834 matches
-
fect sănătoasă, în ciuda atâtor tentative de-ale maică-mii de a scăpa de ea. De multe ori, trecut fiind de prima tinerețe, mă și minunam de cum le potrivește Dumnezeu pe toate... Căci iată, nu este o minune că o ființă nenăscută încă este con- damnată la moarte de chiar cea che¬mată să-i dea viață dar, cu toate astea, Dumnezeu a avut grijă de ea? Nici nu vreau să mă gândesc ce m-aș fi făcut dacă aș fi fost
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1477081861.html [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
Acasa > Versuri > Iubire > REALITĂȚI Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 262 din 19 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului o matcă a liniștii este o realitate finită în obrazul nenăscut al unui crez care nu poate sparge zidul urletului aruncat neglijent în podeaua inimii este un punct crescut din urechea cerului de rădăcini sculptate în umerii unui alt pământ înmugurit sub tâmpla soarelui viața are glasul timpului crescut în ambivalența
REALITĂŢI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Realitati.html [Corola-blog/BlogPost/356824_a_358153]
-
din 06 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Fereastră către tine Fereastra mea împinge cu umărul Întunericul așternut între pereții tăi; Dar bezna fermentează-alchimic Pe parbrizul sorții ce refuză A porni ștergătoarele. Te consumă! Acolo, timpul și-ascute coasa Secerând șoapte nenăscute Ori priviri risipite pe podea... N-ajung la tine! Iei pipa și inspiri adânc, Pereții se-ngustează, hibernează Atrofiați, închistați.... Fereastra mea-ți întinde mâini Ce se preschimbă-n păsări negrăite - Făpturi ale Raiului, pline de Duh Sfânt, Care coboară
FEREASTRĂ CĂTRE TINE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Fereastra_catre_tine_mihaela_oancea_1389014940.html [Corola-blog/BlogPost/353756_a_355085]
-
Numai Dumnezeu îi poate înțelege Singurătatea, eu- niciodată! Un Abecedar cu foile netăiate... Femeie singură. Nici ora nu își mai numără secundele, fecundele. Lumina doare în pântecul nopții, cum doare Aerul neinspirat! Aer prăbușit... O femeie singură, așteptându-și bărbatul, nenăscut încă... Referință Bibliografică: Femeie singură... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 207, Anul I, 26 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
FEMEIE SINGURĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 by http://confluente.ro/Femeie_singura_.html [Corola-blog/BlogPost/366950_a_368279]
-
să zâmbesc, Vom fi izvor de lacrimi opri-vom timpu-n loc, Pe zbuciumul din ființă aș vrea să îți plutesc Transformă-mă-n cenușă vie, cu-al tău foc. Să curgem clocotind, prin timpuri infinite, Să ne prelingem viu spre nenăscute vieți, Să plângem fericiți topindu-ne-n cuvinte Să ne-așezăm în rouă, pe iarbă-n dimineți. Apasă-ți fruntea grea peste-al meu pântec, Prin el am să te sorb în mine, să-mi rămâi, Să urce peste ceruri
ȚINE-MĂ STRÂNS de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1467062733.html [Corola-blog/BlogPost/378915_a_380244]
-
vânt pădurea amorțită este, Fără cântec naiul orb e și pustiu, Nu-i Copilărie fără de poveste, Nu e nici devreme dacă nu-i târziu... Rod fără de floare nu e în Grădină, Ce-i grădina oare fără grădinar? Fără tine pruncul nenăscut suspină, Nu are hodină gândul meu hoinar! Nunta nu e nuntă fără de mireasă, Nici fără de mire cununie nu-i! Fără tine, Doamne, aerul m-apasă- Nu-mi lăsa pe suflet greutatea lui... Am adormit azi-noapte în Poem... Duminică, 4 Aprilie 2011
POEME DE SUFLET de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Poeme_de_suflet.html [Corola-blog/BlogPost/350451_a_351780]
-
descrisă de un clown. pacea se așterne penibil între două state. un scaun mi-a fost atribuit, grație rolului meu de sol al prostiei umane. umple golul dintre ele. scaunul. rotund. adaug cuvintele unul câte unul pe coperta unei cărți nenăscute. am găsit grafica potrivită. două turnuri și scaunul meu rotund. fără picioare. doar mâini. dans deschide-mi rănile, te rog. închid o margine de cuvânt în pumn. răsucesc ninsorii trupul. răcorite fraze se nasc în punga noului an. păcălite de
