1,761 matches
-
de co-alergători. Doar trei la sută din răni sunt provocate de coarne și în doar zece la sută din cazuri sunt implicați patrupezii. Sunt dramatice momentelele în care taurul se clatină, încercând să decidă direcția în care s-o ia, nehotărât în fața „vitejilor” înarmați conform regulamentului cu nimic mai mult decât un simplu ziar. Pe care dintre ei să se prăvălească? În astfel de clipe, se-ntâmplă ca unul sau altul dintre combatanți să se piardă cu firea, trăgându-și vecinul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
-Singur, mă, țicușor, la ora asta? Du-te acasă, puiule, că plânge mă-ta după tine! -Da’ de unde știi tu că plânge? întrebai eu obraznic. -Știu eu, mă! Știu eu! Insistă biata femeie. Am plecat de la poartă puțin cam îndoit, nehotărât: chiar plânge mama? Atunci... să mă duc acasă! Ba, nu mă duc! De unde știe ea? Și nici traista nu s-a umplut! Așa că...am continuat cu colindatul. La altă poartă a ieșit gospodarul cu bolindetele. S-a mirat și el
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
cu sania. Toți îi roagă de mami, tati sau pe bunicii lor să-i lase afară la zăpadă. Mălina se trezise și se ridicase din pat. Este un copilaș blond cu zulufi lungi și cu ochii albaștri-verzui. Se plimbă puțin nehotărâtă de colo-colo prin camera ei cu pereții roz și plină de jucării. La un moment dat își luă o păpușă în brațe și se duse la geam. Privind afară, îi spuse: - Pușa dragă, tu vezi ce frumos este afară? Oau
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
sic et non, ca În controversele deștepților din Cerul al Treilea. Nu, nu l-am omorât pe mozaicar. Da, știu biserica. Dar o știe multă lume, aici, la Florența, crede-mă. — Ce vrei să spui? Cecco Își mușca buzele. Părea nehotărât, poate pentru că Își amintea de vechea prietenie. Apoi, dintr-o dată, vorbi ca și când ar fi voit să se destăinuie. — Se pregătește o epocă nouă, pentru Florența și, poate, pentru Întreaga Italie. Gândește-te la dumneata, messer Alighieri, dacă vrei sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai mare. Aici vorbești când ești întrebat! Ce cătați pe pământurile noastre? — Pribegim, spuse spătarul Vulture. Nu te lua după cum arătăm, căci soarta noastră fuse crudă astă dată. Suntem fețe mari, boierești. Du-ne la mai marele tău. Tufa foșni nehotărâtă: — Ascultă, băi arătare, dacă minți și dacă nu ești ce sugerezi că ești, și-l tulbur degeaba pe han, ți-a plânge iapa de milă. — Să fie precum zici, cinstite tătar, răspunse spătarul. Când tot alaiul tătărăsc și-al proaspeților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și te trezești Într-o seară Întrebînd: dar de ce se aprinde lumina, de ce curge apa, de ce mîncăm, de ce gîndim? Brusca ieșire dintr-o normalitate acceptată În altă normalitate uitată ne contrariază ca o erezie. A Început toamna. E o zi nehotărîtă ca firea celor născuți la granița dintre zodia Fecioarei și zodia Balanței, o zi ca atunci cînd am scris primul rînd al acestei cărți. Un soare pe care nu vrei să-l lași să plece, de care vrei să profiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și nu am cum ști ce răspunsuri poate găsi fiecare în încercarea de lua cât de puțin și pe umerii săi o parte din povara universului acesta colosal... Iată-mă atunci și pe mine stând între cele două lumi, veșnic nehotărât, ca urmare a acestor întrebări fără răspuns, asemeni ecuației fără rezolvare a apariției gândirii, pe deplin nedesăvârșit, nicicând știind încotro s-o apuc în afara artei, singura în stare să scape strânsorii acesteia fără seamăn a materiei, căreia nici măcar știința nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
însuși întunericul și numai acolo unde stratul de frunze veștede era mai gros, le spulbera scoțând un foșnet slab. Foarte repede ajunseră deasupra drumului forestier, care se vedea ca o panglică albicioasă încolăcită printre copaci. Acolo vâlva se opri, oscilând nehotărâtă, când la deal, când înspre vale. Se mărise mult acoperind tot carosabilul pe mai multe zeci de metri. După câteva momente se strânse la loc și porni spre oraș. De data aceasta mergea mult mai încet, oprindu-se de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avea: oricât se străduise să mute mormântul lui Calistrat de la marginea cimitirului nu reușise să găsească înțelegere din partea preotului paroh. Acesta nici nu voia să audă de strămutarea oaselor bătrânului în pământ sfințit. Cristian Toma stătuse multă vreme în cumpănă, nehotărât dacă să-i ridice prietenului său un monument funerar sau nu. Se simțea obligat să facă ceva pentru el. În cele din urmă, se hotărâse la o lespede simplă din granit negru, pe care o așezase la capul celui decedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
