334 matches
-
dincolo de orizont. Razele de soare se strecurau ca un mănunchi de săgeți printre nori și poleiau marea în argintiu, mai cu seamă în locul unde fuseseră balenele. Samuraiului nici nu-i trecuse vreodată prin gând că există atâtea lucruri nemaivăzute și nemaiauzite. Nu știuse nici că lumea este atât de largă. Crescut în valea sa mică, nu trăise în altă parte decât acolo. Domeniul Stăpânului era singura lume pe care și-o putea închipui. Însă acum în sufletul samuraiului începea încet-încet să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lucruri, și că nu lucrez din capul meu. 29. Dacă oamenii aceștia vor muri cum mor toți oamenii și dacă vor avea aceeași soartă ca toți oamenii, nu m-a trimis Domnul; 30. dar dacă Domnul va face un lucru nemaiauzit, dacă pămîntul își va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, așa încît se vor coborî de vii în locuința morților, atunci veți ști că oamenii aceștia au hulit pe Domnul." 31. Pe cînd isprăvea el de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
o lume a schimbărilor rapide și a intensificării pericolelor / 239 Companiile care prosperă într-o lume dinamică / 244 Bibliografie / 255 Abstract / 265 Résumé / 271 Prefață Eram pe la sfârșitul lui 1997, și operatorul de telefonie mobilă Connex încheia, cu un succes nemaiauzit în business-ul românesc de până atunci, primul an de activitate, pe o piață emergentă. Într-una din ședințele de board la care participam, am auzit cu stupoare cum de câteva săptămâni, pe faxurile companiei, se înghesuiau în jur de
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
un ochi în ziar și cu celălalt la fiicele mele. Abigail îmi pregătea o prăjitură imaginară într-un cuptor mic și roz pe care i-l cumpărase de ziua ei soacra mea. Betsy spunea unei grămezi de jucării o poveste nemaiauzită. Prezența copiilor mei încă mă mai surprindea. Sentimentul era la fel de copleșitor ca în seara în care am adus-o pe Abigail acasă de la spital. Madeleine se dusese la culcare devreme în acea seară. Era epuizată și trebuia să se trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
făcut de i-a ferit de orice căutătură mai curioasă, de la amiază pînă seara. Pe la ora opt, și-a umplut restaurantul de prieteni și de clienți mai de seamă, vestindu-i că vor lua parte la o Întîmplare nemaivăzută și nemaiauzită pe Întinsul Americii, din Noua Anglie pînă la Rio Grande și din Manhattan la Pacific. Marea sală ardea cu toate cristalurile aprinse În plafon, pe mese cu fețe scrobite și cu tacîmuri de argint, anume spre a scînteia cît mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
același timp că nu riscă să piardă respectul criticilor literari, admiratori declarați ai săi. În realitate, nu e nevoie de import de cuvinte mahalagești pentru înnoirea limbajului poetic. Cuvintele „vechi“ pot fi întrebuințate încă în mii de feluri nemaivăzute și nemaiauzite, cu condiția să apară poeți capabili de așa ceva. Un craiovean, Ionel Ciupureanu, crede și el că poezia trebuie desolemnizată. Drept urmare, introduce în versurile lui (Krampack, Scrisul Românesc, Craiova, 2002) oralități din viața de fiecare zi. Replici auzite pe stradă, conversații
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mugurelui de magnolie în martie“ etc. Poate să se supere spiritul lui Bodhidharma, dar trebuie spus că adeptul lui din România nu are talent. Banal itat ´ i A trecut vremea când un autor se simțea dator să transmită cititorilor ceva nemaiauzit și nemaivăzut, ceva care să-l uimească și să-l încânte, transformând lectura într-un eveniment. Acum sunt trimise la tipar, frecvent, texte banale, destinate uitării rapide. Printre marii producători de banalități se numără Vasile Man, autor al volumelor de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să nu mai apară. — O clipă, totuși, spuse Feffer. Știu că urăști metroul. Nu e o schimbare aici? Credeam că ești de-a dreptul claustrofob. Feffer era extrem de inteligent. Fusese admis la Columbia fără diplomă de liceu pentru că obținuse note nemaiauzite la examenul de admitere. Era viclean, șiret, băgăcios, și-n același timpi vioi, șarmant și viguros. În ochii lui apăru o privire straniu agățătoare, un fel de intensitate Încârligătoare. Sammler, Sammler cel de dinainte, nu prea avusese putere să reziste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
