656 matches
-
care autoscrutarea nu contrazice darul de a privi iscoditor în jur închipuie o partitură adecvată pentru eroii săi contemplativi ori pentru eroine ce despică firu-n patru, disimulându-și, sub un aer de bravadă, sfiala, vulnerabilitatea. Stigmatizați de boală sau de nenoroc, adolescenți febrili ori purtați de reverie, introvertiți și imaginativi, îi întorc chipul de enfant prodigue printre reflexele oglinzii mate, tulburi. Statice aparent, mai toate povestirile sfârșesc prin a focaliza incertitudinea, impasul, entropia; exorcizarea unui rău lăuntric, conștientizat treptat sau intuit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
pildă, în Schimbarea la față a României că ortodoxia și țăranii cu miturile și morala lor mioritică reprezintă o povară pentru România și pentru „ethosul eroic” pe care vrea să îl impună acestor latini de răsărit inerți, vegetativi, resemnați în nenorocul lor istoric. V. pornește de la ideea (Prolegomene sociologice la satul românesc) că există două Românii, una profundă, eternă, creatoare, stabilizatoare (România rurală), alta impură, tranzacțională, instabilă (România orășenească). E o teorie veche în publicistica românească. Sămănătoriștii făcuseră din ea o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
Multe texte au în componența lor fragmente interogative sau se constituie ele însele în întrebări rostite șovăielnic, cu o disperare surdă: „ce mai aștept acum/ când nimic nu mai aștept?!/ mi-am numărat cu atenție/ toate malformațiile/ neputințele toate/ și nenorocul întreg,/ cu suflet ușor,/ în sufletul meu/ l-am adunat/ ce mai aștept?” (Ce mai aștept). Fiecare poem pare o spovedanie, o fugă prin întunericul de necuprins al unei existențe ce nu ar putea fi înțeleasă altfel decât ca experiență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288905_a_290234]
-
cu aceeași trăire sufletească. Pentru cei mai mulți nu înseamnă nimic, trece neobservat, alții scot un simplu oftat: „a venit toamna”... Unii se îndurerează în zborul ei apatic, alții nu. Rătăcirea unei frunze în bătaia vântului, e o pribegie de copil al nenorocului.. o poveste tristă, un apus de viață.. Și, în gând mi se opri amarul. „ - De ce mă las ca orbul, în voia gândurilor..?!.. Parcă aș citi alfabetul de la coadă înspre cap... să ajung la începutul existenței mele..!”. Un val de tristețe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fel. Adică vede În culori - cu mare risipă energetică, deci doar În plină zi, dar și În alb-negru, economicos, la lumină slabă. Știți vorba cu „noaptea toate pisicile sunt negre“... E drept, eu văd noaptea mai bine decât el, spre nenorocul lui și norocul meu, dar asta e altă poveste. Ce are aripi, adică pasărea, nu vede decât În culori. Dreptu-i, sunt și excepții, precum concurența mea hu-hu-hu..., care vă cobește moartea. À propos: biata cucuvaie doar simte - al 6-lea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lighioanelor intruse și imorale. Obosit de alergătura de peste zi, de efortul depus la culegerea plantei și încurajat de mama că această plantă, prin efectele ei odorante, nu va mai permite un atac asupra persoanei mele din partea vampirilor, am adormit. Spre nenorocul meu, previziunea mamei nu s-a adeverit. Dimpotrivă: se pare că pelinul a avut asupra sistemului nervos al săltăreților un efect de incitare, potențându-le capacitatea combativă la cote mult mai ridicate. Prin urmare, au atacat. Toate zonele corpului meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe unde s-au mai găsit locuri în cursele dungate ale Türk Hava Yolari. Atunci s-a apropiat de noi un bărbat, probabil, cândva falnic; acum, începuse să-i albească mustața, ca și părul ce purta urmele unor ondulații vălurite. Nenorocul lui a făcut ca întrebarea "Români? Eu sunt Pamfil Șeicaru" s-o adreseze taman lui Rică Răducanu, care l-a expediat pe nepoftit cu un sec "să fii matale sănătos, tataie!"(nu prea era voie să intri-n vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
daruri colindătorilor „Singură-și strică norocul,/ Că n-o să se mărite câtu-i hăul,/ Chiar dac-ar vrea să ieie și-un evreu...” <endnote id="(184, p. 168)"/>. Căsătoria cu un evreu este receptată, În acest caz, ca o culme a nenorocului, ca o supremă anomalie. Și poeziile populare românești surprind acest tip de situații irezolvabile, indiferent dacă este vorba de o relație erotică dintre un țăran român și o fată „de altă lege” sau dintre o româncă și un „străin”. Mândrulică
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
