2,766 matches
-
Gheorghe Grigurcu Spirit neliniștit, perspicace față de sine, așa cum se cuvine unui poet, dar și față de peisajele lumii care nu o dată generează stupefacție și alienare, Gabriel Chifu suferă, evident, de ceea ce se poate numi răul secolului (ne referim la cel abia încheiat, în raza de
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
Mondial "Mandarinul valah" i-a putut da dreptate autorului Spovedaniei unui învins, atunci când idealurile umanitare ale lui însuși au fost brutal spulberate. Ca apărători ai celor oropsiți, unul patetic și celălalt rațional, Istrati și Pandrea erau în fond spirite îngemănate, neliniștite. în necrologul la moartea scriitorului, semnat de Pandrea în ziarul "Dimineața", există câteva considerații semnificative pentru interpretarea subtil tendențioasă din articolul publicat numai cu un an înainte. Ele privesc atitudinea neodihnit protestatară a lui Istrati, care l-a condus spre
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
are chef să se lupte cu Băsescu. Cel mai atins de această provocare electorală e însă Călin Popescu Tăriceanu, premier și președinte de partid, ale cărui declarații par a veni de la adevăratul președinte al țării, supărat pe un premier prea neliniștit, care provoacă alegeri anticipate pentru președinție. Sîntem în plină construcție probabilistică, în care nu știm dacă președintele va fi suspendat, dar alcătuim scenarii ca și cum asta ar urma să se întîmple. Iar unii comentatori îl acuză pe Băsescu de încercarea de
Cum îl dăm jos pe Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9737_a_11062]
-
care anunța că este vremea pentru masă. Se scuză față de profesoara de pian: Știți, noi mâncăm În colectiv, muncitorește, punem bucatele la comun și nu mai pot rămâne. Mulțumesc foarte mult! Pentru nimic! Să mai Încerci! Noaptea a fost una neliniștită și acaparată de fermecătoarea sa profesoară de pian. Visele puține și scurte erau presărate cu zulufi, cu bucle inelate, cu auriu și cu gura mică, imposibil de uitat. Dimineață a venit mai devreme la serviciu, l-a convins pe magazionerul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și puse totul la loc în buzunarul actorului. Renunță la gândul de a păstra revolverul. În spatele lui ușa se închise brusc cu un zgomot ca o împușcătură, iar Carosse sări în sus. Deschise ochii, îl văzu pe Charlot și strigă neliniștit: „Cine ești?“, dar, fără să aștepte răspunsul, se culcă și adormi imediat, ca un copil. Oare de ce nu poate dormi liniștit cel care a ucis un om, se întreba Charlot. 14 —Unde ai fost? îl întrebă Thérèse. Charlot își curăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de longeviva Silvia Dumitrescu-Timică; ori chinuitoarea sarcină de a-i da viață, pe ecran, savantului Nicolae Iorga, la numai 35 de ani... Pagina cea mai bună a cărții Însă, pentru mine, rămîne autoanaliza ca soț și descrierea soției sale nenorocoase & neliniștite: tristețea mascată a secvenței („Fă-i Doamne, bine! Dă-i un dram de liniște! Asta poți să faci pentru un suflet mare. Și cu al meu, două!”), te face să treci cu vederea ghidușiile de gust Îndoielnic ale cărții. Cu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mă tem că am intrat și noi în horă. Doamne ferește! Până ce ne vom lămuri cum devine treaba, hai fuguța acasă, să liniștim nevestele și copchiii... De departe și-au dat seama că Măriuca și Didina ședeau în poartă, cu privirile neliniștite ațintite spre țarină... Ce-i cu tunetul ista, pornit așa, din senin, Costăchele? a întrtebat Măriuca îngrijorată. Aista nu-i tunet de ploaie, Măriucă. Aiestea-s tunuri grele... Doamne! Credeam că n-o să le mai aud niciodată. Dar cum se vede
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și Gina avuseseră dreptate. Deci e adevărat, spuse Geta adresându-se Simonei și măsurându-i cu ochii măriți de curiozitate circonferința trupului, ai făcut-o! Ei da, am făcut-o, și pentru a nu mai pluti ambiguitatea în multe suflete neliniștite, setoase de picanterii, voi declara public, cu glas tare, în plină cancelarie, că sunt gravidă! Dacă vor fi curioși, le voi spune și în ce stadiu mă aflu... N-am de ce să mă rușinez, e viața mea, fac ce vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o arătase la sosirea ei se topiseră. Era un semn cât se poate de elocvent că vestea adusă îi înveninase până în cel mai străfund colț al sufletului lor. Tatăl se arătă deosebit de hotărât. Se vedea cât de acolo, din mișcarea neliniștită a brațelor, din pașii care presau dușumeaua care scârțâia sub fiecare călcătură, că n-o mai putea îndura pe Simona nici o clipă sub acoperișul casei lui. Privea mereu spre ușă de parcă ar fi vrut să zică: ,, Nu pleci o dată, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
