620 matches
-
pe care Domnul Isus îl va ucide cu suflarea gurii Sale și‑l va nimici cu strălucirea venirii Sale. Parusia aceluia [va fi] prin lucrarea lui Satan, [însoțită de] tot felul de semne și de minuni mincinoase, și de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării” (2Tes. 7,10). Iată, dar, ce spune: trebuie să fie dat la o parte cel care o împiedică. Într‑adevăr, numai atunci se va arăta Nelegiuitul, când rătăcirea care împiedică [oamenii] se va stinge, iar înșelăciunea idolilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tot felul de semne și de minuni mincinoase, și de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării” (2Tes. 7,10). Iată, dar, ce spune: trebuie să fie dat la o parte cel care o împiedică. Într‑adevăr, numai atunci se va arăta Nelegiuitul, când rătăcirea care împiedică [oamenii] se va stinge, iar înșelăciunea idolilor va pieri. Domnul a spus aceasta în Sfintele Evanghelii: „Evanghelia va fi propovăduită până la marginile pământului, dând mărturie [în fața păgânilor]. Și atunci va veni sfârșitul” (cf. Mt. 24,14
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
venirea lui „descoperire”. Cel care s‑a pregătit întotdeauna în ascuns, va vorbi atunci deschis, fără ocolișuri. [Pentru ca aceasta să se întâmple], trebuie doar ca înșelăciunea idolilor să înceteze și Evanghelia să fie propovăduită pretutindeni. „Și atunci se va arăta Nelegiuitul, pe care Domnul Isus îl va ucide cu suflarea gurii sale și îl va nimici cu strălucirea venirii sale” (2Tes. 2,8). El a vrut să arate cât de mare este puterea lui Dumnezeu. Căci, după ce se va arăta din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Apoi, dumnezeiescul apostol ne arată prin cine va împlini energumenul toate acestea: „Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui Satan, însoțită de tot felul de puteri și de semne și de minuni mincinoase, și de tot felul de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării” (2Tes. 2,9‑10). Căci el nu îi va dobândi pe toți, ci numai pe cei care merită pierzarea, cei care, chiar și fără venirea sa, s‑au lipsit pe ei înșiși de mântuire. El confirmă aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
boala iudeilor. „Căci el va trimite pe Ilie Tesviteanul să dea în vileag înșelăciunea aceluia și să vestească venirea Domnului său.” (Ml. 4,5) Dușmanul adevărului va imita aproape perfect parusia Domnului, alegând un corp omenesc demn de lucrarea sa nelegiuită și va înșela oamenii prin minuni mincinoase. Dumnezeiescul apostol ne‑a arătat limpede acestea, în epistola trimisă tesalonicenilor, în care spune: „În privința venirii Domnului nostru Isus Cristos și a adunării noastre împreună cu El, vă rugăm, fraților, să nu vă pierdeți
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
2Tes. 2,7) Numai rânduiala dumnezeiască, spune apostolul, îl împiedică să se manifeste. Căci, așa cum spune dumnezeiasca profeție, trebuie mai întâi ca Evanghelia să fie propovăduită la toate neamurile și apoi se va arăta acela. „Și atunci se va arăta Nelegiuitul, pe care Domnul Isus îl va ucide cu suflare gurii sale și‑l va nimici cu strălucirea venirii sale.” (2Tes. 2,8) Apostolul a arătat cu înțelepciune în ce chip Domnul, de îndată ce va veni, va da în vileag ucigașul prins
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vileag ucigașul prins asupra faptei și îl va trimite în locul pedepsei veșnice; [Anticristul] este cel a cărui „venire va fi prin lucrarea lui Satan, însoțită de tot felul de puteri și de semne și de minuni mincinoase, și de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării” (2Tes. 2,9‑10). El nu îi va duce pe toți la pieire, ci doar pe aceia a căror fire nehotărâtă este ușor de înșelat. Apostolul arată de asemenea că acela va primi puterea lui Satan. Căci
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
spunem că pornesc avându‑L pe Dumnezeu călăuză/ Munții se pleacă în fața lor, iar izvoarele țâșnesc din pământ:/ De vederea poporului ceresc se bucură toată făptura./ Dar el se grăbește să vină în apărarea mamei înlănțuite./ De cum îl aude venind, nelegiuitul rege care o ține în puterea‑i,/ Își caută ascunziș în pământurile Boreei și și‑i adună pe ai săi./ Dar când se lovește de oastea lui Dumnezeu,/ O mânie cerească îi zdrobește pe ostașii săi,/ El însuși este prins
