419 matches
-
de dincolo la puterea Domnul, cum ne mîi prin autogară și microbuze! irigă Parcul CFR cu pămîntul pietrificat sub stropi, Brateșul ochi de gol, Tîrgu Bujor 26 "Romstal", culmea toată bordura Prutului pe rîpă, la fel curge decindea, delphinium cavaleri, nemțoaice, le mai zice și găinușe! rămîne cum am stabilit, tăișul deviat peste coline, ce să întorci din spinările lumii! mașinăria macină în gol, cîmpurile pieptoase la răsuciri de văi și văioage, în cap băiatul Două Vîrtecușuri, numai lăsat din sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Mi-a plăcut logica. El m-a și determinat să îmi iau licența în paradoxuri logico-matematice, mie neplăcându-mi matematica. Am un respect enorm față de el; i-am citit toate cărțile. Era pe profilul școlii germane, căci mama lui era nemțoaică. A murit la 1 decembrie 1981. S.B.: Cu Titus Raveica ați făcut istoria filosofiei. D.T.: Titus era pitoresc. Am mai spus-o, pigmenta cursul, ieșea din curs cu anecdote, cu istoria anecdotică a filosofiei, cu întâmplări din viața privată a
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Ce? întreabă toată lumea cu gura căscată. Niște criminali, au vrut să mă dea la lupi. Băieții povestesc și toți rîd cu gurile pînă la urechi. Rîdeți ca proștii, spun eu și încep să plîng. Comoara satanei pe bune Mina Danifield, nemțoaică venită cu toată familia în satul Ghireni pe la 1800 și ceva, mai mult de cinci zeci de ani, era o muiere strașnică și făcea copiii cu soțul său Gheorghe mai ușor ca pe găluște. Nici o muiere româncă nu avea îndemînarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de cinci zeci de ani, era o muiere strașnică și făcea copiii cu soțul său Gheorghe mai ușor ca pe găluște. Nici o muiere româncă nu avea îndemînarea Minei, de fapt Hermina pe nemțește, la făcut treabă. De fapt ce făcea nemțoaica într-o zi nu puteau face nici zece moldovence din cele mai harnice în același timp. În casa "boanghinei'', cum o porecleau românii, totul era aranjat de așa manieră încît să poată fi la îndemînă în caz de nevoie. Româncele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
totul era aranjat de așa manieră încît să poată fi la îndemînă în caz de nevoie. Româncele pierdeau peste 60% din timp căutînd tot felul de unelte, de scule pentru o anu mită treabă, uneori banală. De aici și eficacitatea nemțoaicei. În plus, în pauzele necesare unei munci, se apuca rapid și făcea altceva, mai de scurtă durată. Mina a făcut 18 copii, dar nu au trăit toți. Femeia aceasta avea o fixație și anume să aibă o fată cu numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din Viena. Aceasta a adus la Dumbrăveni pe o nepoată a sa, domnișoară, spre a-i ține de urât. Nepoata, o fire zvăpăiată, se îndrăgi nebunește de un țăran, chelar al velnițelor din Dumbrăveni, care era de o rară frumusețe [...]. Nemțoaica fură dela mătușa sa, Bălușoaia, suma de 300 de galbeni și se înțelese cu frumosul flăcău ca să fugă împreună. Cum dânsa cunoștea bine călăria, într-o zi foarte de dimineață a poruncit să-i pună șeaua pe cal un armăsar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
că a trântit pe jos pe stăpâna lui și îndată împănă în toate părțile oamenii curții ca să o caute. El însuși apucă spre Verești; dar acolo îl întâmpină un țăran, care îi zise, să n-o mai caute degeaba, pentrucă nemțoaica a trecut cordonul (granița) cu feciorul lui Hodoroabă. Poetul auzind dela tatăl său narațiunea acestei întâmplări, și venind cu acesta și fratele său, căpitanul Matei Eminescu, la Dumbrăveni, prin 1864, a făcut versul: La castel în poartă calul/ Sta a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
toamnă, l-au luat rușii când au început să-i vâneze pe nemții din țară pe cei ce fuseseră membrii sau simpatizanții partidului nazist, dar și pe alții, cum a fost cazul cu bunicul meu. El era căsătorit cu o nemțoaică. Era bogătan. Acasă avea 30 ha de pământ. Avea tractor de arat. Batoză de treierat. Moară de măcinat. Un frate căzut la Stalingrad... L-au ridicat și pe el într-o noapte. A plecat doar cu ce-avea pe dânsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sărit, cum se zice în popor tocmai de unde nu se aștepta. Se afla într-o seară, invitat, la subinginerul Mândrilă, adjunctul său. Domnule inginer șef Bițu, știți ceva, i-a spus capul familiei. Nevastă-mea are în oraș o verișoară. Nemțoaică și ea. Are o casă mare, pe strada Deea. În partea de miază-noapte a târgului. Zitta, verișoara mea interveni doamna Mândrilă are o hardughie de casă. Mare. Cu mai multe camere. Cu intrări separate din holul central. Are-n total
