349 matches
-
un lucru cu care trebuie să se confrunte sau cel puțin să aibă o idee de felul în care arată, de ce semnificație ar putea să aibă. Dar poate că nu i se poate da nici un nume. Este acel ceva de nenumit care-l lovește pe un om pierdut, al cărui scop unic pe termen scurt abia a fost atins, dar indiferent dacă poate fi numit sau nu, îl face pe Forrester s-o privească pe fată sălbatic, fără să poată înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
au mai luat act de prezența mea și țin foarte mult la părerile lor Eugen Simion, Adrian Dinu Rachieru, Ion Bogdan Lefter, Constantin Călin, Vlad Sorianu, Ionel Necula, Mioara Bahna, Emil Manu, Daniel Dimitriu, Simion Bărbulescu, Emilian Marcututuror și celor nenumiți aici, și pe această cale, le adresez mulțumiri, așa e frumos... V.P.: Să-l trecem pe listă și pe Adrian Voica, asistentul de la "Literatură actuală". Mergem mai departe cu exercițiile de sinceritate...Cioran, mărturisindu-se, spunea că scrie pentru a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
sub povara permanentă a tânjirii după un dincolo, după o totalitate în care să fie vindecată ruptura, să ne fie redată unitatea. Chiar și atunci când părem a fi uitat datul nostru fundamental, reușind să-l ignorăm, rămânem pradă unui dor nenumit, a unei melancolii, a unei nostalgii inexplicabile după un tărâm în care constrângerile lumii reale să fie suspendate, și aceasta pentru că sufletul nostru își amintește, halucinat, de matricea lui ideală, din care s-a coborât în trup. Invitația poetului la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
strig, ca singură posesoare a adevărului numai eu capabilă să retez capul hâd al minciunii și să curm această înjosire a demnității umane, fie ea liber consimțită și consfințită prin zâmbet? Această imolare de sine, pe ce altar grotesc și nenumit? Sau poate că nu. Nu înțelegeam eu, nu înțelegeam nimic, era evident, și, de aici, revolta sisifică, pe care orice străin a simțit-o cu necesitate în Japonia. Însă voiam să înțeleg. În țara în care semnul instituie realitatea, aveam
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
invocat în lucrare, înainte de prezentarea cercetării, și alte date autohtone care ni le legitimează. O altă limitare este dată de faptul că am realizat o monitorizare fără pas statistic. În orice caz, dincolo de limitările amintite și de altele cu siguranță nenumite, ar fi util ca publicațiile să popularizeze subiectul, chiar și la nivel teoretic sau prin exemple de bună practică din mediul internațional și autohton (chiar dacă sunt puține), și aceasta în lumina tuturor argumentelor pe care le-am adus în paginile
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
îi iartă femeii păcatele, spunându-i că propria ei credință a izbăvit-o. Să reluăm povestea din punctul de vedere al studiului nostru. Luca moralizează tâlcul scenei, introducând un personaj despre care se știe că este o „păcătoasă”. Această păcătoasă, nenumită, ca și în cazul lui Marcu și Matei, intră în casa fariseului Simon cu un vas de alabastru în mână. Ea se așază timidă, cu vădită jenă și sinceră umilință, „la picioarele” Domnului, „în spate” și începe să-I stropească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
păstrează prospețimea la lectură și el făcea parte din zestrea de cărți a mamei mele, o colecție de literatură amestecată și pestriță, pe care fiul a terminat-o de citit destul de curând și ale cărei titluri trebuie deocamdată să rămână nenumite pentru că acum mă văd, însetat de alte și alte cărți, la o masă de lectură a bibliotecii orășenești din apropiere de școala medie Sankt Petri. Sankt Petri este școala la care am poposit o vreme, mutat în urma unei hotărâri luate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să fie inoportunată de un moș și de amintirile lui care bâjbâie în aproximații, care încă din timpul școlii îi sărise penibil în ochi și care la urma urmelor a jignit-o rău. Fie ca iubirea mea dintâi să rămână nenumită, doar dacă nu cumva, apucând chihlimbarul, ea se dă-n vileag, prinsă înăuntru, ca o muscă sau ca un păianjen pe care eu îl strig cu voce tare, îl blestem, îl invoc... Nu mă lăsam deloc, o calitate care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să-mi producă mâncărimi. Numai propria sa persoană părea să-l îngrijoreze pe cel ce se plimba fără țintă printre ruine și mormane de dărâmături, căci de alte griji nu-mi aduc aminte; sau poate că, împreună cu suferința mea de nenumit, m-am refugiat în interiorul