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Atingi.html [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
și mi te poartă ca pe o regină prin câmpul înghețat cu amintiri pe unde toamna jefuia copacii și verbele nebune alergau după tine să-ți îmbrățișeze ramurile brațelor crucificate pe irișii mei beți. voiam să fugim departe în Țara Nenăscuților urlând, alergând, prin lumină, lângă genuchiul tău fantastic, virginal, scris parcă în cuneiforme în aur-argint, revelație, alergând, orbecăind spre o fericire numai a noastră, numai și numai a noastră; deschid poarta unui vis ca pe o carte, acolo locuiesc sunete
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1415170269.html [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
poeziei sunt scântei mistice care țâșnesc din melancolie într-o voluptate debordantă ca-n agatele din templele păgâne, orgi cutremurătoare din catedralele sufletului, care zboară spre cerurile albastre în gemete înăbușite, altădată sunt umbre și cețuri pentru suflete ce așteaptă nenăscutul timp, săruturi mincinoase din panoplia lui iuda iscarioteanul care a pângărit lacrima cu o minciună spusă frumos; poezia nu explică și nu clarifică nimic, ea are darul de a stârni minuni, invadând spațiile nenăscute din sufletul nostru credul... de câteori
ÎNTOTDEAUNA POEZIA ALEARGĂ SPRE INFINIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1421241408.html [Corola-blog/BlogPost/382055_a_383384]
-
și cețuri pentru suflete ce așteaptă nenăscutul timp, săruturi mincinoase din panoplia lui iuda iscarioteanul care a pângărit lacrima cu o minciună spusă frumos; poezia nu explică și nu clarifică nimic, ea are darul de a stârni minuni, invadând spațiile nenăscute din sufletul nostru credul... de câteori moare un poet, poezia plânge, a plâns la moartea lui homer, la capul lui eminescu și lacrimile ei s-au prefăcut în piatră, câteodată poezia e dărâmare și surpare, e un chin prin care
ÎNTOTDEAUNA POEZIA ALEARGĂ SPRE INFINIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1421241408.html [Corola-blog/BlogPost/382055_a_383384]
-
i-o acordase necondiționat. Vântul bătea ușor, stârnind rugăciunile copacilor. Avea nevoie de cât mai multe rugăciuni, pentru că era pe cale să înfăptuiască cel mai mare păcat posibil, acela de a renunța la viață. La viața ei și a copilului ei nenăscut. Zări de departe trupurile celor doi cățărători, atacând peretele stâncos cu înverșunare. Se agățau cu picioarele și brațele de fiecare colț, într-o mișcare viguroasă, încărcată de adrenalină. Zâmbi șters. Cândva, cunoscuse și ea bucuria izbânzii, euforia de a ajunge
ARIPI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1431414019.html [Corola-blog/BlogPost/359834_a_361163]
-
Sunt doctorul Istrate și chiar dacă nu sunt ginecolog, sper că ne vom descurca împreună. - Dumnezeule, Doamne, cum ai avut Tu grijă de mine și mi-ai trimis omul potrivit să mă scape de la moarte ca și pe pruncul meu încă nenăscut. - Am nevoie de niște prosoape, de niște cârpe curate și de apă caldă. - Omule bun, deschide și matale dulapul de alături și ia-ți ce-ți trebuie, numai scapă-mă. Au, iar au început durerile. Simt că mi s-a
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_ca_stan_virgil_1389433261.html [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
a publicisticii mele. Revăzînd-o, după cam douăzeci de ani de când slujesc presei, am redescoperit o „cantitate” de texte ce-ar putea alcătui o cărticică și am socotit ca nimerit să făptuiesc aceasta pentru că am portretizat frumos pe artisul Paul Surugiu, nenăscut pentru sine ci pentru public și muzică! Perfect de acord că artistul ar trebui să știe aceasta și află, așadar, acum, prin publicarea acestei introduceri cu mai mult de o lună înaintea apariției cărții, dar cei mult mai apropiați decât
