8,065 matches
-
care vrea să scoată revista Contrapunct, ca organ de cultură al Ateneului popular, și al carui redactor-șef trebuia să fie George Petcu, după cum arată prima machetă a revistei rămasă printre manuscrisele poetului. Rubricile indicate erau foarte semnificative: Tinerețea creatoare, Neliniști metafizice, Note-polemici, Procesul falselor valori etc.) din care se puteau deduce profilul revistei și aceleași idei care stătuseră la baza acelui "Manifest al nopții labe". Iar colaboratorii revistei erau aceiași tineri care aderaseră la mișcarea inițială: Laurențiu Fulga, Ștefan Baciu
George Petcu si "Manifestul Noptii Albe" by M. Cosmescu Delasabar () [Corola-journal/Journalistic/17767_a_19092]
-
fapt, singurii care nu au nimic de-a face cu Nasar. Santiago semnifică însuși un spirit al locului, care moare treptat, fără ca nimeni să poată preveni dispariția lui. Lumea pe care o recompune Marquez în acest român este bîntuita de neliniște și violență, sau uneori, dimpotrivă, placida și totodată disperată. E o lume în care bărbații sînt vînători, iar femeile pradă, de unde și acest straniu echilibru între patimă și resemnare, ca principale coordonate ale universului din român. De îndată ce se află de
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
experiențe directe, experiențe artistice, experiențe livrești. Intervalul de referință este de aproape treizeci de ani, mai exact cuprins între 2 iulie 1967 și 15 august 1995. Cei douăzeci și opt de ani trec monoton, împărțiți egal între întîmplări exterioare și gînduri, reflecții, neliniști lăuntrice. Între lumea de afară, obiectivă și previzibilă, cu evenimente meteorologice, schimbări de peisaj și de decor, si ambientul intim, lumea atelierului, a lucrărilor care se nasc și care dobîndesc viața autonomă - lume cu îndoieli, cu victorii și cu melancolii
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
Pavel Șușară Peisaj urban încremenit, spirit ieșit victorios din confruntarea surda cu vremurile, exponat viu al unei Renașteri perpetue, Veneția a trebuit să-și integreze cumva și contemporaneitatea dar, în același timp, să se și protejeze de neliniștile ei corozive. Nefiindu-i de ajuns confortul cotidian, universul mediatic și ceilalți factori de civilizație, orașul dogilor și-a creat, în spațiul său global, dar excentric față de nucleul istoric și legendar, o adevărată cetate a artei contemporane: Bienala de la Veneția
Drumul spre Venetia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17878_a_19203]
-
constatărilor, ci configurează energic un profil nu tocmai comun: Desfășurînd mitologia eșecului, confesiunea sîrbiană nu cunoaște nici o disciplină litotică, nici un scrupul introspectiv, nici un chestionar al propriilor himere, ispite, interese, opțiuni. La drept vorbind, nu este confesiune (în sensul modern, de neliniște interioară) ci declarație: patetică, ultimativă, acuzatoare. Mai mult, testamentară, prin urmare imposibil de relativizat. Invocînd proximitatea morții, ne aduce pe un teren unde nuanțele și interpretările sînt interzise, sub jurisdicția cuvîntului din urmă." (17) Și în ceea ce privește mesajul politic al operei
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
Virtualitatea în acest domeniu, oarecum artificial al scriiturii profesioniste (animalele, regnul vegetal și mineral nu scriu, iar omul scrie doar atunci cînd e neapărat necesar ca să se înțeleagă cu semenul său: scrisori, formulare, referate etc.), este un factor de perpetuă neliniște, fără de care poate că nici n-ar exista operă literară majoră". Aspirația autorului e o operă a imposibilului, a luptei cu Îngerul neputinței. E afirmarea unui drept cu aparență de impostură, o accepție globalizantă a existenței ca scris fără contenire
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
vizitez România și aș fi făcut-o cu prilejul lansării volumului Destine, dacă niște probleme de familie nu m-ar fi împiedicat. Deși vârsta nu mă prea încurajează să plec așa departe, sper totuși să ajung la București. Cunoscându-ți neliniștea și puterea ta de muncă, sunt sigură că pregătești ceva cititorilor tăi. Îmi poți divulga secretul? Nu vorbesc cu plăcere despre ceea ce am pe masă, poate n-apuc să termin niciodată. Am un fel de roman mozaic, format din capitole
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
vorbind, Ada Brumaru mânuiește cu delicatețe floreta conversației, retrăgându-se în umbră pentru a lăsa prim-planul celui intervievat. Imaginea lui se desprinde pregnant cu echilibrul, vioiciunea spiritului, refuzul confortului și nevoia de a înainta mereu în teritorii noi, cu neliniștea creatoare țintind neobosita spre desăvârșire. Prin înțelegere și complicitate Ada Brumaru oferă lui Ionel Pântea, omul și artistul, adevărul unei oglinzi ce-i reflectă fidel împlinirile și aspirațiile.