persoane. Și nici nu mai știu ce altceva... Aceste lipsuri păreau să fie pentru toți infanteriștii, și chiar și pentru mine, nefumătorul, mai supărătoare și mai grave decât prăbușirea pretutindeni vizibilă a Marelui Reich German. Cârtelile erau asezonate cu înjurături, nemaiauzite până atunci. Mărfarul în care zăceam cu toții, cei cu răni mai ușoare sau mai grave, se deplasa spre o țintă necunoscută. Adeseori făcea opriri nesfârșite, alteori unele foarte scurte. Între timp, afară se întuneca. De mai multe ori s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
făcea să țopăie întruna, stătea neclintit Horst Geldmacher, al cărui nume era de natură să inducă în eroare: deși îi reușeau o mulțime de lucruri - putea să deseneze cu amândouă mâinile și izbutea să-și convingă flautul să producă sunete nemaiauzite -, la făcut bani îi lipsea orice talent. Și cu toate astea am reușit s-o sperii pe sărmana mea mamă cu numele său promițător, atunci când, la întrebările ei îngrijorate Ădin ce se gândea fiul ei să trăiască; artist fiind, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cum e când cunoști un îngeră) Era o zi toridă de vară cu un soare leneș care abia își târa pașii pe drumul cerului. Satul dormea alături de trupurile noastre prăfuite și zbuciumate. Deodată liniștea somnoroasă este trezită de un zgomot nemaiauzit. Noi, gloata, ne îndreptăm fuga spre movila de la intrarea în sat și nu ne venea să credem de ceea ce vedeam: un automobil luxos (ni se părea nouă, neavând termen de comparație=â) se apropia pufnind și înghițind pământul. Așa ceva nu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
din genele plumburii încercând să pătrundă o fărâmă din lumina de veghe uitată de singura ființă vie care mai cutreiera abisul. Pasul ei șovăitor, desprins parcă dintr-o neînțeleasă eră se auzea tot mai apăsat, mai cutremurător, contopinduse într-un nemaiauzit ecou, făcând ca Universul să crape în milioane de celule dispersate de un „bum” amețitor. Hăurile se căscau ca gurile știrbe, adânci și amenințătoare iar peste tot ținutul crepuscular se întrezărea, ca o geană timid deschisă din somnul omenirii, o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și ce nu. Și mai târziu, am descoperit-o pe mama, eternul cameleon, sânge din sângele Leei, care, după ce a încetat să mai fie o femeie îndrăgostită și o mamă cu farmece și minuni și povești cu fiare și mâncăruri nemaiauzite, a devenit unul din cei mai creativi oameni pe care i-am cunoscut, strălucitoare pentru toți cei din jur, în afară de mine. Pentru mine era un om atât de dăruit, că mă miram cum de nu-i văzusem până atunci preocuparea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sursa exterioară să nu mai existe și dacă ți-ai creat dependența de acea sursă externă și ea când dispare devii handicapat, neadaptat și terminat. De aceea vă spun vouă, să vă celebrați spațiul vostru interior pur și un cântec nemaiauzit se va compune în inima voastră. Fiți voi înșivă, treziți-vă forța interioară, priviți mai mult spre interiorul vostru și atunci vă veți vedea mai puternici și mai compleți. Am ajuns la concluzia că nu suntem niciodată singuri pentru că în interiorul
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ar fi dus și ea, ne-a făcut mult rău. A semănat și mai adânc, între mine și Romancier, discordia de mai târziu, chiar dacă aceasta s-a manifestat în alte privințe. Și Balerina era cuprinsă de patimi arzătoare, visa ritmuri nemaiauzite și pași imposibili. Spirale ascendente infinite. „Eu nu sunt dansatoare!” ne spunea. „Eu sunt Balerină! Nu distrez pe nimeni, îmi satisfac doar setea de mișcare...” Era firesc să plece. Aveau nevoie de ea și alți Filozofi sau Romancieri. În ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
alta, alta, Încă una, și Încă una, și doar În a opta listă, În sfârșit, Îl găsi. În mod greșit se gândise că numele ar fi trebuit să fie pe lista de ieri, și acum se vedea pusă În fața scandalului nemaiauzit că cineva care trebuia să fie mort de două zile continua să trăiască. Și asta nu era principalul. Diavolul de violoncelist, care Încă de când se născuse fusese Însemnat să moară tânăr, la numai patruzeci și nouă de primăveri, tocmai Împlinise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
somnoros, Mi-a întârziat două zile. În ocrotitoarea tăcere din cameră, între cearșafurile răvășite de agitația amoroasă de adineauri, bărbatul și-a auzit nevasta comunicându-i că i-a întârziat ciclul două zile, și vestea i s-a părut ceva nemaiauzit și absolut incredibil, un al doilea fiat lux într-o epocă în care latina a încetat să mai fie folosită și practicată, un surge et ambula vernacular care n-are idee încotro se îndreaptă și tocmai de aceea sperie. Marçal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