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu ochi albaștri și joviali, cu un păr bogat și brumat de ani, strâns într-un coc ca o căpiță ușor țuguiată, vorbăreață și autoritară, umblată prin lume și foarte diplomată cu o soră în Austria și alta în Germania nemțoaică venită în urbe în anii stăpânirii habsburgice, dar fiind prima generație românizată și căsătorită cu un câmpulungean, coana Zitta vorbea o română impecabilă, iar limba etniei sale, germana, o folosea rar, doar atunci când se întâlnea cu câteva cunoștințe și rude
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
era, în aparență, o româncă de la munte, perfect integrată obiceiurilor câmpulungene. Avea prietene și cunoștințe printre vecine și orășence în întreaga urbe de la poalele Rarăului. Dar, în realitate, părinții și înaintașii ei o zămisliseră și împodobiseră să fie o veritabilă nemțoaică, responsabilă în cadrul familiei cu cei patru "K": Küche bucătărie, Kemenate curățenie și treburile interne ale casei; Kinder grija copiilor și Kyrke biserică, educația religioasă a copiilor. De fapt, însă, pentru cine ar fi observat și s-ar fi documentat asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Ursan s-a dus și el "dincolo" peste numai un an. Dar n-a mai apucat să vină la Câmpulung, așa cum dorea și o tot spunea. Mirel, fiul coanei Zitta și al lui Costel însurat cu o fată a unei nemțoaice din Vama, plecată în RFG înaintea lui s-au împrumutat la stat și au cumpărat casă mare în care, însă, au rămas și ei la scurtă vreme, singuri. 4 Bițu a rămas ca o pasăre cu o singură aripă. Moartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
stat, ar fi trebuit să se refugieze. Dar necazurile au Început din iunie, mi se pare 21 iunie, când au intrat nemții și românii. După câteva zile noi am fost deportați. Din ce cauză? Pentru că aveam o vecină care era nemțoaică. Ea stătea lângă noi, Într-o casă cu mulți proprietari, Într-o cameră, și avea nevoie de o casă mai nouă. Imediat s-a dus la Ambasada Germană, Casa Germană, așa se numea, și a aranjat să ne evacueze pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
din octombrie până pe 13 aprilie, care este ultima etapă, În această perioadă aveam șefi care ne controlau cum lucrăm la aceste strunguri... De exemplu, pe rândul meu erau numai strungărițe - doar femei. Am spus că eram separate. Erau șefi, o nemțoaică ce venea și spunea că nu-i bine lucrat, că nu știu ce și nu știu cum, Îmi dădea de Înțeles că mă duce la ardere... - Era tot deținută? DAVIDOVICI: A, nu... Era de-a lor. Dacă lucrai bine Îți mai dădeau și puțină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
refacere. Spitalul avea totul rămas intact de la nemți, Începând de la stomatologie până la chirurgie. Cu personal nemțesc... În halate albe... Ne-au preluat și ne-au repartizat În dormitoarele SS-iștilor, după care a Început hrănirea științifică - În bucătărie erau niște nemțoaice grase, mobilizate și ele -, cu mâncare dietetică... Și am stat acolo mult timp, până ne-a venit repartizarea pe naționalități. Primii au plecat francezii, că trupele franceze nu erau departe și Îi preluau. Noi eram socotiți unguri, nu evrei, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Un foarte bun cunoscător al biografiei lui Emil Bodnăraș este d-l prof.univ.dr.ing. Nicolai Șorea, care a făcut următoarele precizări: Tatăl lui Emil Bodnăraș nu a fost țăran din Iaslovăț, ci ofițer în armata habsburgică. A fost căsătorit cu o nemțoaică, iar fiul, Emil, s-a născut la Colomeea. Fostul ofițer habsburgic nu a depus jurământul față de statul român; fiind eliberat din armată, a îndeplinit funcția de grefier la Câmpulung. Pentru precizările făcute și pentru altele, mulțumim și aici dlui prof.univ.dr.ing.
