609 matches
-
intitulat „Dimensiunea mitică a realității“, a apărut pe prima pagină din Le Figaro și a fost reprodus ulterior În Secolul 20, În numărul dedicat Trilogiei): Desigur, În Medeea lui Andrei Șerban este vorba de o tentativă teribilă, tragică, aproape disperată, nemărturisită, de a regăsi rituri arhaice, gesturi, sunete, modulații, modele, pe care dintotdeauna le purtăm În adâncul sinelui, dincolo de cultura, dincolo de civilizația noastră: sunt modele, arhetipuri care trebuie scoase la lumină, În vederea unei reintegrări a umanității pierdute, Într-o ordine spirituală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
radicală a stării mele Îmi descoperea, parcă pentru prima oară, ceva despre mine Însumi, despre dependența de stimuli exteriori pentru a fi fericit sau nefericit, agitat sau calm. Întotdeauna când terminam un proiect În teatru reveneam În viață cu dorința nemărturisită de a găsi și aici intensitatea pe care mi-o oferea scena. Dezamăgirea era pe măsura decalajului - după o premieră, nimic nu rămânea „intens“ mai mult de-o clipă. Călătoriile, da, Îmi dădeau satisfacția unei trăiri intense, dar când nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
convențional. Dar ce importanță are, din moment ce a fost o clipă în care am văzut limpede în noi înșine și asta ne-a dat forța necesară pentru a suporta de-acum mult timp înainte minciunile noastre, oboselile, dorințele noastre indecise și nemărturisite... 10 aprilie 1954 Iată cele două extremități în care, după părerea mea, merită să faci dragoste fizică: 1) Atunci când, în fața unei mari iubiri, rușinea de a fi animal dispare; 2) Atunci când reușești a savura animalitatea și nerușinarea proprie, cu condiția
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cel economic. Prin intermediul ambasadorului Von Kuhlmann 14, om de stat capabil și foarte versat în domeniul afacerilor străine, erau în curs negocieri privind reînnoirea tratatului referitor la coloniile portugheze și la Mesopotamia (calea ferată de la Bagdad), tratative al căror scop nemărturisit era împărțirea coloniilor în cauză și a Asiei Mici, în sfere de influență. Omul de stat englez dorea, dat fiind că toate diferendurile de altădată cu Franța și cu Rusia fuseseră soluționate, să ajungă și cu noi la acorduri asemănătoare
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
mi-am petrecut-o numărând zilele rămase până la întoarcere. Pe măsură ce acestea se împuținau, starea mea sufletească devenea mai bună. Ce fericire, când am aflat că data plecării noastre a fost devansată cu câteva zile, o fericire ținută ascunsă cu grijă, nemărturisită tovarășilor mei de călătorie care, dimpotrivă, ar fi vrut nu să-și scurteze, ci să-și prelungească șederea. Această înfrigurată „numărătoare inversă”, incompatibilă până la absurd cu psihologia unui turist din cale-afară de norocos, aflat peste mări și țări, în locuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și Jurnalul lui Ovidiu cu adevărat să povestească moartea, narându-i secretul, împrumutând cuvinte acelui adevăr ce ne privește mai mult decât orice altceva. Pentru că nu există moarte care să nu fie secretă, cifru și metaforă ale unei enigme de nemărturisit și totuși mărturisită la limită, în acel limes, pe pragul unui cuvânt apropiat de tăcere. Scriitorul și exilatul o știu, și poate că de aceea reușesc să învingă moartea: „Cred că agonia este momentul cel mai vital îngăduit celor vii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cât și a celorlalți. Mediocritatea [școlii] s-a Întins ca o pecingine În jurul maestrului prea din cale afară de tolerant cu ea, ba chiar Încurajând-o, după lozinca, pomenită În altă parte: decât lucrări cu pretenții de originalitate și cu surse nemărturisite, mai bine o compilație cinstită, cu multe citate În josul paginilor. [...] Nu cunosc decât un singur elev al profesorului C. Rădules cu-Motru, pe care Însă acesta nu și l Însușește (poate din repulsia lui firească de a se ști crescând ciraci
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și În ciuda ușurinței sau inconștienței de totdeauna a femeilor păcătoase, dezamăgirea vine cu rând-cu rând și nu-ți este deloc greu s-o ghicești În col țul gurii și pe bu zele lor veștede de contrarietate și dez gust nemărturisit. Le-aș consilia mai degrabă pe aceste victime lamentabile ale unei prea Îndelungi coabitări conjugale să experimenteze cumva, pe cont propriu și pe pielea proprie, riscul delicios al unei alte maniere de a se lăsa iubite de un bărbat, și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în adevăr și frumos. Atâta timp cât libertatea noastră tinde necontenit și peremptoriu spre vârfuri înalte, numai acolo unde ea, libertatea, se poate lăsa în voia adierii seninului, avem nevoie de încredere și lumină. Aceasta ar fi forța miracolului degajat din scrisul nemărturisit hârtiei. Speranțele din sufletul omului sunt de diamant neșlefuit, acoperit de măruntaiele pământului. Fiți atenți, spun chestiuni nedogmatice. Vi se par absurde, machiavelice? Cine a afirmat că arta de a fabula trebuie să țintească lumi cu sensuri multiple? Dar cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