căci era războinic priceput și îndura ușor orice oboseală, disprețuia orice mâncare aleasă și orice fel de plăceri moleșitoare, ceea ce îl făcea iubit de întreaga armată. Cu toate acestea, sălbăticia și cruzimea lui au fost atât de mari și de nemaiauzite, încât, după ce, prin nenumărate omoruri, ucisese o mare parte din populația Romei și întreaga populație a Alexandriei, ajunsese să fie omul cel mai urât din toată lumea. Începu să fie urât chiar de aceia pe care îi avea în jurul lui, așa încât
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
o vădită notă ironică și subversivă, funcționează simultan ca galerie, scenă de teatru, pub și club al artiștilor. Muzica zgomotoasă, poeme recitate simultan de 4 pana la 7 voci, dansuri bizare în măști grotești și costume fantastice, întrerupte de sunete nemaiauzite sau incantații din textele misticului Jacob Böhme puteau fi auzite în fiecare seară la cabaret. Pe pereți fuseseră aduse tablouri de pictori necunoscuți până acum ca: Hans Arp, Paolo Buzzi, Marcel Iancu, Marinetti, Arthur Segal, pictori care păstrau în lucrările
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
are să-i vină în ajutor nevoia. încurajat, a și prins a striga, cât îl țineau puterile: - Nevoieee... nevoieee hăi, unde ești?!... A așteptat câteva clipe, în speranța unui răspuns. Nu se auzea decât ecoul depărtat al apelului său. Și cântecele nemaiauzite ale păsărilor pădurii. A mai strigat o dată, mai apăsat și mai prelung. Nimic, nici un semn de răspuns. Intrat în îngrijorare, a mai încercat și a treia oară. Tot ecoul vocii sale și tot cântecul păsărilor... S-a mai frăsuit el
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
părea că Michael își bate joc de el însuși. Nimeni nu putea deschide o ușă atât de încet. Când ușa parcursese deja un sfert din distanța ce o despărțea de deschiderea totală, domnul director lăsă să-i scape un urlet nemaiauzit, subpământean. Roxana Dobrescu leșină, pocnind betonul coridorului asemenea unei cârpe. Clossettino deschise ușa de-a binelea, nervos, întrezărind realitatea cumplită ce se revela din încăpere. Este greu de descris natura răgetului pe care-l scăpă acest individ, fără voia sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe care oamenii au numit-o geniu, care îmi răscolește sufletul mai abitir decât moartea... Teribil talent, și teribilă frumusețe a firii, și colosală forță cuprinsă în gesturi și vorbe, și superbe cuvinte dăltuind sensurile existenței, dându-le noi și nemaiauzite înțelesuri, prefăcându-le într-o arhitectură magnifică, capabilă să dăinuie veacurilor și să potrivească frumusețea simțirii în cuvinte... oare asta se întâmplă cu ființa între ale cărei ruine nu încetez să exist?... Într-o rară și scurtă clipă de judecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ai convocat astăzi? șuieră focul întrebător. - Pentru a vă pune la curent cu ultimele faze ale proiectului Terra, răspunse preaonorabilul. - Planul a suferit cumva modificări esențiale? șuieră din nou focul. Preaonorabilul Poha i se păru că detectă o notă ciudată, nemaiauzită până atunci, în tonalitatea interlocutorului său. - Nu a suferit nici un fel de modificări, spuse sec. Dimpotrivă, am urgentat implementarea lui profitând de turnura pe care au luat-o lucrurile pe Terra. - Sacrificiile care trebuiesc făcute de data asta sunt totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
a murit ca o cerșetoare? Exasperat de interogatoriul acela, preceptorul cedă: — Da, ea, mama mamei tale. Și, ca să-i mai îndulcească amărăciunea, adăugă: — Dar n-a stat întotdeauna acolo. Mai întâi a locuit în Pandataria. Alarmat de menționarea acelui nume nemaiauzit, copilul întrebă ce era Pandataria. Zaleucos îi explică: — O insulă... Dar tăcu, pentru că în jurul praetorium-ului se ridicau glasuri puternice, furioase. Vru s-o ia din loc. Copilul se opri. — Vreau să știu dacă frații mamei erau deja morți când Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
într-o parte și-n alta. Nu poți să-l lași la galop. Nu zâmbi. Nu mai spuse nimic tot restul drumului. Mitul unei insule inaccesibile ajunsese să-l obsedeze pe Tiberius. Neîncrezător, ridicase Villa Jovis după o idee arhitectonică nemaiauzită: construise un edificiu în trepte, sprijinindu-l pe coasta și vârful celei mai sălbatice stânci de pe insulă, înconjurată de surpături de netrecut. La capătul unui lung urcuș se deschidea pe neașteptate o piață; ajunși acolo, tribunul împiedică înaintarea escortei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]