era de 6 creștini la 5 musulmani. Vreo câteva decenii după independență a fost liniște, iar țara s-a dezvoltat uimitor, Libanul fiind supranumit Elveția Orientului. Dar cine poate trăi izolat în ziua de azi? Libanul a avut și are nenorocul unor vecini periculoși, nu atât prin dorința lor de a-l ocupa, cât prin conflictele care au loc permanent între granițele lor, conflicte care se propagă ca o undă de șoc înspre Liban. Între aceștia, la loc de "cinste" se
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
Acolo este un șah etern, iar vechea problemă kurdă resuscitată nu face decât să accentueze pericolul pentru întreaga lume al acestui uriaș butoi cu pulbere care este Orientul Mijlociu. 28 februarie 2008 Armenia teritoriu de graniță Acesta a fost și este nenorocul Armeniei: din timpuri vechi și până azi, ea s-a aflat la granița unor mari imperii care o râvneau și la frontiera a două mari civilizații creștină și musulmană între care conflictele n-au lipsit niciodată. După includerea ei în
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
niște ispite conținându-și pedepsele În ele Însele. Peste tot pe unde trec, oamenii fac din viața lor o mizerie și un dezastru, fiecare poartă pe chip propria-i nenorocire, reproducând și Împroșcând la mari depărtări nenorocirea celorlalți. Plictisul, durerea, nenorocul, istovirea, sila și frica de viață, sila și frica de moarte, toate pulsează pe chipuri Într-o infinitate de măști și sub o aură de cataclisme, frustrări și zădărnicii, care ajung să mă fascineze și mă fac să juisez până-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din fiicele reginei Victoria Alice și Beatrice au transmis hemofilia familiilor domnitoare din Rusia și Spania. Una dintre nepoatele sale, Alice Alexandra, s-a măritat cu țarul Nicolae al II-lea în 1894. Fiul său, țareviciul Alexei, era hemofil, spre nenorocul familiei imperiale. Beatrice, cealaltă nepoată a reginei Victoria, s-a căsătorit cu Alfonso al XIII-lea, regele Spaniei, cu care a avut șapte copii, din care trei fii: doi dintre aceștia au fost atinși de maladie și au pierit din cauza
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
interesa. Și afară de asta mi-am zis: „Ce dracu, tocmai chestia asta o să-mi cadă!?“ Ei bine, fatalitatea neroadă așa a hotărât, mi a scos înainte biletul cu clasificarea animalelor inferioare. Atât am fost de îndârjit de această demonstrație a nenorocului, că am re fuzat să mai încerc a răspunde și am spus examinatorului, domnul profesor Brânză: „separată de Turcia și nefăcând în nici un fel parte integrantă din Imperiul Otoman“ n-a renunțat niciodată la suveranitatea sa). Dar prudența excesivă a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
activ propria realitate, folosind conștiința sau procesele gîndirii pentru a antrena În viețile noastre evenimente, situații și oameni. Perspectiva metafizică presupune că tot ceea ce ni se Întîmplă, tot ceea ce trăim are sens și scop, deci nu există fenomene precum norocul, nenorocul sau coincidența, iar noi nu sîntem niște victime neajutorate ale unor evenimente aleatorii, ci creatori puternici ai propriilor vieți, folosind circumstanțele pe care ni le creăm pentru a evolua și a ne maturiza ca oameni - și ca suflete. SÎntem spirit
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
anomalii, mai ales de felul acesta. Să trecem acum la o altă presupunere. Să admitem că Franța îi păstrează pe toți oamenii de geniu pe care-i are în științe, în artele frumoase, în arte și meserii, dar că are nenorocul să-i piardă în aceeași zi pe Monsieur, fratele Regelui, pe Monseniorul duce d’Angoulème, pe Monseniorul duce de Berry, pe Monseniorul duce d’Orleans, pe Monseniorul duce de Bourbon, pe Doamna ducesă d’Angoulème, pe Doamna ducesă de Berry
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Numeroase sînt sentențele care exprimă acest lucru, de pildă: "Dărnicia este virtutea celor bogați, bogăția este virtutea celor darnici" (331, 2); sau: "nu este mai mare păcat decît lăcomia, nu este mai mare virtute decît dărnicia" (326, 13); sau: "singurul nenoroc al bogăției este că nu caută pe omul bun" (332, 10). Și ce usturătoare este săgeata îndreptată împotriva celor ce nu reușesc să se degajeze din strînsoarea avuției: "Omul este sclavul avuției, avuția însă nu este sclavul nimănui" (332, 11
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
stat în mijlocul lor. Manifestarea pe care mi-o făceau nu era adresată numai mie, un necunoscut printre ei, ci în ea își exprimau dorința de o lume mai bună, care trăia încă în sufletele acestor oameni simpli și încercați de nenoroc. însoțit de un jandarm, am fost urcat în trenul de Timișoara. Făceam acum calea întoarsă aceleia parcurse pe jos acum o lună. Prima stație de cale ferată după Oravița vine Greoni, satul unde s-a născut și a copilărit doctorul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