domnule președinte, spuse membrul comisiei în timp ce-și ștergea bărbia de mâneca sacoului, Ați reușit să vedeți pe cineva, Până unde am ajuns cu privirea, nimeni, strada e ca un deșert de apă. Președintele se ridică, făcu câțiva pași nehotărâți în fața mesei, se duse până la cabina de vot, se uită înăuntru și se întoarse. Delegatul p.d.c. luă cuvântul ca să le amintească pronosticul său cu absenteismul care avea să țâșnească în săgeată și delegatul p.d.d. apăsă din nou coarda liniștitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
adune cu grijă toate fragmentele din mașinărie care se găsesc În careu și să fie transportată la Florența cu cea mai mare grijă. Smulgeți o velă și faceți din ea un sac. - Și... cu dânșii? Poetul se uită În jur, nehotărât. Nu mai putea face nimic pentru acei nenorociți. Dar nu i-ar fi lăsat acolo să putrezească În lanțuri. - Dați foc corăbiei. Să se preschimbe Într-un rug funebru și fie ca Dumnezeul nostru și al lor să le primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
timp să ridice spadele ascunse În criptă. Dâre de sânge marcau traseul atacatorilor, care acum se năpusteau pe treptele turnului. Dinăuntru, din dreptul primului balcon, veneau alte gemete și rugăminți de Îndurare. Dante se trase și mai mult În umbră, nehotărât. Orice idee ar fi avut când intrase În toiul acelui măcel, acum era prea târziu. Totul era pierdut, și pentru totdeauna. Se pregătea să se Întoarcă spre ieșire, când auzi un glas stins, În Întunericul din spatele său. Parcă cineva Îngăima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
viseze că o doare măseaua? Asemenea gânduri, îndoieli și neliniști Contesa nu avusese niciodată până acum. - Deci ai plecat! Contesa se apropie de oglindă: trei peri blonzi și aspri îi ieșiseră deasupra buzei de sus. Plus unul în barbă. Încă nehotărâtă, se aruncă cu fața în perna pufoasă pe care se odihnise atât de puțin capul chelios al lui Popa. Nu avea nici măcar puterea să plângă. Simți o mână rece care-i urca pe picior și o respirație greoaie. Iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
să mi-i dați. I-am ținut pumnul închis, ca să o împiedic să-mi dea bancnota înapoi: — Ascultă la mine, nu e decât ceva care să te ajute să te descurci, măcar până vei fi plătită pentru orele suplimentare. Părea nehotărâtă: — Știu și eu, zise. Nu mi se pare corect. Atâta câștig într-o săptămână. E mai mult decât am nevoie doar ca să mă descurc. — Marianne, e bine când te poți doar descurca, dar e și mai bine când ai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și fu cât pe ce să mă ciocnesc de puști atunci când el se îndepărtă de lângă un acvariu în care se găsea ceva care arăta mai degrabă ca o mină plutitoare decât ca un pește. Preț de câteva secunde, se opri nehotărât la baza scărilor mari din marmură care duceau sus la reptile, după care merse spre ieșire, părăsind Acvariul și Grădina Zoologică. În stradă, pe Budapester Strasse, m-am ținut în spatele unui grup de elevi până am ajuns pe Ansbacher Strasse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care a mers pe lângă trotuar, mai bine de 8-10 pași, aproape paralel cu ea. Parcă nici nu-i funcționa motorul, așa de silențios se deplasa cu viteză redusă. Bărbatul de la volan o privea atent prin lentilele fumurii ale ochelarilor. Era nehotărât ori nu era sigur dacă o cunoaște sau ba? Apoi, fără să se manifeste în vreun fel, a mărit progresiv viteza și s-a îndepărtat la fel de firesc, neobservat, precum se apropiase. După aproape un sfert de oră, aceeași mașină era
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
cumva. Nici nu avea cum. Ea era cu adevărat frumoasă și după o noapte nedormită... După ce a băut cafeaua și a făcut ordine prin tot apartamentul, a înșirat pe un pat câteva rânduri de rochii, fuste si bluzițe. Le privea nehotărâtă. "Dacă sunt prea sobră, nu cred că e bine. O onomastică presupune și puțină lejeritate, nu? Dacă are nevoie de acel șef... să fiu puțin mai sexi! Ba nu! Fac o impresie urâtă. De obicei îmi dădea sugestii, chiar dacă mă
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
