2,065 matches
-
briciul unui ofițer rusnac... Așa că ne-am pomenit cu el la frizeria noastră și-acum, de curând, a fost făcut mare șef peste frizeriile din București... Și nu știe nici briciul să-l țină bine-n mână, păcătosul!... Un politruc nenorocit, conchise Sever. Lulea și cu ăsta parcă ar fi frați. Peste tot te împiedici de indivizi ca ei... Ce să facem, spuse Ticu, viața e grea. Ar trebui să fim mai curajoși, tată, vorbi Victor neîntrebat. Așa, ca unchiul Nando
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și egoist", îi intrase și nu-i mai ieșise niciodată din cap. Ba mai mult, de câte ori era supărată și avea cui să se spovedească (maicii Agripina sau vreunei rude mai de-aproape), Mariana nu uita să-și reamintească de acea nenorocită istorie și spunea că mai bine ar fi fost dacă s-ar fi despărțit chiar a doua zi după cele întâmplate. Bineînțeles că Virgil avea propria lui versiune în privința celor petrecute, dar cunoscută nu devenise decât versiunea soției sale. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că sunt un personaj cu o viață încropită din mii de iluzii cumpărate în rate. Aș vrea să fiu chiar și un cimitir ambulant al iluziilor, al amintirilor urâte, dar nu pot. Poate că a trăi înseamnă și asumarea amintirilor nenorocite, a iluziilor. Credeam că există doar o judecată de apoi, clasică, de după moarte. Există însă și o judecată a tribunalului nostru interior, care ne obligă să dăm seamă hic et nunc; în regim de urgență. Decontăm totul, cu accente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a blocului. Când se îngânau binișor seara și noaptea, numai ce-o auzeam pe madam Eufrosina, soția lui Potop, care striga de la fereastra apartamentului către soțul ei, pe când acesta venea pe două cărări duble, după expresia Ninetei, către casă: "Boșorog nenorocit ce ești, iar te-ai îmbătat ca porcul, iar vii fără niciun sfanț în buzunar, fără nicio fărâmă de pâine pentru copii?" Vasile nu zicea nimic. Se apropia șovăielnic de scările blocului, își lua un elan strategic și se repezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
disciplina muzică pentru "prestația din seara aceea de neuitat", am fost emoționat. Numai că, peste vreo săptămână, domnul de muzică m-a invitat, între patru ochi, în cancelarie, și a început întâlnirea cu futu-ți Dumnezeii mă-tii de scripcar nenorocit, știai că nu există pe lume Sonata nr. 3, de Mozart, în re minor, m-ai făcut de căcatul orașului, ai cântat ce-ai vrut, culegând din buruienele capului tău nenorocit, ai încropit ad-hoc, pușlamao, depravatule, râde lumea de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
întâlnirea cu futu-ți Dumnezeii mă-tii de scripcar nenorocit, știai că nu există pe lume Sonata nr. 3, de Mozart, în re minor, m-ai făcut de căcatul orașului, ai cântat ce-ai vrut, culegând din buruienele capului tău nenorocit, ai încropit ad-hoc, pușlamao, depravatule, râde lumea de mine prin școală, prin târg, am ajuns de nu mai pot intra într-o crâșmă nenorocită, că mă întreabă lăutarii dacă nu vreau să-mi interpreteze celebra Sonata nr. 3 în re
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
m-ai făcut de căcatul orașului, ai cântat ce-ai vrut, culegând din buruienele capului tău nenorocit, ai încropit ad-hoc, pușlamao, depravatule, râde lumea de mine prin școală, prin târg, am ajuns de nu mai pot intra într-o crâșmă nenorocită, că mă întreabă lăutarii dacă nu vreau să-mi interpreteze celebra Sonata nr. 3 în re minor, futu-ți Dumnezeii mă-tii de scripcar ordinar!... Pe când domnul de muzică își pregătea repertoriul favorit pe care-l prezentase și altor colegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pentru că iarba aceasta este de nouă ori mai grea decât iarba obișnuită. Dacă o ai, poți deschide orice încuietoare de fier, orice lacăt, orice lanț sau legătură păzitoare de comori. Și, aflați de la mine: cele mai grele lacăte, cele mai nenorocite lanțuri nu sunt aruncate peste gratiile închisorilor, ci peste inimile împietrite ale oamenilor. Iar comorile noastre cele mai bogate, pe care trebuie să le păstrăm, sunt inimile celor dragi. La asta folosește iarba fiarelor. Sunt de toate hoț, declasat, pleava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aș ști, pentru a încerca să aflu câte ceva din tenebroasele mecanisme ale trădării, ale