813 matches
-
Pelmuș, pot părea la prima vedere închise într-o tăcere ermetică. Totuși privirea, după o primă și rapidă explorare a tablourilor, se reântoarce cu nedumerită insistență asupra lor, ca și cum ar sesiza că dintr-o dată invizibilul devine vizibil, anorganicul devine organic, nemișcarea se transformă imperceptibil dar sigur, în mișcare, iar tăcerea devine șoaptă. Și în miracolul ce se petrece chiar sub ochii privitorului, carapacea de mineral amorf se desface și din ea țâșnește unduind planta, vegetalul. Poate că mai pregnant decât în
INTERVIU CU PICTORIŢA MARIA PELMUŞ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348860_a_350189]
-
trei. Apoi, cineva s-a dezmeticit, s-au auzit ordine scurte și printre cei prezenți și-a făcut apariția și propria ei conștiință și atunci a înțeles că, până în momentul când deschisese pleoapele, cei din salon îi contemplaseră... moartea. Că nemișcarea lor fusese dictată de convingerea că nu mai era nimic de făcut. Iar ea, le văzuse în întreaga ei goliciune, neputința. Și mai observase cum în umbra ei, ținându-se la o oarecare distanță, aștepta neauzită, spaima. Grupul de medici
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
înviat în zadar, însă încerc și mă străduiesc să nu fie așa!... Simt, observ și constat cu multă amărăciune că încă în mine nu a murit mândria, orgoliul,vanitatea, egoismul, păcatul și matima; în schimb zac în nesimțire, adormire și nemișcarea fapta cea bună, smerenia, milostenia, ascultarea, postul și rugăciunea!... Și în aceste condiții aflându-mă vin și îi cer ajutorul Preaînaltului, Bunului și Milostivului Dumnezeu - Care toate le poate celui ce crede în el, fiindcă El pe „cele neputincioase le
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346318_a_347647]
-
mi-a dăruit secunde prelungite, întinzându-se molatic și aproape nesupus, până la ultima limită. Cu un ultim gest, ridicând privirea către cer, în semn de recunoștință, am luat stelele și timpul în brațe și le-am mulțumit pentru scurta lor nemișcare: oh, noapte magică de dimensiuni cosmice, ai fost sublimă! mai 2012 Referință Bibliografică: Luna mărită și magia ei / Cristea Aurora : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 562, Anul II, 15 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cristea Aurora : Toate
LUNA MĂRITĂ ŞI MAGIA EI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348319_a_349648]
-
extazul azurului când trăirea-i numai una Adieri lângă tâmple ne torc poveștile, sensul Toate știu unde le duce împărătește mersul. Toate cunosc regala , adevărata cale Noi nu știm drumul de-i cădere sau urcare! CÂND EȘTI VIOARĂ E o nemișcare în jurul nostru, stranie povară Se aude clar venind din mine cântec de vioară În seara asta nici îngerii nu vor să zboare Cerul tăcut își cerne prinosul de splendoare Cel mai sălbatec vuet e în noi, delirant Ne înalță și
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
poezie dedicată poetului Ion Șiugariu: „UNUI POET CĂZUT”: În tine doruri de sat veghează/ Întinse peste dealuri în Carpați. / Neîmplinit ți-e dorul, e o vrajă/ Departe ești, soldate, de-ai tăi frați./ Căci alba poartă te așteaptă iară/ În nemișcarea zodiilor reci./ Nu ți-ai uitat cărarea către țară/ Și vrei să-ți dormi aici somnul de veci. / Aș vrea să-ți împletesc cununa/ Din floarea care încă n-a-nflorit, / Dar peste toate se așează bruma/ Durerilor de veci
LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376933_a_378262]
-
ceva acolo... Și era destul ca senzația de moment nou pe firul timpului să reapară, chiar de preajma tolera aceeași notă covârșitoare a repetabilului. Adulmeca... privea... și se dumirea că e tot mai aproape de țintă, în ciuda senzației aceleia stranii a nemișcării date de ternul peisaj. Pentru că dorea să fie încredințat de adevăr, verifica: deschidea rucsacul trențuit, răscolea printre prețioasele nimicuri purtate cu el în acest drum, găbjind acel ceva căutat. Îl apuca în palmă cu înfiorare, străpungându-l cu o căutătură
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
-i muțenia transmisă-ntr-un grai mie necunoscut și-ncep, pas cu pas, să descopăr sluțenia cuvântului fără sfârșit și-nceput. Nu-s somn, nici trezii, doar iluzii în piatra, ce-i simbol de veșnic cu chip albăstriu, târziu părăsesc nemișcarea-i din Hatra, tăcuta relicvă pierdută-n pustiu. *** Ciclul "Povești din veac" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Sfinx / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1492, Anul V, 31 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu
SFINX de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377040_a_378369]
-