PAUL SURUGIU (FUEGO). CALIGRAFIERI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1466166856.html [Corola-blog/BlogPost/373557_a_374886]
-
Renaștere Aștept să vină primăvara Să-ți împletesc cu flori cosițe Și să te-alerg prin poienițe De dimineața până seara. În răsărit să ne sărute Izvorul de lumină fruntea Și-mbrățișați să trecem puntea În ciclu nou de zile nenăscute. La asfințit să-mi scald privirea În ochii-ți plini de vii dorințe, Cu-a tale multe-ngăduințe Să simt ce este fericirea. Să fim tot una cu natura, Cu păsări să zburăm în cârduri, Ca flori să înflorim în
PRIMĂVARĂ SENINĂ, DOAMNELOR ŞI DOMNIŞOARELOR! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 by http://confluente.ro/Primavara_senina_doamnelor_marian_malciu_1393608373.html [Corola-blog/BlogPost/362816_a_364145]
-
pentru cei ce-și revendică respectarea lor, și mai ales învățăturile simple, dar eterne ale omeniei și bunului simț. Altfel am fi o rușine pentru părinții noștri, indezirabili pentru contemporani, o amintire urâtă pentru copiii și urmașii noștri născuți sau nenăscuți. Avem șansa de a refuza o asemenea postură sinonimă cu ratarea și mizeria morală. Ziua de 10 Decembrie ne oferă prilejul de a ne reaminti asemenea adevăruri ca și garanția că putem izbândi pe calea cea dreaptă, indiferent de cărările
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/ziua-celor-fara-drepturi/ [Corola-blog/BlogPost/92883_a_94175]
-
Toate Articolele Autorului algebră Din toate punctele răsfirate-n cupolele lumilor trasăm drumuri spre răstigniri și temeri, sau spre lumina ce se cerne din aura sfinților. Din toate punctele, luăm angoasele și bucuriile noastre și le aruncăm bezmetici peste visele nenăscute în noi, regretând că nu am avut scara ce duce spre un plus infinit. Azi calculasem toate punctele unei linii, dar am constatat cu tristețe că variabila iubirii lipsea la apel. Și-am rămas numai cu dorul. Leonid IACOB Poezia
ALGEBRĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Algebra.html [Corola-blog/BlogPost/358968_a_360297]
-
alte lumi se pierdeau pășuni sub copite Stâlpi de totem și măști înviate Polonice din corn de oaie Imperturbabile cioplituri de tot felul Căi bătute de bouri... căi bătute de reni Spre alte lumi se pierdeau pășuni sub copite Păduri nenăscute erau luate-n curenți Se făcea la comandă o tundră precisă Căi bătute de bouri... căi bătute de reni Spre alte lumi se pierdeau pășuni sub copite Peste tot bâlbâială și nesiguranță Neliniști istorice întâmplătoare Dănțuitori cu măști și văpăi
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 by http://confluente.ro/Jurnalul_cu_vise_al_juliei_may_mariana_zavati_gardner_1368438604.html [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
răscolește prezentul într-un pridvor plin de vrăbii. Una mi-a furat de pe umăr castelul de nisip în care, un scaun gol trosnea așteptare pentru un viitor mai bun. Gândesc arderi nesfârșite într-un cuptor numit Poezie, printre culorile furtunilor nenăscute. La răscruce, o pâine fierbinte așteaptă umbra flămândă... Referință Bibliografică: pâine de grâu / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 427, Anul II, 02 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PÂINE DE GRÂU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 by http://confluente.ro/Paine_de_garu_anne_marie_bejliu_1330756300.html [Corola-blog/BlogPost/374516_a_375845]
-
păsăresc. Renaștere Aștept să vină primăvara, Să-ți împletesc cu flori cosițe, Să ne-alergăm prin poienițe De dimineața până seara. În răsărit să ne sărute Izvorul de lumină fruntea Și-mbrățișați să trecem puntea În ciclu nou de zile nenăscute. La asfințit să-mi scald privirea În ochii-ți plini de vii dorințe, Cu-a tale multe-ngăduințe Să simt ce este fericirea. Să fim tot una cu natura, Cu păsări să zburăm în cârduri, Ca flori să înflorim în