O oglindă fidelă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17306_a_18631]
-
beethoveniană și fluiditatea de nuanță impresionistă, în contrast cu gravitatea vocii. Un pandant al acestui lied mi se pare a fi cel de-al 5-lea, intitulat Lava de ghiață, al cărui ritm alert curge imperturbabil; aparent numai, căci în subtext percepem neliniștea în fața necunoscutului ("Drumul acesta,/ lăuntric și fără întoarcere,/ veșnic ca lava de ghiață"). În liedul Doarme fecioara de exemplu, pe lângă reperele stabile, apare noutatea (citește diferența): pianul ne conduce prin epoci, de la polifonia bachiană, la clasicitatea beethoveniană și la romantismul
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
frontispiciul ziarului, în plină dictatură a monarhului. Profesional, reporterul trebuie să se afle anume unde se întâmplă ceva extraordinar. La Breaza, la o ceremonie străjerească, patronată de primul străjer al țării - Carol al II-lea -, remarcă pe fața suveranului oboseală, neliniște, crispare. În fapt, se petrecuse tocmai o tentativă de atentat, un legionar deghizat în străjer trăsese, de la două sute de metri asupra regelui, fără să-l atingă - episod, de care, iată, până acum nu avusesem cunoștință - și doar eram pe atunci
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
un martor, ca un garant pururi prezent. Ca, pînă la urmă, un alter-ego: "el tu arzi de viu/ mie nu mi-este dat/ înmărmuresc în revărsarea/ flăcării ce-mi spală mîinile// el tu/ la marginea marginii/ la capătul puterii contemplînd/ neliniștea cu care resping/ căldură și răni// deasupra și dedesubt/ o veșnică mare de ceață/ visează să-nece ființa/ în fîșii de cenușă// mi-e sete el tu/ nesigur gîndești gîndul meu/ clepsidra se-ntoarce/ și parcă aștept o pedeapsă// m-
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
-l traversează sufleurul-oglindă-rezoneur este parcurs și scenic cu măsură de actorul Gelu Colceag. Plecînd de la spectacol, m-a frămîntat multă vreme senzația că mi-a scăpat ceva. După un timp de căutare și de reflecție, cred că am găsit cauza neliniștii mele: în jocul lui Ștefan Iordache se simte uneori o frînă, o barieră. Nu știu dacă lucrul acesta funcționează conștient sau intră în discuție iraționalul. Mi se pare că aici nu se livrează total și pînă la capăt personajului așa cum
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
o lege operativă a deconspirării dosarelor Securității nu e neapărat de raportat la din trecut păcate ale sus-numiților parlamentari, la vechi și tănuite complicități, ci, decisiv, la carapacea lor mentală: adepți necondiționați ai autorității, parte din întreg, sunt cuprinși de neliniște față de orice ar amenința să o surpe, să o suspende, fie și pentru o clipă. Și astfel, fie chiar și foste victime, pentru ei fosta Securitate mergea pe căi reprobabile când năpăstuia cu grămada, dar își făcea numai datoria când
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
momentele de liniște interioară în care Dan Grigore își îngăduie sieși să cânte în demitente atât de frumos cum știe. Un refuz categoric al calofiliei? Un Chopin nevrotic, pustiit de disperări, de mânie? Oricum, în urmă rămâne o stare de neliniște. Alături de recitalurile "grele", pe afiș a apărut și un tânăr pianist polonez Marek Ruszczynski - încă student - laureat la mai multe concursuri dintre care cel ce poartă numele lui "Chopin", de la Varșovia, ceea ce constituie, evident, o recomandare. Într-un program dificil
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
din partea unei formațiuni politice aflate la putere. Dar e greu de crezut că asemenea întrebări îl pot tulbură pe realizatorul emisiunii care îi poartă numele. Marius Țuca se considera, se pare, România însăși, punînd întrebări în numele ei și glăsuindu-si neliniștile personale, de realizator aflat sub vremile sondajelor de audiență, ca și cum România nu stă decît în succesul de public al emisiunii sale. * ZIUA readuce în discuție cazul Pacepa, după ce s-a declarat recurs în anulare împotriva sentinței de condamnare la moarte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
am visat cu migala de orfevru/ l-am reinventat încet-încet după mintea mea" - Sînt plin de această moarte a lui), Gabriel Chifu e și o conștiință intelectuală distinsa, ca diriguitor al revistei Ramuri, pe o linie temerar antiprovincială. Fiorul de neliniște al articolelor d-sale ne trimite, de regulă, la teme și atitudini de interes general. Gabriel Chifu, La marginea lui Dumnezeu, Ed. Cartea Românească, 1998, 68 pag., preț nemenționat.