în: Ediția nr. 1982 din 04 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Îți prinzi în tăcere glasul și vorbești ... cu irizate priviri simțite, cu gestul inimii de a zbura între alerte impulsuri, răcoritoare chemări din buze nemișcate, mâini-corzi ale simțului, geometria nemișcării inventând-o. Dă dimensiune acestei lumi, iubirea mea! Dă culoare și măsură aerului! Că doar el știe bemolii silabelor nesilabisite... Și asta fiindcă m-ai purtat în tainicul loc al înălțimilor... unde timpul s-a oprit în loc, unde norii șușotesc
TĂCEREA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378088_a_379417]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CASA PĂRINTEASCĂ Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Pierdută în tăcere și nemișcare, Trăia și răsufla ca înainte. Razele lunii jucau închipuiri, Feste ciudate și pentru imaginația unui visător. Cum stăteam pierdută în tăcere și nemișcare Puteam să jur că nu era goală, Casa trăia și răsufla la fel ca înainte. Ferestrele erau
CASA PĂRINTEASCĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376114_a_377443]
-
Lupu Publicat în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Pierdută în tăcere și nemișcare, Trăia și răsufla ca înainte. Razele lunii jucau închipuiri, Feste ciudate și pentru imaginația unui visător. Cum stăteam pierdută în tăcere și nemișcare Puteam să jur că nu era goală, Casa trăia și răsufla la fel ca înainte. Ferestrele erau luminate, Perdelele fâlfâiau lin în noapte, În bibliotecă ușa întredeschisă, Uitați pe birou ochelarii mei, Alături de vasul plin cu trandafiri tomnatici. Un nor
CASA PĂRINTEASCĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376114_a_377443]
-
o bucurie de altundeva parcă veneau ca primăvara rândunicile acasă parcă treceau printre oameni ca un cântec prin grâu mirii-aceștia prefăceau timpul în rouă noi le vedeam și tăceam doar cuvintele rostite printre chipuri de sfinți ne-au mișcat în nemișcarea aceea ...ca Avraam...ca Sara...ca Iacov...ca Rahela... ...să vă iubiți... Citește mai mult iată cevacare să-ți dea de gânditîn timp ce ploaia se mutase cu totul pe-aicidoi tineri(fără ca măcar să o știe)lăsau în urma lor un podde
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
fi renunțatsă respire prin noridar nu asta eramirii-aduceau cu ei o bucuriede altundevaparcă veneau ca primăvara rândunicile acasăparcă treceau printre oamenica un cântec prin grâumirii-aceștia prefăceau timpulîn rouănoi le vedeam și tăceamdoar cuvintele rostite printre chipuri de sfinține-au mișcat în nemișcarea aceea...ca Avraam...ca Sara...ca Iacov...ca Rahela......să vă iubiți...... Abonare la articolele scrise de alexandru mărchidan
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
de suflet: în cheia memoriilor sau în aceea a notațiilor Anitei, într-un București, azi, surpat: „În diminețile bucureștene senine, văzduhul e de un albastru spălăcit. Nori rari, alburii și cîlțoși, stau suspendați în înaltul bolții cerești, aproa¬pe în nemișcare. Casele cu aspect prăfuit, patriarhal, ale periferii¬lor emană parcă o căldură omenească. Unele dintre ele au un aer mis¬terios, năpădite fiind pînă la acoperiș de iederă verde, cățărătoare. Umbrite de oțetari sau salcîmi bătrîni, cu trunchiuri groase, strîmbate
POPULAŢIA FLĂMÂNDĂ, ZIARISTUL ŞI ACTRIŢA de ION HOLBAN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375147_a_376476]
-
ce străluce ca roua-n dimineți. În unda cristalină, în tremuru-i, se naște Speranța liniștirii, ce am visat cândva, Acompaniat de harfe, transcend în zi de Paște Și-uimit revăd tabloul, creat în Golgota. Foșnește frunza salciei ce-și plânge nemișcarea Și mă opresc din zborul visării, consternat, Scrutând cu ochii minții, caut cu emoție zarea, De care prin cădere, atât m-am depărtat. E-acolo, ea există! A mea natură însă, Făcut-a Paradisul un puzzle, de atunci, Combin, așez
ARMONII DIVINE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375174_a_376503]
-
circulam prin trupul statuii precum globulele sângelui ei, într-o infinită și vitală transfuzie, cu vocea lui Pygmalion, îi vom porunci cu toții-ntr-un glas: Haide, Doamna, pășește ” De fapt, cam demult sosise timpul să-i spunem: „Rupe-te din nemișcare, rupe-te din piatră - și, haide, pășește !” Iar ea va pași, ca Iisus pe valuri de ocean, îmbrăcată-n lumini și pornind spre toate continentele lumii, călcând fără frică peste toate hotarele, zdrobind bariere și ziduri. O!...Sfântă Lady Liberty
STATUIA LIBERTĂŢII (LADY LIBERTY) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375188_a_376517]
-
nici demaraj, nici croazieră, nici marșarier; pur și simplu deschis tuturor posibilităților, cu direcție neprecizată, momentan în repaus. Aparent. Căci proiectele cele mai temerare, cele mai încăpățânate obsesii, cele mai solide întreprinderi, cei mai încrâncenați promotori, tot în bine trucata nemișcare își află matca și se rostogolesc prin lume ciorănind, iohannisând, paul-gomând, ca să nu mai vorbim de celelalte metode de-a lua lumea-n piept, fiecare din ele ca un miniportret al Hermannstadtului, plasat în rame inscripționate minuțios, patentate pe nume