maternității, rămase surprins. După privirea cu care îl săgetă, Teo avu pentru o clipă impresia că i-a apărut în față o panteră gata să-l sfâșie. Starea ei de surescitare putea fi deslușită cu claritate din mobilitatea ochilor, mișcarea neliniștită a brațelor și din folosirea fără nici o coherență a unor cuvinte înnegrite de tulburări necontrolate. Întreaga ei ființă purta amprenta gândului netăinuit cu care venise, concretizat într-un singur cuvânt: ultimatum! Răsărise în calea lui cu intenții belicoase: Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe care mi-o deschide poarta acestei pasiuni, n-aș mai rezista nici eu: fie m-aș sinucide, fie aș înnebuni! Așadar, cred în mizantropie. Atât mi-a mai rămas. Oamenii mi-au devenit o povară și mă simt tare neliniștit și incomod în prezența lor, a tuturor. Acum, eu nu mai sunt ca ei; sunt un om ciunt. Nu mai am o mână și am devenit hidos. De aceea, și trebuie să mă izolez. Și am să încerc. Voi începe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
te lămurești cât de adevărate sunt. Așa încât, într adevăr, socotesc că acel cineva avea deplină dreptate. De altfel, eu m-am hotărât oricum, încă de mai demult, că, decât să mor bătrân, sărac și liniștit, mai bine tânăr, bogat și neliniștit! Sibarit mă fac, asta vreau, asta mi se potrivește mie! Mă rog, acestea toate sunt doar gânduri, gânduri proprii, pe care am să le pun eu, odată și odată, în practică. Însă, despre asta, nimic n-am să-i vorbesc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cum de am ajuns aici? Tânărul rămase ca trăsnit, mut și țeapăn, încremenind locului. Chipul i se făcuse numaidecât alb ca varul, iar un fluid de spaimă îi fâlfâi tare, pentru o clipă, în stomac. Victoria, în pat, era din ce în ce mai neliniștită. - Șerban, dar te-am întrebat ceva, unde mă aflu? De ce sunt așezată pe pat? Ia așteaptă o clipă, eu doar eram în cealaltă cameră, nu aici. Aveam o scrisoare în mâini..., drogurile..., tu... Ce fac eu pe patul ăsta, Șerban
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de căsnicie sau alte probleme pe care le avea partenera de viață. De fapt, am stabilit de la Început că nu am voie să trec o anumită barieră. Nu se plângea de nimic. După această tragedie, de multe ori Îl găseam neliniștit și dezorientat. Mă străduiam să-l ajut În tăcere, atât cât puteam. Pe zi ce trecea, omul de lângă mine, pe care-l divinizam, a Început să nu mai fie În apele lui, devenind mai tăcut ca de obicei și mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
soț de soția și copiii săi, este puterea sacrificiului personal pentru binele aproapelui, este minunea credinței mărturisite cu tărie. De aceea, oamenii preferați ai Lidiei Vrabie sunt cei apropiați de Biserică, care se regăsesc în rugăciune, care-și descoperă după neliniștită căutare, sensul existenței în mărturisirea credinței în Dumnezeu, și, smeriți și cu nădejde sfântă, cer ajutorul sfinților Săi. Sfinți care făptuiesc minuni, ca cea a reunirii familiei, făptuită de Sfânta Cuvioasă Parascheva. Oamenii preferați de Lidia Vrabie sunt cei care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ducă undeva, trebuia să ai și combustibil, deoarece mașinile nu circulau din cauză că era mare dificit de acesta. Mă gândeam că poate rabdă până se face ziuă, că dimineața circula un autobuz cu care ne puteam duce la spital. Eram foarte neliniștită, mă temeam mult pentru copil, să nu i se întâmple ceva. După un timp, îmi păruse că se mai liniștise. Nu se mai auzea gemând. În acel moment, pusem capul pe pernă și adormisem. Nu pot să spun cât timp
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