Domului din Köln? Deteriorat pe dinafară, colosul cu două turnuri rămăsese în picioare, atunci când orașul strâns în jurul măreției lui era o suprafață transformată-n în ruine. Sigur e numai faptul că primăvara, ajutat de sora lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zori. Ivan tresărise, cu auzul cambrat sub vocea ei ca spinarea unei pisici în așteptarea atingerii stăpânului. Era prima oară când o auzea vorbind, de când înțelesese că știa. Se simțea amețit de ceva mai tare ca vinul, o stare de nenumit care-l făcea s-o perceapă departe de el și, în același timp, mai aproape ca niciodată. Ca și cum ar fi devenit parte din el. O parte imposibil de amputat și, totuși, bolnavă. — Poate că nu. Nu încă. Somnul cu vise
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
romanului. A sosit în clipa asta sau a auzit lectura de la început? A intrat pe tăcute, fără să bată la ușă? Era deja aici, ascunsă printre biblioteci? (Venea să se ascundă aici, spusese Irnerio. Vin aici să facă lucruri de nenumit, spusese Uzzi-Tuzii.) Sau e o apariție evocată de vraja degajată de cuvintele profesorului-vrăjitor? Uzzi-Tuzii își continua recitarea, și nu părea să se mire de prezența noii ascultătoare, de parcă ar fi fost acolo dintotdeauna. Nici nu tresare când ea, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o epocă la alta și în funcție de diferitele liste care ni s-au păstrat. Cea mai veche dintre acestea este de pe timpul lui Constantin Mavrocordat, 10 noiembrie 1741 dată egumenului mănăstirii pentru a stăpâni cele 9 moșii și anume: o moșie nenumită și Drăgoeștii din Cârligătura; Morenii; Tabăra; Sturzenii-sat peste Prut care a fost cumpărat de Gheorghe Duca când era vistiernic mare la 20 aprilie 1665<footnote Paul Mihail, Documente și zapise moldovenești de la Constantinopol, Iași, 1948, p. 63 footnote>; Frăsinenii-sat în
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pământ, cuvântul lemn, cuvântul ușă, cuvântul pat, cuvântul cimitir, cuvântul toartă, cuvântul urcior, cuvântul furgonetă, cuvântul apă, cuvântul olărie, cuvântul iarbă, cuvântul casă, cuvântul foc, cuvântul câine, cuvântul femeie, cuvântul bărbat, cuvântul, cuvântul, și toate lucrurile din lume, numite și nenumite, cunoscute și secrete, vizibile și invizibile, precum un stol de păsări care a obosit să zboare și coboară din nori, se așezară unul câte unul la locurile lor, umplând absențele și reordonând sensurile. Cipriano Algor se așeză pe banca veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
el a impus nume unei infinități de lucruri. El a fost primul care n-a mai surîs, luînd oamenilor copilăria și obiectelor transparența. Atunci a Început dezmințirea Olimpului, cînd n-am mai putut să luăm În posesie lucrurile așa cum sînt, nenumite, cum au fost la Începutul lumii. Propria noastră copilărie e vîrsta de aur trăită cîndva, Olimpul din care am coborît și unde am crezut În toate poveștile, iar frunzele și iarba ude de ploaie foșneau de oracole subiective. Singurul paradis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
dungă, nici gând același drum, vreodată, pe amândoi să ne ajungă. un cearcăn dens băltește sub ochiul lui aprins a noapte-n așteptare, lacrima lui mă înhață sidefată și neagră. e ca și cum irisul lui mă soarbe cu sete nemăsurată. lumi nenumite din lumea aceasta nu ești cum nu ești din cealaltă, îmi zise vraciul și-și închise gura astupând-o cu vâsc. bobițele albe, grase și flasce, clinchetiră ca apa clătinată într-un pahar. chiar așa, mi-am zis eu, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nu ești cum nu ești din cealaltă, îmi zise vraciul și-și închise gura astupând-o cu vâsc. bobițele albe, grase și flasce, clinchetiră ca apa clătinată într-un pahar. chiar așa, mi-am zis eu, unde, între care lumi nenumite, mi-a fost hărăzită limbuția aceasta, desfrânarea ce-o simt? pesemne că, între lumi, mi-a fost dată o stea vorbitoare. caii din copilărie caii din copilărie prea ades în vis se arată, curg ca apa pe retina de stropi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nepoftita fiară 81 chirurgie 82 mângâios 83 osmoză 84 următoarea chemare 85 vremelnicie 86 durere 87 nicicând 88 arhanghelul gabriel 89 febra cântecului 90 viitorul culcuș 91 înțelesul ascuns 92 înțelepciunea pietrei 93 părinți și copii 94 iubind 96 lumi nenumite 97 caii din copilărie 98 hrană dulce-amară 99 semnul 100 vulturul dezgolit 101 scrum 102 fuioare de fum 103 un loc atât de cast 104 Vă invităm să vizitați site-ul Editurii Junimea, la adresa www.editurajunimea.ro, unde puteți comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