SIBIUL – SINGULAR, CU ARTICOL HOTĂRÂT de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/375283_a_376612]
-
simt ca o pânză albă ... Pe aripi de timp fluturata , Cu gânduri ravasite-n zăpezile dalbe Ce trezesc din uitări tăcerea spartă . Mi-e privirea limpezita în râuri de sânge Și chipul împietrit ...statuie de ghips, Când o zbatere în nemișcare se scurge Prin palme ,prin brațe întinse spre vis. Spre visul ce-n speranțe se-aduna Și-n spume ondulate se revarsă , În avalanșe curg tăcerile când răsună Pe pânză albă vibrând culoarea arsă. Mi-e sufletul o explozie de
CA O PANZA ALBA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373131_a_374460]
-
Acasa > Versuri > Iubire > HAOS INTERIOR Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 1910 din 24 martie 2016 Toate Articolele Autorului Te privesc cu tăcerile strânse-n pumni într-o nemișcare cenușie dincolo de margini e haos aripi însetate bat miezul somnolenței mai șerpuiesc încă progeniturile ispitelor seduse de o iluzie ascunsă-n propria realitate zid de amăgire îmi revendic dreptul de a fi pasăre sau femeie copac c-o nepăsare amețitoare
HAOS INTERIOR de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373233_a_374562]
-
toți. Cine venise după el se ordonase în lungul rândului... cuviincios, civilizat, cum stă bine oricărui vârstnic, nu?! Se mai pleca ba pentru vreo șuetă de interes, ba pentru o dezmorțeală, ba după un pliant de la farmacia din vecinătate, că nemișcarea, de la o anumită vârstă, aduce hemostază, înțepeneală de-a dreptul... Dar toți își lăsau rând, ordonați... Când zorile trecuseră de mult, erau prieteni, colegi de suferință. Un pic irascibilizați de așteptare, pierdură din conduita disciplinată, își făceau cam sonore glasurile
DAŢI-O-NCOLO...! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374784_a_376113]
-
simt ca o pânză albă ... Pe aripi de timp fluturata , Cu gânduri ravasite-n zăpezile dalbe Ce trezesc din uitări tăcerea spartă . Mi-e privirea limpezita în râuri de sânge Și chipul împietrit ...statuie de ghips, Când o zbatere în nemișcare se scurge Prin palme ,prin brațe întinse spre vis. Spre visul ce-n speranțe se-aduna Și-n spume ondulate se revarsă , În avalanșe curg tăcerile când răsună Pe pânză albă vibrând culoarea arsă. Mi-e sufletul o explozie de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
pânză albaMa simt că o pânză albă ...Pe aripi de timp fluturata , Cu gânduri ravasite-n zăpezile dalbeCe trezesc din uitări tăcerea spartă .Mi-e privirea limpezita în râuri de sangeSi chipul împietrit ...statuie de ghips,Când o zbatere în nemișcare se scurgePrin palme ,prin brațe întinse spre vis.Spre visul ce-n speranțe se-adunaSi-n spume ondulate se revarsă ,În avalanșe curg tăcerile când rasunaPe pânză albă vibrând culoarea arsa.Mi-e sufletul o explozie de culoareCe picura-n vântul degerat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
ce străluce ca roua-n dimineți. În unda cristalină, în tremuru-i, se naște Speranța liniștirii, ce am visat cândva, Acompaniat de harfe, transcend în zi de Paște Și-uimit revăd tabloul, creat în Golgota. Foșnește frunza salciei ce-și plânge nemișcarea Și mă opresc din zborul visării, consternat, Scrutând cu ochii minții, caut cu emoție zarea, De care prin cădere, atât m-am depărtat. E-acolo, ea există! A mea natură însă, Făcut-a Paradisul un puzzle, de atunci, Combin, așez
ARMONII DIVINE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369203_a_370532]
-
mută, cu ochii la buchetul de flori pe care nu știam unde să-l pun și nici cum să i-l ofer în acea situație delicată. A intuit ori poate un impuls interior de altă natură a descătușat-o din nemișcare. S-a ridicat încet, fără să-si mute privirea de la flori, s-a apropiat, a întins amândouă mâinile, ce-i tremurau ușor, dar destul de vizibil, le-a cuprins ca pe un copil și le-a apropiat de obraji, mângâindu-i
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
scris, adecă fără tractat, de alianța austro-germană. Nu zicem asemenea că alianța de doi, sporită prin al treilea, ar fi avut numaidecât un înțeles războinic. Precum la cumpănă două greutăți egale așezate în discuri opuse se neutralizează și rămân în nemișcare, tot astfel atârnă de la gruparea alianțelor și înclinărilor de alianță pacea. Îndată ce o parte a greutății dispare dintr-un disc, cumpăna începe a se mișca, cătând un nou echilibru. În cestiunea aceasta ne permitem a ținea seamă de cele spuse
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]