filosofic nu crește doar la ecuator și nu este apanajul unei caste profesionale, filosofia este o stare de grație, un talent, o nefericire, dar mai ales o neliniște, filosoful se poate desăvârși prin lectură, prin cunoaștere, el va fi din ce în ce mai neliniștit, cu cât va cunoaște mai mult, problemele lui vor fi mai numeroase, cunoașterea produce foame de cunoaștere, incompletitudinea este un atribut al cunoașterii, un semn de distincție, matematica poate fi plină de poezie, iar poezia poate fi foarte precisă, seacă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un singur gest al stăpânului șatrei, ca întreaga așezare să se transforme într-o sărbătoare fără egal. Însă acel semnal, spre stupefacția tuturor, întârzia să se arate. Nimeni nu avea cum se împotrivi hotărârii mai marelui obștii. Acesta își arunca neliniștit, din când în când ochii spre capătul luncii de unde trebuia să răsară avocatul, invitatul său, la marele eveniment al șatrei. El voia să-i arate distinsului oaspete că țiganii au o tradiție demnă de a fi respectată și prețuită, mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ceva. Nimic prin preajmă cu care să mă eliberez din plasa ciudată. Descopăr cu stupoare că piciorul Îmi este afundat, de fapt, În oglindă. Până mai sus de gleznă mi-a fost Înghițit de apele ei argintii. Devin tot mai neliniștit. Am sentimentul că o gură de dincolo vrea să mă soarbă. Trag. Mă doare. Trag din nou. Într-o agitație disperată, mă dezechilibrez complet și aterizez răsucit, cu bărbia izbită de lemnul parchetului. Căldura sângelui Îmi șiroiește pe gât. Aud
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de alții, de mulți alții, Într-un șir interminabil. Simțeam mirosul de sudoare În nările mele Înfierbântate. Mă clătinam ca bătut de talazuri. Unul dintre cai Își lipi capul mare de capul meu. Ochiul său imens, ca o apă gelatinoasă, neliniștită, se turti de ochiul meu. Încercam să mă apăr, să-l Înlătur. Nu reușeam. Îi simțeam respirația puturoasă. Căutam un loc aerisit În care să respir. Broboane de transpirație Îmi inundară gâtul, fața, privirea și un clei Înecăcios simțeam În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o vadă decât cum și cât voia ea să-i arate ce și cum este. Ea deținea acea abilitate feminină de a-și ascunde gândurile și ochii după o cortină impenetrabilă. Era o ființă exuberantă, chiar voluntară, o fire mereu neliniștită, În căutare de ceva. Acel ceva era bine Închis În seiful sufletului ei, seif de la care numai ea avea cheile. Alex deținea unele informații vagi privind drumurile pe care își purta pașii Olga și bănuia că acestea nu au plantate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ploi furtunatice. * Într-o dimineață, după ce trecu prin saloane, Ina intră în oficiu arătând ca o ființă debusolată. - Ce-i cu tine Ina, ce s-a întâmplat? Te văd foarte agitată, ai pierdut ceva? o Întrebă Olga, văzându-și prietena neliniștită, iscodind cu ochii mai multe locuri din Încăpere. - Nu știu, dragă, ce am făcut cu trusa de instrumentar. - Cum asta? Tu ești atât de grijulie! Astăzi nu pari a fi cea din toate zilele... Tocmai când fetele vorbeau de trusa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să-i facă o mărturisire importantă. Victor se conformă docil, așteptând ca Olga să i destăinuie marele ei secret. Cele câteva minute se scurseră în tăcere. Din întregul comportament al lui Victor se vedea că se află într o așteptare neliniștită. Văzând că răbdarea îi este pusă la încercare, că Olga își poartă cu dezinvoltură privirile pe obiectele ce împodobeau interiorul, de parcă ar fi fost în căutare a ceva, el o imploră: - Ce-ar fi să spui direct, așa, fără o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
penru fiecare câte unul, pernuțele, apa de băut și se așezară să prânzească. Prânziră. După care, adormiră. Mama dormea mai profund. Băieții se mai foiau, se mai mișcau, apoi, reveneau la locurile lor, și iar mai sforăiau câte puțin. Mai neliniștit era cel mărișor. Își găsea de joacă printre micile tufe de iarbă și flori dintre cursul apei și drumeag. La un moment dat, auzi, de către deal, un zgomot necunoscut lui. Ceva, care-l înfioră. În același timp, de sub malul râulețului
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
un Dumnezeu omnipotent și sublim. Dumnezeu mă depășea! Când eram culcat în patul meu jilav, toate chestiunile astea își pierdeau importanța. Nu mai țineam să știu dacă Dumnezeu există cu adevărat sau dacă e creația propriei imagini a stăpânilor pământului, neliniștiți să-și confirme prerogativele sacre, ca să-și jefuiască mai ușor supușii - proiecție în ceruri a unei stări de lucruri terestre. Simțeam atunci ce lucruri fragile și puerile sunt, în fața morții, religia, credința, convingerile; atâtea nimicuri la discreția celor fericiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]