1,301 matches
-
se concentrează doar pe dimensiunea economică a educației și pe spiritul „achizitiv” al societății de consum occidentale - creșterea setului de valori materiale. Cei din urmă au contestat integral teoria capitalului uman, pe motiv că se bazează pe ipotezele fundamentale ale neoclasicilor, iar aceste ipoteze sunt nerealiste și inadecvate. Educația este determinată de un summum de factori, puternic contextualizați, iar conceptul de capital uman este un „construct” care reflectă relații capitaliste, culturale, politice și economice. Ca atare, el nu are validitate generală
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
capital uman este un „construct” care reflectă relații capitaliste, culturale, politice și economice. Ca atare, el nu are validitate generală. Sociologii au contestat ceea ce nu există - un concept ideologic, cu valențe universaliste. Modelul capitalului uman este o completare a teoriei neoclasice a creșterii economice și, în același timp, un instrument de analiză a distribuției veniturilor. Utilitatea lui pentru analiza economică și politica nu poate fi pusă la îndoială. Dar excesul de „economizare” trebuie amendat. CAPITOLUL 4 ANALIZA CONTRIBUȚIEI CAPITALULUI UMAN LA
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
arată că teoria politică liberală reprezintă cu acuratețe practica socială liberală. Societatea liberală este fragmentarea în practică, comunitatea fiind exact opusul, locul coerenței, conectării și capacității narative. "Aceasta este tema comună a tuturor comunitarismelor contemporane: lamentarea neo-conservatoare, acuza neo-marxistă și neoclasică sau frământarea mâinilor în stil republican" (Walzer, 1996: 55). În condițiile în care societatea actuală ar fi descompusă, cea mai bună cale de a rezolva problema ar fi politica liberală. Deși mai dificil de acceptat, apare ideea că, dacă trebuie
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
anumită ramură, pentru a atinge un anume nivel al progresului tehnic. Marx definește totodată noțiunea de plusvaloare ca fiind rezultată din producție, Și nu din procesul de circulație a mărfurilor, așa cum rezultă din formula de mai jos: În economia politică neoclasică de la sfârșitul secolului al XIX-lea Și începutul secolului XX, neoclasicii folosesc trei noțiuni atunci când vorbesc de mișcarea bunurilor economice: preț, valoare Și utilitate. Prețul exprimă suma de bani care se plătește în schimbul unui bun economic cumpărat. Însă, ca în
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
Marx definește totodată noțiunea de plusvaloare ca fiind rezultată din producție, Și nu din procesul de circulație a mărfurilor, așa cum rezultă din formula de mai jos: În economia politică neoclasică de la sfârșitul secolului al XIX-lea Și începutul secolului XX, neoclasicii folosesc trei noțiuni atunci când vorbesc de mișcarea bunurilor economice: preț, valoare Și utilitate. Prețul exprimă suma de bani care se plătește în schimbul unui bun economic cumpărat. Însă, ca în celelalte epoci, termenul valoare ridică multe probleme (care există Și în
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
al doilea rând arată puterea de cumpărare a acelui bun sau cantitatea dintr-un alt bun cu care poate fi schimbat, reflectând în mod indirect satisfacerea unei nevoi Și fiind în acest caz sinonim cu termenul de valoare de schimb. Neoclasicii adoptă punctul de vedere al lui Say - valoarea este determinată de utilitate - la care adaugă o idee complementară, care va deveni teoria lor: valoarea este dată de utilitatea ultimei unități consumate din fiecare bun, numită utilitate marginală. Utilitatea finală sau
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
socialiste de la sfârșitul secolului XX până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial îl are în centrul atenției pe Keynes, a cărui teorie a dobânzii aduce un plus de cunoaștere în domeniul economic. Afirmăm aceasta deoarece, spre deosebire de economiștii clasici Și neoclasici, pentru care moneda este cerută doar pentru a servi ca instrument pentru circulația mărfurilor iar dobânda este prețul economisirii, recompensa acordată pentru renunțarea la consum, Keynes definește cererea de monedă ca fiind „preferința pentru lichiditate” iar dobânda, ca recompensă pentru
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
directă a utilității, nici o funcție de schimb. Valoarea nu este creată de forța de muncă, ci prin activități colective unde raționamentul economic este de a cheltui Și nu de a economisi. În concepția economică clasică Și o mare parte din concepția neoclasică, satisfacția maximală a dorințelor, în special dorințele consumatorilor, rămâne criteriul major al judecatei, standardul valorii, baza pentru a distinge binele de rău. Utilitatea, abilitatea sau capacitatea bunurilor Și serviciilor de a satisface dorințele umane a fost Și continuă să fie
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
sintagma „zombie economics”<footnote Quiggin, J. (2010), Zombie Economics: How Dead Ideas Still Walk among Us, Princeton University Press, USA. footnote>, izvorâtă din lucrarea cu același nume a profesorului John Quiggin, În care este demontată pas cu pas Învățătura economică neoclasică a lui Keynes, Sollow, Pareto etc. și este structurată În cinci capitole: Marea Moderație, Ipoteza Piețelor Eficiente, Dinamica Echilibrului General Stocastic, Economia Trickle-Down, Privatizarea. Conceptul are În vedere faptul că, Înainte de criză, idei precum Ipoteza Piețelor Eficiente și Marea Moderație