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu au legătură directă cu problemele sufletești: Vergilius legitur, Cicero aut Terentius idem/Nil nisi cor faciunt, ceterum de uita siletur (vv. 584‑585). . Vezi Oracolele sibiline 5, 167‑178, una dintre sursele lui Commodian: „O, cetate ticăloasă, lâncezindă și nelegiuită, tu, care, dintre toate, ai cea mai crudă soartă! Rușinează‑te, cetate necurată a pământului latin, Menadă, prietena viperelor, ca o văduvă vei sta pe colinele tale, iar apele Tibrului vor plânge peste tine, soața lui cea ucigașă, cea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care, dintre toate, ai cea mai crudă soartă! Rușinează‑te, cetate necurată a pământului latin, Menadă, prietena viperelor, ca o văduvă vei sta pe colinele tale, iar apele Tibrului vor plânge peste tine, soața lui cea ucigașă, cea cu inimă nelegiuită! Nu ai cunoscut puterea lui Dumnezeu și cele ce ți‑au fost rânduite de acesta, ci așa grăiai: Nu este nimeni afară de mine și nimeni nu mă va învinge». Dar, iată că pe tine și pe toți ai tăi Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
întreaga lume, alături de euharistie și doxologie. Sfinții își interiorizează soarta lumii întregi. Precum Avraam, sfinții Îl întreabă pe Dumnezeu: „Pierde-vei, oare, pe cel drept ca și pe cel păcătos, încât să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui nelegiuit?” (Facerea 18, 23). În rugăciunile oamenilor lui Dumnezeu, lumea încetează să mai fie o entitate anonimă, fără carte de identitate. Lumea pentru care sfinții se roagă este întregul Adam, nenorocit și străin de cunoașterea lui Dumnezeu, blestemat în suferință și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
robia păcatului și a morții prin jertfa Sa de pe cruce, iar noi crezând în El sănu pierim ci să avem viață veșnică (Ioan 3, 16). Psalmistul îl fericește,ca din partea lui Dumnezeu, pe bărbatul credincios care nu umblăîn sfatul celor nelegiuiți și nu se oprește pe calea celor păcătoși(Psalm 1, 1). Comentând acest text un exeget modern subliniază căomul credincios se va bucura de fericirea veșnică pentru lucrurile(se subînțelege, rele) pe care nu le face, pentru locurile pe care
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
domnea în toată țara, a renunțat la prerogativele sale, trecând conducerea statului generalului Antonescu.” Biruința legionară „Miercuri, 4 septembrie. la amiază, s-a anunțat în toată țara schimbarea de regim. Lumea a respirat ușurată, după sfârșitul unei tiranii silnice și nelegiuite. Armata s-a retras în cazărmi și camarazii arestați în diferite locuri au fost eliberați. Au rămas numai cei de la Chestura Poliției și Telefoane, care n-au părăsit pozițiile ocupate. Din toate părțile, veneau grupe de legionari. în fața casei ing.
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
practici dintre cele mai cumplite, cum ar fi aceea a vânzării în cascadă a diferitelor dregătorii. Cel care ajungea să plătească în ultimă instanță toate averile strânse de fiecare din cei implicați fiind tot cei săraci. O astfel de practică " Nelegiuită și vrednică este de blesteme, căci aceasta ne-au învrăjbit, această stă împotriva unirii, împotriva frățiii, împotriva tuturor celor bune cugete ..." (Golescu, 1963: 107-108). 1.3. Hazardul autorității și ciuntirea prerogativelor Absența unei modalități clare de alegere a urmașilor la
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
pe niște imitații și își definește contribuția cu modestie: păstrarea limbii cronicărești, culoarea locală și virtuțile documentare. În cele două nuvele O. evocă remarcabil, cu ingeniozitate narativă și descriptivă, domniile a doi despoți din secolul al XVI-lea, încrâncenata și nelegiuita lor încercare de a-și păstra tronul. Cu toate că apelează uneori la înscenări convenționale, bine cunoscute în arsenalul romantic, portretele celor două personaje au relief dramatic, creat prin acumulări gradate și chiar cu un anume halou reflexiv, născut din sugestia forței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
trîntesc ștampila pe el! Doamne, boșorogul ăsta bețiv îmi anihilează votul meu. Eu care sînt un om de cultură, deștept nu glumă și care am fost... am făcut și am dres. Mă revolt și îmi vine să fac ceva, chiar nelegiuit, ca să opresc această parșivenie de democrație ca să-și facă mendrele. Prietenos, arunc nada care merge întotdeauna la bețivi. Am un vin rece în frigider... mă gîndesc să-l sorb. Vin și eu sare moșul. Eh, te duci la vot întîi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
adus jertfele cuvenite zeiței." (r. 51 sq.) Din copilăria sa, omul drept s-a străduit să înțeleagă gândirea zeului, cu umilință și pietate a căutat-o pe zeiță. Totuși "zeul mi-a adus lipsă în loc de bogăție" (r. 71 sq.). Dimpotrivă, nelegiuitul și necredinciosul a strâns bogății (r. 236). Mulțimea laudă vorbirea omului meșter în ucideri, dar înjosește pe cel umil, care n-a urgisit pe nimeni". "Răufăcătorul este 48 Ne putem întreba de ce n-a mâncat-o pe loc, dar Ghilgameș