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
senzualitatea genuina a Pămîntului și imperceptibila vibrație a ordinii spirituale. Pentru Vasilica Chifu pictură este, in primul rînd, un document existențial. Departe de vuietul străzii, de convulsiile clipei și de freamătul istoriei nemijlocite, ea se concentrează exclusiv asupra propriilor sale neliniști lăuntrice. Amestec de exuberanta meridionala și de grave disperări nordice, de jubilație și de dramatism, temperamentul sau artistic este mărturia unei explozii neîntrerupte. Fără legături explicite cu lumea exterioară, cu realitatea episodica și cu formele constituite ale acesteia, pictorița își
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
ochiul și m-am culcat. A doua zi, cînd am intrat dincolo, călcînd peste manșetele pijamalei, care-mi alunecă pe curit, am fost surprins să-i văd că s-au împăcat. Erau blînzi și luminoși, dar nu mă puteau duce. Neliniștea aceea, care-i pălea fugar, o vedeam. Mirosea fin a pîine prăjită, ridicaseră storurile și lumina de Paști curgea prin ferestre, orbind albul mesei. Cînd am deschsi ușa, soarele făcea deja o baltă pe parchet și tot ce era dincolo de
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
A fi precum ceilalți muritori înseamnă pentru dânșii un supercosmar, inadmisibil. Coșmarul, în schimb, cu care nimeni nu se mândrește, este acela al realității, al crudei, comunei, cotidienei realități. Desfid pe oricine să compare starea de alarmă, de vârf al neliniștii, a coșmarului din vis, fie și abisala, ba chiar depășind buza faliei, cu ceea ce simte insul obștesc, plecat să-și achite datoriile către stat, la ușa unei administrații financiare. Chiar comparația cu Infernul dantesc este fada, odată ce acolo fiecare ispășitor
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
Debussy, nu cu psihologii și sociologii vremii sale. Romantic fiind, ca raționament explicativ, pentru Jankélévitch accentul esențial al nostalgiei nu cade pe spațiu, evident, ci pe timp: nostalgia, de fapt, este urmarea inevitabilă a ireversibilității timpului, este acea stare de neliniște, panică, pe care ți-o conferă dorința de a te reîntoarce veșnic, nu la un loc anume, ci la clipe, ori chiar mai important, la instantanee ale propriei tale persoane. Spațiul, crede Jankélévitch, reprezintă față obiectivă a reversibilității, fiind prin
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
a ne fi dor de ceva anume, ori că ni se întîmplă să ne proiectăm nostalgiile, percepînd prezentul într-un fel anume, pe care să îl putem rememora nostalgic în viitor. Nostalgicul este, după Jankélévitch, posesorul unei conștiințe îngrijorate, acea neliniște care îl face să vadă contrastul, fisură, falia, în locul continuității, ireversibilul în locul mobilității compensatorii. Nu știu dacă termenul de conștiință îngrijorată este cel mai nimerit, oricît de fermecător ar fi el. Mai curînd aș spune că e vorba de o
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
ireversibilul în locul mobilității compensatorii. Nu știu dacă termenul de conștiință îngrijorată este cel mai nimerit, oricît de fermecător ar fi el. Mai curînd aș spune că e vorba de o conștiință lucida, dacă e să urmăm tocmai raționamentul filozofului, căci neliniștea nostalgicului e totdeauna, aprioric justificată: există un clivaj între acum și atunci, între aici și acolo, el nu e produsul unei fantezii febrile sau al unei memorii tulburate, ci mai curînd obiectul unei percepții juste. Nostalgicul trăiește în această falie
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
În ținutul ei de forare, hașurat cu acribie, irumpe și tentația păcatului ("Impudice fructe crăpate/ Arătîndu-și sîmburele gol" - Impudice fructe), ca și precaritatea biologică sau turbulenta rătăcirilor. Nimic nu e exclus, armistiții și capitulari, accese de lașitate și de deznădejde, neliniști existențiale. Ca să urce spre o geometrie ideală a ascezei, metaforă nu părăsește, desfrunzita, tumultul pădurii, absoarbe vegetația și cromatică ei. Privitor că la teatru", poeta urmărește complexitatea naturii omenești în întinderile și adîncurile ei. Dogmă, dacă o stăpînește, se sparge
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
duce incomensurabilul la extrem în reprezentarea vieții omenești. În mijlocul plinătății vieții, romanul stă mărturie pentru perplexitatea trăirii unei vieți. La Tournier, această perplexitate, această solitudine, ieșite de sub pavăza unui gen în care ele sînt asumate, cel romanesc, devin pricină de neliniște. Povestitorul modern personificat de Tournier este îngrijorat, de aceea simte imboldul de a explica, de a se asigura, de fapt, că nu e singur. Că e înțeles, că izbutește să comunice, chiar incomunicabilul. Sub semnul acestei disperate, dar frustrate dorințe
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
întunecat al adîncurilor, ironic, sterp, trîndav, are intenția de-a lucra împotriva binelui, dar sfîrșește prin a face binele - ideea lui Goethe, reluată cu plăcere în literatura inițiatica (Eliphas Lévi, Rudolf Steiner, Eduard Schuré etc.). Primind rolul de-a întruchipa neliniștea fecunda, creatoare, demonul se manifestă că un factor necesar al devenirii universale, tot așa cum prezența lui Iuda e necesară în scenariul evanghelic. Înșelătorul e, la rîndul său, înșelat. Mefistofeles luminează "inconștientul organic, creator" (Blaga), pentru a-l încadra în dinamică
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]