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
gândire care să se materializeze În crearea unui vector de dezvoltare bazat pe folosirea intensivă a cunoașterii, decuplarea creșterii economice de folosirea resurselor naturale neregenerabile și redistribuirea justă a produsului, cu accent pe coeziunea socială. 2.2. Noul model Modelul neoclasic impus de economiștii Începutului de secol XX a funcționat până acum, dar viitorul este al unei gândiri economice care să ia În calcul dezvoltarea durabilă, coeziunea socială, omul ca univers de trăiri și aspirații, și nu ca unitate de măsură
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
a UE. Ca o consecință a introducerii acestui nou concept, avem de-a face cu principiul ecoknowledgezation, acesta fiind strategia de decuplare a progresului socioeconomic de la rezervorul de resurse naturale, având scopul precis de a schimba paradigma modelului de dezvoltare neoclasic cu una nouă, capabilă să genereze factori endogeni de creștere economică prin orientarea către capitalului intelectual. 2.3.1. Paradigma dezvoltării: ecologie-cunoaștere-convergență Ecoknowledgence (ecognosgența) este noua paradigmă de dezvoltare aptă să Îmbunătățească trăsăturile modelului neoclasic de creștere și să Înlăture
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
schimba paradigma modelului de dezvoltare neoclasic cu una nouă, capabilă să genereze factori endogeni de creștere economică prin orientarea către capitalului intelectual. 2.3.1. Paradigma dezvoltării: ecologie-cunoaștere-convergență Ecoknowledgence (ecognosgența) este noua paradigmă de dezvoltare aptă să Îmbunătățească trăsăturile modelului neoclasic de creștere și să Înlăture barierele din calea unei dezvoltări echilibrate, a unui mediu curat și a abordării cunoașterii intensive. La Început de mileniu trei, a gândi la lumea economică doar În termeni de capital și muncă este un mod
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
În ceea ce privește dezvoltarea, dar nici unul Înainte, totuși poate fi un pas În lateral, o șansă bună să gândim inteligent la dezvoltarea durabilă. O producție din ce În ce mai mare cu oameni din ce În ce mai puțini și resurse naturale din ce În ce mai multe reprezintă pragul maxim atins de modelul neoclasic. Criza a declanșat oportunitatea de metamorfozare a vechiului model Într-unul nou, durabil: ecoknowledgence (ecognosgența). Acesta este un mod deconectat (unplugged) de dezvoltare, adică decuplarea ratei de creștere economică de la folosirea nechibzuită a resurselor naturale, În contextul folosirii intensive a
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
analiză a convergenței Pentru a analiza convergența la nivel european și efortul bugetar necesar creării unui echilibru de dezvoltare Între regiuni, marii economiști ai ultimelor decade au dezvoltat abordări analitice elaborate. Așa cum este specificat la Începutul acestui subcapitol, contribuția modelului neoclasic este importantă pentru reprezentarea explicită a creșterii economice. Potrivit modelului Solow-Swan18, funcția clasică de producție implică realizarea progresivă a output-ului, În corelație cu munca și capitalul folosit. Pe termen lung, exploatarea acestor doi factori de producție determină o rată
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
răspândirii lor la nivelul întregului glob (Biersteker, 1992; Fukuyama, 1992). Ca urmare, teoriile liberale au jucat un rol crucial în definirea schimbărilor de sistem în țările foste comuniste ca „tranziții” la democrație și economia de piață. Teoriile liberale, științele economice neoclasice și studiile neoliberale despre democrație au în comun o concepție asupra actorilor sociali ca agenți autonomi, raționali și motivați de interese egoiste (Pop, 2002). Efectul la nivelul societății al acțiunilor acestor actori, despre care se presupune că operează în condiții
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
origine poloneză care activau în mediul academic occidental. Programul redactat de comisie a fost mai târziu cunoscut sub denumirea de „terapie de șoc”, sugerată de Jeffrey Sachs. Filosofia acestui program a fost ancorată în teoria economică de tip neoliberal (sau neoclasic), pe trei componente-cheie: liberalizarea prețurilor, stabilizare și privatizare. Alte puncte vizau politici monetare și bugetare restrictive, cu scopul de a controla creșterea prețurilor prin politici monetare și bugetare severe, cu dobânzi pozitive ridicate și deficite publice cât mai reduse, liberalizarea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
în formularea politicii externe), cât și la cel statal, la care se formulează, spre exemplu, teza păcii democratice. Realismul clasic consideră statele ca principale unități ale sistemului internațional și având ca scop menținerea-maximizarea puterii, indiferent de alte variabile domestice. Realiștii neoclasici păstrează în general explicațiile la nivelul al doilea, cu precizarea că unii dintre autorii săi (de exemplu, John J. Mearsheimer, cu teoria politicii Marilor Puteri; Randall L. Schweller, cu teoria balanței intereselor; sau Dale Copeland, cu teoria cooperării Marilor Puteri
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