la unul și la celălalt, o chestiune de temperament dar și, ca să zic așa, de epocă. Ralea era format intelectualmente înainte de primul război mondial, în tot cazul adolescența și prima lui tinerețe s-au desfășurat atunci. Metafizica abia renăștea, aproape nemărturisit, cu William James și cu Bergson, din psihologie și din datele cele mai noi atunci ale biologiei. Reperele de bază ale lui Ralea, autorii cei mai des invocați în lucrările lui mai mult sau mai puțin de „specialitate”, sunt sociologul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Marin Sârbulescu iscălește câtva timp și cu pseudonimul George Costin, Paul Scorțeanu este Miron Radu Paraschivescu, iar un Mari Crânguși, care scrie despre Jurnalul lui F. M. Dostoievski și despre alți clasici ai literaturii ruse, e posibil să fie un pseudonim nemărturisit al lui Marin Preda, absent altminteri cu numele real din paginile revistei, deși figurează în enumerarea lui O. Linaru. Aici George Lesnea traduce din Iosif Utkin, dând însă și un poem original, Eugen Schileru îi transpune în românește pe Valeri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290506_a_291835]
-
care le masca prin histrionism, în fine, despre deșertăciunea încercărilor și ambițiilor sale. „Poet provincial”, era în același timp un poet însetat de piscuri și de zări largi. Trubadur și rapsod! *„Am și eu uneori ca multă lume gînduri de nemărturisit” (Caragiale, vezi: Restituiri, p. 308). Da, fiecare din noi are „son jardin secret”, colțuri sufletești cu porți sigilate, care în anumite cazuri închid splendori, în altele „mizerii”, lucruri urîte și regrete... „Tainele inimii”... Ani mi-a descris cum arată „Bunica
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Caragiale, decupată procustian și bricolată brutal, un instru- ment ideologic, dialectic, un material propagandistic. Astfel apare în critica și teoria literară a anilor ’50, sub semnul realism- socia- lismului, un Caragiale ca impenitent antiburghez și antijunimist, acid critic social pe nemărturisite, dar presupuse criterii ideo- logice. Îl avem în film astfel, cum o și demonstrează criticul de film Valerian Sava, îl avem în teatru la fel. Indicele de deformare este enorm, generând diformități, mutații și incongruențe majore între litera propagandei și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
genul acesta nu se prea sinchiseau românii ardeleni, chiar dacă unii protopopi doritori de situații mai bune, părăseau calea dreptei credințe pentru măriri deșarte. Poporul a rămas neclintit și neîntinat în credința sa. În contextul acestor tendințe ale ungurilor, cu scopul nemărturisit de a calviniza, de a desnaționaliza adică populația autohtonă a celui mai curat centru românesc, și cu gândul mărturisit de a lumina populația valahă de pe domeniul ei, principesa Susana Lorantfy, văduva lui Gh. Rakoczi, organizează la Făgăraș prima școală românească
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fiind foarte grea, nu existau prea mulți amatori, așa încât nu era ușor dat afară din serviciile pe care le avea (ceea ce cu alți foști deținuți se întâmpla în mod frecvent). În 1960 divorțează și pleacă la București, poate cu speranța nemărturisită ca Securitatea să-i piardă urma. Se va recăsători, prin 1963, cu Elisabeta (Betty) Teodorescu, fiica unui fost ofițer de carieră din Armata Regală. O poveste de familie spune că tatăl ei, prin 1947-1948, când fusese scos din armată și
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
floare. Duminică 25 septembrie 1988 - spital A venit Mama ta! A venit Bucovina... Și o data cu Dumneaei a adus o parte din ființa mea lăsată în vara pierdută printre zilele neuitate; a mai adus o parte din iubirea ta pentru mine, nemărturisită în zâmbetul neterminat al soarelui de munte. Mi-au fost aduse, iată, cărările pe care urcam urmându-te cu credință și încrâncenare, mi-a adus vocile vântului din vârful acela liniștit și apropiat de divinitate; mi-a fost adusă bucuria
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Poate va fi, în curând, și un alt rămas bun, nu îndrăznesc să mă pronunț pentru că întotdeauna gândurile recunoscute atrag realitatea după ele. Ori eu încă nu sunt convinsă dacă doresc sau nu să mi se împlinească acest gând încă nemărturisit. Tabăra Rîmnicu Vâlcea 30 iunie 2002 - Rm. Vâlcea Suntem acasă la Ecaterina, sub Dealul Cetățuiei, unde azi se deschide tabăra de creație a pictorilor. Cu mare bucurie am primit invitația. După ani de zile în care (fără să mă plâng