abandonării celor dragi. Aș vrea să stau la nesfârșit chircită acolo, cu speranța că nimeni nu-și poate trăda un prieten drag pentru treizeci de arginți nenorociți. Ce mult mi-aș dori să descopăr că Iuda a trădat dacă a trădat cu adevărat doar din plictis. Ceea ce, cred, n-ar mai putea fi trădare, ci un fel de abandon. M-aș arunca atunci la picioarele lui Hristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe Milică. Și l-am găsit. În prag de seară l-am găsit pe Milică. Am scos vioara și i-am cântat multă, multă vreme, fără să-i spun nimic. Îmi era teamă, chiar și acum, să nu deschid un nenorocit front al vorbelor... Lasă-l în mă-sa, nu-l alunga, am auzit, într-un târziu, cum îi zicea un paznic de cimitir colegului său. E vreun țicnit de-al lui, care bocește așa cum se pricepe. Nu cred că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pătura. Avea febră. Nu-i era foame. Gura nu-i mai saliva în sec. Se trezise ghemuită. Nu putea respira. Prea bine. Să se ducă la farmacie să cumpere ceva, nu se putea. Duminica era închis. Avem alături un ziar nenorocit de ascuns zile. Nu citi din el. Avea tot timpul din lume să o facă. Între timp își luă pe ea pătura și își pregăti totuși puțin de mâncare. Avea să-și bea cafeaua (cu un mult năut, în ambalaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Ți-am dat vreodată de înțeles altceva decât că te iubesc? (Cu mami) Și știi ceva? Sunt sentimentele mele! Mă privesc și pot simți ce-mi trece prin cap! Pricepi? Și plec, fără a mai aștepta răspuns. · Ești un laș nenorocit. E adevărat că restul lumii e și ea lașă. Scuză-ți lașitatea cu asta, nu? Însă, cuiva drag: Fii tu însuți. Încearcă să scoți ce e mai bun, nu ce e mai rău. Știu că poți. Însă te privește. · Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
numai în favoarea mea și a ei, adică a noastră ca cuplu. Am cunoscut-o curând, însă, mai îndeaproape și mi-am dat seama că umblasem numai după himere, căci totul legat de ea era doar o simplă iluzie, niște aparențe nenorocite, care îndeamnă adesea pe bărbat la acțiuni necugetate. Era până la cer de frumoasă, iar frumusețea este cu adevărat de mirare cum știe să ofere iluzia deplină a fericirii. Chiar dacă femeia de care ești îndrăgostit îndrugă numai prostii, tu o asculți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mocnește în mine un tremur sâcâitor și apăsător din cale-afară, ce avea parcă rostul să mă pregătească pentru ceea ce urma să vină, m-am străduit să nu-l bag de seamă nicidecum (crezând, în sinea mea, că-i doar o nenorocită stare de moment), iar, în cele din urmă, am ajuns liniștit la adresa indicată de proprietar. Intrând în hambar, am simțit îndată mirosul puternic și grosolan, ce vădea limpede și solid că există ceva acolo, care spurcă locul. Așa încât, fără să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-mă cu totul și copleșindu-mă cu învățăminte. Peste tot, paginile erau acoperite cu un scris foarte Istorisiri nesănătoase fericirii 69 mărunt, dar, totuși, citeț. Am început să lecturez chiar de la prima pagină. Scria: Starea de spirit din această celulă nenorocită este cel mai nepotrivit lucru pentru cel care, aplecat către sinceritate, dorește să își pună gândurile în ordine și să și le aștearnă, după cum se cuvine, într un jurnal personal. Oricum, toate sunt doar cuvinte pe care le scriu, însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cea cu care, dintre toți ceilalți vecini, Adriana stabilise o legătură ceva mai strânsă și mai statornică. Imediat, fără prea multă greutate sau întârziere, Luiza băgă atent de seamă tristețea vădită de pe chipul vecinei sale. Ea bănui îndată că ceva nenorocit se întâmplase de curând și, astfel, în ea se și născuse pe loc dorința, aproape imperativă, de a afla și ea necazul mare, ce se observa într-atât de limpede că o neliniștește și o macină pe Adriana pe dinăuntru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acesta în frunte cu propria-mi mamă?! Ah, toate mă supără! Cu mama nu pot să mă înțeleg defel și, în plus, cred că-s cel mai bolnav om de pe toată fața pământului; cu siguranță că de la toate scandalurile astea nenorocite și acerbe mi se trage. Am probleme cu stomacul (cu toate că pot să spun că m-am obișnuit deja). De vreo doi ani încoace, tot îmi dă târcoale o formă blestemată de ulcer (ulcer peptic cred că se cheamă, sau dracu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mă droghez continuu până într atât, încât am să uit complet de toate mizeriile și împuțiciunile lumii acesteia parșive, căci prea am înghițit hârdaie întregi de lături din partea ei până acum, ceea ce a făcut din viața mea doar o caznă nenorocită! Cu sprijinul drogurilor, trebuie s-o scot eu la capăt cumva, și chiar îndrăznesc să fiu foarte încrezător în privința aceasta, căci, în definitiv, doar nu mi-o ține pururea necazul!” Și, reflectând el astfel, cu un suflu triumfător, iute căpătă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
