1,301 matches
-
el a fost vopsit verde cu ornamente albe, schema sovietică standard pentru clădirile în stil baroc. (Palatul Stroganov, de exemplu, a fost vopsit în verde și alb în această perioadă.) Interiorul palatului apare ca o combinație a stilurilor baroc și neoclasic. O mică parte din interiorul în stil rococo al lui Rastrelli a supraviețuit; numai Scara Iordanului și Biserica mare și-au păstrat stilul lor original. Modificările interiorului s-au datorat în mare parte influențelor exercitate de arhitecții angajați de către Ecaterina
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
de viață, Starov și Quarenghi, care au început să modifice mult interiorul palatului ce fusese proiectat de Rastrelli. Ecaterina a dorit întotdeauna să urmeze moda cea mai recentă, iar în timpul domniei ei au fost adoptate la Sankt Petersburg influențele arhitectonice neoclasice ce erau la modă în Europa Occidentală de la sfârșitul anilor 1760. Interioarele în stil neoclasic au fost scoase mai mult în evidență în timpul domniei nepotului Ecaterinei, Nicolae I. Quarenghi este creditat cu introducerea stilului neoclasic la Sankt Petersburg. lucrarea Lui
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
proiectat de Rastrelli. Ecaterina a dorit întotdeauna să urmeze moda cea mai recentă, iar în timpul domniei ei au fost adoptate la Sankt Petersburg influențele arhitectonice neoclasice ce erau la modă în Europa Occidentală de la sfârșitul anilor 1760. Interioarele în stil neoclasic au fost scoase mai mult în evidență în timpul domniei nepotului Ecaterinei, Nicolae I. Quarenghi este creditat cu introducerea stilului neoclasic la Sankt Petersburg. lucrarea Lui, împreună cu cea a lui Karl Ivanovici Rossi și Auguste de Montferrand, au transformat treptat Sankt
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
la Sankt Petersburg influențele arhitectonice neoclasice ce erau la modă în Europa Occidentală de la sfârșitul anilor 1760. Interioarele în stil neoclasic au fost scoase mai mult în evidență în timpul domniei nepotului Ecaterinei, Nicolae I. Quarenghi este creditat cu introducerea stilului neoclasic la Sankt Petersburg. lucrarea Lui, împreună cu cea a lui Karl Ivanovici Rossi și Auguste de Montferrand, au transformat treptat Sankt Petersburgul într-un „oraș imperial”. Montferrand nu numai că a creat unele dintre cele mai grandioase interioare neoclasice ale palatului
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
introducerea stilului neoclasic la Sankt Petersburg. lucrarea Lui, împreună cu cea a lui Karl Ivanovici Rossi și Auguste de Montferrand, au transformat treptat Sankt Petersburgul într-un „oraș imperial”. Montferrand nu numai că a creat unele dintre cele mai grandioase interioare neoclasice ale palatului, dar a fost responsabil, de asemenea, cu înălțarea Coloanei lui Alexandru în timpul domniei lui Nicolae I în Piața Palatului nou-proiectată de Rossi. Pentru o lungă perioadă de timp, Palatul de Iarnă a fost cea mai înaltă clădire din
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
moartea acestuia, arhitectul Miklós Ybl a luat conducerea lucrărilor în 1867 și i-a dat bazilicii o cupolă neorenascentistă după prăbușirea cupolei originale în 1868. Concepția sa, inspirată de Renaștere, se armoniza foarte bine cu planurile inițiale concepute în stilul neoclasic. A rezultat un edificiu cu un aspect echilibrat, în pofida contradicțiilor care proveneau din amestecul de stiluri. Un al treilea arhitect a lucrat, și el, la realizarea bazilicii. Este vorba de Jozsef Kauser, care a încheiat, în 1905, lucrările construcției începute
Bazilica Sfântul Ștefan din Budapesta () [Corola-website/Science/329658_a_330987]
-