un om, puteam să-l privesc în ochi. Pentru că, spre deosebire de vremea în care locuiam împreună cu Brigit, de pildă, în urmă cu un an, acum nu mai aveam nimic de ascuns. Nu mai eram torturată de acea stare de neliniște vagă, nenumită, dar care-mi întorcea stomacul pe dos. Și asta se întâmpla fiindcă nu mai dezamăgeam oamenii, nu-i mai mințeam, nu mai eram crudă sau rea cu nimeni. Și nici n-am mai trecut prin depresiile sălbatice care mă cotropeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
umărul meu, Jurnalistică împreună cu cititorii (Editura TipoMoldova, Iași, 2005) sau „George Felix Tașcă și Neamul Tășculeștilor, Editura PIM, Iași, 2011) apoi în colaborarea cu Ion Costache Enache , în „Eroi au fost...Editura PIM, Iași, 2010 și în toate celelalte volume nenumite, ci doar numărate, ajungând la volumul enunțat mai sus, un volum format din corespondența păstrată de eroul cărții și încredințată dlui Ion N.Oprea pentru a fi înmănuncheată într-o carte după trecerea sa spre cele veșnice (a 34-a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93065]
-
devenise realmente o supercivilizație ce ținea hățurile omenirii, calculându-i cu precizie pașii, anticipând mișcările materiei cosmice și aducând în sfârșit speranța a ceea ce ei numeau Cvartalul de aur. Nu putea fi, deci, decât o bucurie pentru toată lumea faptul că nenumita bunătate ce sălășluia în acest pământ sfânt fusese în sfîrșit versificată. În plus, însuși Ionescu își declarase fățiș apartenența la neamul românilor, gest de un nemaipomenit curaj de altfel, pentru că în pământul românesc trăiau numai oameni sfinți, luminați și plăcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ales după Unirea din 1918 - din motive politico-identitare. Disprețul autorului îi atinge, în egală măsură, pe membrii Școlii Ardelene - adăpostiți la începutul secolului al XIX-lea într-o Muntenie cu elită infinit mai „rafinată” -, pe Octavian Goga și alți poeți, nenumiți (cu o excepție nesemnificativă), considerați a fi mult inferiori impopularilor Arghezi și Adrian Maniu. Complexul de superioritate estetică a Munteniei (provincie inferioară civilizațional Ardealului) în raport cu elitele de peste munți este afirmat cu vehemență: „E o confuzie între instrucțiune și cultură, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu o astfel de tihnă interioară, cu atâta inocență, alteritate, altruism, atâta... Îmi lipsesc cuvintele, știu că nu-l pot descrie. Pe vremuri, un poet s-a apropiat cât de cât, cu toate că Într-un alt context: straniul fosfor al vieții, nenumit sub o veche denumire greșită. Așa că stau În mijlocul nenumirii, În fosforul verde al copacului, Înconjurat de denumiri greșite, impenetrabile. De fapt, am venit aici numai ca să capăt o certitudine; nu să-l descriu, pentru că nu sunt În stare, sau aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
întâlnise cu trimișii zeilor. Mi-a spus chiar că tatăl nostru Iacob vorbește cu El, zeul strămoșilor noștri, în fiecare dimineață și în fiecare seară, chiar și atunci când nu-i aduce sacrificii. Tata spunea că zeul fără formă și chip, nenumit decât cu numele de zeu, vine la el în fiecare noapte, în vis, iar ziua, atunci când e singur. Și că e sigur că fiii lui vor fi binecuvântați de acest zeu Unic. Iosif îmi povestea de asemenea despre crângurile mirifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o mângâia pe a ei, iar ea nu și-o retrăgea de sub atingerea mea, ci îmi ținea degetele într-ale ei și pentru o clipă am împărtășit dragostea pentru fiul nostru și prin el, pentru un fiu și un soț nenumiți din Salem. Una dintre fetițele servitoare destul de drăguță a ridicat ochii spre el și el i-a răspuns, flirtând înapoi. Am râs la gândul că băiețelul pe care îl ștergeam la fund era acum atras de o femeie. Mă durea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un sfert de secol, îndreptându-mă spre porturi necunoscute. ȘASE El era leopardul care și-a schimbat petele, el era șarpele care și-a schimbat pielea. El era nisipurile mișcătoare și fluxul înșelător. Era schimbător ca cerul, ciclic precum anotimpurile, nenumit ca sticla. El era Cameleon, copilul lăsat de elfi în locul altuia, totul pentru toți și nimic pentru nimeni. Devenise una cu dușmanii săi și își mâncase prietenii. Era ei toți și nici unul anume. El era vulturul, prințul păsărilor, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]