801 matches
-
Acasa > Poeme > Constiinta > CE ESTE SUFLETUL? Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 2063 din 24 august 2016 Toate Articolele Autorului Dintre multe gânduri ce umblă călătoare prin conștiința mea veșnic nelămurită, puse și învârtite pe mosorul minții mele m-a invadat unul aparte, sau mă rog, așa cred eu că este, gândul acesta nu-mi dă pace ,,ce este sufletul?'' Oricum, de-a lungul timpului, omul a evoluat încontinuu de la Adam
CE ESTE SUFLETUL? de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371527_a_372856]
-
Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Duminică, 8 Noiembrie 2015 Simt cum îmi cade Cerul peste frunte, Gândul meu tăcut, de ce te-ncetini? E tulburată clipa, dinspre Munte Se-aude-un zvon nelămurit de cetini... Mai am acolo amintiri rămase Din vremea când eram copil prin humă, Pe-un Deal târziu, cu ierburile arse, Îmi trece Dorul, cel pândit de brumă; Se strigă pretutindeni: Libertate Și Libertatea prinde să mă doară! Mă duc
SIMT CUM ÎMI CADE CERUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374914_a_376243]
-
a exprimat unele nemulțumiri de ordin personal, fără nici cea mai mică dovadă acuzatoare. Fiind preot, nu popă, îi e greu să ierte. Mulți dintre participanți au părăsit sala nedumeriți, multe lucruri rămânând, cum se zice, în codă de pește, nelămurite. Doamne, ajută-ne ! ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: LA BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ „ANTIM IVIREANUL„ - VÂLCEA / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1996, Anul VI, 18 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
VÂLCEA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375382_a_376711]
-
-n tăiș vin aezi deghizați cu arcuș și vioară - jurii falși dau verdictul condamnându-mă iară ... Deznădejde Mă cotropește cerul și întețește vântul sunt haina peticită buzunărită-ncet comorile-s ascunse, de neatins cuvântul și giuvaerurile toate trimise la pachet nelămurite umbre ce sufletu-mi prefiră în cochilii de zare când zborul cade frânt iau podul palmei drept pasăre și grilă și completez cuvinte pe muzica din gând însingurat mi-e timpul și pribegit mi-e dorul și terfelită muza de
MEDITAŢII... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371212_a_372541]
-
își spunea chiar el, visând să ajungă în America, să lucreze pentru studiourile Disney, să se realizeze în plan profesional, să răzbească în domeniul graficii computerizate. Dincolo de hotarul aducerilor aminte, printre lacrimi, amărăciune și tristețe, în mintea lor mai persistă nelămurita, încă o intrebare - să fi vrut cineva să îl priveze de libertate pe Iulica pentru a profita de pe urma talentului sau recunoscut de grafician? Octavian Curpas Phoenix, Arizona
O ULTIMĂ LUCRARE DE ARTĂ FĂRĂ TITLU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371219_a_372548]
-
elemente de gimnastică, inedite, dăruitoare de mare frumusețe, cuceritoare și sfredelitoare în inimi, în misterul și splendoarea nemaiaflate până la ea și care, de atunci, de la Montreal, a tins să devină aspirația frumuseții în lume. Puritatea, misterul, desăvârșirea, noblețea neepuizabile, sobrietatea nelămurită și întru totul unică, la acea vârstă, i-au adus Nadiei primul zece olimpic din lume, pentru exercițiul la paralele, la Montreal Quebec, în anul 1976, când avea numai paisprezece ani (în același an mai primise nota zece la sărituri
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
finalizeze această întâlnire. Cum să-i spună Minodorei “hai să mergem fiecare la casa lui, gata pentru astăzi. Vom mai vedea pe parcurs de va urma”, sau “hai la mine acasă să continuăm discuția”? Nu-i plăcea să lase lucrurile nelămurite. Nu agrea ambiguitățile. Se gândea să-i facă o propunere de a servi o cafea la el acasă. O accepta oare, sau se va alinta ca Georgeta? Asta ar însemna să ia un taxi să se întoarcă spre casa lui
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347268_a_348597]
-
mult, când tu nu crezi că inima-ți ascult... Am încercat, dar n-am putut să-ți spun că nu găsesc răspuns ori de-aș găsi, nu cred că-i bun... Ce-i dragostea? Un sentiment? Trăire? Afecțiune ori altceva nelămurit ce vine fără știre? Acum, când timpul ne desparte, când hotărâre-ai luat să stai un pic, să meditezi departe, Eu mi-am propus să-ți deslușesc, cum pot, nelămurirea, să-ți liniștesc, de vrei, nemulțumirea. Te iubesc! Te iubesc
DE CE TE IUBESC de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348955_a_350284]
-