Regina Maria și Teatrul Szigligeti. Sala este dispusă pe 3 nivele, oferind inițial până la 1.000 de locuri, din care 578 pe scaune. Intrarea, foarte impresionantă, este încadrată de statuile zeiței Comediei, respectiv a Tragediei. Aspectul exterior îmbină armonios stilul neoclasic, dominant în ansamblul fațadei, cu elemente neorenascentiste și neobaroce, în timp ce finisajele și ornamentațiile interioare se impun printr-un accentuat ton rococo. Edificiul este structurat pe trei niveluri: sală, loji, balcon. În proiectarea sălii de spectacole s-a avut în vedere
Teatrul de Stat din Oradea () [Corola-website/Science/304028_a_305357]
-
icoane pictate în secolul XIX dintre care cea mai valoroasă este icoana „ Sfintele Mironosițe la mormântul Mântuitorului ” pictată de zugravul Atanase. Un potir de argint din anul 1806 reprezintă și el mândria bisericii. Arhitectura exterioară a bisericii este în stilul neoclasic specific secolului XIX. Este construită din cărămidă , cu ziduri groase de 1 metru, în formă de cruce, altarul și sânii având o structură semicirculară. „Fațada este împărțită pe înălțime în două registre, cel inferior mai înalt, care marchează printr-un
Biserica Buna Vestire din Ploiești () [Corola-website/Science/320067_a_321396]
-
de cruce, altarul și sânii având o structură semicirculară. „Fațada este împărțită pe înălțime în două registre, cel inferior mai înalt, care marchează printr-un brâu ce încinge biserica, înălțimea de naștere a bolților din interior, cu pilaștri de factură neoclasică ce sfârșește cu un capiteliu sprijinit în cornișă reliefată încoronând pereții de jur-împrejur” - pr. Marin Cilă Fundația bisericii este din cărămidă cu mortar de var hidraulic. Lungimea bisericii la interior este de 25,85 m iar la exterior 28 m.
Biserica Buna Vestire din Ploiești () [Corola-website/Science/320067_a_321396]
-
A sfârșit prin a trece sub control venețian, devenind cetate întărită a Republicii până la dizolvarea ei în 1797. În secolul al XVI-lea, vestigiile palatului au atras atenția arhitecților și învățaților europeni, și au avut o anumită influență asupra curentului neoclasic. După două decenii de apogeu al puterii, longevitate nemaivăzută de Roma de la sfârșitul secolului al II-lea, împăratul Dioclețian părea obosit și măcinat de responsabilități: la 20 noiembrie 304, cu exact un an după ce a sărbătorit "vicennalia" (noiembrie 303), a
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
realizare arhitectului italian Andrea Palladio care le-a adnotat: aceasta l-a determinat pe E. Hébrard să-i atribuie acestuia paternitatea lor. Anecdota este totuși semnificativă pentru impactul important pe care l-a avut redecoperirea palatului lui Dioclețian asupra arhitecturii neoclasice. Cărturarul lyonez Jacob Spon și botanistul englez George Wheler au fost primii care au propus reconstituirea ansamblului complexului în publicarea călătoriei efectuate de ei împreună în Italia în 1675. Abia în 1721 însă, odată cu opera "Schițe de arhitectură istorică" a
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
61 planșe ilustrate, opera lui Clérisseau. În ciuda unor greșeli, fără îndoială cauzate de simplificări în numele căutării simetriei, desenele au rămas, până la începutul secolului al XX-lea opera de referință pentru palat. Ea a avut și un anumit impact asupra arhitecturii neoclasice europene. Una dintre clădirile construite ulterior de Robert Adam și de frați săi la Londra, pe malul Tamisei este direct inspirată din fațada maritimă de la Split. Câteva decenii mai târziu, în 1782, pictorul francez Louis-François Cassas a realizat, la rândul
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