anarhia: nu există nici o autoritate deasupra statelor. Astfel este separat domeniul politicii internaționale de cel al politicii interne, organizată ierarhic. Pentru a ilustra modul în care anarhia constrânge comportamentele actorilor, Waltz recurge la analogia cu echilibrul pieței din teoria economică neoclasică - un domeniu „similar din punct de vedere structural” (Ibidem, p. 89) cu sistemul politic internațional, în sensul că în ambele funcționează principiul auto-ajutorării. Piața condiționează comportamentul actorilor economici, recompensând și sancționând, la rândul ei, anumite tipuri de comportamente. Într-un
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
oferi mai multă securitate potențialilor rivali, atenuând dilema securității. Pentru aceasta, teoria structurală ar trebui să încorporeze considerații legate de balanța ofensivă-defensivă, și de distinctibilitatea ofensivă-defensivă (o altă temă fundamentală în dilema securității) (Glaser, 1994-1995). În mod similar, teoriile realiștilor neoclasici pot fi îmbogățite prin încorporarea balanței ofensivă-defensivă, un concept care la realiștii neoclasici nu mai este unul pur structural, ci include și factori ne-structurali precum diplomația, politica internă sau competența conducătorilor. Indiferent de afilierea la programul neorealist sau realist
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ar trebui să încorporeze considerații legate de balanța ofensivă-defensivă, și de distinctibilitatea ofensivă-defensivă (o altă temă fundamentală în dilema securității) (Glaser, 1994-1995). În mod similar, teoriile realiștilor neoclasici pot fi îmbogățite prin încorporarea balanței ofensivă-defensivă, un concept care la realiștii neoclasici nu mai este unul pur structural, ci include și factori ne-structurali precum diplomația, politica internă sau competența conducătorilor. Indiferent de afilierea la programul neorealist sau realist neoclasic, adepții defensivei apreciază că statele pot găsi soluții de cooperare, în condiții
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
pot fi îmbogățite prin încorporarea balanței ofensivă-defensivă, un concept care la realiștii neoclasici nu mai este unul pur structural, ci include și factori ne-structurali precum diplomația, politica internă sau competența conducătorilor. Indiferent de afilierea la programul neorealist sau realist neoclasic, adepții defensivei apreciază că statele pot găsi soluții de cooperare, în condiții de anarhie. Gândire realistă și teorie neorealistă Kenneth Waltz pretinde că demersul său aduce teoriei politicii internaționale acea legitimitate științifică pe care realiștii clasici sau protagoniștii „celei de-
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
care vizează explicit și integral ansamblul de teoretizări realiste. Ea distinge între realismul clasic, realismul structural (exemplificat prin contribuțiile lui Waltz și Mearsheimer și, în secolul al XVIII-lea, ale lui Rousseau) și două reacții contemporane față de realismul structural: realismul neoclasic și realismul alegerii raționale (Dunne și Schmidt, 2005, p. 166). Distincția între realismul clasic și cel structural are la bază, evident, opțiunea acestuia din urmă pentru „a treia” imagine, anarhia internațională - realismul structural este naturalist din punct de vedere epistemologic
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
altă parte, teoria lui Waltz nu este chiar atât de holistă: ea nu explică efectele sistemice direct pe baza structurii sistemului, ci prin intermediul interacțiunilor între actori. Statele fac politica internațională - structura nu determină, ci selectează comportamente. Reacția concretizată prin realismul neoclasic are la bază nevoia completării explicațiilor sistemice cu explicații aferente celei de-a doua imagini (modul în care este percepută puterea, modul în care se exercită conducerea la nivelul unității) - este așadar o tendință de relaxare atât a naturalismului, cât
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a produs o tipologie bazată pe reunirea a două criterii de diferențiere: asumpțiile referitoare la anarhie (care fundamentează mai vechea separare între realismul ofensiv și cel defensiv) și fenomenele ce trebuie explicate de teorie (delimitându-se astfel neorealismul și realismul neoclasic). Astfel, neorealismul ar reuni teoriile care încearcă să explice rezultatele internaționale - spre exemplu, probabilitatea războiului între Marile Puteri, durabilitatea alianțelor sau probabilitatea cooperării internaționale. Poate fi delimitat un cadran al neorealismului defensiv, cuprinzând teorii bazate pe asumpția că sistemul internațional
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
statelor stimulente pentru expansiune doar în anumite condiții. Aici se regăsesc, printre altele, teoria waltziană a balanței de putere sau teoriile preponderent structurale în privința dilemei securității. În cadranul neorealismului ofensiv, o poziție proeminentă este deținută de teoria lui Mearsheimer. Realismul neoclasic reunește teorii despre comportamentul statelor - spre exemplu, doctrina militară, preferințele în domeniul alianțelor, tipul de diplomație promovat. În cadranul defensiv se află teoria balanței de securitate sau teoriile (orientate spre agent) asupra balanței ofensivă-defensivă. De partea cealaltă, în zona ofensivă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]