neavând deloc cu ce s-o facă. Iar aici, nicidecum nu se poate vorbi despre nechibzuință, căci, deși, la început, totul decursese exact așa cum trebuia să decurgă și toată lumea era mulțumită, acum el devenise conștient prea bine în ce noroaie nenorocite ajunsese să fie, până la gât, adânc afundat și, totodată, mai vedea și că o cale potrivită și comodă de scăpare din această mare încurcătură deloc nu se întrezărea la orizont. Astfel că, în ultima vreme, el ajunsese să se plimbe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pentru că va dura puțin și vei muri, i-a zis Stup ceea ce îi transmisese Căiță. -Da, așa crezi tu? a întrebat Dardailă. -Și pentru că îți va veni sfârșitul, dă-mi cheile de la poarta pustiului. -Nu vei vedea nicio cheie, javră nenorocită, a răspuns jignitor Dardailă. Stup s-a supărat și i-a zis lui Căiță: -Stăpâne, nu sunt obișnuit să fiu atât de aspru jignit , motiv pentru care renunț. -Tocmai a sosit momentul să-l luăm iarăși într-o serie de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care orbecăiau pe sub pământ. Câteva păsări care conlocuiau în Hârtopul șerpilor sporovăiau întrebându-se ce nenorocire a avut loc de s-a supărat în așa hal Dardailă. După un timp îndelungat, Dardailă i s-a adresat lui Stup: -Câine, mai nenorocit, ca tine nu am văzut, dar nu-i nimic, îți vin eu de hac, și a țipat animalic înspre locul unde sălășluia neamul de șerpi. Dintr-o dată au început să vină două armate de șerpi. O armată a trecut pe lângă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ca un spațiu terifiant, determinându-i sentimente de dezgust. El descrie astfel atât ceremonia de la crematoriul parizian, dar și operațiunea propriu-zisă a cremațiunii, ajungând la concluzii amare: "Toată ziua, prietene, am fost trist și m-am gândit la acești oameni nenorociți și rătăciți, care-și îngroapă morții ca pe niște câini și care nu se tem de D-zeu nici în ceasul cel din urmă al vieții!"119 Însă cea mai importantă chestiune ne apare în finalul articolului, când arhimandritul, în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
o săpătură, făcută într-un zid, apoi au astupat-o cu o lespede de piatră, pe care era scris numele mortului și anul în care a murit. Toată ziua, prietene, am fost trist și m-am gândit la acești oameni nenorociți și rătăciți, care-și îngroapă morții ca pe niște câini și care nu se tem de D-zeu nici în ceasul cel din urmă al vieții! Oare Sfânta Scriptură nu spune: "Pământ ești și în pământ te vei întoarce?" Sau
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și vor fi milioane și milioane de ani, omenirea păstrează din tată-n fiu credința în învierea morților și într-o viată viitoare, în care nu vor mai fi sclavi și liberi, stăpâni și sluji, bogați și săraci, fericiți și nenorociți. Potrivit acestei credințe care da un nou impuls de viață și sporea energia creatoare, omul înainta cu pași repezi spre civilizație. Evenimentul istoric, mai ales al apariției pe pământ a Omului Dumnezeu Isus, schimbă pe de-a-ntregul cugetarea omenească și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
aceasta s-a întors împotriva trecutului său, repudiind tot ceea ce îi adusese acesta mai însemnat, autonegarea vieții se înfățișează într-adevăr drept evenimentul crucial încă necunoscut sub forma unui demers teoretic deliberat și sistematic care a cufundat modernitatea în situația nenorocită care îi este proprie, și ea este cea pe care trebuie să o analizăm minuțios mai departe. Să observăm în primul rând că autonegarea vieții nu se rezumă la o afirmație abstractă, la un oarecare principiu general de analiză, la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]