într-un mod de viață armonic și echilibrat, mod de viață care se găsește în plenitudinea lui, pe deplin concretizat în Ortodoxie. Fiind atașat de Ortodoxie, Nae Ionescu caută să-și explice caracteristicile specifice ale Ortodoxiei și să nu lase nelămurit nimic din ceea ce este mai important în teologie și în practica noastră. Este cu adevărat fascinant să vezi cât de mult îl preocupă pe el temele fundamentale ale Ortodoxiei. Toate darurile omului, inclusiv viața, sunt considerate de Nae Ionescu, doar
DAN CIACHIR – GÂNDURI DESPRE NAE IONESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346368_a_347697]
-
noi, în vale ? - Nu am voie. Mi-a zis bunica să nu plec departe de casă. Mai bine veniți voi aici, la deal, să vedeți cum lucește apa în toloacă. - Ce apă ? Unde ai văzut tu apă pe deal ? întrebă nelămurită Anuța. - Uite chiar aici aproape de mine ! Copiilor din vale, foarte curioși de tot ce zicea Ionuț, nu le-a fost greu să lase treburile de lângă casă, ca să tragă o fugă până sus pe deal, să vadă despre ce luciri de
LA SCĂLDAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376801_a_378130]
-
Ca filozof creștin este normal să dea răspuns la toate acestea în sensul religiei creștine. Atașat fiind de Ortodoxie, după cum am (mai) spus și mai sus, Nae Ionescu caută să-și explice caracteristicile specifice ale Ortodoxiei și să nu lase nelămurit nimic din ceea ce este mai important în teologie și în practica noastră creștină. Vom lăsa pentru altă dată considerațiile lui Nae Ionescu despre iertare, iubire, tradiție (sau predanie), catolicism și protestantism. Și vom stărui în a arăta cum înțelege el
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
Trebuie să fii odihnită, cu mintea limpede! În timp ce părinții părăseau camera, Emanuela privea gândind în urma lor: „Doamne, Dumnezeule! Ce m-aș face fără ei? Câtă liniște îmi dau! Ține-mi-i, Doamne, sănătoși! - Hei! Îîî... Tăticule! Mămică! auziră ei ceva nelămurit și strigătul fetei lor. Își întoarseră privirile amândoi odată, puțin speriați și curioși mai mult, să înțeleagă ce se întâmplă cu Emanuela, ce a dorit să le transmită ori de ce plânge iar. Aceasta s-a apropiat de ei și, vizibil
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
Apoi, fiecare își vedea de ale lui. Era prea mare tensiune în viața fiecăruia și a celor din jur ca să mai aibă timp de alte gânduri. Doar noaptea, înainte de a adormi, Alina își lua perna în brațe și se întreba nelămurită ce este cu ea și cu neliniștea pe care nu o înțelegea și pe care o simțea cuprinzând-o tot mai mult. Nu i se mai întâmplase asta, și se pomenea întrebându-se dacă Eugen o privea ca pe o
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
asta, și se pomenea întrebându-se dacă Eugen o privea ca pe o fată sau numai ca pe un prieten. Nu că ar fi dorit neapărat, dar era în ea un ceva, o frământare lăuntrică, împletită cu o dorință la fel de nelămurită, amestecata cu o emoție crescândă, pe care nu o putea controla. Si, pentru că nu era sigură de nimic și încă nu-si găsea răspunsuri, nu încerca să se destăinuie și să ceara mamei sprijinul. Își lua sânii micuți în mâini
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
o urmez mecanic. Lumina, care bate din față, îmi oferă o perspectivă mai clară asupra întregului. - Dumnezeu să mă ierte, zice, n-am mai făcut niciodată cafea la miezul nopții! Cum vă place: amară sau dulce? - Dulce amăruie. Întoarce capul nelămurită ( ce-i aia „dulce amăruie”! ) și mă surprinde holbându-mă. Îmi urmărește privirea, descoperind brusc ( sau aparent brusc! ) sursa interesului meu, lucru care, departe de a o scandaliza, o amuză. - Adică o linguriță! Adaugă zahărul, zâmbindu-mi complice ( ceva în
DRUMUL APELOR, 38 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376317_a_377646]
-
fi de acord să vă împușcați pe domeniul meu! - Trebuie să vă gândiți repede, fiindcă nu mai este mul timp! îi amintesc. David e în mașină! Prințesa îi face semn majordomului ei. - Cheamă-l pe David! David își face apariția nelămurit. Îi explic pe scurt ultimile noutăți. - Doresc ca distanța de tragere să fie de la patruzecișinouă de metri, adaugă Adélaïde, luându-și rolul de martor în serios. Și numai o singură tragere ! - Cum doriți ! acceptă David, consultându-mă din priviri. Pentru
DRUMUL APELOR, 48 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376333_a_377662]
-
a simțit decât l-a văzut pe Eugen lângă ea, cu brațele sub cap și cu privirea în tavan. S-a întors către el și l-a îmbrățișat în tăcere. Săruturile au venit de la sine de ambele părți și dorințele, nelămurite în mare parte pentru ea, s-au născut cu repeziciune. S-au dezbrăcat încet, puțin câte puțin, acoperiți de pătură și de întunericul ușor destrămat de lampa de noapte, fără ca săruturile, împrăștiate cu generozitate peste tot, să înceteze. Palmele lor
