de lumină. Apariția lui spectaculoasă, de o strălucire intensă fascina totul, iar praful magic ținut într-o inimă de jad îi dădea o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fel a făcut Bilha și una dintre femeile oamenilor care munceau pe pământul lor. După zece zile, Zilpa a gemut și și-a mișcat mâinile. - Am visat doi fii, a șoptit ea, așa e? I-au adus copiii, care erau negricioși și tremurau. Și Zilpa a râs. Râsul Zilpei era un sunet rar, dar numele lor au făcut-o să chicotească. - Gad și Asher. Noroc și zeiță, a spus ea. Sună ca numele unei povești din vechime. Și eu eram Ninmah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
joacă. Apoi și-a trecut mâna prin părul tatălui meu și în acel moment amândoi au izbucnit într-un râs din toată inima, care dovedea fără putință de tăgadă că împărțiseră același pântec de mamă, deși unul dintre ei era negricios, iar celălalt bălan, deși unul era subțire și celălalt îndesat. Tata i-a mai zis ceva fratelui său și Esau l-a strâns din nou în brațe, dar, de data asta, când s-au desprins nu mai râdeau. Ruben ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
primul meu născut de la Ada, care stă aici, a zis el, arătând înspre o femeie mică, grăsuță, cu un văl pe cap făcut din discuri mici de bronz. - Iar acesta este Reuel, a continuat el, înconjurând cu brațul un omuleț negricios, slăbănog, cu barba deja crescută. El e fiul lui Basemath, arătând înspre o femeie dulce, care avea un bebeluș la piept. - Fiii mei mai mici sunt Jeush, Jalam și Korah. Stau aici cu Basemath, dar sunt fiii Oholibamei, soția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de părul lung și blond al fetei. Să unifici, să unifici Întruna..., continuă el turnându-i ulei pe sâni. Să respecți integritatea schemei corporale...: mâinile animatorului coborau pe pântec, fata Închisese ochii și desfăcea coapsele cu vădită plăcere. — Bun, Încheie negriciosul, acum veți lucra câte doi. Circulați, Întâlniți-vă În spațiu; nu vă grăbiți. Hipnotizat de scena precedentă, Bruno reacționă cu Întârziere: or, ăsta era momentul cheie. Trebuia să te apropii liniștit de partenera dorită, să te oprești În fața ei zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și se ridică, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Buze se zvârcolea În fața peșterii, În timp ce un izvor de sânge Îi țâșnea din beregata spintecată, șuierând. Ar fi vrut să strige dar răsuflarea și sângele i se amestecau Într-o spumă negricioasă. - Buze, mai strigă o dată cel de lângă mine. Dacă tot e să mor, barem să Împart și eu niște lovituri, mi-am zis și, pentru că la ucis mă pricepeam cel mai bine, am zvâcnit Într-o parte și mi-am repezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o altă formă, după caz. Atașatului Plainjones, chel, deșirat, cu pistrui și mâini osoase, ocupând locul din stânga, de pildă, îi va apărea ca o mică plictiseală, un oftat reținut undeva în coșul pieptului, în vreme ce mai-marelui său, tot un lungan însă negricios și paralelipipedic aidoma unui frigider Zil cu sprâncene groase și negre, abia dacă-i atinge inima, vaccinată prudent la orice simțire omenească. Căci dacă la toți oamenii, prin instituțiune cerească, inima e un conținător cu un conținut lichid, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]