de Aman, se va concretiza într-un proiect, realizat de antreprenorul Fr. Scheller, la indicațiile precise ale artistului. În octombrie 1869 locuința, un adevarat templu al artei, era ridicată. În articularea edificiului său Aman va apela la elemente ale arhitecturii neoclasice și renascentiste, vizibile mai ales pe fațadele nordică și estică, dar și la stilistica neogotică, în decorarea atelierului de pictură, cea mai spectaculoasă încăpere a casei. Aici va trăi și lucra artistul până la sfârșitul vieții, în 1891. Casa a revenit
Muzeul Theodor Aman () [Corola-website/Science/303529_a_304858]
-
pe fosta stradă a Luntrașilor, azi Horia). Proiectul construcției a aparținut arhitectului Kiss István (profesor universitar), iar lucrările au demarat în 1890, avându-i ca antreprenori pe Sófalvi József și Soós Pál, construcția fiind finalizată în 1894. Stilul clădirii este neoclasic, cu elemente grecești și renaisseance italiene. Statuile din timpanul fațadei sunt realizate de Róna József, semnificând misiunea statului în promovarea industriei. În 1931, Aurel Filimon propune înființarea unei secții de științe naturale, având o colecție personală de botanică (peste 3000
Muzeul de Științele Naturii din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303705_a_305034]
-
William Wilkins, care a preferat solemnitatea stilului clasic. Noul sediu a fost inaugurat în 1838. Clădirea este compusă dintr-un corp central în fața căruia tronează o minunată arhitectură de coloane surmontate de un timpan triunghiular, în cel mai pur stil neoclasic, inspirat din templele antice. În anii următori colecția s-a îmbogățit simțitor atât prin donații cât și prin noi achiziții. În pofida fațadei muzeului care azi ocupă întreaga latura apuseana a Trafalgar Square-ului, inițial, edificiul era format dintr-o singură sală
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
demolat. De asemenea, în această imagine se poate observa care era structura zidurilor ce înconjurau parcul pe latura de nord, fotografia fiind realizată în jurul anului 1914. În Banatul primei jumătăți a secolului al XIX-lea spiritul socio-artistic predominant este cel neoclasic. Castelele împreună cu parcurile ce le înconjoară sunt produsele tiparului clasicist și demonstrează, prin dimensiuni și calitate, greutatea economică a zonei precum și capacitatea de adaptare a acesteia la marile curente artistice ale Europei centrale. Spre deosebire însă de fastuoasele parcuri ce
Castelul Banloc () [Corola-website/Science/302480_a_303809]
-
Emmanuel Frémiet (n. 6 decembrie 1824, Paris - d. 1910, Paris, Franța) a fost un sculptor francez care, executând lucrări comandate de către patrioții francezi într-un stil neoclasic, este recunoscut ca un artist care a excelat în realizarea de sculpturi animaliere într-un stil naturalist. El este celebru pentru sculptura Ioanei D'Arc din Paris și pentru monumentul lui Ferdinand de Lesseps din Suez. Emmanuel Frémiet s-a
Emmanuel Fremiet () [Corola-website/Science/310670_a_311999]
-
din fața bisericii Sant'Ignazio. În 1870, Roma a devenit capitala Regatului Italiei. În acest timp, neoclasicismul, un stil arhitectonic influențat de arhitectura Antichității, a devenit influența principală asupra arhitecturii orașului. Au fost construite atunci mai multe palate mari în stil neoclasic pentru a găzdui ministere, ambasade și alte agenții guvernamentale. Unul dintre simbolurile cele mai cunoscute ale neoclasicismului în Roma este Monumentul lui Victor Emanuel al II-lea, sau „Altarul Patriei”, unde este situat mormântul Soldatului Necunoscut, care îi reprezintă pe
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
rezidențiale și centrul Schwartz al artelor interpretative (actorie, muzică, dans) înconjurat de cartierul de apartamente, cantine și afaceri. Campusul principal este caracterizat de o amplasare neregulată și de stiluri arhitectonice eclectice, incluzând clădiri bogat împodobite în stil Collegiate Gothic, victorian, Neoclasic, dar și clădiri în stilul internațional și modernist, mai puțin decorate. Clădirile bogat ornamentate sunt în general construite înaintea celui de-al doilea război mondial. Deoarece numărul studenților s-a dublat de la 7,000 în 1950 la 15,000 în