neamului românesc: țărănia lui genetică cu adânci și străvechi rădăcini în istoria noastră nescrisă, originară. Virtuți fundamentale ca ale dacilor: credință, tenacitate, spirit de jertfă pentru un ideal, conștientizate și trăite în secolul pe care a avut și am avut nenorocul să-l trăim. În vremurile lui Burebista sau Decebal, cred cu tărie că ar fi fost unul dintre solii voluntari și anonimi ai lor către Zamolxe... Primul copil al unei familii de români gospodari vrednici din Sâmbăta de Sus, comună
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
al mișcării decizionale și sistem defensiv al evoluției vitale, repere indispensabile pe drumul desăvârșirii și reașezare esențială în matricea fundamentală a existenței individuale. Ea poate consolida și amplifica toate calitățile personalității așa cum poate reduce înțelept pericolul propriilor neajunsuri, doza de nenoroc pe care fiecare o poate construi pornind chiar de la sine. Ea primește viața în posesie și, o dată cu aceasta, o sarcină înaltă de care trebuie să se achite în conformitate cu un sistem normativ multiplu determinat de către moralitate și celelalte vizuni comunitare regulative
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
superficială este proprie tinereții și necesită aventură. Când era tânăr, „azvârlit fiind în lume” (Geworfenheit, cum ar spune Heidegger), Ulise s-a lăsat pradă văzului, trăind năvalnic, izbit de necazurile vieții, ispitit de plăceri, sfâșiat de pasiuni și lovit de nenoroc; astfel a putut contempla suprafața lumii, cu aparențele și învăluirile ei mincinoase; a acumulat experiență și istețimea politropică l-a ajutat să scape din toate capcanele întinse de moira Lachesis. Dar n-a apucat să „rumege” în sinea sa aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
s-a hotărât mutarea, de fapt distrugerea Muzeului satului. Ne putem întreba de ce. Să fie oare din cauză că acele biete zece hectare pe care s-a îngrămădit un mileniu și mai bine de viață românească dispărută peste noapte se află, spre nenorocul tuturor, lângă o vilă modestă cunoscută sub numele pompos de palatul reginei Elena? Dacă Muzeul satului nu a supărat în niciun fel pe fosta regină-mamă, de ce oare supără atât de tare pe actualii stăpâni ai vilei de la Herăstrău? Noi nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
constatat că toți cei din fața sa sînt mai urîți ca el, mai nepricepuți ca el și chiar mai tineri ca el. Evident că erau și mai proști ca el, dar asta n-o spunea cu voce tare. Ultima dată, culmea nenorocului, a ajuns să fie primul pe lista nereușiților. Toată speranța și-a pus-o în vreo boleșniță, în cumătra cu coasa sau chiar în forțele divine. Cu forțele divine a tot încercat și a ajuns la ferma concluzie că slujitorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în forțele divine. Cu forțele divine a tot încercat și a ajuns la ferma concluzie că slujitorii Domnului nu mișcă nici un deget în favoarea sa. Nu tu blestem, nu tu afurisenie, nici să-i pici cu lumînarea. Donose se plîngea de nenoroc, de ghinion, de nesimțirea celor din jurul său. Lumea se amuza și-l compătimea în bășcălie, ba chiar îl îndemna la lucruri necurate. Da' la vrăjitoare n-ai încercat? îi aruncă ideea un hîtru inconștient de consecințe. Nu, asta chiar n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se repede puștiul. Colindătorul îmi pleacă, închid ușa și meditez. Atunci, observ sticla cu vin într-un colț. O lăsase puștiul. Fantastic copil, spun cu durere în suflet. Quel flatteur! Vasilică Haldan a avut o copilărie foarte grea. A avut nenorocul să se nască cu cîțiva ani înainte de a intra România în război. Deși părinții săi erau oameni cultivați și cu o avere bunicică, după război a venit urgia comunistă și s-au inversat valorile. Calicii s-au constituit în noua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
câteva zile de mers, zărește un izvor cu apă proaspătă și se pregătește să se scalde. Atras de mireasma plantei, un șarpe iese din apă, o mănâncă și își schimbă pielea 49. In hohote, Ghilgameș se plânge lui Utnapiștim de nenorocul său. Se poate citi în acest episod eșecul unei noi probe inițiatice: eroul n-a știut să profite de un dar nesperat; pe scurt, i-a lipsit "înțelepciunea". Textul se termină abrupt: sosit la Uruk, Ghilgameș îl pune pe Urșanabil
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]