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
scriu acolo, că doar ei știu foarte bine când și cum s-a întâmplat! Nu-mi face plăcere să retrăiesc acele zile. A fost cea mai tristă perioadă a vieții mele, dar... iată că din nou se întâmplă acel ceva nelămurit și va trebui să mâzgălesc ceva aici", a hotărât Gabriel, destul de greu, aplecându-se asupra hârtiilor. După fiecare frază lua o pauză de câteva minute. Recitea ce a scris, își exprima nemulțumirea mormăind încruntat și se ridica pentru a măsura
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
că va fi chiar aici! De aia păstrăm căldura în mașină, să ne fie bine... Scoate, colega, în ordine, tot ce am eu acolo! se adresă domnului Mititelu, care tocmai intrase cu rucsacul în mașină. - Gata, colega! Că vă văd nelămuriți, gândesc și eu că..., de aia am capul cu mine... Șefu’ împlinește, azi, 30 de ani de căsătorie și, cu ocazia asta... - La mulți ani! Să ne trăiți, șefu'! se auziră, aproape la unison, vocile celorlalți trei, cea mai puternică
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
frumoasă! Mădălina își simți obrajii în flăcări, încercând din răsputeri să scape de senzația neplăcută că nu era bine ceea ce făcea și că în spatele ofertei atât de tentante de a împărți apartamentul cu tânărul și minunatul arhitect, pândea un „ceva” nelămurit, nepotrivit unei fete crescute cu frică de Dumnezeu, cum era ea. Îl lăsă să îi sărute ambele mâini în căușul palmelor și să o conducă la mașina pe care o oprise în dreptul ei. Se simțea înghițită de luxul interiorului din
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
vom vedea. - Și avere prin toată Oltenia, a continuat ea, cu amănunte, fără nicio importanță în acel moment. - Am înțeles, mătușă, am întrerupt-o iarăși, trebuie să văd actele, rămâne pe marți dimineață. - Dar de ce tocmai marți? a întrebat ea nelămurită. - Luni e liber, sunt Rusaliile, i-am amintit eu mătușii. - Așa e, uitasem; să știi că este o prietenă din copilărie, să fii cât de amabilă poți, Nati! a ținut mătușa să mă instruiască. - Of! sunt amabilă cu toți clienții
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 4 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371668_a_372997]
-
o cascadă de alte întrebări. - Și... - Și atât! m-a întrerupt, nu pierd timpul cu detalii, oricum ar fi de prisos. - De ce m-ați invitat în magazinul dumneavoastră, dacă nu doriți să vorbim? am întrebat deprimată și în egală măsură, nelămurită. - Erai timorată, am vrut să te protejez. - Credeți că aici, în beznă, sunt în siguranță? l-am întrerupt nerăbdătoare să aflu cât mai multe, căci teama îmi crescuse iarăși, auzindu-l vorbind de protecție. - Siguranța este un cuvânt plăcut pentru
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
Își îndreptă corpul și, cu fruntea tot înclinată, mormăi ceva, neînțeles decât mai târziu, când Natalia repetase îndelung în minte sunetele spuse de acesta: Silvan. Alinatul își mai plecă o dată privirea și se afundă în desiș, lăsând-o pe tânăra nelămurită dacă vietatea era făptură de om sau nu? Mai presus de orice, nu-nțelegea cum îl ajutaseră ierburile celea netrecute pe la icoana din tinda casei?! Luându-și seama, fata își continuă preumblarea prin inima adâncă a pădurii, acum însoțită de
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
amândouă mâinile, în timp ce geanta ei neagră se clătina pe sub bărbie, agățată de un braț. Femeile încercau să-i aranjeze ținuta, că era ori nu era nevoie, iar bărbații se înghesuiau să o sprijine. Nu mai erau locuri libere. Judecătorul privea nelămurit spectacolul pe deasupra ochelarilor, în timp ce grefierul de ședință, o fată tânără care nu-și arăta de sub roba-i uriașă decât capul, după o privire scurtă, cercetătoare și autoritară, a ridicat un dosar la nivelul capului, cât să nu fie observată de
PARTAJUL (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369264_a_370593]
-
meu, cu simțurile toate, se cufunda într-un somn din ce în ce mai adânc, fără ca mintea să-și întrerupă o singură clipă activitatea. Totul adormise în mine, afară de luciditate. Continuam să meditez asupra focului, dându-mi în același timp seama, într-un chip nelămurit, că lumea din jurul meu se schimbă cu desăvârșire și că, dacă aș fi întrerupt o singură clipă concentrarea, m-aș fi integrat și eu, firesc, lumii acesteia, care era lumea somnului...“. Izbutise ceea ce se numește în termeni tehnici continuitatea conștiinței
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]