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
răspundea la apelul matinal al cocoșului pentru a ciuguli rația de boabe și era găsită țeapănă în coteț, cine avea obligația s-o bage-n traista încăpătoare și s-o ducă? Tot șintărul. Dacă vreunei pisici i se deschisese apetitul nelegiuit înspre puii de găină ori de altă orătanie, cine avea menirea să-l scape de o asemenea belea pe bietul gospodar? Doar el, șintărul. În concluzie, putem afirma fără teama de a fi contraziși că șintărul era echivalentul funcționarului în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îmi întindea mâna să i-o sărut, mi se făcea greață, dar el mă sfătuia: "Să nu-mi mai aduci flori... n-am murit... cu florile este o batjocură, ne sărăcesc florile, nu mai avem grâu de când cu moda asta nelegiuită...; tu să înveți să fii cumpănit". Atunci am auzit întâia oară acest cuvânt. Cred că l-am schițat corect pe Părintele Vania. Dar, ca și sărăcia, care provoacă un rău social, și avariția trece dincolo de un singur ins, rob al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
erau ținta lor; luau parte la crudele dispute politice și făceau război cu însăși Biserica, cu învățăturile sale și cu disciplina sa. Au devenit ticăloși informatori, uneori de dragul răzbunării împotriva fraților lor din episcopat, uneori pentru a-i încuraja pe nelegiuiții care trădau și comiteau sacrilegii împotriva papei, părintele și învățătorul lor. Nefericitele lor suflete se bucurau că le zîmbeau conducătorii pe care îi adulau, ale căror infame plăceri le împărtășeau și ale căror războaie crude le încurajau prostește. Au mers
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pe care nu au reușit s-o doboare; tocmai din acest motiv se înfăptuiesc rapid atîtea disensiuni între oameni, atunci cînd este vorba să se unească cu relele împotriva mai-marelui vizibil al Bisericii. Și tocmai din acest motiv nu doar nelegiuiții, ereticii și conducătorii, ci și Episcopii și Clericii de la țară și cei naționali, în ascuns, nu au alt scop mai odios și mai abominabil decît să se unească împotriva tatălui lor comun, Episcopul Romei, căci el este unicul obstacol pe
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
care au fost stabilite cu aprobarea Consiliului Provincial sau a Conferinței Episcopale. Parohul însă nu trebuie să refuze slujirea gratuită acelora care nu sunt în stare să achite“. „Dar la ce vă așteptați - se întreba venerabilul Antoine Chevrier - din partea unor nelegiuiți, de la lumea care deja disprețuiește preotul, care îl consideră un avar, un lacom, de la lumea care vine în biserică de trei sau patru ori în viață, cu ocazia căsătoriilor, a botezurilor, a înmormântărilor și ori de câte ori vin aud, din partea preotului sau
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Scrisorii Sfântului Iacob (2,1-9) fotografiază prin detaliile sale modul nostru de a proceda, pe care încă nu ne-am gândit încă să-l corectăm? De câte ori poporul nostru nu ne-a auzit repetând spusele Domnului nostru Isus Cristos împotriva folosirii nelegiuite a bogățiilor; împotriva vieții stricate a 'privilegiaților sorții'; de câte ori ne-am însușit strigătul de răzbunare ce urcă până la cer pentru plata cinstită refuzată muncitorului? Nu este lipsit de importanță momentul în care ucenicii i-au atras atenția Mântuitorului că era
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a delictelor, ar fi simțit cum i se strânge inima în mușcăturile reci ale depravării, fără posibilitatea renașterii. Războiul s-a terminat, iar privirii umane i s-a înfățișat situația înfricoșătoare a conștiințelor gravate de delicte de sânge, de răzbunări nelegiuite sau rușinoase, de fapte imorale sau de câștiguri exorbitante, de răpitori. Nu predica despre iad - care nu trebuie să fie lăsată vreodată deoparte - va fi aceea care va triumfa asupra conștiințelor urâțite, mult mai înclinate pe căile disperării decât pe
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
o față îngerească, dar decis, puternic, dinamic. Acum, îngăduiți-mi să vă indic, ca un omagiu adus adevărului, că nici măcar în sectorul satanei nu lipsesc exemplele de voință puternică, de abnegație, de sacrificiu, de eroism. Observați cu câtă tenacitate cei nelegiuiți sunt fideli planurilor lor; cum, abia că au ratat o acțiune, că deja au pregătit o alta; studiați viața unor exponenți de-ai lor, și vedeți câte privațiuni și-au impus pentru triumful idealurilor lor nenorocite, ce viață riscantă au
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]