INVOCÂND PRIMĂVARA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1462262561.html [Corola-blog/BlogPost/381786_a_383115]
-
2013 Toate Articolele Autorului este liniar spațiul este drept este împotriva oricărei linii care nu pare a fi cerc neatins de strigătul privirilor el nu are margini în măruntaiele sale mor copaci ca să existe timp să creadă adevărații copaci încă nenăscuți că spațiul se întinde cât rădăcina lor nici cuvintele nu sunt altfel se rup din acele ceasornicului și devin nesfârșite ode de linii puncte parfumuri aduse lor înșile de regele-aer al buzelor numai liniștea este timp numai femeia care naște
DANS DE CUVINTE de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Dans_de_cuvinte_george_adrian_popescu_1359311619.html [Corola-blog/BlogPost/351945_a_353274]
-
12 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache la tine, toate culorile râd. tălpile calcă apăsat trecutul. păsările își schimbă ciocul mai des. de ce? ai răsturnat amfora cuvintelor prea departe de mocirla prezentului? trăiești viitorul în galopul armăsarilor nenăscuți? aleg o frază. mă asculți. interiorul se clatină. pe traversa din atelierul tău, zace poezia scurtă. e ca o umbrelă. ai depus pe ea, toată gama culorilor. furia te-a copleșit. număr în gând: o furtună, un fulger,... curcubeul nu
ATELIER de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Atelier_anne_marie_bejliu_1334294208.html [Corola-blog/BlogPost/358439_a_359768]
-
tăcerea-fluid al bucuriei răspândește boabe de grâu în inima pământului și ascultarea devine pas din pas în darul sfânt al omului câte umbre își mai târăsc tâmplele să reinventeze durerea în formele copacilor când ei cântă neîntrerupt sub poalele zăpezilor nenăscute dorul ascultă și el Glasul Domnului într-o lacrimă de scoică nedescoperită dincolo de hotar cuibul valorilor începe cântecul inimii mintea adoarme pe o frunză de castan în amintirea unei primăveri promise demult din vremea lui Ler când omul își desfăta
ZVÂCNEŞTE TIMPUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Zvacneste_timpul_anne_marie_bejliu_1388513320.html [Corola-blog/BlogPost/347613_a_348942]
-
ce ne spune poetul: ” acum înțeleg/ bătaia inimii mele / în imensitatea văzduhului/cuvântător -/ câmp de vise,/ gânduri călcate-n/ mii de isoscele,/ acum, când/ Soarele încearcă să apună / pe brațele lungi / cât razele din priviri,/ acum înțeleg/ nefirescul din mine, / nenăscutul / din care aș vrea să evadez,/ în care mi-e greu să renasc.” ( Acum înțeleg). Să fie deznădejde, să fie înțelegerea aceea din urmă... că nimic nu durează o veșnicie, că orice geometrie se închide în conul ei de umbră
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/valentina_becart_1478682922.html [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
nr. 2346 din 03 iunie 2017. Aveam cândva doar nuferi în privire, Petale se brodau în ochii mei, Pe trupul meu, suave flori de tei Își împleteau parfumul în neștire, Iar frigul arctic - un bătrân sihastru, În oaza-mi vie, nenăscut părea, Răstimpul - un ponton de catifea, În primăvara unui veșnic astru. Ce plin de sensuri socoteam apusul, Când ploaia, pelerina-și dezbrăca! („În lacrimă de stea te-aș încrusta”, Își da semețul cer cu presupusul.) Cândva vâsleam pe-o apă
CAMELIA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/camelia_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Armonii Culturale, Adjud, 2016) Citește mai mult Aveam cândva doar nuferi în privire,Petale se brodau în ochii mei,Pe trupul meu, suave flori de teiîși împleteau parfumul în neștire,Iar frigul arctic - un bătrân sihastru,În oaza-mi vie, nenăscut părea,Răstimpul - un ponton de catifea, În primăvara unui veșnic astru.Ce plin de sensuri socoteam apusul,Când ploaia, pelerina-și dezbrăca!(„În lacrimă de stea te-aș încrusta”, Își da semețul cer cu presupusul.) Cândva vâsleam pe-o apă
CAMELIA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/camelia_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]