ajuns niște oameni de nimic! Unde e oare dreptatea lui David și a lui Solomon? Ce fel de vremuri trăim? Cei doi se priviră stânjeniți, însă imediat își îndreptară privirile în altă parte. Tăcerea se prelungi între ei. Gamaliel părea nehotărât. În cele din urmă se hotărâ să-i dea un răspuns: -Îți voi respecta totuși alegerea Serah! Fie ca Domnul să ne arate adevărul tuturor. Îl voi ruga pe Dumnezeu cu smerenie să-mi arate adevărul despre Mesia. Referință Bibliografică
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 5 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361542_a_362871]
-
de lacrimi, străina îi pare o zână gata să-i sară în ajutor. Ea, cu genunchii îndoiți, ca să ajungă la înălțimea lui, îl întreabă pe ton cald, moale, studiind-l atentă: - A-nceput să treacă, nu? Copilul schițează un surâs nehotărât încă: îl mai doare, chiar dacă nu atât de tare la început. În clipa aceasta, gândul i se deplasează de la căzătură la mamă; nu se îndoiește că urmează muștruluiala adecvată situației. Ca să scape, adică spre a-i abate mamei atenția de la
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
îl pătrunse un firav fior de deznădejde. Lui Solomon i se păru că, retrăgându-se anterior, la domiciliu, pierduse cea mai importantă partidă a vieții lui. Că văzuse cum trenul vieții sale tocmai trecuse prin gara în care el aștepta nehotărât. Pe de altă parte, acum era o plăcere să te plimbi pe străzile orașului, cu toate că, gata întoarse pe dos, răvășite, acestea păreau ca după un cutremur: tomberoanele arhipline de cartoane de toate mărimile, de pahare de unică folosință, de farfurii
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
Becart Publicat în: Ediția nr. 898 din 16 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Citeam, nu știu pentru a câta oară, „Viața pe un peron”, de Octavian Paler. La un moment dat, conștientizezi prezența ta pe acest peron, rămânând o vreme nehotărât. Încotro, Doamne? („Quo vadis, Domine?”) Și începi călătoria spre un drum necunoscut, mereu urmărit, încolțit de ochiul vulturesc al timpului. Viața este, într-adevăr, asemenea unui peron. De aici începe totul. Nu vom ști niciodată dacă la capătul unui drum
VINO, DOAMNE, SĂ VEZI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363534_a_364863]
-
în gen și în număr cu cifra 4? nu, pentru că ele nu donează nimic, sunt niște zgârcite dar oare marea poate să se conjuge cu timpurile nisipului de dincolo de vremuri? că se sărută atât de des... nu, pentru că ea este nehotărâtă: ba vine ba se duce... dar pasărea se acordă cu oul pe care-l ascunde de ea însăși în umbra sa? - pentru că împart același aer și-aceiași apă din cuib nu, pentru că oul poate fi oul de cuc din alta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
3 se acordă în gen și în numărcu cifra 4?nu, pentru că ele nu donează nimic, sunt niște zgârcitedar oare marea poate să se conjuge cu timpurile nisipuluide dincolo de vremuri?că se sărută atât de des...nu, pentru că ea este nehotărâtă: ba vine ba se duce...dar pasărea se acordă cu oul pe care-l ascunde de ea însășiîn umbra sa?- pentru că împart același aer și-aceiași apă din cuibnu, pentru că oul poate fi oul de cucdin alta limbăși iarba, iarba
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > MIHAELA GHEORGHIU - CĂLĂTORIE Autor: Mihaela Gheorghiu Publicat în: Ediția nr. 1618 din 06 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Plouă cu stropi mici, nehotărâți, apoi din ce in ce mai convingător, până când firele subțiri și argintii de apă scaldă întregul parbriz. Trecem printr-un sat cu case înalte, albe, răsărind dintre brazi. Coborâm. Ruinele cetății îmi stăruie într-un colț al memoriei, fiecare piatră se leagă în sus
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
cu lună, vino în patul meu, la sînii mei, mi-e dor de tine, mi-e dor de noi.” Aurel Avram Stănescu este un poet remarcabil, „la nesfîrșit/ în jocuri paralele” - cum afirmă el însuși în poemul „Luna se multiplica nehotărîtă” Ioan LILĂ Craciun 2012 Franța Referință Bibliografică: Ioan LILA - CRONICĂ LA VOLUMUL „ABSTRACȚIUNI CANTABILE” DE AUREL AVRAM STĂNESCU / Ioan Lilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 726, Anul II, 26 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioan Lilă : Toate
CRONICĂ LA VOLUMUL „ABSTRACŢIUNI CANTABILE” DE AUREL AVRAM STĂNESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360950_a_362279]