Universitatea Cornell () [Corola-website/Science/322091_a_323420]
-
de Cavaleri), printre altele. În extinderea domeniului cunoașterii, a fost fondată Societatea Prietenilor Științei înființată în 1800 imediat după împărțirea Poloniei. S-au fondat ziare populare ca: Monitor și Zabawy Przyjemne i Pożyteczne. Perioada de dezvoltare maximă a stilului arhitectural neoclasic în Polonia a fost în Varșovia, sub domnia lui Stanisław August Poniatowski. Clasicismul a venit în Polonia în secolul al XVIII-lea. Cei mai buni arhitecți și artiști cunoscuți, care au lucrat în Polonia au fost: Dominik Merlini, Jan Chrystian
Iluminismul în Polonia () [Corola-website/Science/329188_a_330517]
-
tot după dorința partidei Bibeștilor. În plan edilitar, această perioadă a fost destul de înfloritoare. În martie 1854 se introduce iluminatului public cu lămpi cu ulei de rapiță. Se construiește mult, noile clădiri sunt construite în diferite stiluri: renaștere, baroc, clasic, neoclasic, romantic, romanesc, de către arhitecți francezi, italieni, nemți sau români. În plastica arhitecturală domină formele caracteristice eclectismului european, în special academismul francez. În perioada: octombrie 1854 - 25 iunie 1856 la conducerea țării a revenit Barbu Știrbei dar sub protecție austriacă. În
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
didactice ale disciplinei de anatomie. Institutul poartă numele unei mari personalități a vieții medicale și universitare ieșene, profesorul Ion Iancu. Clădirea Institutului de Anatomie, realizată la inițiativa profesorului Aristide Peride, întemeietorul școlii de anatomie ieșene, a fost concepută în stil neoclasic, după proiectul arhitectului Ștefan Emilian, între 1894 și 1900, având șase coloane dorice care amintesc de arhitectura templelor grecești. Scena de pe fronton a fost sculptată de către Wladimir Hegel și poartă numele "Lecția de Anatomie". La momentul inaugurării, edificiul era unic
Institutul de Anatomie Iași () [Corola-website/Science/312117_a_313446]
-
2012, urmașilor lui Gotthilf li s-a restituit o pictură de Waldmüller, care ajunsese la Muzeul din Oldenburg. Lui Gotthilf i se mai datorează clădiri de bănci la Budapesta, București - Bancă de Credit Român pe strada Stavropoleos 6-8, în stil neoclasic cu elemente secesioniste (împreună cu Oskar Maugsch, 1911-1913)și Sarajevo, Zentralhotel din Baden lîngă Viena, sediul Primăriei din Hodonín, Moravia etc
Ernst Gotthilf () [Corola-website/Science/336406_a_337735]
-
din parcul conacului, unii cu valoare istorică, au fost tăiați de localnici. Parcul conacului este astfel parțial distrus. Clădirea conacului a fost construită din cărămidă, pe fundație de piatră, în stilul arhitecturii moldovenești, îmbinând elemente tradiționale cu cele ale stilului neoclasic, predominant în Europa acelor vremuri. Planșeele, șarpanta și tâmplărie erau de lemn, pardoselile din lemn și mozaic, iar învelitoarea din tablă. Pe fațada principală (de est) se află o galerie cu trei deschideri în arc în plin cintru și două
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
Fațada de vest prezintă un corp în rezalit, având dispusă avansat o galerie cu trei deschideri în arc în plin cintru, deasupra căreia se află o terasă mai mică decât cea de pe fațada de est. Fațadele conțin elemente din repertoriul neoclasic: fronton triunghiular, pilaștri, casetoane (deasupra ferestrelor) și ancadramente ale ferestrelor de formă rectangulară și adâncite în zidărie. Conacul are trei nivele (demisol, parter și etaj), cele 15 camere fiind dispuse simetric în jurul unui hol central, din care se accede în
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]