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
i-a luat în râs. Pe ai noștri i-a pus în insectarul călduț al neimplicării Herta Müller, posesoarea Premiului Nobel pentru literatură, cu care o samă de nărozi mari și mici se mândresc, pe neîntemeiatul motiv, că laureata este nemțoaică din România. Asta-i cam tot așa cum ne lăudăm cu Ionesco, Cioran, Eliade, care aparțin altor culturi, și cum se spunea că filmul „Dacii” este pe jumătate românesc: caii noștri și artiștii lor. Toată floarea cea vestită dâmbovițeană, în frunte
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cu Herta, s-a arătat generoasă în aplauze atunci când ar fi trebuit să mârâie, ori să tacă cu înțeles, îndeosebi pentru observația justificată, de altfel, că intelectualitatea românească nu s-a remarcat prin opoziție și dizidență. Străfulgerați de profunzimea zicerilor nemțoaicei, niciunul dintre participanții aplaudaci nu i-a zis, în glumă măcar, că premiul oferit generos are o tentă politică, reflectând realități „comuniste” din est, ceva la modă, irezistibil pentru cei din juriu, asemenea unei bucăți de ficat pentru un Dog
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
lor de anticomuniști și dizidenți? Din umilință și servilism, amintindu-mi de aceeași atitudine servilă a bucureștenilor care, pe 6 decembrie 1916, la intrarea trupelor germane în Bucureștiul cucerit de feldmareșalul Makensen, aplaudau pe cuceritori, stârnind disprețul invadatorilor. Tot o nemțoaică, mai mare, de care trebuie să te temi, un fel de Bertha cea Grasă, ne-a tras binișor de urechi, chiar la noi acasă, că, adică, cum nu recunoaștem noi validitatea Pactului Ribbentrop-Molotov și nu încheiem Tratatul de frontieră în
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
a fost mai puțin norocoasă. Ea a fost aruncată în infama închisoare de la Misle, iar copiilor ei le-a fost refuzat dreptul de a studia. Pentru Boeru lucrurile au mers bine în Germania de după război. S-a căsătorit cu o nemțoaică înstărită, căreia i-a povestit cum "comuniștii au ucis-o pe biata lui soție...", comițînd conștient delictul de bigamie, întrucît știa că aceasta este în viață și închisă. Cu averea soției sale a profitat de posibilitățile oferite de Miracolul Economic
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
418), „Persoanele confruntate sunt ascultate cu privire la faptele și împrejurările în privința cărora declarațiile date anterior se contrazic.” (C.P.P., 88), „... Mai încolo nu prea sunt fântâni, și din partea apei, mi se pare că i-om duce dorul.” (I. Creangă, 204), „Și totuși nemțoaica «cu cap și dinți de cal» crește singură fetița pe care Fibula o naște, păstrând o discreție eroică în jurul întâmplării.” (Șt. Bănulescu) • acuzativ: celelalte prepoziții (locuțiuni prepoziționale): „Străin la vorbă și la port Lucești fără de viață.” (M. Eminescu, I, 171
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numai omul comun al timpurilor moderne, ci exprimă chiar condiția umană, omul ce a săvârșit păcatul originar, care a ratat la începuturi și rateaza în continuare, fără capacitatea inițiatică de salvare. Gavrilescu a ratat, în tinerețe, o mare iubire, pentru nemțoaica Hildegard, iubirea unică, primordială, și de aici începe ceea ce numește el însuși „tragedia vieții mele”. Dacă ne-am situa numai în planul realului, așa cum este perceput de personajul principal, facticitatea nuvelei s-ar putea rezuma cu ușurință. Acțiunea începe pe
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
cârciumarul din colț află că soția sa, Elsa, a plecat înapoi în Germania, în urmă cu doisprezece ani, imediat după dispariția neexplicată a lui Gavrilescu... În final, el se întoarce la țigănci, unde o găsește, în chip neașteptat, pe Hildegard, nemțoaica pe care fusese sfătuit să o aleagă de la început, și pornește împreună cu ea spre pădure, conduși de un birjar misterios. Pe acest traseu epic, inserția, invazia irealului se face treptat, prin semne multiple, a căror punere în coerență este destul de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de aceeași țigancă oacheșa de la intrare. Singura condiție ce i se pune, aproape o poruncă, este aceea de a ține minte, de a nu uita că a ales o țiganca, o grecoaica și o evreică. Dar dintru început greșise: respinsese nemțoaica. Cerința aproape imperativă de a ține minte face distincția între omul profan și omul primordial: omul supus legilor universului profan este predestinat să gresească, fiindcă a greșit la începuturi, în starea primordială, pentru aceasta fiind izgonit din Paradis, condamnat să
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
cealaltă-ascunsă, atesta invazia totală a irealului, birjarul fiind un fel de Charon, care face legătura cu punctul de inflexiune, aici lucrurile rămânând neschimbate: aceeași baba, care îi cere lui Gavrilescu o sută de lei pentru intrare și îl trimite la nemțoaică, același coridor lung, labirint pe care și de data asta îl greșește, nimerind sau mai bine zis fiind nimerit exact în locul unde trebuia să ajungă. Fata de acum este chiar Hildegard, cea de demult, o Penelopă, însăși întruparea așteptării perpetue
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]