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
multe astfel de substanțe. Așa Încât, potențialul redox indus specific În sol de o plantă oarecare e rezultatul secreției atât a mai multor substanțe cât și În proporții diferite, rezultând astfel o gamă foarte largă de efecte. Se Înțelege acum rostul nemărturisit de la Început al subiectului capitolului: complexitatea mesajelor chimice ce se Încrucișează În sol și care pot fi ușor perturbate de mesaje false. Cine dă mesaje false? Substanțele poluante ce ajung În sol, cum ar fi pesticidele, mai ales că, ani
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
potențial redox apropiat pentru ambele organisme, lucru menținut În mediul intern al lichenului până astăzi, lichenul nu se poate sinucide, chiar de-ar vrea, prin proliferarea vreuneia din componentele sale − ciuperca ori alga. Și iată cum am ajuns la scopul nemărturisit al capitolului. Complexitatea relațiilor dintre heterotrofele solului, mai mare decât ale plantelor, deschide și mai larg ușa pentru mesaje false. Care sunt acestea? Din nou poluanții, În majoritatea lor substanțe care, oxidante fiind, inhibă heterotrofele; oxidarea solului ar putea fi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
muntelui; avem și un marker: e vorba de Însăși diversitatea și freamătul Vieții marine, mai mare decât cele ale muntelui. Iar asta Înșeală, oferind celor “slabi de Înger” nu atât negentropia apei ori falezei, cât entropia - conform dorinței, fie și nemărturisite a omului - entropia deci a Îngustei zone de tranziție, plaja, sediul celor mai diverse prozaisme... Și, pentru că suntem democrați, adică respectăm părerea majorității, nu pot propune decât o Întoarcere parțială spre munte; acolo vom da desigur de o pădure Înșirată
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
numit Stalin. O asemenea interpretare, tributară iluziilor troțkiste și în genere neobolșevice, ar distorsiona semnificația autentică a acestor insurecții esențialmente și neechivoc anticomuniste. Reducția fenomenului totalitar comunist la ipostaza sa stalinistă îmi pare, astfel, continuă Tismăneanu, un procedeu dictat de nemărturisite atașamente față de o presupusă puritate de intenție a proiectului inițial. Că Stalin a dus comunismul la o întru-chipare de o perversiune unică îmi pare greu de contestat, dar a limita oroarea la acest capitol, a o sustrage eredității sale marxiste
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
goana trenului, amintirile, aprecierile și vechile entuziasme! Această „uitare și rușinare” de valorile tale, această iute „adaptare” la criteriile și valorile pe care le găsești „acolo”, dintr-un ceea ce numim „tropism cultural”, este semnul edificator al complexului nostru de inferioritate nemărturisit altfel, al nesiguranței noastre identitare. Al grabei de adaptare, de fapt al incapacității de a avea propriile criterii ale valorii; noi și azi așteptăm ca străinii să ne descopere, să aibe „curajul” valorii chiar când ea apare pe un sol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
despre amorul lumesc. Una din temele discursului este perfecta înrudire dintre iubire și rațiune. Poeții greșesc - spune Pascal - când își imaginează că iubirea e oarbă. Există, chiar și pentru cele mai furtunoase pasiuni, premise și justificări solide, fie ele și nemărturisite sau nevalidate de conștiința diurnă. Cu alte cuvinte, e falsă ideea că iubirile vin asupra noastră ca o pacoste, ca o fatalitate, ca un impuls neptunian irepresibil. Observația atentă și un spirit analitic bine exersat vor descoperi, întotdeauna, motivații lăuntrice
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pentru toate ungherele psihicului? Au căzut toate tabuurile privind intimitatea? Nicidecum. Aș vrea, în prezentul capitol, să analizez o dimensiune a vieții subiective care, după ce a scăpat ieftin de procesul de publicizare a eului, reformulează o logică a lucrurilor de nemărturisit. Acest aspect al vieții psihologice nu e altul decât invidia. Invidia este sentimentul de neplăcere trăit uneori de cineva la vederea fericirii altcuiva; ea reprezintă bucuria josnică încercată la spectacolul nefericirii altuia, dorința de a-l vedea privat de avantajele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
la ruinarea fericirii altcuiva? Cine recunoaște că are sufletul amar ca fierea? Cine acceptă să fie identificat drept o ființă plină de invidie față de altcineva? Plasându-ne într-o situație de inferioritate în raport cu ceilalți, recunoaștem că acest sentiment este de nemărturisit. El constituie una dintre piedicile de care se poticnește procesul de supraexpunere personală. Daniel Bell se mira că noțiunea de invidie a fost atât de puțin „exploatată” în literatura sociologică 2. De asemenea, în lucrarea pe care a consacrat-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]